Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 163/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Comentarii

0

Decizia nr. 163/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 739/44/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 163/A

Ședința publică de la 12 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. B. - judecător

Judecător: Mița M.

Grefier: C. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. M. C.

- din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial G.

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial V., inculpații A. M. I. și S. L., împotriva sentinței penale nr.126 din 24.06.2010 pronunțată de Tribunalul V., - cauză casată și trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 631 din 29.02.2012 de către Î.C.C.J.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 05 iunie 2013, la 11 iunie 2013 și, apoi, la data de 12 iunie 2013.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.

Prin rechizitoriu nr. 7/D/P/2007 din 22.06.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism – Biroul teritorial V., inculpatul A. M. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- vânzare de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ;

- deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Inculpata S. L. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare de droguri de mare risc prevăzută art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În sarcina inculpatului A. M. I. s-a reținut, în esență, că, în perioada decembrie 2006 – aprilie 2007 în baza unei singure rezoluții infracționale, dar în mod repetat a deținut diverse cantități de droguri de risc – cannabis și rezină de cannabis, în vederea consumului propriu, iar în perioada ianuarie – aprilie 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, dar în mod repetat, a deținut diverse cantități de droguri de mare risc – cocaină și pastile ecstasy – pentru comercializare și consum propriu.

În sarcina inculpatei S. L. s-a reținut că, la data de 03.02.2007, a vândut colaboratorului sub acoperire „D.” cantitatea de 0,31 gr, cocaină.

Cauza a fost înaintat spre competentă soluționare Tribunalului V. la data de 22.06.2007 și a format obiectul dosarului nr._ .

Prin sentința penală nr. 102/09.03.2009 a Tribunalului V., inculpatul A. M. I. a fost condamnat la:

- o pedeapsă principală de 11 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și li.b Cod penală pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare fără drept a drogurilor de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 – modificată, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal;

- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, în vederea consumului propriu a drogurilor de risc, în formă continuată, prev. de art.4 al.1 din Legea nr. 143/2000 – modificată, cu aplic.art.41 alin. 2 Cod penal.

In baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului A. M. I. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

Prin aceiași sentință penală a fost condamnată inculpata S. L. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare, fără drept, a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 – modificată, cu aplic.art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. a Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, în cond.art.71 Cod penal.

In baza art.86¹ și art.86² Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel de către P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpații A. M.-I. și S. L..

Prin decizia penală nr. 125/A/08.12.2009 Curtea de Apel G. a admis apelurile declarate, a desființat sentința penală nr. 102 din 09.03.2009 a Tribunalului V. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. 2 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiune cu care a fost legal investită.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ .

Prin sentința penală nr. 126/24.06.2010 a Tribunalului V. s-a dispus condamnarea inculpatului A. M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a și pct.2, art. 76 lit. e art. 41 alin. 2 Cod penal la 2 (două) luni închisoare;

- cultivarea, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea, transportul, cumpărarea, deținerea de droguri de mare risc fără drept, faptă prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a pct. 2 și art. 76 lit. a Cod penal la 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a ipoteza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului A. M. I. pentru infracțiunea de cultivare, fabricare, preparare, cumpărare sau deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului A. M. I. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani.

În condițiile art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a ipoteza a II-a și lit. b C.pen.

În baza art. 86¹ C.pen. și art. 86² C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (șase) ani.

S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V..

În temeiul art. 71 pct. 5 Cod penal, s-a dispus pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. M. I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12/13.04.2007 emis de Tribunalul V., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Conform art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la data de 10.11.2009 (când a fost arestat în Italia) și până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

În baza art. 86³ al.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V.;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice, eventual să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale sale.

Prin aceeași sentință penală, inculpata S. L. a fost condamnată la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare fără drept a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. a Cod penal.

În temeiul art. 86¹ și art. 86² Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare a fost obligată inculpata S. L. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V.;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele sale de existență.

S-a constatat că inculpata S. L. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 13.04.2007 – 11.05.2007.

În baza art. 17 al.2 din Legea 143/2000 modificată s-a dispus confiscarea specială a sumei de 700 lei de la inculpatul A. M. I. și a sumei de 350 lei de la inculpata S. L..

S-a constatat că toată cantitatea de droguri ce face obiectul prezentei cauze a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

In anumite medii frecventate de unii tineri din municipiul Focșani, se discuta de faptul că, numitul H. C.-S., în perioada martie-iunie 2006 ar fi desfășurat activități ilicite de trafic și consum de droguri, împreună cu alte persoane.

Pe parcursul cercetărilor privind pe H. C. s-a constatat faptul că și numita S. L. ar fi participat în cadrul acestor activități, astfel că, prin ordonanța din 21.12.2006 s-a dispus extinderea cercetărilor și față de aceasta.

Întrucât s-a apreciat că, efectuarea de activități de urmărire penală față de învinuita S. L. în cadrul dosarului penal cu nr. 23/A/P/2006, ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei privind pe făptuitorul H. C.-S., prin Ordonanța din 23.01.2007 s-a dispus disjungerea cauzei față de S. L., cercetările efectuându-se într-un dosar nou format și înregistrat sub nr. 7/D/P/2007.

In acest dosar, prin rezoluția din 05.02.2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi inculpați, respectiv S. L. și A. M. I. din prezenta cauză penală.

Pentru descoperirea faptelor și obținerea mijloacelor de probă, organul de urmărire penală s-a folosit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S.” și de colaboratorul acestuia cu nume de cod „D.”.

Astfel, la data de 26.01.2007, în jurul orelor 18,00 colaboratorul „D.” a luat legătura telefonică cu inculpatul A. M. I. pentru a procura o cantitate de drog stabilind să se întâlnească în fața B.R.D. – Sucursala Focșani.

După aproximativ 15 minute inculpatul a venit la locul stabilit cu numitul L. I.-C., zis „L.”, care după ce l-a lăsat pe inculpat, a plecat din zonă cu autoturismul.

Inculpatul l-a asigurat pe colaboratorul „D.” că poate să-i procure drog și după ce a purtat o convorbire telefonică cu o persoană, pe nume L., împreună s-au deplasat cu un taxi în zona Cartier Sud din mun. Focșani. Colaboratorul a rămas la sala de internet „Vipzone” din acea zonă, pe durata de timp cât inculpatul s-a deplasat în vederea procurării drogului.

După ce l-a așteptat pe inculpat aproximativ 45 minute, timp în care acesta nu s-a întors, colaboratorul „D.” a plecat acasă.

