Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 252/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 252/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1090/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 252/F
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- F. M.
Judecător - M.-M. I.
Judecător - A.-M. M.
Grefier - A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. L. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea plângerii formulată în conformitate cu disp.art. 278 Cod pr.penală de petentul U. N., împotriva rezoluției nr. 826/P/2012 din 17.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
La apelul nominal a răspuns petentul U. N., lipsă fiind intimatul C. G..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că prin încheierea din 25.11.2013, pronunțată în Camera de Consiliu, a fost admisă cererea de abținere formulată de dl. procuror E. G.,după care ;
Petentul U. N. depune la dosar memoriu și acte în dovedirea plângerii formulate.
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Petentul U. N. solicită desființarea ordonanței și trimisă cauza la P. pentru continuarea cercetărilor față de intimatul C. G. și a familiei C.. Arată că la dosarul nr. 826/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. este depusă o expertiză care nu este reală.
Consideră că executorul C. G. nu a procedat legal când a vândut apartamentul în care el avea calitatea de chiriaș.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că plângerea formulată de petent este tardivă. Rezoluția procurorului general nr. 831/II/2/2013 a fost comunicată petentului la data de 16.08.2013 și dovada comunicării s-a făcut prin afișare. Plângerea este formulată la data de 5.09.2013 ,ultima zi era 6.09.2013 dar plângerea se referă la rezoluția nr. 1167/II/2/2012. Ulterior, pe 30.09.2013 precizează că de fapt plângerea este formulată împotriva rezoluției nr. 831/II/2/2013, deci s-a depășit termenul de decădere de 20 zile.
Pe fond, apreciază că rezoluția nr. 826/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. este legală și temeinică. Actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror sunt complete, din coroborarea acestora rezultând că faptele sesizate de petent în sarcina intimatului C. G. nu există. S-a constatat că actele efectuate de executorul judecătoresc în momentul efectuării licitației publice nu reprezintă încălcări ale legii penale. Nemulțumirile pe care petentul le-a arătat cu privire la modalitatea de executare au fost supuse controlului instanței de judecată dar, chiar dacă actele au fost anulate, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă că prin activitatea desfășură executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile legale sau a desfășurat vreo activitate care să vătămeze interesele petentului U. N.. Față de aceste considerente solicită respingerea plângerii formulate ca fiind nefondată.
CURTEA:
Asupra plângerii formulată în baza disp. art.2781 Cod pr. penală de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ petentul U. N. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 826/P/2012 din data de 17.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
În motivarea plângerii a arătat, în esență, că executorul C. G. a procedat nelegal când a vândut apartamentul în care el avea calitatea de chiriaș, solicitând trimiterea cauzei la P. pentru continuarea cercetărilor față de intimatul C. G. și a familiei C..
În cauză s-au atașat dosarul nr. 826/P/2012 și lucrarea nr.831/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Prin rezoluția nr. 826/P/2012 din data de 17.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. s-a dispus neînceperea urmării penale față de executorul judecătoresc C. G., cercetat pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
În motivarea rezoluției s-a arătat că, din cercetările efectuate, a rezultat că faptele sesizate de petent nu există.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângerea ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 831/II/2/2013 din 12.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Ulterior, în termenul legal, petentul a formulat plângere la instanță, în baza disp. art.2781 Cod pr. penală.
În ceea ce privește excepția tardivității, ridicată de reprezentantul parchetului, Curtea apreciază că aceasta este nefondată întrucât petentul a formulat plângerea la data de 05.09.2013 (fila 24 – data poștei), aceasta fiind restituită acestuia întrucât s-a apreciat că vizează o altă rezoluție (nr. 1167/II/2/2012, care a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința penală nr.26/13.02.2013 a Curții de Apel G.), ulterior petentul revenind și indicând rezoluția pe care o atacă.
Chiar dacă în plângerea inițială petentul nu a indicat că atacă rezoluția nr. 826/P/2012 din data de 17.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., în motivarea în fapt a arătat că nemulțumirea sa viza actele de executare îndeplinite de executorul C. G. cu ocazia vânzării la licitație a cantonului CFR P. Seacă, unde locuia cu chirie (fila 10), fapte ce au făcut obiectul rezoluției atacate.
Prin urmare, întrucât petentul a primit rezoluția nr. 831/II/2/2013 (prin care procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea acestuia împotriva rezoluției nr. 826/P/2012) la data de 16.08.2013 (fila 39 din lucrarea nr.831/II/2/2013) plângerea petentului este formulată în termenul legal de 20 de zile, conform art.2781 al.1 Cod pr. penală.
