Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1537/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1537/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 593/316/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1537/R
Ședința publică din data de 21.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de părțile civile D. Ș., D. M., I. G., I. G. A. și I. M. S., împotriva sentinței penale nr. 337/25.09.2012 pronunțată de Tribunalul G. (dosar nr._ ).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 21.11.2013.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 144/10.07.2013 Judecătoria Tg. B., în baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art. 14 Cod procedură penală și art. 998 – 999 Cod civil, a admis în parte constituirile de parte civilă formulate de părțile civile I. G. (soț), I. G. A. (fiu minor), I. M. S. (fiică minoră), I. G. (fiu minor), cu domiciliul procedural ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați „JGV & Asociații”, cu sediul în G., .. 141, ., ..
A obligat pe inculpatul D. D., alături de asiguratorul garant B. Național de Carte V. din Spania (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) – prin mandatar BAAR București, acesta din urmă, în limita maximă a despăgubirilor, să achite părților civile, după cum urmează:
- 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare, care vor fi plătite părții civile I. G. (soț);
- 30.000 lei, cu titlu de daune morale, care vor fi plătite părții civile I. G. (soț);
- câte 40.000 lei pentru fiecare dintre fii victimei, respectiv, suma totală de 120.000 lei, reprezentând daune morale (părțile civile I. G. A. - fiu minor, I. M. S. - fiică minoră, I. G. - fiu minor).
A respins ca nefondată cererea privind obligarea inculpatului la plata unor prestații periodice pentru fiecare minor în parte, cu titlu de daune materiale.
A respins ca nefondate pretențiile părților civile D. Ș., D. M. și D. L..
A obligat pe inculpat alături de asiguratorul garant să plătească părții civile I. G. suma de 5921,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 688/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. B., în baza art. 346 din Codul de Procedură Penală raportat la dispozițiile art. 14 din Codul de Procedură Penală și art. 998 – 999 Cod Civil, au fost admise în parte constituirile de parte civilă formulate de părțile vătămate I. G. (soț), I. G. A. (fiu minor), I. M. S. (fiică minoră), I. G. (fiu minor), D. Ș. (tată), D. M. (mamă), D. L. (frate), prin reprezentant convențional Societatea Civilă Profesională de Avocați „JGV și Asociații”.
A fost obligat inculpatul D. D. alături de asiguratorul garant B. Național de Carte V. din Spania (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) – prin mandatar BAAR București, acesta din urmă, în limita maximă a despăgubirilor, să achite părților vătămate, după cum urmează:
- 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare, care vor fi plătite părții vătămate I. G. (soț);
- 30.000 lei, cu titlu de daune morale, care vor fi plătite părții vătămate I. G. (soț);
- câte 40.000 lei pentru fiecare dintre fii victimei, respectiv, suma totală de 120.000 lei, reprezentând daune morale (părțile vătămate I. G. A. - fiu minor, I. M. S. - fiică minoră, I. G. - fiu minor).
- 1/2 din salariul minim pe economie, reprezentând daune materiale cu titlu de prestații periodice pentru fiecare minor în parte, de la momentul când a avut loc accidentul (13.12.2010) și până la majoratul fiecărui minor, în parte.
- câte 10.000 lei pentru fiecare dintre părinții victimei și fratele acesteia, respectiv, suma totală de 30.000 lei, reprezentând daune morale (părțile vătămate D. Ș., D. M., D. L.).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
La data de 30.01.2012, P. de pe lângă Judecătoria Tg. B., prin Rechizitoriul nr. 1470/P/2010, l-a trimis în judecată, pe inculpatul D. D., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul D. D. are domiciliul în .. G. și poseda permis de conducere pentru categoria B din data de 21.12.2009.
În ziua de 13.12.2010, în jurul orei 16:30, inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului marca Renault Megane, înmatriculat în Spania, sub nr. 5212 CNS, pe care l-a condus pe . Berești, jud. G., având direcția de deplasare spre mun. G..
În dreptul imobilului cu nr. 219, pentru a evita impactul cu un pieton neidentificat angajat spontan în traversarea drumului public, inculpatul D. D. a virat brusc stânga și a pătruns pe contrasens acroșând bordura trotuarului din stânga. Imediat a efectuat o manevra de redresare virând dreapta, însă autoturismul a intrat in derapaj stânga cu partea din spate rotindu-se circa 225 grade, a revenit pe banda sa de mers, dar cu fata spre sensul opus direcției de deplasare si a escaladat trotuarul pe care circula regulamentar partea vătămată I. A., presând-o pe aceasta de gardul din cherestea al imobilului cu nr. 224.