In jurul orelor 20,00 inculpatul A. M. I. l-a sunat pe colaborator la postul telefonic 0728/_, stabilind a se întâlni în aceeași seară la orele 20,30 la sala de internet „Vipzone”.

După ce s-au plimbat puțin prin zonă, cei doi au intrat în scara unui .” î-a înmânat inculpatului suma de 350 lei, în schimbul drogului, care era ambalat într-o bucată de plastic, precizând că este cocaină.

In aceste împrejurări, inculpatul i-a dat colaboratorului D. și numărul de telefon 0724/_ precizându-i că aparține mătușii sale, S. L. și dacă mai are nevoie de droguri să sune la acest număr.

Drogul astfel obținut a fost sigilat cu sigiliu tip M.I. cu nr._, fiind apoi supus unei constatări tehnico-științifice.

Din raportul de constatate tehnico-științifică nr._/30.01.2007, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și profil al Drogurilor Precursori din cadrul I.G.P.R., rezultă că proba supusă analizei conține 0,28 gr. cocaină în amestec cu Fenocetină și Lidocaină, că în tabelul II, anexă la Legea 143/2000 se regăsește cocaină și că această cantitate de drog a fost consumată în întregime în procesul analizei de laborator.

La data de 03.02.2007 s-a procedat la o nouă achiziție de drog, în acest sens, în jurul orelor 20,30 colaboratorul „D.” a luat legătura telefonică cu mătușa inculpatului A. M. I., respectiv cu inculpata S. L., solicitând să se întâlnească în fața Scolii nr. 10 din Municipiul Focșani.

La locul stabilit, inculpata a venit cu un autoturism și după ce colaboratorul „D.” a urcat pe locul din față dreapta, inculpata a pus în mișcare autovehiculul, apoi i-a dat colaboratorului drogul ambalat într-o pungă de plastic, primind de la aceasta suma de 350 lei.

La scurt timp, colaboratorul a părăsit autoturismul condus de inculpată.

Și de această dată s-a procedat la sigilarea drogului cu sigiliul tip M.I. nr._ și apoi la efectuarea unei constatări tehnico-științifice.

S-a constatat că din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de același laborator de specialitate, cu nr._/06.02.2007 rezultă că proba supusă examinării conține 0,31 gr. cocaină în amestec cu fenocetină și lidocaină și că, în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000 se află înscrisă și cocaina. S-a mai precizat că, întreaga cantitate de drog s-a consumat în procesul analizelor de laborator.

La data de 13.02.2007, investigatorul sub acoperire împreună cu colaboratorul său, a efectuat a treia achiziție de drog. Astfel, în jurul orelor 20,00 colaboratorul „D.” l-a contactat telefonic la numărul de telefon 0724/_ pe inculpatul A. M.-I., stabilind să se întâlnească în 15 minute în zona Cartier Sud Focșani, în fața sălii de internet „Vipzone”.

Inculpatul a venit la locul stabilit cu un autoturism marca Wolkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare_, fiind însoțit de încă două persoane, un bărbat și o femeie.

După ce a coborât din autoturism, inculpatul împreună cu investigatorul și colaboratorul său, sau deplasat într-o parcare din apropiere. Aici, inculpatul A. M. - I. i-a dat investigatorului sub acoperire drogul ambalat într-o folie de plastic, primind de la acesta suma de 350 lei.

Cu acest prilej, inculpatul a precizat că în viitor le mai poate vinde cantitatea de 17 gr. de cocaină la un preț de 80 Euro gramul, cu condiția de a-i cumpăra întreaga cantitate.

In urma analizei de laborator efectuate asupra conținutului din plicul sigilat, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._/15.02.2007 că, produsul expertizat are o greutate de 0,47 gr. și conține cocaină în amestec cu fenocetină, lidocaină, dicteozem și că, în tabelul II – anexă la Legea nr. 143/2000 se regăsește și cocaina.

S-a mai precizat că, întreaga cantitate de drog a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Continuând investigațiile, la data de 12.04.2007, organul de urmărire penală a efectuat o percheziție domiciliară inculpatului A. M. I., unde s-a descoperit sub pat, într-o cutie două resturi de țigarete confecționate artizanal, cu filtru de carton.

In urma analizei efectuată de către același laborator de specialitate, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._/16.04.2007 că, cele două resturi din țigările găsite în dormitorul inculpatului conțin tetrahidrocannabinol (THC), care este un compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat din planta canabis.

S-a mai precizat că acest drog – canabisul și rezina de canabis – sunt înscrise în tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000 și că, probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Coroborând declarațiile martorilor C. A., M. N. – I. și P. R.-V. cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind analiza celor două resturi de țigări confecționate artizanal, găsite în dormitorul inculpatului, instanța a reținut că, în perioada decembrie 2006 – aprilie 2007, inculpatul a procurat, a deținut și a consumat ocazional țigări pe care le-a confecționat singur din canabis și rezină de canabis, cunoscute de către inculpat și martori ca țigări cu „hașiș”.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, s-a reținut că nu sunt probe suficient de convingătoare, în sensul că, în aceeași perioadă inculpatul A. M. I. ar fi consumat și droguri de mare risc, respectiv – cocaină și pastile ecstasy. S-a avut în vedere că la dosar există doar declarația martorului M. N. I. care arată că inculpatul i-ar fi povestit că a consumat și alte droguri, cum ar fi cocaină sau ecstasy, însă această declarație este singulară și nu se coroborează cu nicio probă din cele administrate.

S-a constatat că la dosar nu sunt probe care să dovedească cu certitudine că inculpatul A. M. I. a și consumat droguri de mare risc pe care le-a deținut în vederea comercializării.

Martorul M. N.-I. nu i-a vândut inculpatului și droguri de mare risc și nu l-a văzut vreodată pe inculpat consumând asemenea droguri, iar ceilalți martori care au fost în preajma inculpatului, toți susțin că, nu l-au văzut consumând droguri de mare risc.

In aceste condiții, instanța nu a reținut în sarcina inculpatului și forma agravantă a infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004.

Prima instanță a reținut că situația de fapt de mai sus și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite și rezultă din următoarele probe: declarațiile martorului M. N.-I. din care rezultă că începând cu toamna anului 2006 și până în luna martie 2007, i-a vândut inculpatului diferite cantități de drog de risc (canabis sau hașiș), pentru consum propriu, declarațiile martorului P. R.-V., în care se precizează că, în toamna anului 2006, la o dată neprecizată, fiind împreună cu inculpatul A. M. I. la clubul „Texas” din mun. Focșani, a confecționat cu materiale puse la dispoziție de către inculpat, două țigări cu hașiș, pe care le-au fumat împreună; declarația martorei C. A.-A. care a susținut la urmărirea penală că l-a văzut pe inculpat când și-a confecționat o țigară cu hașiș, că acesta a recunoscut că a fumat de mai multe ori hașiș și că de mai multe ori, în diverse locuri l-a văzut fumând țigări cu hașiș-.

