Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 165/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 165/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 895/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR 165/F
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 29.08.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- L. H.
Grefier -F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată în baza prevederilor art. 2781 Cod procedură penală de către petenta D. V., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 775/P/2012 din 22.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 703/II/2/2013 din 09.07.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta D. V. lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp. art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 775/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.: după care;
Curtea, procedează la identificarea petentei D. V., care se legitimează cu CI, ., nr._, CNP_.
Petenta D. V. arată că toate probele sunt depuse la dosar și mai depune și precizări scrise.
Curtea, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Petenta D. V. și reprezentantul Parchetului, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petenta D. V. precizează că a chemat în judecată pe domnul P. procuror L. I. și pe domnul procuror M. G. de la P. de pe lângă Tribunalul V. deoarece a considerat că aceștia au dat soluții de neîncepere a urmăririi penale de în dosarul penal nr. 2371/2011, privind pe M. I. (șef agent de poliție al postului de poliție din ., care o nemulțumesc.
Susține că încă din anul 1990, între dânsa, tatăl său (R. P.) pe de o parte și sora sa P. V. și cumnatul său P. C., pe de altă parte s-au declanșat o . conflicte, cu privire la pământul care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. În perioada 1990-1995 (tatăl său decedând în data de 11 mai 1995) tatăl său a formulat numeroase plângeri penale împotriva fiicei sale (P. V.) și a ginerelui său (P. C.) pentru diferite infracțiuni săvârșite de către aceștia cu privire la conflictul iscat între familii și prezentat mai sus. După anul 1995 personal a continuat să facă plângeri penale întrucât probleme dintre cele două surori nu s-au rezolvat cu privire la moștenirea părintească.
În opinia sa, drepturile sale în ceea ce privește moștenirea părintească, nu este respectat de către sora sa și cumnatul său, cu toate că este foarte clară masa partajabilă compusă din teren, casă și teren arabil menționat în titlul de proprietate al tatălui lor R. P. și din certificatul de moștenitor al lui R. M..
Solicită ca instanța să verifice titlul de proprietate al defunctului R. P. emis de Comisia Comunală Păunești, jud. V. în baza Legii nr. 118/1990, pentru o suprafață de 4 ha.
Susține că agentul șef de poliție al postului de poliție din ., este în localitate încă din anul 1994. Deși i s-a explicat acestuia conflictul dintre familii și faptul că, așa cum a arătat mai sus încă din 1990 și până în 1995, tatăl său, și în continuare dânsa personal, s-a adresat la Poliție cu numeroase plângeri penale fiind sesizate comiterea unor infracțiuni de către familia P. V. și C., agentul șef M. I. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, efectuând cercetări în mod părtinitor și de fiecare dată în defavoarea sa. Îi ajuta pe sora și cumnatul său să folosească abuziv terenurile respective atât în perioada în care tatăl lor trăia, cât și după decesul acestuia.
Totodată, arată că sora sa dispunea de o situație materială bună, întrucât fiul său a fost fotbalist în străinătate și îi comunica personal că va da bani la judecători, procurori și peste tot pentru a-i fi respinse plângerile penale.
În opinia sa, deși R. P., încă din anul 1992 a scos-o din drepturile părintești pe sora sa P. V., agentul de poliție M. I., nu a soluționat plângerile penale despre care a făcut vorbire în mod corect, ci a favorizat-o pe sora sa.
Urmare neînțelegerilor respective s-a adresat peste tot, Poliției, Procuraturii chiar, instanței de judecată, chiar și Parlamentului României. Nu acuză pe nimeni de infracțiunea de dare de mită, dar nu înțelege cum chiar și în dosarul nr._, promovat pe rolul Tribunalului V., plângerea penală formulată împotriva rezoluției nr. 2371/14.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V., în contradictoriu cu M. I. i-a fost respinsă, utilizând toate căile de atac, chiar și revizuirea.
Totodată, arată că s-a mai judecat în instanță și în alte cauze cu agentul șef de poliție al postului de poliție din . și nu înțelege cum prin sentința penală nr.193/1.11.2010 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul V. a respins ca tardivă plângerea formulată de dânsa. Este nemulțumită de faptul că în toate căile de atac instrumentate în cauzele despre care a făcut vorbire, prin care i-a reclamant pe cei doi procurori, nu a fost chemată de către P. de pe lângă Curtea de Apel G. pentru a-și prezenta punctul de vedere, pentru că trebuia să depună acte în dovedirea plângerilor formulate. În ultimul dosar, respectiv nr._, promovat pe rolul Tribunalului V., plângerea penală formulată împotriva rezoluției nr. 2371/14.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V., în contradictoriu cu M. I. i-a fost respinsă, utilizând toate căile de atac, chiar și revizuirea, iar Curtea de Apel G. a respins-o ca tardiv formulată. Din punctul său de vedere plângerea nu este tardivă și susține că plicul poștal prin care a fost transmisă cererea a fost distrus.