Cu ocazia cercetării la fata locului s-a constatat ca gardul imobilului de la nr.224 a fost distrus pe o lungime de 12,1 metri, partea vătămată fiind găsită în gradina imobilului respectiv, la o distanta de 2,30 metri, distanta de roata din stânga spate a autovehiculului.
În urma impactului partea vătămată I. A., în vârstă de 32 de ani a decedat anterior sosirii organelor de politie.
Inculpatul, găsit la locul accidentului, a fost testat cu aparatul etilotest, constatându-se că avea o concentrație alcoolemie de 0,00 mg /l în aerul expirat. I-a fost recoltata si o proba de sânge, rezultatul analizei toxicologica alcoolemie nr. 4284/23.12.2010 fiind absent.
Conform raportului de constatare medico-legal de necropsie nr. 648/14.12.2010, moartea părții vătămate I. A. a fost violenta si s-a datorat anemiei acute prin hemoragie interna masivă in cadrul unui politraumatism cu fracturi costale, . coloanei vertebrale, . oaselor gambei si ruptura aortica. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu părțile proeminente ale unui autovehicul în mișcare, urmată de proiectare pe un plan dur. Între leziunile traumatice și deces se stabilește legătura directa și necondiționată de cauzalitate. Sângele recoltat de la cadavru nu conținea etanol.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la data de 28.05.2011 de către expertul tehnic autorizat C. C., s-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentele premergătoare producerii accidentului a fost de 96 km/h fiind încălcate astfel prevederile art. 48 din OUG 195/2002 cu modificările ulterioare care stipulează „conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranța”, art. 49 al. 1 din același act normativ, potrivit căruia limita maxima de viteza în localități este de 50km/h”. De asemenea au fost încălcate și prevederile art. 121 al. 1 din HG nr 1391/2006 in care se prevede „conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare’.
Potrivit aceluiași raport de expertiza, accidentul de circulație ar fi putut fi evitat de inculpat, dacă acesta ar fi respectat viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv, adică 50km/h.
Prin sentința penală nr. 103/19.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de doi ani și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 5 ani.
În acest dosar, părțile vătămate s-au constituit părți civile împotriva inculpatului, cu următoarele sume:
- I. G., soțul victimei, cu sumele de 2.050.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale;
- I. G. A., I. G. și I. M. S. (fiii, respectiv, fiica victimei) fiecare cu sumele de 2.050.000 lei daune morale și 100 lei daune materiale cu titlu de prestații periodice, reprezentând 1/6 din salariul minim pe economie, de la data accidentului, până la data majoratului.
- D. Ș. (tatăl victimei), D. M. (mama victimei) și D. L. (fratele victimei), fiecare în parte cu suma de 2.050.000 lei daune morale.
Pe latură civilă, apreciindu-se că este necesar administrarea de probe, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.
Ca urmare a disjungerii, s-a format dosarul nr._ .
Părțile vătămate, constituite părți civile au propus, iar instanța a încuviințat audierea a doi martori.
După audierea acestora, instanța a rămas în pronunțare, care a fost amânată la data de 13.06.2012, pentru a putea da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Analizând cauza sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:
La data de 13.12.2010, in jurul orei 16:30, inculpatul D. D., pârâtul din prezenta cauză, a produs un accident pe . Berești, jud. G., soldat cu decesul părții vătămate I. A., care circula regulamentar.
Existența faptei, vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs a fost stabilită prin sentința penală nr. 103/19.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de doi ani și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 5 ani. Instanța a reținut că inculpatul a înțeles să beneficieze de prevederile art. 320 indice 1 C.P.P., recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa vinovăția și rezultatul produs, astfel încât, sub acest aspect, nu pot exista dubii.
De asemenea, instanța a reținut că vehiculul pe care l-a condus inculpatul era înmatriculat in Spania, sub nr. 5212 CNS, fapt care implică participarea în proces a B. Național de Carte V. din Spania (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), care va sta în proces prin mandatar BAAR București, în calitate de garant și va răspunde în limita maximă a despăgubirilor, pentru sumele la care va fi obligat inculpatul.
Potrivit dispozițiilor art. 14 Cod procedură penală, repararea pagubei se face în conformitate cu dispozițiile legii civile.
