Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1545/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1545/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1790/121/2013/a8
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1545/R
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- F. M.
Judecător - M.-M. I.
Judecător - A.-M. M.
Grefier - A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. L. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul V. C. împotriva Încheierii de ședință din data de 12.11.2013 pronunțată în dosarul nr. 1790/_ al Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat V. C., în stare de deținere și asistat de avocat din oficiu A. M. F.- apărător desemnat din oficiu în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Curtea, procedează la identificarea recurentului- inculpat V. C. care confirmă datele de stare civilă existente la dosar.
Întrebat fiind, recurentul – inculpat V. C., precizează că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat A. M. F., având cuvântul, arată că inculpatul nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa și urmează ca instanța să aprecieze dacă subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive și cu privire la continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat de inculpat este nefondat, încheierea de ședință din 12.11.2013 a Tribunalului G. fiind legală și temeinică.
Instanța de fond, verificând materialul de urmărire penală, a constatat că la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, la data de 7.09.2012, prin constrângere, a încercat să întrețină relații sexuală cu partea vătămată M. E. în vârstă de 13 ani, iar în perioada august – începutul lunii septembrie 2012, a întreținut două raporturi sexuale cu partea vătămată minoră.
În baza art. 143 Cod pr. penală, instanța de fond a reținut ca probe și indicii temeinice declarația părții vătămate, declarațiile martorilor M. A., M. E. G. dar s-a apreciat că în raport de faptele presupus a fi săvârșite de către inculpat, de datele ce caracterizează persoana acestuia care prezintă antecedente penale, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat.
Recurentul – inculpat V. C., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 12.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13în conformitate cu art.3002 Cod pr.penală coroborat cu art.160b al.1, 3 Cod pr.penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive privind pe inculpatul V. C., măsură pe care a menținut-o.
În motivarea încheierii s-a arătat că inculpatul V. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 841/P/2012 din 18.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la viol și respectiv de viol, prev. de art. 20 Cod penal rap la art 197 alin 1 și alin 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și de art.197 alin 1 și alin 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că la data de 07.09.2012 a încercat să aibă raporturi sexuale normale cu partea vătămată M. I. V. (minoră în vârstă de 13 ani), prin constrângerea fizică a acesteia și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și respectiv că în lunile august - septembrie 2012 a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată M. I. V. (minoră în vârstă de 13 ani), împotriva voinței acesteia, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
S-a menționat că din datele existente la dosarul cauzei (plângerea penală formulată de către numita M. A., în numele părții vătămate minore M. I. V.; declarații parte vătămată minoră M. I. V.; certificatul medico-legal nr. 1674/16.10.2012, privind pe partea vătămată; procesul-verbal de conducere în teren și fixare a locului faptelor; declarațiile martorilor M. E. G., M. E. G., M. A.; procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor și comunicărilor interceptate în cauză), rezultă indicii temeinice și probe de natură a induce presupunerea rezonabilă că inculpatul V. C. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
S-a precizat că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin 1 și alin 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și de art. 197 alin 1 și alin 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și se sancționează cu închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, respectiv de la 10 la 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
S-a apreciat, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a valorilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit faptele, urmarea produsă, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și, nu în ultimul rând, rezonanța unor astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut, față de considerentele arătate, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V. C. arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, solicitând judecare în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpatul V. C. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 al.3 Cod pr.penală, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Astfel, în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul V. C., fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod pr.penală, în cauză existând probe și indicii temeinice, respectiv: plângerea penală formulată de către numita M. A., în numele părții vătămate minore M. I. V., declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 1674/16.10.2012, privind pe aceasta, procesul-verbal de conducere în teren și fixare a locului faptelor, raportul de evaluare psihologică privind partea vătămată, declarațiile martorilor M. E. G., M. E. G., M. A., procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor și comunicărilor interceptate în cauză, din care rezultă că inculpatul V. C., în lunile august - septembrie 2012, a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată M. I. V. (minoră în vârstă de 13 ani) iar la data de 07.09.2012 a încercat să aibă raporturi sexuale normale cu aceasta, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Faptele pe care se presupune că le-ar fi săvârșit inculpatul constituie infracțiunile de viol și de tentativă la viol prevăzute de art. 197 alin 1 și alin 3 teza I Cod penal și, respectiv, de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin 1 și alin 3 teza I Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Ținând cont de modul și împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, de gradul ridicat de pericol social al acestora, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind recidivist, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de comiterea unor asemenea fapte cu un grad ridicat de pericol social ar fi în libertate, Curtea apreciază că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal iar o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute de art.145 sau 1451 Cod procedură penală, cu toate restricțiile aferente, nu ar corespunde pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că acestea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b Cod pr.penală, se va respinge ca fiind nefondat recursul declarate de inculpatul V. C..
Văzând și disp. art.189 și art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V. C. (fiul lui V. și E., născut la data de 7.09.1965 în ., CNP –_, cu domiciliul în tecuci, .. 11, jud. G.) în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva Încheierii din 12.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului G..
Obligă pe recurentul - inculpat la plta sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătoruluidesemnat din oficiu se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției ( av. A. M. F.).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. M. M.-M. I. A.-M. M.
Red.F.M./28.11.2013 Grefier,
Tehnored.A.S./29.11.2013/2 ex. A. S.
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
