Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1662/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1662/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 14825/231/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1662
Ședința publică din data de 16 Decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. N.
Judecător – MIȚA M.
Judecător – D.-I. B.
Grefier – I. Ș.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR M. B.
Procuror șef - Secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.--
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpatul G. I. și asiguratorul . - Sucursala Focșani, împotriva sentinței penale nr. 1162/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 04.12.2013, respectiv 16.12.2013.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 646/23.03.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul G. I. pentru infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 C.pen.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 552/P/2010, s-a dispus trimiterea in judecată penală a inculpatului G. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 si 4 C.pen.
S-a reținut in sarcina inculpatului faptul că la data de 28.02.2010 în timp ce conducea autoutilitara marca Dacia 1304 cu număr de înmatriculare_ pe DC-184 pe raza comunei Slobozia Bradului, întrucât nu a respectat prevederile OUG 195/2002 republicată si completată cu OUG 63/2006, art. 35 alin 1, l-a acroșat pe C. M. cu oglinda retrovizoare din partea dreaptă a autovehiculului si cu coltul dreapta fată al caroseriei, proiectând victima la sol, aceasta suferind leziuni traumatice ce au necesitat 45-50 zile pentru vindecare, producând totodată victimei, potrivit certificatului medico-legal o infirmitate fizică permanentă, ce constă în lipsă de substanță osoasă craniană.
Din actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 28.02.2010, în jurul orei 15.00, inculpatul G. I. conducea autoutilitara marca Dacia 1304, pe drumul DC-187, în direcția de mers Slobozia Bradului-Tâmboesti, iar in dreptul locuinței numitului P. N., s-a angajat in depășirea autoutilitarei Iveco cu număr_, care era staționată pe partea dreaptă a sensului său de mers, având rotile din partea dreaptă scoase în afara carosabilului, iar rotile din partea stânga pe carosabil, ocupând astfel din lățimea drumului.
In acest timp, pe lângă autoutilitara Iveco s-au angajat în trecerea drumului numiții C. M. si I. I., aceștia mergând pe partea stângă a sensului lor, către Slobozia Bradului. Astfel, autoutilitara condusă de inculpat l-a acroșat pe C. M. cu oglinda retrovizoare din partea dreaptă a autovehiculului si cu coltul dreapta fată al caroseriei, proiectând victima la sol, langa autoutilitara Iveco.
Inculpatul a observat accidentul, a oprit, după care a transportat victima C. M. la S. Dumbrăveni.
In urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numitului C. M. din . care a necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. 271/P/29.03.2010 eliberat de SML V. ”lipsa de substanță osoasă craniană constituind infirmitate fizică permanentă”.
La data de 28.02.2010 partea vătămată prin declarație permanentă autentificată la numărul 1529 la B.N.P. Asociații N. E. si P. V. L., a precizat că s-a împăcat cu numitul G. I. si nu mai are niciun fel de pretenții de nicio natură, trecut, prezent sau viitor cu privire la accident si ca acesta să nu răspundă penal pentru accident.
Ulterior, după ce inculpatul a fost trimis in judecată, partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 3000-4000 lei.
Fată de cele reținute mai sus si având in vedere dispozițiile art. 132 C.pr.pen. care prevăd că împăcarea părților in cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală si stinge acțiunea civilă, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit a si art. 10 lit h C.pr.pen. a dispus încetarea procesul penal privind pe inculpatul G. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.prev. de art. 184 alin 2 si 4 C.pen.
În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Focșani invocând faptul că instanța de fond a dispus în mod greșit încetarea procesului penal, având în vedere manifestarea procesuală a părții vătămate C. M.. De asemenea, s-a susținut că temeiul în baza căruia s-a dispus încetarea procesului penal este nelegal, că există contradicție între minută și dispozitiv și că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la pretențiile formulate de unitățile spitalicești, constituite părți civile în cauză.
