Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 687/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1922/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.687/R
Ședința publică din data de 25 Aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. N. – judecător
judecător - Mița M.
Judecător – D.-I. B.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – C. B.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-contestator T. C., împotriva sentinței penale nr.445/12.03.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ – având ca obiect „contestație în anulare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator T. C., personal.
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea contestatorului T. C., care se legitimează cu legitimația . din 2012, nr. dosar 713, emisă de UNBR, potrivit căreia are CNP:_.
Întrebat fiind, recurentul-contestator menționează că își menține recursul formulat.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de inadmisibilitate a prezentei căi de atac, având în vedere că a fost formulată o contestație în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, respectiv a unei sentințe pronunțate de Judecătoria G.. Acest tip de hotărâre este definitivă, legea neprevăzând o cale de atac, astfel încât această contestație în anulare este inadmisibilă.
Recurentul-contestator T. C. solicită respingerea excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public deoarece altă cale de atac nu ar fi avut. În prezenta cauză sunt două hotărâri definitive, date pentru aceeași faptă. Astfel, apreciază că se încadrează în dispozițiile art.386 lit.d Cod procedură penală.
Totodată, arată că are o hotărâre prin care i se recunoaște calitatea de avocat și, pentru că acea hotărâre nu putea fi desființată de nicio instanță printr-o altă hotărâre se arată că, pe parcursul cercetării penale, ar fi declarat că, conștient, ar fi intrat în Baroul constituțional.
Solicită respingerea excepției de inadmisibilitate, precizând că recursul este singura sa cale de atac, de care poate uza, potrivit legii.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 445/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul-petent T. C., cu privire la sentința penală nr. 2248/06.12.2012 a aceleiași instanțe. În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat contestatorul-petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 25.01.2013, sub nr._, petentul T. C. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 2248/06.12.2012 a Judecătoriei G., definitivă. În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. d Cod procedură penală.
În fapt, petentul a arătat că împotriva sa au fost pronunțate două hotărâri penale definitive pentru aceeași faptă.
În vederea soluționării cererii, instanța de fond a procedat la citarea petentului și a dispus atașarea sentințelor penale nr. 1343/04.07.2012 și nr. 2248/06.12.2012 ale Judecătoriei G..
După verificarea înscrisurilor existente la dosar, prima instanță a reținut că petentul T. C. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzute de art. 281 Cod penal, în referire la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Prin rezoluția nr. 8808/P/2011 din 22.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petentul T. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal, în referire la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva acestei din urmă soluții petentul T. C. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria G., solicitând infirmarea soluției.
Prin rezoluția nr. 719/II/2/2012 din 27.04.2012, reținând aceeași situație de fapt, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. a respins plângerea formulată de petent, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei soluții petentul T. C. a înțeles să formuleze plângere la instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 2781 Cod procedură penală, plângere ce a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G..
Prin sentința penală nr. 1343/04.07.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus respingerea plângerii petentului T. C., ca fiind nefondată. Totodată, a fost menținută, ca fiind legală și temeinică, rezoluția nr. 8808/P/2011 din 22.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Pe de altă parte, la data de 02.05.2012 Baroul de Avocați G. a formulat plângere împotriva rezoluției nr.8808/P/2011 din data de 22.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G.. Prin rezoluția nr. 851/II/2/2012 din 21.05.2012 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate. Împotriva acestei soluții Baroul de Avocați G. a formulat plângere la Judecătoria G., cauza fiind înregistrată sub nr._ . Prin sentința penală nr. 2248/06.12.2012, instanța in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedură penală a admis plângerea formulată de către Baroul de Avocați G., a dispus desființarea rezoluției nr. 8808/P/2011 din data de 22.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria G. in vederea începerii urmăririi penale față de T. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal, in referire la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Ulterior petentul T. C. a formulat contestație in anulare, solicitând desființarea sentinței penale nr. 2248/06.12.2012 a Judecătoriei G..
A arătat prima instanță că, de principiu, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, poate fi utilizată numai în acele situații în care, pentru restabilirea legalității și pentru asigurarea drepturilor esențiale ale părților în proces, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești trebuie sacrificată. Principiul stabilității hotărârilor judecătorești definitive nu trebuie să sufere atingeri decât în cazurile în care garanțiile acordate de lege părților au fost încălcate, astfel încât judecata nu poate fi considerată ca reprezentând o justă stabilire a adevărului. Prin urmare, determinarea precisă a ipotezelor și condițiilor în care poate fi utilizată contestația în anulare constituie o garanție că această cale extraordinare de atac nu va face, din exercitarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecății și nu o va transforma într-o posibilitate - la îndemâna oricui și oricând - de anihilare a efectelor principiului lucrului judecat și al stabilității hotărârilor definitive.
