Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1610/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1610/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 2794/91/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 1610/R
Ședința publică de la 05.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H.–Judecător
Judecător – P. D.
Judecător – M. T.
Grefier – F. B.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror M. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către inculpații P. G. R. și P. P. și de către P. DE PE L. TRIBUNALUL V., cu privire la inculpații V. P. O. și E. G. împotriva încheierii de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul –inculpat P. G. R., aflat în Penitenciarul Focșani, personal, asistat de avocat din oficiu P. B.; recurentul –inculpat P. P., aflat în Penitenciarul Focșani, personal, asistat de avocat ales Monac C. și inculpații –intimați V. P. O. și E. G., ambii aflați în Penitenciarul Focșani și asistați de avocat din oficiu P. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este primul termen de judecată acordat în cauză, după care:
Curtea, în conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Avocatul recurentului - inculpat P. P. depune la dosar motivele de recurs formulate de către inculpat.
Avocatul intimatului –inculpat V. P. O. depune la dosar un memoriu din partea acestuia.
Apărătorii inculpaților și reprezentantul Parchetului, fiecare având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului consideră că Încheierea din data de 22.11.2013 pronunțată de către Tribunalul V. este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța a reținut în motivarea hotărârii prin care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații V. P. O. și E. G., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestora s-au modificat, apreciind că menținerea acestei măsuri ar putea fi excesivă în raport cu persoana acestora.
În opinia sa, această concluzie la care a ajuns instanța, nu este justă, având în vedere că din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, rezultă implicarea directă a inculpaților V. P. O. și E. G., alături de inculpații P. G. R. și P. P., în încăierarea cu familia inculpaților C.. Din probele administrate în cauză rezultă că în ziua de 9.01.2013 inculpații P. G. R., P. P., V. P. O. și E. G., s-au deplasat cu jeep-ul familiei P. în apropierea magazinului sătesc, unde înarmați fiind cu topoare și leviere i-au așteptat pe membrii familiei C. pe care i-au atacat. Inițial inculpatul V. P. O. a folosit și un spray paralizant în scopul de a neutraliza reacția membrilor familiei C., timp în care inculpatul E. G. s-a urcat în bena jeep-ului, de unde a înmânat topoare și leviere inculpaților P., obiecte cu care au fost loviți în zone vitale C. I. și C. T.. La fața locului s-au strâns în jur de 30-40 de persoane, care au fost indignate și speriate de conflictul dintre cele două tabere.
Susținerea instanței că inculpații V. P. O. și E. G., ar fi percepuți de membrii comunității ca persoane care au jucat un rol secundar în desfășurarea faptelor, nu corespunde realității, datorită aspectelor invocate mai sus. Din punctul său de vedere aprecierea instanței nu este legală și temeinică, nemodificându-se temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a arătat, în mod nefondat, că față de relatările celor opt martori audiați la ultimul termen de judecată, ar rezulta o bună conduită a inculpaților V. P. O. și E. G.. A fost audiat martorul P. F. (medic) care a arătat că la unitatea sanitară s-au prezentat persoane din familia C. și care nu a apreciat asupra comportamentului inculpaților V. P. O. și E. G.. Totodată, a fost audiată martora C. M., care a arătat cum au acționat inculpații, cu toporul și cu spray-iul, în momentul în care li s-a împotmolit mașina, fiind prezente în jur de 15 persoane. A mai arătat că inculpatul E. G. se află în conflict și cu tatăl său, care nu l-a caracterizat favorabil. De asemenea au fost audiați și martorii B. T. și G. C., care au arătat modul în care au acționat și inculpații faptul că cei prezenți au fost speriați de conflictul izbucnit în acea comunitate restrânsă. Au mai fost audiați și alți martori, care și-au menținut declarațiile ulterioare, date în faza de urmărire penală, care însă nu dau relatări concrete (martorii C. Nicușor și C. L.). Având în vedere toate acestea, consideră că susținerile instanței de fond, în sensul că din declarații menționate mai sus, ar rezulta o modificare cu privire la datele care caracterizează persoana inculpaților, nu este confirmată. Apreciază că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și mai ales în sarcina inculpatului E. G. (tentativa la omor calificat) care a lovit cu ranga în zona capului pe partea vătămată C. I., denotă o periculozitate sporită subzistând temeiul prev. de art. 141 lit. f Cod procedură penală. Trebuie avut în vedere și faptul că cei doi inculpați au fost reținuți anterior, după ce inițial au vrut să se sustragă cercetărilor, dorind să părăsească teritoriul României cu destinația Danemarca.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului formulat de P. de pe L. Tribunalul V., casarea în parte a încheierii recurate, dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive și cu privire la inculpații V. P. O. și E. G..