S-a reținut că în fața instanței, în primul ciclu de judecată, această martoră nu a mai susținut cele relatate la urmărire penală, astfel că la aprecierea valorii probante a declarațiilor date de martora C. A.-A. instanța a avut în vedere situația specială pe care o are această martoră față de inculpat, în sensul că, este concubina acestuia, iar din relațiile de concubinaj a rezultat un minor.

S-a apreciat că declarațiile martorilor se coroborează cu procesul verbal întocmit la data de 12.04.2007 cu prilejul percheziției efectuate la domiciliul inculpatului A. M. I., în care se consemnează că, în domiciliul acestuia s-au descoperit două resturi din țigară confecționate artizanal cât și foițe pentru confecționat țigări; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 16.04.2007, întocmit de laboratorul de specialitate menționat mai sus din care rezultă că, cele două resturi de țigarete găsite în dormitorul inculpatului conțin tetrahidropconnabinol (THC) care este un compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat din planta Cannabis și că, atât cannabisul cât și lezina de canabis sunt droguri care fac parte din tabelul anexa III la Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că toate aceste probe se coroborează cu restul probelor administrate în cauză și anume:

- procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „S.” în data de 26.01.2007; 03.02.2007 și 13.02.2007, în care sunt prezentate împrejurările în care acesta, prin intermediul colaboratorului său „D.” a contactat pe inculpați și a procurat de la aceștia contra unor sume de bani diferite cantități de drog;

- procesul verbal din 12.04.2007 în care s-a consemnat declarația colaboratorului „D.”, în care sunt prezentate acțiunile acestui martor în 26.01.2007; 03.02.2007 și 13.02.2007, împrejurările în care a contactat pe inculpați, a procurării drogurilor de la aceștia și achitării sumelor de bani;

- declarația investigatorului sub acoperire „S.” audiat de instanță în condițiile art.86¹ și următoarele Cod procedură penală;

- rapoartele de constatare tehnico-științifică cu nr._ din 30.01.2007, nr._ din 06.02.2007 și nr._ din 15.02.2007, întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor Precursori din care rezultă că drogurile procurate de la inculpați în 26.01.2007 și 03.02.2007, conțin cocaină în amestec cu fenecetină și lidocaină, iar cel procurat în data de 13.02.2007 conține și cocaină în amestec cu fenocetină, lidocaină și lidocaină și diltiazem, că aceste droguri fac parte din tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000 și că, toate cantitățile de drog au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

- înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, cu diferite persoane, în perioada 07.03.2007 – 12.04.2007, transcrise în procesele verbale aflate la filele 98-171 dosar urmărire penală, în care, prin intermediul unui limbaj codificat, sunt referiri clare la droguri, denumite „bluze, tricouri, sticle de Whisky, jaluzele, pantofi, adidași”, ori la felul drogurilor prin cuvintele „albe, maro, verzi” sau la cantitatea drogurilor prin cuvintele „un băț, mare, mic, etc.

S-a apreciat că, acest limbaj specific folosit de către inculpați în convorbirile cu alte persoane este explicat de către martorul M. N. - I. în declarațiile date în faza de urmărire penală și cercetării judecătorești.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. M. I. care în perioada ianuarie 2007 – aprilie 2007, în mod repetat, dar în baza unei singure hotărâri infracționale, a deținut și a vândut, fără drept, diferite cantități de droguri de mare risc (cocaină în combinație cu alte substanțe) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada decembrie 2006 – aprilie 2007, în mod repetat și-n baza unei singure hotărâri infracționale a deținut, fără drept în vederea consumului propriu, diferite cantități de droguri de risc – cannabis și rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatei S. L. care, în data de 3.02.2007 a deținut și a vândut, fără drept, cantitatea de 0,31 gr. drog de mare risc (cocaină în amestec cu alte substanțe), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului A. M. I., prima instanță a avut în vedere faptul că, anterior acesta nu a mai comis fapte penale, că acțiunea sa antisocială s-a rezumat numai la două acte materiale de vânzare a drogurilor în cantități mici însă nu către tineri din anturajul său ci către angajați ai M.A.I. în condițiile mai sus arătate.

De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sinceră și de regret pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul cercetării judecătorești, în rejudecare, dorința acestuia de a se stabili în mod corect împrejurările în care a fost convins să vândă drogurile, starea civilă a inculpatului, faptul că din relația de concubinaj cu numita C. A.-A. a rezultat un minor aflat în grija și întreținerea acestora, fiind deci întreținător de familie, situație pe care inculpatul a luat-o în mod serios, fapt ce rezultă din activitatea Societății Comerciale Lilimar SRL al cărui administrator este.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că, scopul coercitiv și preventiv al pedepsei poate fi realizat aplicând inculpatului A. M. I. circumstanțele atenuante în condițiile prev. de art. 74, 76 Cod penal, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei.

In alegerea ca modalitate de executare, s-a avut în vedere suspendarea condiționată sub supraveghere prev. de art.86¹ Cod penal, sens în care instanța a ținut seama, atât elementele de individualizare mai sus prezentate, dar și faptul că, stabilind ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., această instituție se va preocupa de reeducarea inculpatului care este tânăr (23 ani) prin obligarea acestuia să urmeze un program educativ specific, modalitate de executare pe care a apreciat-o că ar fi mai eficientă în reeducarea inculpatului decât executarea pedepsei în regim de detenție.

Așadar, reținându-se că, inculpatul A. M. I., nu a consumat și droguri de mare risc, respectiv cocaină și pastile ecstasy, pentru această faptă s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, cu referire la art.10 lit. a Cod procedură penală.

Pentru inculpata S. L. la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere activitatea infracțională dovedită a acesteia ce se rezumă la un singur act material, respectiv fapta săvârșită în data de 03.02.2007, că inculpata nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut în general o atitudine cooperantă.