Mai arată, că s-a prezentat în audiență la procurori în nenumărate rânduri, pentru a se verifica data depunerii plângerilor, dar fără nici un rezultat. Nu poate să își angajeze un apărător deoarece are o pensie de 300 lei, soțul său este decedat din anul 1987, iar fiica sa are probleme de handicap. Nici sumele pe care le are de plătit în urma cauzelor pierdute în instanță nu are de unde să le plătească. Mai mult decât atât, chiar dacă se va adresa unui avocat, va veni sora sa ,,cu bani” și îl va influiența.
În opinia sa, în toate rezoluțiile, ordonanțele de neînceperea a urmăririi penale, chiar și hotărârile judecătorești pronunțate încă din anul 1990 și până în prezent, niciun reprezentant de poliție, niciun procuror, chiar judecător, în orice cerere formulată, nu a scris ce reprezintă dovada. Consideră că toate aceste soluții sunt nule. Învederează că va merge în continuare la judecată civilă, cât și penală, și se va folosi de toate mijloacele juridice pe care legislația i le oferă.
Din punctul său de vedere în toate cauzele care o privesc s-au încalcă procedurile, motiv pentru care se va adresa Parlamentului României.
Atâta timp cât deține un titlu de proprietate, câtă vreme există declarații de martori, iar soluțiile despre care a făcut vorbire sunt nule, solicită anularea celor două rezoluții de neîncepere a urmăririi penale despre care a făcut vorbire și trimiterea înapoi la P. pentru a fi chemată în vederea audierii și pentru a propune probatorii, întrucât deține o întreagă arhivă de documente.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea plângerii petentei. În cauză aceasta a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 775/P/2012 din 22.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.. Petenta este nemulțumită de modul în care au fost soluționate de către cei doi procurori pe care îi reclamă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.. Totodată, este nemulțumită de soluția pronunțată în dosarul nr. 2371/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. și lucrarea nr. 965/II/2/2012. Cele două lucrări au fosta atacate la instanța de judecată, conform dispozițiilor legale prev. de art. 278-279 Cod procedură penală.
Precizează că prin sentința penală nr. 252/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul V. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentei D. V., instanța constatând că cele două rezoluții sunt temeinice și legale. P. urmare nu există nicio probă că cei doi procurori, respectiv P.- procurorul L. I. și procurorul M. G. au comis vreo încălcare a legii și au săvârșit vreun abuz în soluționarea acelor dosare.
Petenta D. V., în replică, arată că astăzi va formula și va depune la P. de pe lângă Curtea de Apel G., plângere penală și împotriva judecătorilor. Solicită ca la cercetarea acestui dosar să se aibă în vedere și dovezile de comunicare în ceea ce privește tardivitatea despre care s-a făcut vorbire cu privire la cererea de revizuire formulată.
CURTEA,
Asupra procesului penal de față:
P. cerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub. nr._ petenta D. V., a formulat plângere, conform art. 2871 Cod procedură penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 775/P/2012 din 22.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 703/II/2/2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
P. rezoluția nr. 775/P/2013 din 22.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. s-a dispus, în baza art. 228 alin. 4 Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de procurorii M. G. și L. I., din cadrul P. de pe lângă Tribunalul V., cercetați sub aspectul infracțiunii prev. de 246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul de la P. de pe lângă Curtea de Apel G. a avut în vedere că la data de 25.11.2012 a fost înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel G. o plângere penală formulată de persoana vătămată D. V. împotriva procurorilor M. G. și L. I. de la P. de pe lângă Tribunalul V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal, cu prilejul soluționării dosarului nr. 2371/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., respectiv a lucrării nr. 965/II/2/2012, având ca obiect plângerea formulată împotriva soluției.
Din verificările efectuate în cauză, au rezultat următoarele:
Dosarul nr. 2371/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. a avut ca obiect plângerea formulată de persoana vătămată D. V. împotriva agentului de poliție M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 254 din Codul penal.
P. rezoluția nr. nr. 2371/P/2011 din 14.05.2012 procurorul M. G. de la P. de pe lângă Tribunalul V. a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M. I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 din Codul penal și art. 254 din Codul Penal, în temeiul art. 228 alin. 4 în ref. la art. 10 lit. d, respectiv art. 10 lit. a din Codul de procedură penală. .
D. V. a formulat plângere împotriva acestei soluții, în baza dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 965/II/2/2012 din 15.06.2012 a P. –procurorului L. I. de la P. de pe lângă Tribunalul V..
Fiind nemulțumită de soluțiile dispuse de cei doi magistrați, D. V. a formulat prezenta plângere penală împotriva acestora, apreciind că, prin soluțiile dispuse, i-au fost vătămate interesele sale legale.
Atât soluția dispusă de procurorul M. G. cât și rezoluția de respingere a plângerii, dispusă de P. –procurorul L. I., au fost întemeiate pe actele administrate în cauză, au fost motivate și reprezintă convingerea juridică a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, modificată, în soluțiile dispuse procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege.
Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate de procurorul ierarhic superior sau pot fi desființate de instanța de judecată, când sunt apreciate ca fiind nelegale, în condițiile prev. de art. 278 -2781 din Codul de procedură penală.