Avocatul intimaților –inculpați V. P. O. și E. G. solicită respingerea recursului declarat de către P. de pe L. Tribunalul V.. Consideră că Încheierea de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de către Tribunalul V. este legală și temeinică. Având în vedere perioada de 9 luni de zile, de când inculpații V. P. O. și E. G., au fost arestați preventiv, așa cum a reținut și instanța de fond, consideră că pericolul social al faptei s-a diminuat. Mai mult decât atât dosarul de fond se află aproape de finalizare, în sensul că au fost audiați aproape 90% dintre martorii, iar cei doi inculpați nu mai pot zădărnicii aflarea adevărului. Apreciază că încheierea recurată este și temeinică și legală, motiv pentru care solicită menținerea acesteia.
Avocatul recurentului - inculpat P. P. solicită admiterea recursului declarat de către acest inculpat având în vedere următoarele aspecte:
În opinia sa, la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arestarea preventive a inculpaților și nici nu există temeiuri noi. Această măsură s-a luat având în vedere că, la momentul în care s-a aplicat, în cauză mai erau de audiat martori, de efectuat expertize și de a se mai depune înscrisuri. Or, potrivit art. 66 Cod penal inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar dispozițiile art. 65 Cod penal arată cui îi revine sarcina administrării probelor. Consideră că din punct de vedere al materialului probator pe temeinicie și mai ales cu privire la pericolul public concret, până în acest moment, nici instanța de fond și nici P., în ceea ce îl privește pe inculpatul P. P., așa cum rezultă din încheierea recurată, nu a formulat un probatoriu cert și pertinent.
Precizează că instanța de fond prin încheierea recurată a dispus menținerea măsurii arestării preventive doar față de inculpații P. G. R. și P. P. și a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpații V. P. O. și E. G. în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate că cei patru inculpați au săvârșit practic aceleași fapte. În opinia sa, echitatea este un atribut care ar trebui să se regăsească în fiecare hotărâre judecătorească, motiv pentru care s-a formulat prezentul recurs.
Solicită să se aibă în vedere faptul că P. trebuia să individualizeze pentru fiecare inculpat în parte materialul probator și trebuia să aibă în vedere ce probe concrete sunt împotriva fiecărui inculpat. Consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul P. P. ar trebui să se individualizeze în concret probatoriul cu privire la pericolul public social și pentru temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sau care au mai apărut între timp. Așa cum se poate observa din dosarul de fond, respectiv că din declarațiile martorilor esențiali (agenții de poliție) rezultă foarte clar că P. P. nu a făcut decât să se apere. Consideră că se face o confuzie din punct de vedere al numelui sau din punct de vedere al persoanelor, întrucât implicarea inculpatului P. P. este mult mai mică decât a fratelui său P. G. R..
În opinia sa, infracțiunea de tentativă de omor stabilită în sarcina celor patru inculpați, din punct de vedere al expertizei efectuate în cauză, este anulată, întrucât din expertiză rezultă foarte clar că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol prin loviturile aplicate. Certificate medico –legale au fost obținute de către ambele părți întrucât în conflictul iscat toată lumea a lovit. Consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere în primul rând faptul că din expertiza efectuată în cauză a rezultat clar că viața persoanei vătămate nu a fost pusă în pericol prin loviturile aplicate, lovituri pentru vindecarea cărora au fost necesare acordarea doar a 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, arată că CEDO a statuat că simpla exprimare a pericolului public social de către P. nu este concludentă până nu există probe certe despre care a făcut vorbire mai sus.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că pe data de 29.01.2013 Tribunalul V. a respins măsura arestării preventive solicitată de către P., iar Curtea de Apel G. la data de 11.02.2013 a admis recursul formulat și a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, în toată această perioadă inculpații s-au aflat în stare de libertate. Din punctul său de vedere, pericolul social concret atunci atingea un punct culminat, însă cu toate acestea nu s-a întâmplat nimic. La acest moment, după o perioadă de peste 9 luni de la conflictul iscat între părți, apreciază că pericolul social concret s-a estompat foarte mult, iar în prezent lăsarea în libertate a inculpatului P. P. nu ar mai prezenta un pericol.