Având în vedere că la data soluționării prezentei, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța a analizat aplicabilitatea în timp a Legii civile. Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, din prezentul dosar a fost săvârșită la data de 13.12.2010, deci, anterior intrării în vigoare a noii legi. Față de aceste prevederi, instanța a analizat cererea, prin raportare la prevederile vechiului cod civil, care va fi menționat în continuare ca fiind Codul civil 1864.
Instanța a calificat cererea în pretenții a părții vătămate ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 Cod Civil.
Analizând cererile părților vătămate, constituite părți civile în cauză, instanța a avut în vedere, în primul rând faptul că daunele materiale trebuie dovedite, iar în al doilea rând, să recunoască dreptul tuturor părților de a primi o compensație materială față de prejudiciul moral suferit, această compensație neputând însă duce la o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs B. Național de Carte V. din Spania - prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România – București, părțile civile I. G., în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor I. G. A. și I. M. S., D. M. și D. Ș. și inculpatul D. D., care și-a intitulat cererea „apel”, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ – Secția civilă, care prin decizia civilă nr. 288/25.10.2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel G. - secția penală, constatând că nu are căderea să soluționeze cauza.
Prin decizia penală nr. 530/R/01.04.2013, Curtea de Apel G. a admis recursurile declarate, a casat sentința civilă nr. 688/13.06.2012 a Judecătoriei Târgu B. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de control a reținut că în mod nelegal acțiunea civilă disjunsă dintr-o cauză penală a fost soluționată de instanța civilă și a dispus ca în rejudecare să fie avute în vedere motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de părți, cu precizarea că stabilirea despăgubirilor civile sub forma prestațiilor periodice nu se face în raport cu nevoile celor prejudiciați și nici cu posibilitățile materiale ale celor cărora le este imputabilă fapta penală, ci de cuantumul sumei pe care părintele decedat o destina întreținerii fiecăruia dintre copii săi minori, nefiind aplicabile dispozițiile care reglementează stabilirea și executarea obligației de întreținere.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 05.06.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 103/19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1552/R/12.11.2012 a Curții de Apel G., inculpatul D. D. a fost condamnat în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1, alin. 1 și 7 Cod procedură penală, la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 86 indice 1, art. 86 indice 2 și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și suspendarea pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 5 Cod procedură penală s-a dispus disjungerea acțiunii civile și formarea unui nou dosar pentru continuarea judecății.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sub aspectul situației de fapt, instanța a reținut că în ziua de 13.12.2010, în jurul orei 1630, inculpatul D. D. a accidentat-o pe victima I. A. ca urmare a nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 48 și 49 alin. 1 din OUG 195/2002 și de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, iar în urma accidentului aceasta a decedat.
Constituirile de parte civilă s-au făcut în dosarul nr._, prin avocat ales, după cum urmează: I. G. – soț – 2.050.000 daune morale și 30.000 lei daune materiale; I. G. A. – fiu – 2.050.000 daune morale și daune materiale în sumă de 100 lei lunar cu titlu de prestații periodice; I. M. S. – fiică – 2.050.000 lei daune morale și daune materiale în sumă de 100 lei lunar cu titlu de prestații periodice; D. Ș. – tatăl victimei – 2.050.000 lei daune morale; D. M. – mama victimei – 2.050.000 lei daune morale.
D. L. – fratele victimei – prin avocat ales – s-a constituit parte civilă în dosarul nr._ format în urma disjungerii acțiunii civile, cu suma de 2.050.000 lei daune morale.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 Cod procedură penală cu referire la art. 998 și urm. Cod civil, respectiv: fapta ilicită săvârșită cu vinovăție; prejudiciul cert, determinat sau determinabil; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În speță, fapta ilicită există (respectiv infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal) și este săvârșită cu vinovăție, sub forma culpei, astfel cum s-a stabilit prin sentința de condamnare, legătura de cauzalitate rezultând din însăși modul de săvârșire a faptei și conținutul ei.
Prejudiciul, a fost analizat separat, pe de o parte prejudiciul material, pe de altă parte, cel moral.
Cu privire la partea civilă I. G., instanța a reținut că acesta a suportat cheltuielile legate de înmormântare și pomenirile ulterioare, din declarațiile martorilor B. G. și D. V. rezultând că la înmormântare au participat aproximativ 100 de persoane. Au apreciat martorii că suma totală cheltuită a fost de peste 10.000 lei.
Față de materialul probator administrat în dovedirea prejudiciului material, având în vedere că depozițiile martorilor au un caracter estimativ și nu cert, instanța a cenzurat daunele materiale la suma de 10.000 lei.
