Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 897/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1290/316/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.897/R
Ședința publică din data de 07 Iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – mARCIAN M. I. - JUDECĂTOR
Judecător – aur marian mircea
Judecător – florin meleacă
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat V. A., în prezent deținut în Penitenciarul B., împotriva sentinței penale nr.62/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.B. în dosarul nr._, în cerere formulată în temeiul art. 5221 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat V. A., în stare de deținere, personal și asistat de avocat Z. M., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2392/29.04.2013 emisă de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este al doilea termen de judecată, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că iși menține recursul formulat și nu are alte cereri de formulat.
Avocat Z. M. nu are ale cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Avocat Z. M. arată că inculpatul a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.62/27.03.2012, prin care i-a fost respinsă cererea de rejudecare după extrădare.
Având în vedere condițiile prevăzute de art.522 ind.1 Cod procedură penală, privind soluționarea acestui tip de cereri, lasă la aprecierea instanței admisibilitatea recursului formulat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respins ca nefondat recursul formulat.
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute deart522 ind.1 Cod procedură penală, întrucât nu a fost extrădat petentul-condamnat și arestat în baza unui mandat de executare a pedepsei în Romania de pe aeroport.
Recurentul-inculpat V. A., personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.385 ind.13 alin.3 Cod procedură penală, precizează că pe data de 07.12.2012, același complet a casat o sentință . ca obiect cerere de rejudecare.
Menționează că a mers singur la autoritățile din Anglia, unde s-a predat. Aceștia i-au spus de șapte ori că autoritățile romane nu vor să ii plătească avionul pentru a fi extrădat din Anglia în România.
Când a ajuns în Romania nu a fost arestat de poliția romană ci de ministerul apărării, fiind astfel arestat pe un teritoriu internațional în aeroport și nu pe un teritoriu al statului roman.
Întrebat fiind de instanță dacă a fost arestat în baza unui mandat european de arestare, inculpatul consideră că la dosar există un proces verbal.
După cea trecut vama în anglia a fost pus sub pază în avion dar nu s-au făcut forme privind arestarea.
Solicită să se țină cont de faptul că a fost judecat în lipsă, nu a fost prezent la nicio instanță, nu a putut să solicite audierea martori în favoarea sa.
Consideră că a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prea drastică pentru infracțiunea de violare de domiciliu pe care nici nu a comis-o.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.62/27.03.2013 a Judecătoriei Tg. B., în baza art. 522 indice 1 Cod procedură penală, s-a respins ca fiind inadmisibilă în principiu, cererea formulată de condamnatul V. A., privind rejudecarea cauzei după extrădare.
În motivarea hotărârii s-a arătat că petentul-condamnat V. A. a solicitat rejudecarea dosarului penal în care s-a pronunțat sentința penală prin care a fost condamnat în lipsă la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 cod penal cu aplicarea disp. art.37 lit.b Cod penal.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Instanța a dispus ca Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Tg. B., să efectueze un referat cu privire la condamnare, precum și atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Tg. B..
Cauza a fost înregistrată ca fiind contestație și s-a pronunțat sentința penală nr. 231/26.09.2012.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a formulat recurs la Curtea de Apel G..
Prin decizia nr. 1720/R/07.12.2012 Curtea de Apel G. a casat sentința penală nr. 231/2012 a Judecătoriei Târgu B. și a trimis cauza la rejudecare la aceeași instanță.
Pe linia deciziei de casare s-a dispus ca instanța de fond să analizeze îndeplinirea condițiilor disp. art.522/1 cod procedură penală calificând cererea condamnatului ca fiind o cerere de rejudecare după extrădare.
La judecătoria Târgu B. cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 03.01.2013.
Condamnatul V. A. a solicitat două termene pentru a-și angaja apărător, ulterior a declarat că nu are posibilități pentru un avocat ales. Instanța a dispus asigurarea apărării prin numirea unui avocat din oficiu.
S-au depus la dosarul cauzei de către condamnat înscrisuri în limba engleză care nu au fost traduse prin care a declarat că înțelege să facă dovada că a fost plecat în Anglia și nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecată din dosarul nr._ .
Susține condamnatul că a fost arestat pe aeroportul Otopeni de poliția română, însă a venit singur în România pentru că a aflat de sentința penală de condamnare a sa.
La termenul de judecată din data de 27.03.2013 s-a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare și instanța a rămas în pronunțare pe această cerere.
Analizând în principiu cererea condamnatului, instanța a reținut următoarele:
La data de 07.03.2008, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg. B., dosarul nr._ privind pe inculpatul V. A., acesta fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 1368/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, prev. de art.180 alin.2 cod penal, infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 cod penal cu aplicarea disp. art.37 lit.b cod penal și art. 33 lit.a cod penal.
În cursul urmăririi penale inculpatul a fost prezent în țară, a fost audiat i s-a luat declarație la data de 25.06.2007, la data de 07.09.2007 și nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală deoarece s-a sustras cercetărilor.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul nu a fost prezent la termenele de judecată apărarea i-a fost asigurată de avocatul din oficiu A. B..
Prin sentința penală nr. 351/04.12.2008, Judecătoria Tg. B. a dispus condamnarea inculpatului V. A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Sentința Judecătoriei Târgu B. a rămas definitivă prin neapelare la data de 29.12.2008.
La data de 09.02.2009 a fost emis mandatul european de arestare nr. 2 și mandatul de urmărire internațională nr. 2.
Prin adresa nr._/09/PM/31.07.2012 Biroul Național Interpol a comunicat instanței că inculpatul V. A. a fost depistat la aeroportul Henri C. și depus în arestul Secției 4 Poliție București.
