Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 249/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 249/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 1188/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 249/F
Ședința publică din data de 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. L. C. - judecător
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul C. G., domiciliat în G., ., .. 3, . de neîncepere a urmăririi penale nr. 128/P/2013 din 14.08.2013 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 1033/II/2/2013 din 01.10.2013 emise de P. de pe lângă Curtea de Apel G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2013 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 22.11.2013.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând acte și lucrările dosarului, constată următoarele:
Petentul C. G. a formulat, în termen legal, în baza art. 2781 Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 128/P/2013 din 14.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., plângere pe care nu a motivat-o.
Plângerea este nefondată.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nr. 128/P/2013, din 14.08.2013, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de G. I. și M. D. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal.
Pentru a dispune astfel, P. a reținut următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată în evidența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. cu nr. 128/P/2013, petentul C. G. a solicitat să fie cercetați G. I., prim procuror la P. de pe lângă Judecătoria G., și agentul șef de poliție M. D., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal.
Petentul a susținut că făptuitorul M. D. a efectuat cercetări incomplete în dosarul nr. 3545/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., iar prim procurorul G. I., prin ordonanța nr. 89/II/2/2013, a respins plângerea formulată împotriva ordonanței nr. 2485/VIII/1/2011, din 21.12.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 17.05.2011 a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria G. plângerea penală formulată de numitul C. G. împotriva numitului N. D.-V. pentru infracțiunile de distrugere și furt, în sensul că acesta din urmă a pătruns prin efracție în locuința sa și i-a distrus clădirile aflate pe teren. Cauza a fost înregistrată cu nr. 3545/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. și a fost trimisă Secției 5 Poliție G., fiind repartizată agentului șef de poliție M. D..
Prin rezoluția nr. 3545/P/2011 din data de 24.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de N. D. V. pentru infracțiunile de distrugere și furt, prevăzute de art. 217 alin. 1 din Codul penal și art. 208 din Codul penal. Plângerea formulată împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 615/II/2/_ din data de 19.04.2012 a prim-procurorului G. I..
Ulterior, prin sentința penală nr. 1836/10.10.2012 a Judecătoriei G. a fost admisă plângerea, au fost desființate cele două rezoluții și s-a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii „in rem” a urmăririi penale (filele 21-23).
Cercetările au fost continuate de către agentul șef de poliție M. D., care la data de 20.11.2012, a dispus începerea urmăririi penale „in rem” pentru infracțiunile de distrugere și furt calificat, prevăzute de art. 217 alin. 1 din Codul penal și art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a din Codul penal. Actul procedural a fost confirmat prin rezoluția nr. 3545/P/2011 din data de 20.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (filele 26,27).
Numitul C. G. a formulat o cerere de recuzare a lucrătorului de poliție motivat de faptul că acesta ar fi incompatibil. Prin ordonanța nr. 2485/VIII/1/201 din data de 21.12.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., această cerere a fost respinsă, ca nefondată (fila 28).
Împotriva acestei ordonanțe, s-a formulat plângere, iar prin ordonanța nr. 89/II/2/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. prim-procurorul G. I. a respins-o, ca fiind nefondată (filele 39, 40).
După completarea cercetărilor, agentul șef de poliție M. D. a întocmit referatul prin care a propus clasarea cauzei (filele 36-38).
Prin ordonanța 3545/P/2011 din data de 18.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus clasarea cauzei și neînceperea urmăririi penale față de N. D.-V. pentru infracțiunile de distrugere și furt calificat, prevăzute de art. 217 alin. 1 din Codul penal și art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a din Codul penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale s-a întemeiat, așa cum am precizat, pe dispozițiile art. 228 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, reținându-se, în esență, că fapta sesizată nu există.
Prin rezoluția nr. 1033/II/2/2013 din 01.10.2013 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. s-a dispus respingerea, ca nefondată a plângerii formulată de petentul C. G..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, considerăm că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice.
Apreciem că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații G. I. și M. D., neputând fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 246 din Codul penal în sarcina acestora.
Prin abuz în serviciu se înțelege acea comportare sau atitudine ilegală, incorectă a unui funcționar, care constă în încălcarea intenționată (cu rea-credință) a atribuțiilor sau îndatoririlor de serviciu, fie prin neîndeplinirea (neefectuarea, neexecutarea unui act de serviciu care trebuia îndeplinit în virtutea îndatoririlor de serviciu sau care intră în competența acestuia) sau îndeplinirea lor abuzivă săvârșită în timpul sau cu ocazia exercitării serviciului.
Legalitatea și temeinicia unei soluții propusă Parchetului de către organele de poliție nu poate fi analizată în cadrul unei anchete penale.
Potrivit prevederilor legale în materie, împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală efectuate de organele de poliție, orice persoană poate face plângere dacă prin acestea s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime, plângerea urmând a fi soluționată de procurorul care supraveghează activitatea de cercetare penală.
Petentul C. G. a făcut plângere împotriva actelor efectuate și măsurilor dispuse de intimatul făptuitor M. D. în dosarul nr. 3545/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G.. Soluția propusă de intimatul făptuitor M. D. a fost analizată de către procuror la emiterea ordonanței 3545/P/2011 din 18.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
În ceea ce-l privește pe intimatul G. I., petentul C. G. a fost nemulțumit de soluția dispusă de acesta în lucrarea nr. 89/II/2/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G.; petentul nu a invocat alte date referitoare la elemente de conduită din afara activității de jurisdicție a prim procurorului G. I..
În mod corect s-a reținut că aspectele invocate de petent în plângere nu constituie fapte penale în sarcina prim procurorului G. I., ci sunt aspecte ce țin de activitatea de jurisdicție a procurorului, apreciindu-se că activitatea acestuia s-a desfășurat în acord cu dispozițiile legale.
În concluzie, apreciem că în mod just s-a reținut că în speță nu există indicii privind săvârșirea infracțiunii reclamate de petent ca fiind săvârșită de magistratul G. I. și de către lucrătorul de poliție M. D. cu prilejul soluționării dosarului 3545/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G.. Aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, iar activitatea acestora nu poate atrage răspunderea penală decât în măsura în care există probe că au fost interesați sau de rea-credință. Or, în speță, din probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu rezultă astfel de indicii; în mod corect s-a constatat că faptele sesizate nu există.
Față de toate acestea, se va respinge ca nefondată plângerea de petentul C. G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 128/P/2013 din 14.08.2013 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 1033/II/2/2013 din 01.10.2013 emise de P. de pe lângă Curtea de Apel G..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C. G. (fiul lui C. și Sorica, născut la data de 28.04.1939, în G., CNP_, domiciliat în G., ., .. 3, .) împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 128/P/2013 din 14.08.2013 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 1033/II/2/2013 din 01.10.2013 emise de P. de pe lângă Curtea de Apel G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
D. L. C.
Grefier,
Red. D.L. C./09.12.2013
Tehnored. G.V./12.12.2013
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 245/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