Recursul declarat de procuror a fost admis prin decizia penală nr. 1615/R/14.10.2011 a Curții de Apel G., prin care s-a casat sentința penală nr. 646/23.03.2011 a Judecătoriei Focșani și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu menținerea actelor efectuate până la termenul din 16.03.2011.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat, sub un prim aspect, că în cauză nu erau îndeplinite condițiile de lege pentru a se dispune încetarea procesului penal.
Potrivit art. 132 al. 1 și 2 C.pen.:
„Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.
Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.”
Din analiza acestor texte de lege rezultă că împăcarea părților înseamnă înțelegerea, intervenită între persoana vătămată și inculpat, de a pune capăt conflictului născut din săvârșirea infracțiunii, înlăturând astfel consecințele sale penale și civile și de a împiedica astfel punerea în mișcare a acțiunii penale sau de a face să înceteze procesul penal. Pentru a produce efecte împăcarea trebuie să fie totală, necondiționată și definitivă fiind totodată un act juridic bilateral, pentru realizarea căruia trebuie să concure voința ambilor subiecți ai raportului juridic de drept penal.
Din această perspectivă, s-a subliniat faptul că împăcarea nu trebuie confundată cu retragerea plângerii prealabile, care este un act unilateral.
În speță, după ce la data de 28.02.2010 a fost accidentată de o autoutilitară condusă de inculpatul G. I., partea vătămată C. M. s-a prezentat la un notar public la data de 28.04.2010 unde a solicitat să se autentifice declarația sa în care preciza că a primit de la G. I. suma de 10.000 lei, că s-a împăcat cu acesta și că nu mai are niciun fel de pretenții de la acesta nemaidorind ca inculpatul să răspundă penal pentru accidentul produs.
Ulterior, chiar în faza de urmărire penală (la data de 22.06.2010), iar mai apoi și în faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, partea vătămată a revenit asupra celor declarate, arătând că dorește să se judece cu inculpatul și că are pretenții de la acesta suma de 3–4.000 lei.
Analizând declarația dată de partea vătămată C. M. în fața notarului public, Curtea a constatat că ea nu poate fi interpretată ca o împăcare cu inculpatul G. I., întrucât acesta nu a fost prezent în fața aceluiași notar pentru a declara că se împacă cu partea vătămată.
Așa fiind, din punct de vedere al răspunderii penale, această declarație trebuie interpretată ca o manifestare unilaterală de voință, respectiv ca o retragere a plângerii, însă această manifestare nu poate conduce la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului, întrucât pentru forma agravată a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 C.pen., acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar nu la plângerea părții vătămate.
Astfel fiind, s-a constatat că singura consecință pe care o poate avea declarația dată de partea vătămată C. M. în fața notarului public este aceea a recunoașterii primirii sumei de 10.000 lei, ea neputând constitui o împăcare în sensul legii penale, astfel cum greșit a reținut prima instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub numărul_ din 09.11.2011, iar prin sentința penală nr. 1162/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen., raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen., achitarea inculpatului G. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin 2 și 4 C.pen.
În baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art. 14 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.715,15 lei către S. Județean de Urgență „Sf. P.” Focșani, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a debitului, respectiv la plata sumei de 10.201,76 lei către S. U. de Urgență București, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 192 pct. 1 lit. c C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 552/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, la data de 28.02.2010, în timp ce conducea autoutilitara marca Dacia 1304 cu numărul de înmatriculare_ pe DC 184, pe raza comunei Slobozia Bradului, întrucât nu a respectat prevederile O.U.G. nr. 195/2002 (art. 35 alin. 1), a acroșat-o pe partea vătămată C. M. cu oglinda retrovizoare din partea dreaptă a autovehiculului și cu colțul dreapta față al caroseriei, proiectând-o la sol, aceasta suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, producând totodată victimei, potrivit certificatului medico-legal, și o infirmitate fizică permanentă, constând în lipsă de substanță osoasă craniană.
Audiat fiind la termenul de judecată din data de 05.03.2012, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, declarând că se deplasa cu autoturismul de la Slobozia Bradului spre Tâmboiești, când a observat pe partea dreaptă o mașină ce era oprită.