Pentru faptul că anterior comiterii faptei inculpata S. L. a avut o bună conduită în sensul că nu a suferit condamnări penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, s-a apreciat că și-n favoarea acesteia se pot reține circumstanțe atenuante în condițiile art. 74, 76 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pe parcursul procesului penal, inculpații A. M. – I. și S. L. au invocat în apărare următoarele aspecte:

- la dosar nu există autorizație eliberată de procuror pentru folosirea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acesteia și chiar dacă există în materialitatea ei și este eliberată la data de 23.03.2007, așa cum s-a precizat în rechizitoriu, nu poate gira activitatea desfășurată de instigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia în perioada anterioară acestei date;

- actele care au fost efectuate anterior datei de 05.02.2007, când a început urmărirea penală, sunt acte premergătoare, care pentru a deveni probe, trebuie să existe proces-verbal întocmit de procuror în condițiile art. 224 Cod procedură penală, iar în cauză, nu există un asemenea proces verbal;

- efectuarea constatărilor tehnico-științifice asupra drogurilor s-a efectuat în cauză prin rezoluția organului de poliție din subordinea procurorului și nu direct de procuror, care efectuează în mod direct urmărirea penală;

- nu s-a demonstrat care este gramajul substanțelor stupefiante din masa totală de substanțe analizate;

- faptele din 26.01.2007; 03.02.2007 și 13.02.2007, nu sunt dovedite, pentru că se bazează doar pe actele întocmite de către investigatorul sub acoperire și declarațiile colaboratorului acestuia;

- sunt neconcordanțe în declarațiile date de martorul L. I.-C., în legătură cu fapta din 26.01.2007 și de colaboratorul „D.” în legătură cu fapta din 13.02.2007;

- nu s-au înregistrat și convorbirile telefonice dintre inculpat și colaborator;

- nu s-a realizat nici un flagrant deși era posibil.

- supravegherea colaboratorului de către investigator era doar prin telefon, așa încât nu există certitudinea că acel colaborator a procurat drogurile de la inculpați;

- nu s-a făcut analiza ADN-ului de pe cele două mucuri de țigară pentru a stabili dacă acestea au aparținut inculpatului;

- declarațiile martorilor se referă la perioada 2005-decembrie 2006, iar rechizitoriul se referă doar la perioada ianuarie – aprilie 2007;

- inculpata S. L. nu se face vinovată de comiterea faptei din 03.02.2007, deoarece, nu cunoștea conținutul acelei substanțe luate de colaborator din mașină;

- nu există certitudinea că substanțele expertizate au fost și cele livrate, deoarece acestea nu au fost conservate și sigilate;

- faptele au fost săvârșite de inculpați numai la provocarea organelor de urmărire penală, fiind încălcat principiul legalității administrării probelor.

Pentru toate aceste motive, inculpații prin apărători, aleși au solicitat să se dispună achitarea, în baza art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. a Cod procedură penală.

Prima instanță a reținut că apărările inculpaților nu sunt fondate și în consecință, achitarea acestora nu poate fi dispusă, pentru următoarele considerente.

În vederea descoperirii activităților infracționale și a identificării persoanelor implicate în săvârșirea faptelor care privesc traficul și cursul ilicit de droguri, în cauză au fost folosite în condițiile prevăzute de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 143/2000, un investigator acoperit și un colaborator al acestuia.

Contrar celor susținute de apărătorii inculpaților, s-a avut în vedere că în cauză a fost emisă Ordonanța din data de 26.01.2007 prin care procurorul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „S.” și a colaboratorului acestuia „D.”, în vederea cumpărării de droguri de la persoanele cercetate. Este adevărat însă că, în rechizitoriu în mod eronat s-a precizat că, această autorizare s-a produs la data de 23.03.2007, Ordonanța din 26.01.2007 nu a fost depusă la dosarul cauzei, deoarece printr-un ordin al Ministerului Public aceste acte au fost calificate ca secret de serviciu.

Instanța a constatat că investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia și-au desfășurat activitatea în limitele autorizației emisă de procuror.

In capitolul III al Legii nr. 143/2000 sunt cuprinse dispoziții procedurale, care au caracter special în raport cu dispozițiile Codului de procedură penală.

Astfel, potrivit disp. art. 22 din Legea nr. 143/2000, actele încheiate de investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora, pot constitui mijloace de probă. Prin urmare, în cauză, toate actele care au fost întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, fie că sunt anterior sau posterior datei de 05.02.2007, pot constitui mijloace de probă.

De altfel, s-a reținut că acuzațiile aduse celor doi inculpați nu se sprijină numai pe actele întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, La dosar, așa cum s-a menționat sunt și alte probe, care, coroborate cu actele investigatorului și a colaboratorului aceștia evidențiază vinovăția inculpaților.

De asemenea, s-a apreciat că în cauză au fost respectate disp. art. 224¹ Cod procedură penală, în sensul că investigatorul sub acoperire a cules date și informații în baza autorizației emisă pe care le-a pus în totalitate la dispoziția procurorului și constatările tehnico-științifice efectuate în cauză, nu sunt lovite de nulitate deoarece, așa cum se susține ar fi trebuit să fie dispuse de procuror.

Potrivit disp. art. 217 al. 4 Cod procedură penală, s-a avut în vedere că în cauzele în care urmărirea penală, se efectuează de către procuror, acesta poate să dispună prin ordonanță ca, anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare.

In cauză, procurorul în conformitate cu disp.art. 217 al.4 Cod procedură penală, a delegat anumite persoane din cadrul poliției judiciare cu privire la luarea dispoziției de a efectua analize de laborator asupra drogurilor procurate de la inculpați, în acest sens fiind rezoluțiile de delegare emise de procuror și aflate la filele 194-196 dosar urmărire penală.

Cu privire la faptul că în rapoartele de constatare tehnico-științifică nu s-a precizat cantitatea de drog din cantitatea totală, s-a reținut că aceasta nu era necesară, esențial fiind, pentru existența infracțiunii doar punerea în evidență a drogurilor de mare risc ori a drogurilor de risc.

S-a apreciat că susținerile apărătorilor inculpaților în sensul că faptele din 26.01.2007, 03.02.2007 și din 13.-02.2007, nu ar fi dovedite, nu pot fi reținute.

S-a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpaților așa cum s-a arătat mai sus, nu se bazează numai pe actele întocmite de către investigatorul sub acoperire și de colaboratorul acestuia, aspect evident și care rezultă din ansamblu material probator aflat la dosarul cauzei.

Cu privire la neconcordanțele invocate de către apărătorii inculpaților în ceea ce privește declarația martorului L. I. C., în legătură cu fapta din 21.06.2007 și-n ceea ce privește declarația colaboratorului „D.” s-a apreciat că nu privesc aspecte esențiale care au fost reținute de instanță în stabilirea situației de fapt.