Pe fondul cauzei se constată că, inițial, petentul U. N. a sesizat că executorul judecătoresc C. G. a pus în executare actul de adjudecare nr. 284/2009 din 1.08.2012 fără a întocmi un proces-verbal de situație cu privire la imobilul din care a fost evacuată (dosar de executare nr. 169/2012).
Cu privire la această faptă, prin rezoluția nr. 461/P/2012 din 7.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C. G., pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, în baza art. 228 alin. 4 în referire la art. 10 lit.a Cod pr. penală.
Prin rezoluția nr. 1167/II/2/2012 din 14.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. a fost respinsă plângerea formulată de persoana vătămată U. N. împotriva rezoluției nr. 461/P/2012 dar s-a dispus înregistrarea separată a plângerii formulată de acesta împotriva rezoluției menționate, în vederea efectuării de cercetări față de executorul judecătoresc C. G. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal.
Prin plângerea formulată la data de 23.11.2012, petentul a sesizat și faptul că executorul judecătoresc și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul activităților premergătoare vânzării la licitație a imobilului și cu prilejul licitației din data de 6.07.2012, în urma căreia s-a încheiat actul de adjudecare nr. 284/2009 din 1.08.2012, care a fost pus în executare.
Din actele dosarului rezultă că, urmare cererii de executare silită formulată de creditoarea S.C. Electrica Furnizare S.A. Focșani, executorul judecătoresc C. G. din municipiul Focșani, a format dosarul de executare nr. 284/2008împotriva debitoarei S.C. CNCF S.A.- Sucursala G., în baza titlului executor reprezentat de sentința comercială nr. 73/2009 a Tribunalului V., prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei de 26.372.981,40 lei către creditoare.
Executorul judecătoresc a constatat că societatea debitoare deține în proprietate aproximativ 400 de imobile pe raza județelor G., B. și V., închiriate cu titlu de locuință de serviciu de către angajații săi, procedând la vânzarea la licitație publică a acestor imobile, printre ele aflându-se și un imobil situat în comuna Garoafa, . V., compus din trei apartamente. Dintre aceste trei apartamente, unul a fost cumpărat de chiriașul C. I., anterior declanșării executării silite, celelalte două fiind supuse executării silite dintre care unul era ocupat, cu titlu de chiriaș, de petentul U. N..
Locuința ocupată de petent a fost scoasă la licitație publică în anul 2010, conform procedurii legale în materie, executorul judecătoresc deplasându-se la fața locului și întocmind procesul-verbal de situație din data de 25.03.2010.
Locuința a fost adjudecată de C. I., fiul lui C. I., însă, în timpul procedurii de evacuare a persoanei vătămate a fost admisă contestația la executare formulată de aceasta, astfel că prin sentința civilă nr. 1934 din 29.03.2012 a judecătoriei Focșani au fost anulate formele de executare din dosarul nr. 284/2009 precum și actul de adjudecare din data de 3.06.2010, reținându-se faptul că publicația de vânzare pentru licitația publică ce s-a desfășurat la data de 10.05.2010 nu a fost afișată în locurile prevăzute de art. 504 alin. 3 Cod pr. civilă. Ca urmare.
A fost sistată evacuarea persoanei vătămate și a fost reluată procedura vânzării imobilului la licitație publică, executorul judecătoresc deplasându-se din nou la imobil și întocmind un nou proces-verbal de situație la data de 7.05.2012.
Urmare vânzării la licitație, imobilul a fost adjudecat tot de C. I., prin actul de adjudecare nr. 284/2009 din 1.08.2012.
Împotriva activității de executare, petentul U. N. nu a mai formulat contestație la executare.
Urmare cererii adjudecatarului C. I., executorul judecătoresc a format dosarul de executare nr. 169/2012 având ca obiect evacuarea petentului din imobil, activitate ce s-a finalizat la data de 13.09.2012.
Prin sentința civilă nr. 2484/22.05.2013 a Judecătoriei Focșani s-a admis contestația la executare formulată de petentul U. N. și au fost anulate formele de executare din dosarul de executare nr. 169/2012, privind evacuarea sa.
Față de aspectele arătate se constată că în cauză nu au rezultat niciun fel de indicii care să conducă la concluzia că executorul judecătoresc a acționat în sensul vătămării intereselor legale ale petentului și că cele două licitații au avut caracter „simulat”, având drept scop vânzarea imobilului fără știrea acestuia.
Activitatea executorilor judecătorești este reglementată de Legea nr. 188/2000 care statuează, în art. 57 alin.1, că actele acestora sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente iar potrivit art. 58 din aceeași lege, cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În speță, formele de executare din anul 2010 au fost anulate de instanța de judecată pe calea contestației la executare, însă admiterea unei asemenea contestații nu poate atrage însă răspunderea executorului judecătoresc, la fel cum admiterea unor căi de atac împotriva unor hotărâri judecătorești nu poate atrage răspunderea magistratului care le-a pronunțat, fiind vorba despre un act de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, ce poate fi cenzurat doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
Cu privire la vânzarea la licitație publică desfășurată în anul 2012, chiar petentul a recunoscut că a avut cunoștință de aceasta și că s-a deplasat la executorul judecătoresc în ziua vânzării, dar, împotriva acestor acte de executare, nu a mai formulat contestație la executare.