În ceea ce privește prestațiile periodice solicitate de părțile civile I. G. A. și I. M. S., constând în suma de 100 de lei lunar, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, s-a constatat că mama acestora, înainte de deces, nu a contribuit la susținerea materială a minorilor, nerealizând venituri iar din probele administrate nu rezultă că victima I. A. era cea care aloca sumele necesare întreținerii minorilor.
Conform declarațiilor martorilor B. G. și D. V., audiați în primul ciclu procesual, întreținerea familiei și a minorilor era asigurată de soțul victimei – I. G. care era angajat la V. și că ulterior decesului soției sale acesta nu s-a mai dus la serviciu.
A precizat martorul B. G. că uneori minorii nu aveau ce să mănânce din cauză că I. G. nu s-a mai dus la serviciu însă, în speță, nu s-a făcut dovada că pierderea locului de muncă de către partea civilă I. G. este o consecință a decesului victimei I. A..
Una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se obține repararea prejudiciului este aceea ca prejudiciul să fie cert, or, în speță, nu a rezultat că părțile civile I. G. A. și I. M. S. au suferit vreun prejudiciu material cert (nici sub aspectul existenței și nici al întinderii), astfel încât instanța a respins cererea privind acordarea de daune morale sub forma unor prestații periodice minorilor I. G. A. și I. M. S..
În ceea ce privește prejudiciul moral, în literatura juridică, s-a subliniat că judecătorii au obligația să aprecieze prejudiciul moral în raport de „gravitatea și importanța lui” ( C.T., Răspunderea civilă pentru dauna morală în „Dreptul” nr. 4/1993).
Având în vedere argumentele literaturii juridice și ale practicii judiciare, române și străine, la stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate prejudiciului moral, instanța a avut în vedere gravitatea acestuia.
Pe lângă criteriul gravității prejudiciului, instanța a avut în vedere și criteriul echității întrucât îndemnizația destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, astfel încât să asigure efectiv o compensare suficientă.
În ceea ce privește cercul persoanelor apropiate, îndreptățite la reparare morală, din literatura juridică și jurisprudența străină, a rezultat că aceste persoane sunt rudele cele mai apropiate ale victimei decedate.
Consiliul Europei, cu ocazia Colocviului de la Londra din 21 – 25 iulie 1969, a recomandat țărilor membre că „ în caz de deces repararea daunelor morale trebuie acordată rudelor apropiate ale victimei, dacă repararea este justificată în mod deosebit”.
În capitolul 19 al Rezoluției 75 – 7 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei cu privire la repararea prejudiciilor în caz de leziuni corporale și de deces, adoptată la 14 martie 1975 se precizează că „repararea ar trebui supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături strânse de afecțiune cu victima în momentul decesului.
Această circumstanță, a legăturii afective străine cu victima în momentul decesului este prezumată în literatura de specialitate „când ne găsim în prezența unei rude apropiate care locuia cu victima”.
Pornind de la aceste considerente, instanța a apreciat în speță că suma de 30.000 lei pentru soțul victimei, respectiv 40.000 lei pentru fiecare dintre copiii victimei, asigură sprijinul necesar acestora pentru depășirea momentelor de suferință, atenuând sentimentele de frustrare datorate urmărilor negative ale evenimentului rutier care a provocat moartea victimei.
În aplicarea Rezoluției 75 – 7 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei, instanța a respins pretențiile părților civile D. Ș., D. M., D. L., nefiind probate în cauză legături strânse de afecțiune care să justifice acordarea îndemnizației de reparare a prejudiciului moral.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile I. G., I. G. A. și I. S. și a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de părțile civile D. Ș., D. M. și D. L..
Conform dispozițiilor art. 193 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă I. G. (onorariu avocat, cheltuieli de deplasare).
Întrucât la data producerii accidentului autovehiculul condus de inculpat era legal înmatriculat în Spania sub nr. 5212 CNS și nu deținea asigurare RCA/Carte Vede, văzând că B. Național Carte V. din Spania este semnatar al Acordului Multilateral de Garantare, acord la care a aderat și B. Național Carte V. din România (B.A.A.R.) începând cu data de 01.08.2007, alăturat de inculpat a fost obligat garantul B. Național de Carte V. din Spania prin mandatar BAAR București.