De asemenea pune în discuție caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive, în sensul că inculpații au fost arestați din 09 februarie 2013, fiind în arest de 8-9 luni. Cu atât mai mult cu cât în cazurile în care se aplică o astfel de măsură, aceasta este aplicată doar pentru o perioadă limitată. Or, potrivit art. 23 din Constituție, cât si art. 5 Cod penal, pe tot parcursul procesului penal libertatea persoanei este garantată, iar măsura arestării este o starea excepțională.
Mai solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere pe lângă latura juridică despre care a făcut vorbire mai sus, și latura morală, latura materială și latura socială a inculpatului. Acesta are o familie, doi copii minori unul dintre aceștia având doar 8 luni, era organizat și se află în arest preventiv de peste 8 luni de zile, iar într-un timp foarte apropiat vin și Sărbătorile de iarnă. Inculpatul nu dorește decât să beneficieze de clemența instanței de judecată, acesta a încercat să ajute la soluționarea dosarului.
Întrucât în cauză au fost audiați o parte din martori, iar din declarațiile agenților de poliție reiese foarte clar faptul că inculpatul P. P. nu a făcut decât să se apere (nu a atacat, ci doar s-a apărat) consideră că instanța poate să își formeze convingerea că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt complet probate, sens în care solicită punerea acestuia în libertate.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respectiv punerea în libertate a inculpatului P. P., iar în situația în care se va aprecia că este necesară aplicarea totuși a unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocatul inculpatului P. G. R. consideră că Încheierea de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13 este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Susține că inculpatul P. G. R. a fost arestat în data de 09.01.2013, iar de la acea dată a trecut o perioadă de aproximativ 10 luni de zile. Având în vedere că la acest moment, în cauză martorii au fost audiați, iar cercetarea judecătorească se apropie de final, cu atât mai mult, cu cât în cauză, așa cum a arătat și apărătorul inculpatului P. P., nu se poate discuta despre existența unei infracțiuni de tentativă la omor (întrucât a rezultat clar că viața persoanei vătămate nu a fost pusă în pericol prin loviturile aplicate, lovituri pentru vindecarea cărora au fost necesare acordarea doar a 7-8 zile de îngrijiri medicale), ci doar despre o infracțiune de vătămare corporală simplă, cel mult gravă, raportat la faptul că pericolul social al faptei s-a diminuat odată cu trecerea timpului, consideră că la acest moment instanța de recurs poate avea o altă opinie, în sensul admiterii recursului formulat de către inculpat și aplicarea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă față de inculpatul P. G. R., respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Totodată, avându-se în vedere și egalitatea de tratament în ceea ce îi privește pe inculpații V. P. O. și E. G..
Reprezentantul Parchetului consideră că recursurile declarate de către inculpații P. P. și P. G. R. sunt nefondate. Apreciază că față de noile probe administrate, în mod constant de către instanța de fond, nu a intervenit vreo modificare cu privire la temeiurile avute în vedere inițial, în cază subzistând temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în principal. Față de modalitatea în care au acționat inculpații, respectiv s-au adunat pregătiți pentru a acționa extrem de violent, și înarmați cu topoare și cu răngi la locul faptei, având în vedere infracțiunile deosebit de grave reținute în sarcina inculpaților P. G. R. (infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav) și P. P. (infracțiune de tentativă la omor calificat), apreciază că impune menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Subzistând temeiul legal mai sus indicat și neintervenind nici-o modificare cu privire la datele care îi caracterizează pe inculpați de la ultimul termen și până în prezent, având în vedere că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, fiind citați următorii 6 martori, pentru a fi audiați (existând în cauză un număr de peste 20 de martori, cauza dovedind complexitate) și faptul că termenul rezonabil nu a fost depășit solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpații P. P. și P. G. R. ca nefondate.
Conform prevederilor art. 38513 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt inculpatului E. G., care solicită respingerea recursului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul V.. Arată că nu sunt vinovați și că au fost provocați de familia C.. Mai solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Conform prevederilor art. 38513 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt inculpatului V. P. O., care solicită respingerea recursului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul V. și menținerea încheierii recurate.
