Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 292/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 10884/121/2012/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 292/R
Ședința publică din data de 22.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. T.
Judecător – C. C.
Judecător – D. P.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror L. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G. P. împotriva încheierii de ședință din 08.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12 al Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns inculpatul G. P., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. G. O. conform delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Participanții procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și în rejudecare solicită ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate sau să fie admisă cererea formulată de acesta și la fond în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și că o regretă, cu mențiunea că acesta a fost provocat de partea vătămată și soția acestuia, lucru care va fi dovedit prin audierea martorilor din prezenta cauză.
De asemenea, solicită as e avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere și este singurul întreținător al familiei.
Apreciază că la acest moment nu există nici un motiv care să conducă la concluzia că lăsat în stare de libertate ar putea împieta buna desfășurare a procesului penal sau că s-ar sustrage de la executarea pedepsei.
Arată că inculpatul este arestat preventiv de aproximativ 4 luni și apreciază că această perioadă în care s-a aflat în stare de arest preventiv constituie o garanție suficientă că a înțeles consecințele faptei sale și că nu va face nimic de natură să îngreuneze aflarea adevărului în prezenta cauză.
În situația în care instanța de judecată va aprecia că se impune a fi luată o măsură restrictivă de libertate solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului apreciază recursul formulat de inculpat ca fiind nefondat. De asemenea, apreciază ca fiind legală și temeinică încheierea Tribunalului G. prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Arată că în mod corect judecătorul fondului, verificând măsura arestării preventive a considerat că aceasta este legală și a menținut-o.
De asemenea, s-a reținut în mod legal, că la dosarul cauzei există indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că în seara de 10 septembrie 2012, în loc public, inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură deosebit de puternică cu o bâtă din lemn, în zona capului, producându-i leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia.
Având în vedere gravitatea faptei, modalitatea în care a fost comisă și urmările acesteia, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse mai sus solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea a cestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul G. P., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul G. P. a declarat apel împotriva încheierii de ședință din data de 08.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12 al Tribunalului G..
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 08.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12, Tribunalul G., în temeiul art.3002 Cod procedură penală raportat la art. 160b alin.3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. P., constatând că aceasta este temeinică și legală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a apreciat că nu au fost dovedite, până la acest moment procesual, date noi relative împrejurărilor avute inițial în vedere în privința inculpatului.
Materialul probator administrat cauzei până la acest moment al cercetării (implicit declarația inculpatului dată la prezentul termen de judecată) prefigurează infracțiunea dedusă judecății – tentativă la omor calificat prevăzută de disp. art.20 Cod penal raportat la art.174 al.1 Cod penal art.175 al.1 lit.i Cod penal infracțiune sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii într-un cuantum mai mare de 4 ani.
Pe de altă parte și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta cercetarea în libertate a inculpatului este în continuare reliefat de natura faptei penale (infracțiunile de acest gen luând o amploare deosebită), de valoarea socială lezată, de rezonanța în rândul comunității a unor asemenea manifestări; nuanțările legate de modalitatea de comitere a faptei ori elementele ce caracterizează persoana inculpatului nu pot constitui temeiuri pentru înlocuirea stării de arest preventiv la acest moment procesual.
În consecință, întrucât temeiurile legale procedurale care au determinat adoptarea măsurii arestului preventiv subzistă, a fost menținută starea de arest a inculpatului în conformitate cu disp. art. 160 ind. b al. 3 Cod procedură penală, măsura fiind eficientă și prin prisma criteriilor complementare prev. de art. 136 al. ultim Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul G. P. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpatului recurent, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de control judiciar constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a o menține.
In mod corect, instanța de fond a considerat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. P., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus a fi săvârșită de inculpat este mai mare de 4 ani iar, lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul social al faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv, tentativă la omor calificat, rezidă din pericolul social generic prevăzut de această faptă, precum și din faptul că aceasta creează o stare de îngrijorare și disconfort în rândul comunității din care face parte inculpatul.
Inculpatul nu a indicat și nici instanța de recurs nu a identificat vreo probă din care să reiasă faptul că s-ar fi diminuat, în vreun fel, acest pericol social ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere faptul că inculpatul este arestat de cca 4 luni de zile, instanța de recurs consideră că nu s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive, așa cum este prevăzut în art. 5 paragraf 3 din CEDO, deoarece această durată a procesului penal nu îi este imputabilă instanței de judecată, aceasta administrând toate probele solicitate de inculpat, precum și cele pe care le consideră necesare în aflarea adevărului.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art. 141 c.proc.penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. P. împotriva încheierii de ședință din data de 08.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12 și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 din același Cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. P. (CNP:_, fiul lui V.-M. și F., născut la data de 27.10.1985 în T., județul G.,cu domiciliul în ., județul G., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință din 08.02.2013 pronunțată in dosarul nr._ 12 al Tribunalului G..
În baza disp. art.192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpate la 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. G. O.) în suma de 100 lei va fi avansat către din fondurile M.J.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 22.02. 2013
Președinte, Judecător, Judecător,
M. T. C. C. D. P.
Grefier,
E. M.
Red. M.T./05.03.2013
Tehnored. E.M.
2ex/05.03.2013
Fond L.C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