Față de cele arătate mai sus, s-a apreciat că fapta sesizată nu există, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva rezoluției nr. 775/P/2012 a P. de pe lângă Curtea de Apel G. a formulat plângere, potrivit art. 275 -278 Cod procedură penală, petenta D. V..
P. rezoluția nr. 703/II/2/2013 a Procurorului General al P. de pe lângă Curtea de Apel G., plângerea petentei D. V. a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, Procurorul General al P. de pe lângă Curtea de Apel G. a avut în vedere că prin rezoluția nr. 2371/P/2011, din 14.05.2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul V., adoptată de procurorul M. G., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 din Codul penal și art. 254 alin. (1) din Codul penal, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. d din Codul de procedură penală, respectiv art. 10 alin. (1) lit. a din Codul de procedură penală.
P. rezoluția nr. 965/II/2/2011, din 15.06.2012, a P. –procurorului L. I., de la P. de pe lângă Tribunalul V., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D. V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2371/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
Fiind nemulțumită de soluțiile adoptate de cei doi procurori, petenta D. V. s-a adresat Tribunalului V., în condițiile procedurii instituită de dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală.
P. sentința penală nr. 252/2012, din 14.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul V. –Secția penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2371/14.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
Aspectele sesizate de petenta D. V., prin plângerea penală ce face obiectul dosarul nr. 775/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., vizează modul concret de soluționare a dosarului nr. 2371/P/2011 și a lucrării nr. 965/II/2012 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul V., nefiind evidențiate aspecte referitoare la elemente de conduită externe activității jurisdicționale a magistraților M. G. și L. I..
Soluțiile de neurmărire penală sau de respingere a plângerii formulate împotriva acestora reprezintă o expresie a exercițiului, în limite firește, a atribuțiilor recunoscute de lege procurorului, care, în activitatea sa, se bucură de independență, în acord cu exigențele art. (3) alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, deciziile nr. 126 din 18.01.2010 și nr. 1004 din 03.04.2010, publicate pe site –ul www.iccj.ro).
Aceste soluții sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, prin care pot fi înlăturate eventualele erorii strecurate în activitatea judiciară, în ipoteza unei asemenea situații, neaflându-ne în prezența unei infracțiuni de abuz în serviciu.
Din actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 775/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. a rezultat că petenta a uzat de căile de atac prev. de art. 278 -2781 din Codul de procedură penală și soluții adoptate de cei doi procurori au fost confirmate de instanța competentă.
Atât rezoluția nr. 2371/P/2011, din 14.05.2012, a procurorului M. G. cât și rezoluția nr. 965/II/2/2011, din 15.06.2012, a P. –procurorului L. I., se întemeiază pe actele premergătoare în dosarul nr. 2371/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalului V., sunt motivate și exprimă convingerea juridică a celor doi magistrați.
Conduita magistraților L. I. și M. G., împotriva cărora petenta a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, a fost în concordanță cu prevederile legale.
Întrucât, în cauză, din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către magistrații M. G. și L. I., în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia prin rezoluția criticată de petentă. Rezoluția a fost adoptată în urma unor cercetări complete și nu a mai fost necesară audierea petentei, astfel cum a solicitat aceasta prin plângerea împotriva rezoluției.
Împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere, conform art. 2781 Cod procedură penală, petenta D. V., care a invocat aceleași motive ca și în fața procurorului de la P. de pe lângă Curtea de Apel G..
A solicitat admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții atacate și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Curtea de Apel G. în vederea începerii urmăririi penale față de procurorii M. G. și L. I. de la P. de pe lângă Tribunalul V..
Plângerea este nefondată.
Verificând actele premergătoare efectuate în cauză Curtea apreciază că în sarcina celor doi magistrați procurori nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni.
Aceștia au acționat cu respectarea dispozițiilor legale și a principiului bunei -credințe atunci când au întocmit rezoluția nr. 2371/P/2011 a P. de pe lângă Tribunalul V. (procuror M. G.), respectiv 965/II/2/2012 (prim –procuror L. I.).
De altfel ambele rezoluții au fost verificate sub aspectul legalității și temeiniciei, de către instanța de judecată, Tribunalul V., care prin sentința penală nr. 252/14.11.2012 a respins ca nefondată plângerea petentei D. V..
Așa fiind și văzând prev. art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, în referire la art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D. V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 775/P/2012 din 22.05.2013 a P. de pe lângă Curtea de Apel G., menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 703/II/2/2013 din 09.07.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., și o va obliga la plata de cheltuieli către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278 1 alin. 8 lit. a Cod proc.pen., respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D. V. (cu domiciliul în .), împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 775/P/2012 din 22.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 703/II/2/2013 din 09.07.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. pen. obligă pe petenta D. V. la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.08.2013.
PREȘEDINTE,
L. H.
Grefier,
F. B.
Red. LH-04.09.2013
Tehnored.FB-2ex/04.09.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 13/2013. Curtea de Apel GALAŢI | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