Mai solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât nu se consideră un pericol pentru ordinea publică așa cum susține P.. Deși s-a susținut de către P. că a dorit să se sustragă cercetărilor, consideră că aceste susțineri sunt adevărat și nu s-a dovedit acest fapt. Se află în stare de arest preventiv de aproximativ 10 luni de zile, pentru că ar fi săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și încăierare, în timp ce celelalte persoane care i-au atacat inițial, trebuiau să se afle în aceeași situație. Arată că nu este un interlop sau un mafiot, este un simplu cetățean de la țară care muncește pentru familia sa și că niciodată nu a greșit față de alte persoane din jurul său. A fost pus în situația de a se apăra, întrucât a fost atacat de anumite persoane de față fiind și organele de poliție (cei 2 agenți de poliției ai comunei). Așa cum au arătat și agenții de poliție, în cauză a existat un atac spontan, provocat de membrii familiei C., care i-au atacat cu tot felul de obiecte contondente. În același timp el și prietenii săi au fost loviți în cap cu toporul, tăiați, personal a fost tăiat la pulpa piciorului drept și lovit în cap cu o bucată mare de gheață, însă membrii familiei C. sunt lăsați în libertate și nu înțelege de ce. În cazul în care măsura arestării preventive va fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu o va respecta cu strictețe.
Conform prevederilor art. 38513 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt inculpatului P. P., care arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales. Solicită ca instanța să aibă în vedere declarațiile martorilor oculari (cei doi agenți de poliție) din care rezultă că membrii familiei C. i-au atacat pe inculpați (grupul P.). Mai mult decât atât, întrebați fiind de către instanță, agenții de poliție au arătat că dacă membrii familiei C. nu ar fi provocat scandalul, nu s-ar fi întâmplat nimic.
Conform prevederilor art. 38513 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt inculpatului P. G. R., care solicită judecarea sa în stare de libertate. Consideră că Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. este formulat în mare măsură pe aspecte false. Mai solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că s-a prezentat de bună voie la organele de cercetare, venind din Italia în țară. Arată că are o familie, o casă. Deține o societate, având mai multe magazine și chiar și o școală de șoferi și nu consideră că prezintă un pericol pentru ordinea publică.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanței instanțe sub nr._ P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpații P. P. și P. G. R., au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._/91/2013.
Prin încheierea de ședință din 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților P. G. R. și P. P..
S-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpații V. P. O. și E. G., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, s-a dispus ca pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații V. P. O. și E. G., să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată – Tribunalul V., ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție al comunei Nereju, județ V., conform programului de supraveghere întocmit și ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a stabilit ca organ de supraveghere organul de poliție al comunei Nereju, județ V..
S-a atras atenția inculpaților V. P. O. și E. G. că încălcarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite, duce la luarea măsurii arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a acelorași inculpați de sub puterea mandatelor de arest preventiv, cu nr. 1/U/11 februarie 2013 emis de Curtea de Apel G. și cu nr. 2/U/11 februarie 2013 al aceleiași instanțe, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul V., a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 75/P/2013 din 05.04.2013 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații:
- P. P., pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, amenințare și încăierare prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că a lovit cu o rangă în zona capului pe partea vătămată C. T. în după-amiaza zilei de 09.01.2013, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, totul în cadrul unui conflict pe care l-a provocat alături de inculpații P. G. R., V. P. O. și E. G. și în care s-au implicat în mod activ învinuiții C. V., C. M., C. G. și C. C. A., afectând grav ordinea și liniștea publică, precum și în aceea că a amenințat pe partea vătămată B. R. T. în data de 30.12.2012 cu acte de violență;
- P. G. R., pentru infracțiunile de tentativă la omor deosebit de grav, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, amenințare și încăierare, fapte prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;
- V. P. O., pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, lovire sau alte violențe (trei infracțiuni) și încăierare prev. de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, art. 180 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că a pulverizat cu un spray lacrimogen către părțile vătămate C. I., C. V. și C. T. în după-amiaza zilei de 09.01.2013, cauzându-le acestora leziuni oculare temporare ce nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, totul în cadrul unui conflict pe care l-a provocat alături de inculpații P. G. R., P. P. și E. G. și care s-au implicat în mod activ învinuiții C. V., C. M., C. G. și C. C. A., afectând grav ordinea și liniștea publică și
- E. G., pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și încăierare prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, art. 321 alin. 1, 2 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că a lovit cu o rangă în zona capului pe partea vătămată C. I. în după-amiaza zilei de 09.01.2013, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, totul în cadrul unui conflict pe care l-a provocat alături de inculpații P. G. R., P. P. și V. P. O. și în care s-au implicat în mod activ învinuiții C. V., C. M., C. G. și C. C. A., afectând grav ordinea și liniștea publică.