În momentul în care a intenționat să treacă pe lângă ea, i-a ieșit partea vătămată în față, fapt pentru care a tras stânga de volan. Partea vătămată s-a lovit de oglinda retrovizoare dreapta și de oblonul din spate. A căzut la pământ, a fost ridicat și dus la spital cu mașina.
În apărare, inculpatul a solicitat proba cu martori și un supliment la raportul de expertiză auto B. I., cu următoarele obiecțiuni:
- dacă inculpatul a încălcat vreo normă imperativă de conduită din legislația rutieră în momentul premergător sau în timpul producerii accidentului;
- dacă viteza de rulare a autoturismului era adaptată segmentului de drum și condițiilor de trafic din timpul accidentului;
- dacă victima a încălcat normele care reglementează participarea la traficul rutier, prin prisma dispozițiilor art. 167 lit. d și e din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere că pe porțiunea de drum unde s-a produs accidentul exista trotuar (alee pietonală) pentru circulația pietonilor, sau vreo altă normă care reglementează circulația pietonală;
- mecanismul și împrejurările producerii accidentului, având în vedere că impactul cu victima s-a produs cu partea laterală dreaptă a autovehiculului condus de inculpat.
Ulterior, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize cu alte obiective.
Prin încheierea din data de 14.01.2013, instanța a admis obiectivele și a desemnat un nou expert tehnic în specialitatea auto.
Analizând probatoriul administrat în cauză și actele dosarului, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 28.02.2010, în jurul orei 15.00, în timp ce conducea autoutilitara marca Dacia 1304 pe drumul DC 184, pe raza localității Slobozia Bradului, inculpatului G. I. i-a apărut în față, în mod intempestiv, pe carosabil, de după o autoutilitară IVECO parcată pe partea dreaptă pe un podeț, pietonul C. M. (partea vătămată).
Deși a încercat să evite accidentarea părții vătămate printr-o manevră de frânare și ocolire, autovehiculul condus de inculpat l-a lovit pe acesta cu oglinda retrovizoare dreapta și colțul dreapta față al benei.
În urma impactului cu partea dreaptă a autovehiculului condus de inculpat, partea vătămată C. M. a căzut pe învelișul asfaltic al șoselei, suferind o leziune craniană pentru care a fost internat in spital și au fost acordate 45-50 de zile de îngrijire medicală, conform certificatului medico-legal nr. 271/P/29.03.2010 emis de S.M.L. V..
A mai reținut prima instanță că partea vătămată a fost supusă și unei intervenții chirurgicale la nivelul extremității cefalice.
Deoarece partea vătămată C. M. a realizat că accidentul s-a produs din vina sa, în declarația dată la urmărirea penală pe data de 28.04.2010, a arătat că „Eu cu numitul G. I. m-am împăcat și nu mai am pretenții materiale, penale sau civile și nu doresc să depun plângere împotriva acestuia.”
Tot în cursul urmăririi penale, părțile s-au deplasat la un cabinet notarial unde au redactat un înscris autentic din care rezultă fără nici un dubiu că partea vătămată C. M. s-a împăcat cu inculpatul in legătură cu evenimentul rutier din care a rezultat vătămarea sa corporală, neavând niciun fel de pretenții de natura penală sau civilă, înscris autentic depus la dosarul cauzei și în baza căruia Judecătoria Focșani, prin sentința penală nr. 646/23.03.2011, a dispus încetarea procesului penal, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a, în referire la art. 10 alin. 1 lit. h C.proc.pen.
În rejudecare, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize, având în vedere că trimiterea sa în judecată s-a bazat, în principal, pe un raport de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, expertiză criticabilă din mai multe puncte de vedere.
Analizând concluziile și conținutul raportului de expertiză tehnică auto, coroborate și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto efectuate, declarațiile martorilor precum și cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut, fără dubiu, faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a părții vătămate C. M. care, în mod intempestiv, de după o autoutilitară, a pătruns pe carosabil, apărând brusc în fața autovehiculului condus de inculpat care circula cu o viteză legală și care, cu toate manevrele de evitare a accidentului (frânare și ocolire), nu a putut evita impactul cu pietonul.