A apreciat instanța de fond că, din examinarea dispozițiilor art. 386 Cod procedură penală, rezultă că folosirea contestației în anulare nu trebuie admisă decât în acele situații în care prin desființarea hotărârii - care a dobândit putere de lucru judecat - partea are posibilitatea de a-și valorifica drepturile și garanțiile procesuale nesocotite de instanța.
A mai învederat instanța de fond că, în cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 Cod procedură penală, să examineze – mai întâi – admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 Cod procedură penală, ocazie cu care va constata dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut în art. 388 Cod procedură penală, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute în art. 386 Cod procedură penală și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.
Prin urmare, în această fază prealabilă, instanța se limitează doar la verificarea cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu.
A reținut instanța de fond că, potrivit art. 386 Cod procedură penală, contestația în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) – i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514 alin. 11 ori art. 38516 alin. 1.
S-a apreciat că, aparent, prezenta contestație in anulare s-ar circumscrie cazului de contestație in anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 alin. 1 lit. d Cod procedură penală. Din examinarea dispozițiilor art. 386 lit. d) Cod procedură penală rezultă că în acest caz sunt susceptibile de a fi atacate în calea extraordinară a contestației în anulare numai hotărârile penale definitive care rezolvă acțiunea penală.
Potrivit art. 9 Cod procedură penală, acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală și condamnarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Prin urmare, în acest caz de contestație în anulare se tinde la desființarea ultimei hotărâri definitive, sau la acea parte din hotărâre cu privire la care există putere de lucru judecat.
A arătat instanța de fond că, în prezenta cauză, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art.2781 Cod procedură penală, neconținând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 345 alin. (1) din același cod - condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supusă contestației in anulare, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi desființate pe această cale pentru putere de lucru judecat.
Mai mult, a mai arătat prima instanță că în speța de față nici măcar afirmația că au fost pronunțate două hotărâri definitive împotriva aceleiași persoane nu este adevărată, întrucât nu ne aflăm în prezența unei noi plângeri formulate de aceeași parte în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, împotriva aceleiași rezoluții sau ordonanțe, ci în prezența unei plângeri formulate de petentul Baroul de Avocați G., in cauza înregistrată sub nr._ și cauza înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei G. având ca obiect plângerea formulată de petentul T. C.. Pentru cele două părți a curs diferit termenul prevăzut de art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, fapt ce a condus ca plângerile lor să fie soluționate în cadrul a două dosare diferite, fiind pronunțate două hotărâri definitive diferite.
În consecință, cum nici unul dintre motivele prevăzute de lege nu se suprapune peste motivul invocat de către petentul T. C., instanța de fond a apreciat ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată de acesta și, în consecință, a respins-o ca atare.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 445/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a formulat recurs contestatorul-petent T. C., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței penale recurate.
Recursul declarat de contestatorul-petent T. C. este inadmisibil.
Din economia dispozițiilor Părții speciale, Titlul II, capitolul II, secțiunile I și II din Codul de procedură penală rezultă condiționarea admisibilității căii de atac de exercitarea acestora potrivit legii procesuale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile de a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, Curtea de Apel G. a fost sesizată cu un recurs declarat de contestatorul-petent T. C. împotriva sentinței penale nr. 445/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă contestația în anulare privind sentințele penale nr. 1343/04.07.2012 și nr. 2248/06.12.2012, ambele ale Judecătoriei G..
Sentința penală atacată nu face parte dintre hotărârile prevăzute de lege care pot face obiectul controlului judiciar prin exercitarea unui recurs, pe de o parte pentru că dispozițiile procesual penale nu prevăd o asemenea cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare, iar pe de altă parte pentru că sentința penală vizată de contestația în anulare formulată de contestatorul-petent T. C. nu este ea însăși susceptibilă de a fi atacată cu recurs (potrivit art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală, hotărârea prin care se soluționează o plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror este definitivă).
Menționarea, în dispozitivul sentinței penale recurate, a dreptului la recurs nu poate produce vreun efect deoarece căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt prevăzute de lege, iar nu acordate de către instanțe.
Ca atare, în cauză se constată neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer întrunite, cumulativ, pentru exercitarea recursului, cu referire la existența unei hotărâri nedefinitive susceptibile de reformare pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de contestatorul-petent T. C. ca inadmisibil, conform art. 38515 pct. 1 lit. a din Codul de procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat contestatorul-petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul T. C. (fiul lui I. și I., născut la data de 09.04.1964 în localitatea Hurdugi, județul V., CNP_, cu domiciliul în G., ., .. 11, județul G.), împotriva sentinței penale nr.445/12.03.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata, către stat, a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
D. N. MIȚA M. D.-I. B.
Grefier,
M. I.
Red. D. I. B./07.06.2013
Tehnored. M. I./ 2 ex./07.06.2013
FondC. E. C.
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 624/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