Măsura arestării preventive s-a dispus împotriva inculpaților în temeiul disp. art. 148 lit. a, b și f Cod procedură penală, reținându-se în cauză că sunt probe și indicii temeinice în sensul că, inculpații au încercat în diferite moduri să se sustragă urmăririi penale, că locuitorii satului Nereju M. din . sunt traumatizați de conduita violentă a inculpaților și că martorii prezenți la desfășurarea conflictului dintre cele două grupuri sunt timorate și nu doresc să dea declarații, zădărnicind, în acest mod, stabilirea situației de fapt și aflarea adevărului.
S-a mai reținut că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpați sunt mai mari de 4 ani închisoare și că în cauză, sunt suficiente probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile menționate.
Totodată s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar constitui un real pericol pentru ordinea publică, existând posibilitatea declanșării unor noi acte de violență între cele două grupuri, respectiv grupul inculpaților aflați în stare de arest și grupul inculpaților C..
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută, în condițiile prevăzute de disp. art. 3002 Cod procedură penală, cu referire la art. 160b Cod procedură penală.
Potrivit disp. art. 3002 Cod procedură penală și 160b alin. 1Cod procedură penală, în cauzele în care inculpații se află în cursul judecății în stare de arest preventiv, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai mult de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării.
În conformitate cu disp. art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, în situația în care se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, instanța dispune menținerea acestei măsuri preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispusă față de inculpați, din perspectiva dispozițiilor menționate mai sus, dar și în condițiile în care s-a parcurs în mare parte cercetarea judecătorească, fiind audiați aproximativ 34% din martori, instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențineau doar față de inculpații P. P. și P. G. R., întrucât martorii audiați și-au exprimat temerile lor cu privire la conduita violentă, în mod expres doar cu privire la acești doi inculpați. Din aceleași probe a reieșit că dintre cei patru inculpați, doar inculpații P. au fost percepuți de către locuitorii satului Nereju M. ca având un comportament mai violent și care ar putea să influențeze în mod negativ aportul martorilor la lămurirea cauzei sub toate aspectele, la aflarea adevărului și în cele din urmă la desfășurarea normală a procesului penal.
Susținerile inculpaților P. P. și P. G. R., exprimate prin apărătorii lor, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică s-ar fi estompat în mare măsură – odată cu trecerea timpului, ori că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpaților întrucât s-au modificat în mod semnificativ temeiurile de fapt și de drept ori ar deveni, prin durată, excesivă, nu au putut fi primite, deoarece nu și-au putut găsi suportul necesar în materialul probator al cauzei.
Așa fiind, instanța a dispus în conformitate cu disp. art. 3002 Cod procedură penală și art. 160b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților P. P. și P. G. R..
În ce privește pe inculpații V. P. O. și E. G., instanța a constatat că aceștia sunt percepuți de membrii comunității ca persoane care au jucat un rol secundar în desfășurarea faptelor și care nu au avut inițiativă și nici motive personale care să conducă la declanșarea conflictului.
Totodată, s-a constatat că, inculpații V. P. O. și E. G. nu au în antecedentele lor penale infracțiuni de violență, că martorii audiați nu au arătat că ar avea vreo temere pentru vreun comportament violent al acestora, așa încât instanța a apreciat că aceștia nu mai pot constitui în acest moment un pericol pentru liniștea și ordinea publică din satul Nereju M..
În aceste condiții, susținerile celor doi inculpați în sensul celor reținute mai sus, cât și circumstanțele personale ale acestora, prezentate prin apărătorul lor, au apărut ca fiind juste, motiv pentru care au fost reținute.
Cum temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților V. P. O. și E. G. s-au modificat în mod semnificativ, instanța a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive ar apărea ca excesivă în raport cu cei doi inculpați, motiv pentru care a procedat la înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea, în speță . cu disp. art. 145 Cod procedură penală.