A mai reținut prima instanță că lovirea victimei (parte vătămată) s-a produs pe carosabil, cu partea dreaptă a autovehiculului condus de inculpat (oglinda portierei și, probabil, colțul dreapta față al benei), partea vătămată apărând în fața autovehiculului aflat în mișcare, într-un spațiu scurt, timpul de reacție al conducătorului auto fiind insuficient pentru a evita accidentul.
La cercetarea la fața locului și în timpul urmăririi penale nu au fost identificați martori oculari și nu a fost audiat martorul I. I. și, mai mult, nu s-a stabilit poziția relativă între acesta și partea vătămată.
Martorul I. I. a fost audiat doar în ședința publică din data de 23.04.2012, în care a precizat că se deplasa pe lângă autoutilitara Iveco, iar în spate se deplasa C. M. care a fost lovit de auto Dacia, fără a preciza însă detalii privind evenimentul rutier.
A mai constatat instanța de fond că raportul de constatare tehnico-științifică confirmă că partea vătămată a fost lovită la partea dreaptă a corpului, deci se deplasa pe lângă autoutilitara Iveco către DN2 E85. S-a stabilit din punct de vedere dinamic că pătrunderea părții vătămate C. M. din fața autoutilitarei Iveco, în mod brusc, pe lângă aceasta și până la locul impactului s-a realizat într-un timp redus, față de care conducătorul auto G. I. nu a avut posibilitatea evitării accidentului.
Ajungând la concluzia că evenimentul rutier care a avut loc în data de 28.02.2010 nu a fost generat de către inculpat, instanța de fond a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen., raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen., achitarea inculpatului G. I..
Pe de altă parte, inculpatul a fost obligat la despăgubiri către părțile civile S. Județean de Urgență „Sf. P.” Focșani și S. U. de Urgență București, la cheltuielile de spitalizare adăugându-se dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva sentinței penale nr. 1162/26.06.2013 a Judecătoriei Focșani au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpatul G. I., precum și asigurătorul S.C. C. Asig S.A. Sibiu, Sucursala Focșani.
Procurorul a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că sentința penală pronunțată de Judecătoria Focșani este netemeinică în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., instanța de fond întemeindu-și soluția pronunțată pe argumentul preluat din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert D. D. O., care nu corespunde cu circumstanțele săvârșirii infracțiunii, inculpatul având suficient timp pentru a evita accidentul din momentul în care partea vătămată și-a început deplasarea pe lângă autoutilitara staționată pe marginea drumului.
A apreciat procurorul că depoziția inculpatului, în sensul că a încercat să evite pe partea vătămată printr-o manevră de frânare și ocolire, este contrazisă de procesul-verbal de cercetare la fața locului, care nu confirmă niciun fel de urme de frânare a mașinii inculpatului în sensul manevrelor de ocolire sau frânare pe care acesta le-a susținut. Pe de altă parte, apariția intempestivă a părții vătămate și lipsa de reacție a inculpatului, susținută de expertiză, raportat la faptul că partea vătămată ar fi parcurs în aproximativ 2,98 secunde distanța respectivă și că inculpatul avea timpul de reacție de aproximativ o secundă, fiind astfel pus în imposibilitate de a evita producerea accidentului, este contrazisă de depoziția martorului I. I., care se afla în fața părții vătămate la o distanță de aproximativ 3 m și a fost observat de inculpatul care conducea autoturismul, ceea ce ar fi impus efectuarea unei manevre pentru a o evita pe partea vătămată.