Prima instanță a reținut că probatoriul cauzei nu este insuficient ori neconvingător, chiar dacă în cauză nu s-a realizat un flagrant, nu s-a făcut analiza ADN-ului de pe cele două resturi de țigări găsite la percheziție în dormitorul inc. A. M. I., ori nu s-a înregistrat și convorbirile dintre investigator și colaboratorul său, sau cele dintre colaborator și inculpat.

S-a apreciat că important în cauză, este faptul că în substanțele vândute de inculpați colaboratorului s-a pus în evidență drog de mare risc, respectiv cocaină, iar în resturile de țigarete găsite în dormitorul inculpatului, s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol.

Contrar celor susținute, s-a apreciat că există convingerea că s-au cumpărat droguri de la inculpați, la datele menționate, prin intermediul colaboratorului și că nu există incertitudine cu privire la acest aspect, deoarece colaboratorul s-a supus procedurii standard specifice acestor genuri de infracțiuni, în sensul că, înainte de a pleca în executarea acțiunii de cumpărare cât și după predarea cantității de droguri cumpărate era percheziționat, iar pe întreaga durată a executării acestei acțiuni era supravegheat de către investigator atât la „vedere” cât și prin telefon.

De asemenea s-a avut în vedere că după ce drogurile erau cumpărate și predate investigatorului sub acoperire, acestea erau conservate în plicuri speciale, sigilate și înaintate spre analiză către laboratorul de specialitate.

In ceea ce privește vinovăția inculpatei S. L. în săvârșirea faptei din 03.02.2007, s-a apreciat că nu poate fi pusă la îndoială. S-a reținut că aceasta a cunoscut exact motivul pentru care trebuia să se deplaseze în oraș și să se întâlnească cu colaboratorul „D.” și de asemenea cunoștea cu exactitate ce conținea pachețelul pe care l-a înmânat colaboratorului.

Pentru aceasta, instanța a avut în vedere faptul că, inculpatul A. M. I. i-a pus la dispoziția colaboratorului „D.” numărul de telefon al inculpatei S. L., pentru o viitoare achiziție de droguri, dar și împrejurarea că, „D.” a contactat-o telefonic pe S. L. înainte de a se întâlni cu aceasta și nu în ultimul rând declarația colaboratorului „D.” – care, audiat de instanță ca martor cu identitate protejată, susține că, inculpata a venit la locul stabilit, singură, i-a înmânat pliculețul cu drog și că aceasta cunoștea foarte bine ce conține pliculețul pe care-l avea asupra sa.

S-a avut în vedere și faptul că, inculpata S. L. și-a luat anumite măsuri de siguranță, în sensul că a schimbat puțin locul întâlnirii, după ce colaboratorul a intrat în mașină, inculpata a pus imediat autoturismul în mișcare, i-a înmânat pliculețul cu drog colaboratorului după care l-a lăsat pe acesta în zonă, părăsind repede locul faptei.

S-a reținut că este greu de crezut că inculpata ar fi acceptat, fiind singură să se întâlnească cu o persoană necunoscută, seara, într-un loc relativ retras, să-i permită acestuia să intre autovehiculul pe care-l conducea, să-l pună în mișcare, cu o persoană necunoscută, și mai mult, să primească o sumă de bani fără nici o explicație de la acea persoană. S-a avut în vedere că inculpata S. L. nu a negat întâlnirea cu colaboratorul, la locul stabilit, că i-a permis acestuia să urce în autoturism, ca apoi, a pus în mișcare autoturismul și că a primit de la colaborator suma de 350 lei .

Nici apărările inculpatei S. L. în sensul că făcut doar simplu serviciu inculpatului A. M. I. nu a putut fi primită. S-a avut în vedere, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că, la data de 03.02.2007, colaboratorul ”D.” a luat legătura telefonic la numărul_ cu inculpata S. L. și au stabilit să se întâlnească.

În ce privește faptul că inculpatul A. M.-I. i-a dat colaboratorului numărul de telefon al inculpatei S. L., că s-au prezentat la locul și ora stabilită pentru a preda drogurile primind sumele de bani stabilite, cât și convorbirile telefonice, s-a apreciat că nu evidențiază o insistență din partea colaboratorului.

Împotriva sentinței penale nr. 126/24.06.2010 a Tribunalului V. au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – Biroul Teritorial V. și inculpații A. M. I. și S. L..

Inițial, în apel cauza a fost soluționată prin decizia penală nr. 102/A/08.04.2011 a Curții de Apel G..

Prin decizia penală nr. 631/29.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – Biroul Teritorial V. și inculpații A. M. I. și S. L.. S-a casat decizia penală nr. 102/A/08.04.2011 a Curții de Apel G. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunța cu privire la motivul suplimentar de apel invocat de inculpata S. L. la termenul din 25.03.2011.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – Biroul Teritorial V. a a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate s-a invocat greșita achitare a inculpatului A. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Sub acest aspect a susținut că din declarațiile martorilor C. A. A. și M. N. I. coroborate cu procesele – verbale de transcriere a convorbirilor telefonice rezultă cu certitudine că inculpatul A. M. I. a deținut droguri de mare risc pentru consum propriu

De asemenea, a criticat ca fiind netemeinică hotărârea instanței de fond atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, solicitând majorarea acestora cât și a modalității de executare a pedepselor, susținând că în cauză se impunea ca pedepsele stabilite pentru cei doi inculpați să fie executate efectiv în regim de detenție.

Inculpații A. M. I. și S. L. au criticat sentința supusă controlului judiciar, în esență, sub următoarele aspecte:

- actele premergătoare și de urmărire penală efectuate de investigatorul sub acoperire și de colaboratorul acestuia sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost autorizate de procuror;

- în cauză nu există probe certe din care să rezulte vinovăția inculpaților, aceștia susținând că nu au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați;

- că în realitate colaboratorul „D.” este un traficant de substanțe interzise și avea tot interesul să se bucure de o anumită imunitate în fața organelor de urmărire penală;

- greșita condamnarea pentru toate modalitățile alternative ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 4 al. 1 din legea nr. 143/2000 și art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul A. M. I. a invocat nulitatea absolută a urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței pentru încălcarea dispozițiilor imperative privind asistarea obligatorie a inculpatului de către apărător, câtă vreme inculpatul era arestat în lipsă.

Pentru soluționarea apelurilor s-au solicitat și depus la dosar autorizațiile de folosire a investigatorului sub acoperire, copiile încheierilor de ședință prin care s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a fost reaudiată martora C. A. A..

Apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – Biroul Teritorial V. și inculpații A. M. I. și S. L. sunt fondate, urmând a fi admise dar pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – Biroul Teritorial V. și inculpații A. M. I. și S. L., dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză a reținut în mod corect existența faptelor și a vinovăției inculpaților A. M. I. și S. L..

Astfel din procesele - verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnică științifică, declarațiile celor 7 martori audiați în cauză, transcrierile convorbirilor telefonice și chiar din declarațiile inculpaților rezultă cu certitudine că inculpatul A. M. I., la data de 26.01.2007 a vândut colaboratorului „Fragoș” cantitatea de 0,28 gr substanță ce conținea cocaină, iar la data de 13.02.2007 a vândut aceluiași colaborator de 0,47 gr substanță ce conținea cocaină.

De asemenea rezultă că inculpatul A. M. I., în baza aceleași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni repetate, a deținut droguri de risc pentru consum propriu.

În ceea ce o privește pe inculpata S. L. rezultă cu certitudine că, la data de 03.02.2007, a vândut colaboratorului cantitatea de 0,31 grame substanță ce conținea cocaină în amestec cu fenacetină și lidocaină.

Prima instanță a analizat în mod temeinic apărările formulate de inculpați și, pe baza întregului material probatoriu, l-ea respins ca fiind nefondate.

Se constată însă că, în mod greșit, în cazul ambilor inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 au fost reținute toate modalitățile alternative de săvârșire a faptei, iar în cazul inculpatului A. M. I. s-au reținut toate modalitățile alternative de săvârșire a faptei prevăzute de lege.

Se constată că, în mod greșit, prima instanță a reținut că faptele prevăzute de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 nu a existat și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului A. M. I..

Sub acest aspect avem în vedere că instanța este sesizată cu fapta și nu cu încadrarea juridică, dovadă că aceasta poate fi schimbată, iar achitarea poate fi dispusă în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală doar când fapta nu a existat în materialitatea ei.

Din probele administrate în cauză rezultă că infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 pentru consum propriu a fost reținută în sarcina inculpatului A. M. I. pe motiv că în cele două resturi de țigarete, găsite în dormitorul inculpatului, s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC) iar infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin.- 2 din Legea nr. 143/2000 a fost reținută pe motiv că din declarațiile martorilor C. A. A., M. N. I., P. R. V. și D. O. I. rezultă că inculpatul a consumat și în alte ocazii substanțe interzise de genul hașiș, marijuana, și pastile ecstasy purtând logourile „Steaua lui D.”, „Love” precum și cocaină.

Față de materialul probator administrat în cauză, în mod greșit prima instanță a reținut că aceste fapte nu au existat și a dispus achitarea inculpatului.

Chiar dacă martorul M. I. nu i-a vându și droguri de mare risc, acesta a arătat că inculpatul i-a povestit că a consumat la București pastile ecstasy, purtând logo-urile „Steaua lui D.”, „Love” pecum și cocaină.

Martora C. A. A. a declarat că l-a văzut pe inculpat făcându-și o țigară din foiță și o substanță despre care inculpatul i-a spus că este hașiș și că inculpatul consuma în mod frecvent țigări cu hașiș în diverse locuri și ocazii. Martora a arătat că, la sfârșitul lunii martie 2007, a mers împreună cu inculpatul la clubul „Gosip” din București, împreună cu alți prieteni. La plecarea din club inculpatului i s-a făcut rău, fapt ce a determinat-o să solicite ajutorul unuia dintre prietenii care îi însoțiseră, respectiv numitului „L.”, care i-a dat inculpatului o țigară confecționată artizanal, spunându-i că aceasta îl va liniști.

De remarcat că fiind reaudiată în apel martora C. A. A. și-a menținut declarațiile, făcând referiri la „Steaua lui D.”, pastile care dau stări euforice și la „Joana care este o țigară făcută din frunze.

Martora D. O. I., o fostă proetenă a inculpatului, a declarat că inculpatul i-a povestit că a fumat țigări cu marijuana și chiar i-a sugerat și ei să consume astfel de țigări.

Relevant sub aspectul existenței faptelor este și procesul – verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de_, in care inculpatul i-a relata interlocutorului său că s-a simțit foarte rău după ce a consumat mai multe pastile despre care cunoștea că sunt ”Steau lui D.”.

Tot din convorbirile telefonice rezultă că inculpatul comanda prin telefon, codificat, drogurile, făcând referire le „bluze”, „tricouri”, „jaluzele „, pantofi”, adidași#”, care după caz, în funcție de drogul la care se făcea referire puteau fi „albe”, „maro” sau „verzi” .

Deși s-a făcut dovada că inculpatul că inculpatul a consumat și în alte ocazii substanțe interzise, în cauză nu există nici o probă științifică din care să rezulte că aceste substanțe aceste substanțe au conținut droguri de mare risc.

Așa fiind în condițiile aceste acte materiale au existat, instanța trebuia să facă aplicarea art. 334 Cod procedură penală și să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul A. M. I. din două infracțiuni, respectiv infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal într-o singură infracțiune de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, gradul de pericol social concret al acestora, cantitatea mică de droguri vândută sau deținută pentru consum propriu se constată că pedepsele aplicate ambilor inculpați sunt prea mari. Ținând cont că de la date săvârșirii faptelor au trecut mai bine de 6 ani și că inculpații s-au prezentat aproape la toate termenele de judecată, apreciem că și modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este prea aspră. În condițiile în care inculpații nu au antecedente penale și pe parcursul procesului penal au avut o conduită bună, apreciem că scopul procesului penal și reeducarea inculpaților pot fi realizate și prin suspendarea condiționată în condițiile art. 81 și art. 82 Cod penal.

Referitor la celelalte motive de apel invocate de inculpații A. M. I. și S. L. Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel susținerile inculpatului A. M. I., în sensul că urmărirea penală este lovită de nulitate, deoarece fiind arestat preventiv, trebuia să i se asigure asistență juridică obligatorie sunt nefondate.

Chiar dacă în timpul urmăririi penale, prin încheierea de ședință nr._ a Tribunalului V. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, această hotărâre și-a produs efectele după finalizarea urmăririi penale, respectiv la data de 10.11.2009, dată la care inculpatul a fost arestat de autoritățile judiciare italiene în vederea extrădării.

Cum până la data de 10.11.2009 inculpatul s-a aflat în stare de libertate asistența juridică nu era obligatorie pentru faza de urmărire penală.