Întrucât s-a apreciat că scopul măsurii preventive poate fi realizat și printr-o libertate supravegheată a inculpaților V. P. O. și E. G., instanța a dispus în baza art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, că pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată – Tribunalul V., ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție al comunei Nereju, județ V., conform programului de supraveghere întocmit și ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Instanța a stabilit ca organ de supraveghere organul de poliție din cadrul Postului de poliție al comunei Nereju, județ V..
Potrivit disp. art. 145 alin. 22 și 3 Cod procedură penală, instanța a atras atenția celor doi inculpați cu privire la consecințele încălcării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite.
În consecință, instanța a dispus punerea în libertate a inculpaților V. P. O. și E. G. de sub puterea mandatelor de arestare emise împotriva inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Împotriva încheierii de ședință din 22.11.2013 a Tribunalului V. au formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpații P. P. și P. G. R..
În recursul formulat P. de pe lângă Tribunalul V. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește soluția dispusă față de inculpații E. G. și V. P. O..
S-a arătat în recursul motivat că instanța a reținut în motivarea hotărârii prin care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților V. P. O. și E. G. de a nu părăsi localitatea, că temeiurile care au stat la baza arestării lor preventive s-au modificat în mod semnificativ, apreciind că menținerea acestei măsuri preventive ar părea ca excesivă în raport cu persoana acestora.
S-a apreciat că această concluzie la care a ajuns instanța de judecată nu este justă, având în vedere că din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, a rezultat implicarea direct a inculpaților V. P. O. și E. G., alături de inculpații P. G. R. și P. P., în încăierarea cu familia inculpaților C..
Din probele administrate a rezultat că în ziua de 09.01.2013 inculpații P. G. R., P. P., V. P. O. și E. G. s-au deplasat cu jeep-ul familiei P. în apropierea magazinului sătesc, unde înarmați fiind cu topoare și leviere, au așteptat pe membrii familiei C. pe care i-au atacat.
Inițial, inculpatul V. P. O. a folosit un spray paralizant, în scopul de a neutraliza reacția membrilor familiei Coforeanu, timp în care, inculpatul E. G. s-a urcat în bena jeep-ului, de unde a înmânat topoare și leviere inculpaților P., obiecte cu care au fost loviți în zone vitale Coforeanu I. și Coforeanu T.. La fața locului s-au strâns în jur de 30-40 de persoane, care au fost indignate și speriate de conflictul dintre cele două tabere.
Susținerea instanței, că inculpații V. P. O. și E. G., ar fi percepuți de membrii comunității ca persoane care au jucat un rol secundar în desfășurarea faptelor, nu corespunde realității, tocmai datorită aspectelor prezentate.
S-a menționat de asemenea că în sarcina inculpatului E. G. s-a reținut săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, constând în aceea că a lovit în zona capului cu o rangă pe partea vătămată C. I., precum și infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal și art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, iar pentru inculpatul V. P. O. s-a reținut infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal și art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal.
Aceste aspect au condus la concluzia că, cei doi inculpați cunoscuți ca făcând parte din anturajul inculpaților P. G. R. și P. P., prin acțiunile lor le-au acordat un ajutor decisive în săvârșirea faptelor descrise mai sus. De aici rezultând pericolul deosebit de grav al infracțiunilor reținute în sarcina acestora.
P. a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpaților V. P. O. și E. G., având în vedere că cercetarea judecătorească nu este definitivă, există pericolul cert de influențare a administrării probatoriilor.
În recursurile formulate inculpații P. P. și P. G. R., au criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursurile formulate, din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 3856 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul formulat de către P. de pe lângă Tribunalul V. este fondat în parte, urmând a fi admis, iar recursurile formulate de inculpații P. P. și P. G. R., sunt nefondate, urmând a fi respinse, din următoarele considerente.
1)Recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul V. este fondat în ceea ce îl privește pe inculpatul E. G. și nefondat în ceea ce îl privește pe inculpatul V. P. O..
Curtea are în vedere natura și gravitatea acuzațiilor aduse, natura infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă aplicabile precum și faptul că cercetarea judecătorească este aproape de sfârșit, ea confirmând în linii mari acuzările aduse și faptele descrise în actul de sesizare.
În privința inculpatului V. P. O. Curtea va avea în vedere că acesta este cercetat sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, 180 alin. 1 Cod penal, 322 alin. 1 Cod penal.