În ceea ce privește modul în care a fost individualizat imobilul în publicațiile de vânzare și în actele de adjudecare, se constată că acesta nu avea aptitudinea de a produce vreo vătămare intereselor legale ale petentului.
Se observă faptul că petentul nici măcar nu avea calitatea de debitor în cauză, imobilul fiind proprietatea locatorului iar individualizarea imobilului, fără indicarea numărului de apartament, nu a produs nici o consecință, în condițiile în care locația acestuia a fost corect stabilită prin indicarea suprafeței, a numărului de camere și prin indicarea locatarului U. N..
Din verificarea contractului de închiriere invocat de persoana vătămată U. N., se constată că pe parcursul cele de-a doua vânzări, respectiv mai-august 2012, aceasta nu mai avea calitatea de chiriaș, deținând apartamentul fără forme legale.
Astfel, petentul a avut calitatea de chiriaș până la data de 31.05.2011, când a expirat contractul de închiriere nr. 192/1987 (fila 15 dosar urmărire penală) iar ulterior a încheiat cu societatea debitoare un nou contract la data de 10.08.2012 (fila 7 dosar urmărire penală), după finalizarea vânzării imobilului la licitație, actul de adjudecare datând din 1.08.2012.
Chiar dacă procesul-verbal de predare-primire a locuinței datează din 1.07.2012, contractul de locațiune nu poate produce efecte juridice decât de la data încheierii sale, iar la această dată locatorul nu mai avea calitatea de proprietar.
Analizând actele dosarului se constată că executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului și a întocmit procese-verbale de situație cu prilejul ambelor vânzări la licitație publică.
Totodată, se constată că, în condițiile în care petentul nu avea calitatea de debitor, modul în care a fost stabilită valoarea de circulație a imobilului nu are nicio relevanță în raport cu drepturile pretinse de aceasta, izvorâte din contractul de închiriere.
Susținerea petentului cum că toate actele de executare privind locuința sa de serviciu ar fi fost anulate este nefondată întrucât actele privind vânzarea la licitație din 06.07.2012 nu au fost atacate de petent cu contestație la executare și, prin urmare, sunt valabile.
În cercetarea unui executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea și temeinicia actelor întocmite, organul de urmărire penală neavând atribuții de control al acestora, aceasta fiind posibilă, așa cum am arătat anterior, doar în prin exercitarea căilor legale de atac împotriva actelor întocmite de executor, respectiv prin promovarea contestației la executare.
Scopul unei cercetări penale nu este de a verifica legalitatea sau temeinicia actelor întocmite ci de a identifica, dincolo de acestea, anumite acte de conduită săvârșite de executorul judecătoresc, contrare atribuțiilor de serviciu și care să fi avut influență asupra actelor întocmite.
În speță, din actele aflate la dosar, nu rezultă că executorul judecătoresc C. G. și-a încălcat atribuțiile de serviciu ci a aplicat dispozițiile legale incidente în cauza ce i-a fost dedusă spre executare.
Față de cele arătate, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmării penale față de executorul judecătoresc C. G., faptele sesizate neexistând.
Cu privire la plângerea petentului referitoare la actele executorului judecătoresc C. G. de evacuare a sa din locuință, se constată că aceasta a făcut obiectul dosarului nr._, cauza fiind soluționată definitiv prin sentința penală nr.26/13.02.2013 a Curții de Apel G., prin care s-a respins plângerea penetului împotriva rezoluției nr. 1167/II/2/2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. (prin care se respinsese plângerea împotriva rezoluției nr. 461/P/2012), astfel că o nouă plângere nu mai poate fi primită.
În ceea ce privește poprirea pensiei de către executorul judecătoresc C. G. se constată că aceasta nu a fost sesizată organelor de urmărire penală și nici supusă controlului ierarhic, conform art.278 Cod pr. penală, astfel că nu poate fi analizată în condițiile art.2781 Cod pr. penală.
În consecință, plângerea petentului U. N. este nefondată, urmând să fie respinsă ca atare.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată plângerea formulată de petentul U. N. domiciliat în ., jud. V., CNP –_, împotriva rezoluției nr.826/P/2012 din 17.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Obligă petentul la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
F. M.
Grefier,
A. S.
Red. F.M./05.12.2013
Tehnored. A.S./11.12.2013/2 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 813/2013. Curtea de... → |
|---|