Mandatul nr. 475/2008 a fost confirmat prin adresa nr._/02.08.2012 a Penitenciarului Rahova, conform căreia inculpatul a început executarea pedepsei la data de 16.07.2012 și expiră la data de 15.07.2015.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare formulată de condamnatul V. A. prin prisma motivelor invocate, instanța a reținut că rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 5221 Cod de procedură penală, potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
S-a arătat că, din examinarea textului de lege mai sus citat, rezultă că pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesară îndeplinirea condiției ca aceasta să fi fost judecată și condamnată în lipsă și extrădată în baza unui mandat de arestare european.
Din modul în care legiuitorul a redactat textul folosind conjuncția „și” în propoziție, rezultă că rejudecarea poate avea loc numai atunci când atât judecata, cât și condamnarea persoanei extrădate au avut loc în lipsa acesteia.
Potrivit art. 5221 Cod de procedură penală cauza „va putea” fi rejudecată, prin aceasta înțelegându-se că nu întotdeauna are loc rejudecarea persoanei extrădate, ci numai atunci când aceasta a fost judecată și condamnată în lipsă. Acest fapt este rațional având în vedere prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora noua procedură de judecată are ca scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și facă apărările.
S-a precizat că nici jurisprudența CEDO nu instituie o obligație a statelor de a relua procedura penală îndreptată contra condamnaților, ci consideră contrar art. 6 din Convenție acele legislații interne care nu permit unei persoane condamnate în absență - atunci când aceasta nu a fost informată, efectiv despre procesul intentat și nu a renunțat fără echivoc la dreptul de a se înfățișa la proces - dreptul de a obține o nouă examinare a acuzațiilor aduse ei de către o instanță (cazul T. v.s. Statul Italian).
S-a menționat că, jurisprudența în materia judecății în lipsă este în sensul că o persoană poate fi judecată în lipsă dacă Statul a depus eforturi pentru a-l găsi pe reclamant și a-l cita conform procedurii, înțelegându-se prin eforturi rezonabile o notificare personală, oficială și într-un termen rezonabil cu privire la desfășurarea procedurilor. În orice caz de un astfel de drept de rejudecare a cauzei nu va dispune persoana care s-a sustras de la judecarea cauzei.
Concluzionând, s-a reținut că nu se poate rejudeca cauza în orice situație, ci în condițiile stabilite de Legea nr. 302/2004 și Convenția Europeană de Extrădare, în caz contrar s-ar putea ajunge la concluzia că orice judecată desfășurată în absență ar reprezenta o încălcare a justiției pentru că oricum, la cererea celui extrădat, procesul se va relua în întregime.
Pe de altă parte, s-a apreciat că în situația în care acuzatul a renunțat la dreptul său de a se prezenta și de a se apăra în persoană, ar avea puterea exclusivă de a analiza valabilitatea propriului proces și ar fi într-o poziție mult mai favorabilă, beneficiind de un nou proces decât acuzații care nu renunță la exercitarea drepturilor lor procesuale.
S-a arătat că, deși nu a fost reglementată distinct și concret faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, existența acesteia rezultă, însă, din conținutul art. 405 alin. (1) Cod de procedură penală ce se aplică corespunzător, iar judecătorul este ținut, totuși, a face anumite verificări prealabile privind obiectul acestei proceduri, și anume dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei condamnate – respectiv, dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat european de arestare preventivă, ceea ce are drept consecință verificarea competenței de judecată și dispunerea în consecință, - asupra modului în care a avut loc judecata inițială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei, respectiv daca condamnatul s-a sustras de la judecata cauzei, având cunoștință de proces.
S-a reținut că neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiții atrage sancțiunea procedurală a inadmisibilității cererii de rejudecare justificată de exercitarea unui drept procesual în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
S-a menționat că, din probatoriile administrate în cauză și din recunoașterea condamnatului rezultă că acesta a avut cunoștință de cercetarea sa și s-a întors în țară pentru a-și clarifica situația. În cauza dedusă judecății nu este îndeplinită condiția extrădării, condamnatul V. A. nu a fost extrădat ci a fost arestat în baza mandatului de executare în România pe aeroportul Otopeni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul V. A..
Recursul declarat de condamnatul V. A. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 al .3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea de rejudecare.
Potrivit disp. art.5221 al.1 Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate sau condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Din analiza textului legal rezultă că pentru a putea fi rejudecată cauza trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv:
- persoana condamnată să fi lipsit la toate termenele de judecată acordate cât și la pronunțarea condamnării, și
- persoana condamnată să fi fost extrădată sau predată în baza unui mandat european de arestare.
Examinând actele dosarului se constată, cum de altfel a reținut și instanța de fond, că nu este îndeplinită a doua condiție prevăzută de lege pentru a se putea dispune rejudecarea cauzei, respectiv ca petentul-condamnat V. A. să fi fost extrădat sau predat în baza unui mandat european de arestare, pentru executarea pedepsei, ci a fost depistat la data de 15.07.2012 în România, pe Aeroportul Otopeni, și încarcerat în arestul Secție 4 Poliție București (fila 204 dosar_ ).
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca fiind nefondat recursul declarat de condamnatul V. A..
Văzând și disp. art. 189 și 192 al.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul V. A.(fiul lui A. și V., născut la 25.12.1979 în G., județul G., CNP_, domiciliat în G., . nr.87, în prezent deținut în Penitenciarul B.) împotriva sentinței penale nr.62/27.03.2013 a Judecătoriei Târgu B., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe condamnat să plătească către stat suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (avocat Z. M. O.) se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
mARCIAN M. I. aur marian mircea florin meleacă
Grefier,
M. I.
Red. F. M./17.06.2013
Tehnored. M. I./2 ex./17.06.2013
Fond: A. T.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1199/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