A considerat procurorul că în cauză ar fi trebuit reținută culpa egală, atât a inculpatului, cât și a părții vătămate în ce privește accidentul de circulație. Pe de o parte, partea vătămată s-a deplasat pe carosabil, încălcând prevederile art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prin nerespectarea obligației de a se deplasa pe trotuar, arătând că între trotuarul îngust și carosabil se află un șanț mare care, probabil, a determinat alegerea părții vătămate de a se deplasa pe carosabil, iar pe de altă parte inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1 și ale art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în sensul că trebuia să păstreze o distanță laterală suficientă față de un obstacol în momentul în care s-a angajat în depășire și era obligat să aibă un comportament de natură să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
Sub un alt aspect, procurorul a apreciat soluția instanței de fond ca nelegală sub aspectul laturii civile, în sensul că soluția de achitare a inculpatului intră în contradicție cu soluția dată acțiunii civile. Prin prisma motivelor de recurs invocate pe latură penală, s-a solicitat de către procuror obligarea inculpatului la jumătate din pretențiile formulate în cauză de către unitățile sanitare constituite părți civile în cauză.
Asigurătorul S.C. C. Asig S.A., Sucursala Focșani a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la dispoziția de obligare a inculpatului G. I. la plata de despăgubiri, în condițiile în care acesta a fost achitat pentru infracțiunea dedusă judecății pe motiv că „accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a pietonului parte vătămată C. M.”. Or, în condițiile în care inculpatul a fost achitat întrucât nu este vinovat de producerea accidentului, acesta nu mai putea fi obligat la plata de despăgubiri materiale.
Inculpatul G. I. nu și-a precizat motivele de recurs.
În cursul judecării recursurilor, Curtea a procedat la audierea părții vătămate C. M. (fila 34 dosar recurs).
Recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani, de inculpatul G. I. și de asigurătorul S.C. C. Asig S.A., Sucursala Focșani sunt fondate, însă numai în ceea ce privește criticile aduse modului în care instanța de fond a soluționat latura civilă a cauzei.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale pornite împotriva inculpatului G. I..
Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, întemeindu-și hotărârea pronunțată pe concluziile expertizei tehnice auto efectuată de ing. Dărdală D. O. (filele 190-196 dosar nr._ ), care se coroborează cu declarațiile inculpatului G. I., dar și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, respectiv cu aspectele care rezultă din fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (filele 6-18 dosar urm. pen.).
Din probatoriile administrate în cauză rezultă – mai presus de orice îndoială – împrejurarea că la data de 28.02.2010, în jurul orei 15:00, circulând pe drumul comunal DC184, pe partea stângă a sensului său de mers, dinspre localitatea Țâmboiești înspre DN2 E85, pe raza comunei Slobozia Bradului, județul V., ajungând în dreptul autoutilitarei marca IVECO cu numărul de înmatriculare_, staționată în fața podețului care asigura accesul în imobilul numitului P. N., pentru a evita autoutilitara care îi bloca deplasarea a pătruns, fără a se asigura în mod temeinic, pe partea carosabilă a drumului, fiind acroșat cu partea dreaptă a autoutilitarei marca Dacia 1304 cu numărul de înmatriculare_ .
Reținând această situație de fapt, Curtea constată că în speță nu poate fi reținută vreo culpă a inculpatului G. I. în producerea accidentului.
În motivele de recurs procurorul a susținut că inculpatul ar avea o culpă în producerea accidentului, acesta încălcând dispozițiile art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, respectiv pe cele ale art. 118 lit. c din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum acesta a fost aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.
Potrivit art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Pe de altă parte, potrivit art. 118 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum acesta a fost aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat […] c) să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit.
Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă cu evidență că inculpatul nu a încălcat dispozițiile art. 118 lit. c din Regulamentul de aplicare, acesta depășind fără a acroșa autoutilitara marca IVECO ce se afla staționată pe carosabil. Nu se poate imputa inculpatului faptul că nu a observat-o pe partea vătămată, din fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului rezultând în mod cert că inculpatul nu putea să o vadă pe partea vătămată în momentele imediat anterioare impactului, vizibilitatea fiindu-i obturată de autoutilitara IVECO staționată.