Prin încheierea de ședință din 11.07.2013, Judecătoria Tg. B., în temeiul disp. art. 195 C.pr.pen. a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 144/10.07.2013, pronunțată în dosarul nr._ în sensul că la aliniatul 2, subaliniatul 3 s-a trecut "câte 40.000 lei pentru fiecare dintre copiii victimei, respectiv suma totală de 80.000 lei reprezentând daune morale (părțile civile I. G.-A. - fiu minor I. M. S. - fiică minoră) în loc de "câte 40.000 lei pentru fiecare dintre fii victimei, respectiv suma totală de 120.000 lei, reprezentând daune morale (părțile civile I. G. A. - fiu minor, I. M. S. - fiică minoră, I. G. - fiu minor).
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs părțile civile D. Ș., D. M., I. G., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor I. G. A. și I. M. S., criticând-o, prin apărătorul ales, pentru netemeinicie.
În esență, s-a susținut că în mod greșit instanța a respins cerea privind acordarea prestațiilor periodice solicitate pentru minorii I. M. S. și I. G. A., precum și acordarea daunelor morale solicitate de părțile civile D. M. și D. Ș..
De asemenea, s-a susținut că daunele morale acordate în cauză, respectiv copiilor și soțului victimei I. A. nu reflectă trauma psihică la care au fost supuși prin pierderea intempestivă a mamei, respectiv soției.
S-a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale pentru minori și pentru soțul victimei, includerea în sfera persoanelor care sunt îndreptățite la acordarea de daune morale a părinților victimei - recurenții D. M. și D. Ș., precum și acordarea cheltuielilor judiciare.
Criticile formulate de partea civilă I. G. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al părților civile I. G. A. și I. M. S. sunt întemeiate, recursul urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.998 – 999 Cod civil (în vigoare la data accidentului rutier) autorul prejudiciului este obligat să acopere paguba efectiv produsă, obligația de despăgubire instituită nedistingând asupra prejudiciului, astfel încât, este supus reparării atât prejudiciul material produs prin încălcarea unui drept patrimonial sau a unor interese legal ocrotite (cum sunt cele ale minorilor), cât și prejudiciul moral produs prin vătămarea unor drepturi nepatrimoniale.
Referitor la prestația periodică lunară, Curtea observă că jurisprudența constantă a instanței supreme a statuat de-a lungul timpului, cu valoare de principiu, că această prestație constituie o despăgubire, neavând caracterul unei pensii de întreținere, că plata acestor prestații față de cei aflați în întreținerea victimei este datorată începând cu data producerii prejudiciului, respectiv data săvârșirii faptei ilicite, fiind acordată pentru trecut sub forma unei sume globale, iar pentru viitor (de regulă), în mod eșalonat, sub forma unor rate lunare și că, în situația în care s-a demonstrat că victima în îngrijirea căreia erau persoanele aflate în nevoie nu realiza venituri, baza de calcul o reprezintă venitul minim pe economie.
Curtea reține că părțile civile minore I. G. A. și I. M. S. au solicitat prin reprezentantul lor legal, acordarea de despăgubiri civile constând în prestație periodica lunară începând cu data producerii evenimentului rutier și până la definitivarea studiilor.
Din actele dosarului rezultă ca părțile civile minore nu beneficiază de pensie de urmaș, victima accidentului rutier I. A. nefiind anterior încadrată în muncă, împrejurare care, însă, nu este de natură să înlăture dreptul copiilor la despăgubiri periodice pentru repararea prejudiciului încercat prin moartea mamei lor, efortul, contribuția acesteia la creșterea, educarea și îngrijirea celor doi copii impunându-se a fi cuantificat încă de la declanșarea stării de nevoie și anume data producerii incidentului rutier, prin raportare la venitul minim pe economia națională.
Așa fiind, se constată că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere vizând acordarea prestațiilor periodice, constatând fără temei că părțile civile I. G. A. și I. M. S. nu au suferit vreun prejudiciu material.
În ce privește cuantumul daunelor morale, este cunoscut că evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, în doctrină s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Din această perspectivă Curtea apreciază că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale copiilor și soțului victimei au fost incorect proporționalizate, instanța de fond nerealizând o corelație între fapta săvârșită și urmările produse în plan sufletesc acestor părți civile, astfel că și acest motiv de recurs apare ca fondat, impunându-se deci majorarea cuantumului acestor daune, fără a se încălca însă principiul potrivit căruia daunele morale acordate nu pot constitui amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru beneficiarii lor.
Conform criteriilor stabilite de instanța de fond în raport de jurisprudența națională și străină, precum și de prevederile normelor comunitare în materie (criterii pe care Curtea și le însușește, fără a mai fi necesară reiterarea lor), rudele cele mai apropiate ale victimei decedate care locuiau cu aceasta, sunt copii și soțul.