Că este așa o demonstrează chiar formularea textului de lege, care dispune că „Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta s-a dispus măsura de siguranță a internării medicale….”, ceea ce conduce la concluzia că este vizată strict situația când inculpatul se află în executarea unei măsuri preventive ori a unei sancțiuni definitive într-un loc de deținere.

. Contrar susținerilor inculpaților actele premergătoare și de urmărire penală efectuate de investigatorul sub acoperire și de colaboratorul acestuia nu sunt lovite de nulitate întrucât au fost autorizate de procuror în condițiile legii.

Astfel, deși inculpații au susținut că în cauză nu a fost emisă o autorizație în acest sens de către procuror, la solicitarea instanței de apel, au fost comunicate actele prin care se autorizează folosirea unui investigator sub acoperire și a colaboratorului acestuia precum și procurarea de droguri, acte care având regimul de „Strict secret” se păstrează în plic sigilat și nu se atașează la dosarul cauzei (Ordonanța nr. 004//D/P/2007 din 26.01.2007 și ordonanțele de prelungire a autorizării nr. 004/D/P/2007 din 23.02.2007 și nr. 004/D/P/2007 din 23.03.2007).

Cu privire la acest aspect Curtea constată că din eroare s-a menționat în cuprinsul actului de sesizare că autorizația a fost emisă la data de 23.03.2007, deși la această dată fusese dispusă prelungirea autorizației emisă la 26.01.2007, ceea ce a ridicat suspiciuni cu privire la valabilitatea actelor efectuate de investigator și colaborator în perioada 26.01 – 13.02.2007.

Față de cele mai sus arătate Curtea constată că autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire „S.” și a colaboratorului „D.” s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 224¹ și art. 224² Cod procedură penală și art. 21 și 22 din Legea nr. 143/2000, astfel încât actele efectuate în cauză de aceștia sunt pe deplin valabile.

Contrar celor susținute de inculpați din autorizația nr. 3 depusă la dosar în apel, rezultă că investigatorul și colaboratorul au fost autorizați începând cu date de 26.01.2007.

În ceea ce privește vinovăția inculpaților A. M. I. și S. L. sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost condamnați Curtea reține că aceasta a fost în mod justificat reținută de instanța de fond, pe baza unei ample și pertinente analize a materialului probator administrat în cauză.

În fața instanței de apel inculpatul A. M. I. a dat pentru prima dată o declarație cu privire la acuzațiile ce i se aduc, susținând că nu a deținut droguri de risc pentru consum propriu și nici nu a deținut și vândut droguri de mare risc, fără drept.

A arătat inculpatul că la data de 26.01.2007 s-a întâlnit cu numitul Cîtu M. zis C., despre care bănuiește că este colaboratorul „D.”, dar nu i-a vândut droguri iar în ziua de 03. 02.2007 s-a întâlnit cu aceeași persoană cu care a discutat însă despre vânzarea unui „play-station”, rugând-o în seara aceleiași zile pe mătușa sa, inculpata S. L., să meargă cu mașina mamei lui să ia banii de la acea persoană. Dimineața, susține inculpatul, mătușa sa i-ar fi spus că s-a întâlnit cu susnumitul Cîtu M., că acesta s-a urcat în mașină pe scaunul din dreapta șoferului și i-a înmânat suma de 300 lei dar că a umblat și la parasolarul din dreptul locului său, fără însă ca inculpata S. L. să vadă dacă acesta a luat ceva de acolo.

Referitor la fapta din 13.02.2007 inculpatul A. M. I. a susținut că în ziua respectivă s-a aflat la Iași, invocând în același sens și declarațiile martorelor C. M. și L. P. ( fila 142 dosar fond_ ).

Totodată inculpatul a susținut că nu îl cunoaște pe martorul P. R. V. și că nu a cumpărat vreodată hașiș de la martorul M. N. I.. În ceea ce privește țigările cu hașiș descoperite sub patul din camera sa inculpatul a invocat depoziția martorului M. P. A. (fila 90 dosar fond_ ) care a susținut că el le-ar fi fumat.

Așa cum a reținut și instanța de fond Curtea constată că afirmațiile inculpatului sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză.

În acest sens sunt în primul rând procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și procesul verbal de audiere a martorului cu identitate protejată (filele 64, 66 și 67 dosar urmărire penală), coroborate cu declarațiile date de investigatorul și colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul București (filele 148-153 dosar fond_ ) cât și la Tribunalul V., în condiții de contradictorialitate (filele 189-191, 198-201 dosar fond_ ). Din cuprinsul acestora rezultă cu certitudine că la datele de 26.01.2007 și respectiv 13.02.2007 inculpatul A. M. I. a vândut colaboratorului „D.” două doze de cocaină, în greutate de 0,31 g respectiv 0,47 g.

În acest context apărările inculpatului, care a susținut că numitul Cîtu M. era invidios pe el datorită unei fete și că de aceea a acceptat să fie colaborator sub acoperire, sunt pure speculații iar declarațiile martorelor C. M. și L. P., date de acestea la mai bine de 3 ani de la data faptelor apar a fi făcute „pro causa”. În plus aceste declarații confirmă prezența inculpatului în Iași la data de 14.02.2000 ( de ziua îndrăgostiților) și venirea inculpatului cu 2-3 zile înainte în Iași, ceea ce nu exclude prezența acestuia în seara zilei de 13.02.2007 în Focșani, distanța dintre cele două localități putând fi parcursă cu un autoturism 3-4 ore.

De asemenea, faptul că inculpatul a fost implicat în activități ilicite privind traficul de droguri rezultă și din modalitatea în care s-a comportat după ce a fost contactat de cunoscuți și a fost anunțat că inculpata S. L. a fost arestată la data de 12.04.2007.

Astfel din procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice (filele 167-171, dosar urmărire penală) și declarațiile martorelor C. A. A. (filele 68-74 dosar urmărire penală) și S. L. (filele 91-93 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul și-a dat seama că va fi și el cercetat pentru faptele de care era acuzată mătușa sa, a început să plângă și, deși a hotărât inițial să se prezinte în fața autorităților, a fugit, dând curs sugestiei făcute prin SMS de inculpata S. L. „Ascunde-te garda e acasă” (fila 67 dosar urmărire penală).

Față de cele mai sus arătate Curtea reține că în mod justificat s-a reținut vinovăția inculpatului A. M. I. și s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de „deținere și vânzare de droguri de mare risc, fără drept” prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Și infracțiunea de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” prevăzută de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal este dovedită, la dosarul cauzei existând probe de vinovăție contrar susținerilor inculpatului.