Nu se poate vorbi nici despre o încălcare a dispozițiilor art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, mijloacele de probă administrate în cauză nerelevând din partea inculpatului un comportament de natură a afecta fluența și siguranța circulației ori de a pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor sau prejudicierea proprietății publice ori private. În opinia Curții, dispozițiile art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 impun participanților la trafic o obligație generală de adoptare a unui comportament preventiv, or în speța de față nu se poate imputa inculpatului că nu ar fi avut un astfel de comportament.
În aceste condiții, concluzia care se desprinde din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de ing. D. D. O., potrivit căreia impactul nu putea fi evitat de către inculpatul G. I., partea vătămată C. M. pătrunzând în culoarul de trecere a autoutilitarei Dacia 1304 într-un interval de timp (1,05 secunde) care face imposibilă evitarea de către inculpat (timpul întârzierilor involuntare ale unui conducător auto fiind apreciat de către experții de specialitate la aproximativ o secundă, timp în care nu se poate evita un accident prin frânare sau/și ocolire), apare ca fiind corectă.
În acord cu instanța de fond, Curtea consideră că părții vătămate C. M. îi aparține culpa exclusivă în producerea evenimentului rutier soldat cu accidentarea sa, acesta pătrunzând intempestiv pe partea carosabilă, fără a se asigura în mod temeinic, cel mai probabil bazându-se în mod ușuratic pe faptul că martorul I. I. a făcut același lucru cu câteva secunde mai înainte, luându-l astfel prin surprindere pe inculpat, care nu a mai avut timp să reacționeze pentru a evita producerea accidentului.
În ceea ce privește recursurile declarate pe latură civilă, Curtea constată că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 346 alin. 2 C.proc.pen., când achitarea s-a pronunțat pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile. Însă, potrivit legii civile, pentru atragerea răspunderii civile delictuale este necesar să se constate, în prealabil, existența unei minime culpe a persoanei respective în producerea prejudiciului ce se reclamă a fi fost cauzat.
Or, în cauza de față, constatând că inculpatul nu are nicio culpă în producerea accidentului soldat cu accidentarea părții vătămate C. M., în mod corect prima instanță ar fi trebuit să exonereze pe inculpat de la plata oricăror despăgubiri, inclusiv de la plata despăgubirilor reprezentând cheltuielile efectuate pentru spitalizarea și tratamentul părții vătămate.
Corelativ, având în vedere că inculpatul urmează a fi exonerat de la plata despăgubirilor, acesta va fi exonerat și de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, aceste cheltuieli urmând a rămâne în sarcina statului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 192 alin. 3 C.proc.pen.
Raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.proc.pen., Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani, de inculpatul G. I. și de asigurătorul S.C. C. Asig S.A. Sibiu, Sucursala Focșani, va casa în parte sentința penală nr. 1162/26.06.2013 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare, va respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgență „Sf. P.” Focșani și S. U. de Urgență București. Totodată, se va constata că S. C. de Chirurgie O.-Maxilo-Facială „Prof. Dr. D. T.” București nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, ca și consecință a faptului că recursurile declarate de toate părțile au fost admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpatul G. I. (fiul lui C. si D. Parfoanta, născut la data de 04.08.1985 în municipiul Focsani, judetul V., domiciliat în comuna Tîmboesti, ., cetătenie română, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupatie, concubinaj, fără antecedente penale, CNP_) și asigurătorul S.C. C. Asig S.A. Sibiu, Sucursala Focșani.
Casează în parte sentința penală nr. 1162/26.06.2013 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare:
Respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgență „Sf. P.” Focșani și S. U. de Urgență București.
Constată că S. C. de Chirurgie O.-Maxilo-Facială „Prof. Dr. D. T.” București nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cheltuielile judiciare aferente urmăririi penale și cercetării judecătorești la instanța de fond rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
I. Ș.
Red.:D.I.B./14.02.2014
Tehnored.:I.Ș./14.02.2014/2 ex.
Fond: jud.A. D. M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 708/2013. Curtea de... → |
|---|