Cum doar aceste persoane sunt îndreptățite să pretindă și totodată să li se acorde despăgubiri morale, se constată că în mod corect instanța de fond a respins ca nefondate pretențiile civile formulate în cauză de părțile civile D. Ș., D. M. și D. L., acestea, deși sunt părinții, respectiv fratele victimei, neavând conform legii civile, nici vocație succesorală legală, descendenții (copii victimei) alături de soțul supraviețuitor, excluzând de la moștenire celelalte rude.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că recursul de față este fondat, urmând să îl admită, conform dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.d din Codul de Procedură Penală.
Pe cale de consecință, va fi casată în parte sentința penală nr.144/10.07.2013 a Judecătoriei Târgu B. și în tot încheierea de ședință din 11.07.2013.
În rejudecare se vor înlătura dispozițiile prin care s-au acordat daune morale în cuantum de 40.000 lei numitului I. G., precum și dispozițiile privind respingerea cererii de acordare a prestațiilor periodice pentru fiecare dintre minorii I. G. A. și I. M. S..
Se va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile I. G. de la 30.000 lei la 50.000 lei, iar cel acordat fiecăreia dintre părțile civile I. G. A. și I. M. S., de la câte 40.000 lei la câte 60.000 lei.
În continuare, având în vedere principiile arătate mai sus, luând în calcul venitul minim pe economie, astfel cum acesta a evoluat în perioada 2010 – 2013, precum și cota de 1/3 din venit pe care victima ar fi alocat-o fiecărui minor, Curtea va obliga pe inculpatul D. D. alături de asigurătorul B. Național de Carte V. din Spania - prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România – București la plata către fiecare dintre părțile civile I. G. A. și I. M. S., a sumei globale cu titlu de prestație periodică în cuantum de câte 7168,70 lei, calculată de la data producerii accidentului (13.12.2010) până la data pronunțării sentinței penale (9.07.2013, inclusiv) și în continuare, începând cu data de 10.07.2013 până la împlinirea vârstei de 18 ani, dacă nu intervine vreo cauză legală de stingere a obligației, a câte 250 lei/lunar pentru fiecare minor, cu titlu de prestație periodică.
Restul dispozițiilor sentinței penale recurate vor fi menținute.
Tot pentru aceleași considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de Procedură Penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile D. Ș. și D. M..
Totodată, se va dispune avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. B. A.), din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G., iar în baza art.192 alin 3 din Codul de Procedură Penală fiecare dintre părțile civile D. Ș. și D. M. va fi obligată la plata către stat a sumelor de câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă I. G. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al părților civile I. G. A. și I. M. S., împotriva sentinței penale nr. 144/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. B. (dosar nr._ ).
Casează în parte sentința penală nr.144/10.07.2013 a Judecătoriei Târgu B. și încheierea de ședință din 11.07.2013 și, în rejudecare:
Înlătură dispozițiile prin care s-au acordat daune morale în cuantum de 40.000 lei numitului I. G..
Înlătură dispozițiile privind respingerea cererii de acordare a prestațiilor periodice pentru fiecare dintre minorii I. G. A. și I. M. S..
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile I. G. de la 30.000 lei la 50.000 lei.
Majorează cuantumul daunelor morale acordate fiecăreia dintre părțile civile I. G. A. și I. M. S., de la câte 40.000 lei la câte 60.000 lei.
Obligă pe inculpatul D. D. (fiul lui V. și E., născut la data de 09.10.1988, CNP:_, domiciliat în . G.), alături de asigurătorul B. Național de Carte V. din Spania - prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România – București la plata către fiecare dintre părțile civile I. G. A. și I. M. S., a sumei globale cu titlu de prestație periodică în cuantum de câte 7168,70 lei, calculată de la data producerii accidentului (13.12.2010) până la data pronunțării sentinței penale (9.07.2013, inclusiv) și în continuare, începând cu data de 10.07.2013 până la împlinirea vârstei de 18 ani, dacă nu intervine vreo cauză legală de stingere a obligației, câte 250 lei/lunar pentru fiecare minor, cu titlu de prestație periodică.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile D. Ș. și D. M..
Dispune avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. B. A.), din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Obligă pe fiecare dintre părțile civile D. Ș. și D. M. la plata către stat a câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
D E F I N I T I V A.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. BeliganDaniela N.
Grefier,
Red.M.M./19.12.2013
Tehnored: M.M./19.12.2013
fond: R.L.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