În acest sens sunt declarațiile martorului M. N. I. (filele 74- 77 dosar urmărire penală și fila 57 dosar fond_ ) care a arătat cum în perioada decembrie 2006 – martie 2007 i-a vândut în mai multe rânduri droguri de risc (hașiș) despre care știa că inculpatul o consumă singur sau împreună cu prietenii.

Martorul P. R. –V. a precizat, de asemenea că, în iarna anului 2006, inculpatul A. M. I. i-a oferit hașiș cu care a preparat două țigări pe care le-au fumat împreună în clubul „Texas” din Focșani (filele 78- 79 dosar urmărire penală și fila 58 dosar fond_ ).

Martora C. A. A. a arătat în primele declarații date în cauză că l-a văzut pe inculpat confecționându-și țigări în care punea o substanță vegetală despre care acesta i-a spus că este hașiș și că l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat consumând țigări cu hașiș în diverse locuri și ocazii.

Tot astfel martora D. O. (filele 87-90 dosar urmărire penală și filele 85-86 dosar fond_ ) a arătat că inculpatul A. M. I. i-a povestit cum a consumat „marijuana” în Germania și că acesta i-a propus și ei să consume o țigară cu cannabis.

Percheziția efectuată în camera inculpatului la data de 12.04.2007 a dus la descoperirea, într-o cutie cu resturi aflată sub pat, a două bucăți de țigară ce conțineau cannabis iar în condițiile în care camera era folosită exclusiv de inculpat nu se poate trage decât concluzia că aceste țigări aparțineau inculpatului A. M. I.. Declarația martorului M. P. I. (fila 90 dosar fond_ ), prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că martorul a fumat țigările urmează a fi înlăturată câtă vremea fost făcută la peste 3 ani de la data faptelor, martorul fiind deținut în Penitenciarul Focșani unde era arestat la acea dată și inculpatul, fiind astfel vădită intenția martorului de a-l ajuta pe inculpat. În plus martorul nu precizează exact data când a stat în camera inculpatului și cu cine, pentru a i se putea verifica susținerile și, mai mult, nu spune că țigările pe care le-ar fi fumat ar fi conținut cannabis și nici de unde le-a procurat.

Față de cele mai sus expuse urmează a se constata că motivele de apel ale inculpatului A. M. I. vizând achitarea sa pentru infracțiunile pentru care instanța de fond a dispus condamnarea sunt nefondate și nu pot duce la admiterea căii de atac promovate.

Și existența faptei și a vinovăției inculpatei S. L., față de care s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea de „deținere și vânzare fără drept a drogurilor de mare risc” prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, este pe deplin dovedită.

Apărările inculpatei au fost în mod justificat înlăturate de instanța de fond pe baza proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, a procesului verbal de audiere a martorului cu identitate protejată, coroborate cu declarațiile date de investigatorul și colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul București cât și la Tribunalul V..

Inculpata a recunoscut că s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire și că a primit de la acesta o sumă de bani însă susținerea ei că a făcut doar un serviciu inculpatului A. M. I. și că persoana cu care s-a întâlnit a luat ceva de după oglinda de la parasolar, este neverosimilă, fiind de altfel contrazisă de relatările colaboratului și ale investigatorului sub acoperire.

În plus, ca și în cazul inculpatului A. M. I., implicarea inculpatei în traficul de droguri este dovedită de mesajul trimis inculpatului la data de 12.04.2007 și de declarația martorei S. L. (filele 91-93 dosar urmărire penală), care în momentul reținerii inculpatei și-a sunat fiul, pe inculpatul A. M. I., iar când acesta a întrebat de ce a fost arestată mătușa sa martora i-a spus că „știe el de ce” referindu-se la faptul că și fiul său avea cunoștință despre implicarea surorii sale în traficul de droguri, spunându-i acestuia să arunce telefoanele și să se ascundă.

Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 192 al. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial V., inculpatul A. M. I. (fiul lui C. și L., născut la data de 28.08.1985 în O., județul V., CNP_, domiciliat în Focșani, ., ., .) și inculpata S. L. (fiica lui S. și A., născută la data de 27.04.1975 în ., CNP_, domiciliată în Focșani, ., ., fără forme legale în Focșani ., ., .) împotriva sentinței penale nr. 126/24.06.2010 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și în consecință:

Desființează sentința penală nr. 126/24.06.2010 a Tribunalului V. și în rejudecare:

Conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul A. M. I. din două infracțiuni, respectiv infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal într-o singură infracțiune, respectiv infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Condamnă pe inculpatul A. M. I. la:

- o pedeapsă principală de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal (fapte săvârșite în perioada decembrie 2006 – aprilie 2007);

- o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 2 în referire la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal (fapte săvârșite în perioada decembrie 2006 – aprilie 2007).

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul A. M. I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatului A. M. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 – privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. M. I., durata arestării provizorii luată de autoritățile judiciare italiene în vederea extrădării și durata arestării preventive cu începere de la data de 10.11.2009 și până la data de 24.06.2010.

În baza art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv pe o durată de 4 ani.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform art. 359 Cod procedură penală, se atrage atenția inculpatului A. M. I. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Condamnă pe inculpata S. L. la pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 2 în referire la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal – faptă săvârșită la data de 03.02.2007.

În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatei S. L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform art. 359 Cod procedură penală, se atrage atenția inculpatei S. L. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatei S. L. durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 12.04.2007 până la data de 11.05.2007.

Constată că întreaga cantitate de droguri ridicată de la inculpații A. M. I. și S. L. a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 118 lit. e Cod penal, confiscă în folosul statului de la inculpatul A. M. I. suma de 700 lei și de la inculpata S. L. suma de 350 lei.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații A. M. I. și S. L. la plata sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat - urmărire + fond.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel – avocat Bâlu D., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial V. și inculpații A. M. I. și S. L..

Pronunțată în ședință publică azi 12.06.2013.

Președinte, Judecător,

A. B. Mița M.

Pt. Grefier,

C. G.

Aflat în C.O

Conf. art.312 alin.2 C.PP

Grefier

Red./Tehnored. A. B./03.07.2013

Fond. D. H..

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1469/2013. Curtea de Apel...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1473/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1469/2013. Curtea de Apel GALAŢI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1473/2013. Curtea de Apel GALAŢI Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 323/2013. Curtea de Apel GALAŢI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 687/2013. Curtea de Apel GALAŢI Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 624/2013. Curtea de Apel GALAŢI