Dintre aceste trei infracțiuni, doar infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1,2 Cod penal este pedepsită cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și poate constitui temei al arestării preventive.
Pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal pedepsită la plângere prealabilă, există posibilitatea împăcării sau a retragerii plângerii prealabile.
Inculpatul V. P. O., a avut o contribuție mai redusă la desfășurarea conflictului din 09.01.2013 pulverizând cu un spray lacrimogen pe părțile vătămate Coferea I., Coferea V. și Coferea T..
În ceea ce îl privește pe inculpatul E. G., Curtea reține că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1-175 alin. 1 lit. i Cod penal, art. 321 alin. 1, 2 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, reținându-se că la 09.01.2013 a lovit cu o rangă din fier, în zona capului, pe partea vătămată C. I. provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, a ajutat la înarmarea inculpaților P. P. și P. G. R. și s-a implicat activ în conflictul din 09.01.2013.
În opinia Curții infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 -175 alin. 1 lit. i) Cod penal este o infracțiune deosebit de gravă, o infracțiune violentă îndreptată împotriva valorii supreme ocrotite de lege, viața omului, justificând în opinia Curții, menținerea arestării preventive a inculpatului E. G..
Urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală în referire la art. 141 Cod procedură penală să fie admis recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul V., numai în ceea ce îl privește pe inculpatul E. G..
Va fi casată în parte, încheierea de ședință din 22.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului V. și în rejudecare, în baza art. 3002 Cod procedură penală în ref. la art. 160b alin. 1,3 Cod procedură penală va fi menținută starea de arest preventiv a inculpatului E. G..
2)Recursurile inculpaților P. G. R. și P. P. sunt nefondate.
În sarcina inculpatului P. G. R. se reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit. b) Cod penal, art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal.
În opinia Curții, infracțiunea prev. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit. b) Cod penal este deosebit de gravă, atât prin împrejurările concrete în care a fost săvârșită, cât și prin limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, precum și prin caracterul ei de violență, fiind îndreptată împotriva valorii supreme ocrotite de legiuitor, viața omului și justifică, în opinia Curții, menținerea arestării preventive a acestui inculpat.
În sarcina inculpatului P. P. se reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpații P. P. nu se afla la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist iar la data săvârșirii faptelor se afla în starea de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b Cod penal).
În opinia Curții, infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1-175 alin. 1 lit. i) Cod penal cu aplic. la art. 37 lit. b) Cod penal este deosebit de gravă, atât prin modalitatea ei concretă de săvârșire, cât și prin limitele de pedeapsă prevăzută de legiuitor, precum și prin caracterul ei de violență, fiind îndreptată împotriva valorii sociale supreme ocrotite de legiuitor, viața omului se justifică, în opinia Curții, menținerea arestării preventive a acestui inculpate.
Urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală în ref. la art. 141 Cod procedură penală și art. 192 Cod procedură penală, Curtea să respingă, ca nefondate recursurile formulate de inculpații P. P. și P. G. R. împotriva încheierii de ședință din 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13 și să oblige, pe fiecare recurentul –inculpat, la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. DE PE L. TRIBUNALUL V. împotriva Încheierii de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13, cu privire la inculpații V. P. O. (fiul lui T. și L., născut la 11.11.1987 în ., domiciliat în comuna Nereju, . V., CNP-_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani) și E. G. (fiul lui I. și A., născut la 10.10.1992 în ., domiciliat în comuna Nereju, . V., CNP-_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani).
Casează, în parte, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul E. G., încheierea de ședință din data de 22.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13 și, în rejudecare:
În baza art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 160b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menține ca legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului E. G..
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații P. G. R. (fiul lui I. și J., născut la data de 16.03.1978 în Nereju, jud. V., domiciliat în .. Nereju, CNP –_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani) și P. P. (fiul lui I. și J., născut la 27.03.1975 în ., domiciliat în comuna Nereju, . V., CNP-_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani) împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul P. G. R. la plata către stat a sumei de 150 lei iar, pe inculpatul P. P. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 325 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu (av. P. B.), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Judecător - L. H. P. D. M. T.
Grefier,
F. B.
Red. LH-10.12.2013
Tehored. FB -2ex-11.12.2013
Fond. C. V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1408/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1608/2013.... → |
|---|
