Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1025/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1025/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 3634/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1025/R
Ședința publică din data de 04 Iulie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D.-I. B.– judecător
judecător - Mița M.
Judecător – D. N.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – G. E.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de petentul R. I. (cu domiciliul în G., cartier D. C., ., . 1, apartament 13, județul G.) împotriva sentinței penale nr.244/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-petent R. I., personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătând că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală,procedează la identificarea recurentului-petent R. I., care se legitimează cu ci . nr._ emisă de SPCLEP G. la 16.05.2011, potrivit căreia are CNP:_, domiciliază în G., ., . 1, apartament 13, județul G..
Recurentul-petent R. I. depune la dosar un memoriu în care iși exprimă nemulțumirea fără de „presupusa anchetă” făcută de către parchet și de către sistemul polițienesc, deoarece nu au fost luate în calcul niște probe și solicită instanței să ii dea citire.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de inadmisibilitate a căii de atac formulate de către petentul R. I..
Curtea pune în discuție excepția de inadmisibilitate invocată.
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de dispozițiile art.2781 alin.10 Cod procedură penală raportat la art. 2781 alin.8 Cod procedură penală consideră că recursul declarat de petent este inadmisibil deoarece s-a atacat cu recurs o hotărâre care este definitivă și care nu este supusă niciunei căi de atac în raport de dispozițiile legale menționate.
Recurentul-petent R. I., personal, solicită să ii fie restituit memoriul pentru a-i da citire în instanță. Arată că a declarat recurs întrucât a solicitat niște probe și că este foarte nemulțumit de faptul că trăiește ., în care este plătitor de taxe și impozite.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.244/28.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost respinsă ca fiind tardivă plângerea formulată de petentul R. I., împotriva rezoluției nr. 933/P/2012 din 20.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul R. I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a avut în vedere următoarele:
La data de 09.11.2012 petentul R. I. a sesizat faptul că numitul S. A. I., asociat al S.C. PASSIFLORA GARDEN DESIGN S.R.L. G. nu i-a plătit orele suplimentare, însușindu-și pe nedrept banii care i se cuveneau. De asemenea, a sesizat că, pentru vizita medicală efectuată la ngajare, făptuitorul i-a pretins suma de 50 de lei, despre care ar fi spus că o dă medicului să-i pună parafa. În opinia persoanei vătămate, aspectele semnalate erau valabile pentru toți angajații firmei la care era asociat făptuitorul.
Prin rezoluția nr. 933/P/2012 din 20.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus neînceperea urmării penale față de făptuitorul S. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal, furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal și trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că faptele sesizate nu există. Astfel, s-a reținut că persoana vătămată recunoaște că s-a prezentat la centrul medical Sanavita, societate care prestează servicii de medicina muncii, dar că nu a văzut rezultatul analizelor sale, și că în acest mod S. A. I. face trafic de influență pe lângă medici, pentru a obține vize medicale angajaților săi.
În cauză, s-a procedat la audierea a doi martori, colegi de serviciu cu persoana vătămată, aceștia susținând că persoana vătămată era tot timpul nemulțumită și căuta să facă rău celor din jur, mai ales angajatorului.
Persoanele audiate au precizat că durata zilei de lucru era de 8 ore, iar pentru orele suplimentare erau plătiți personal de către S. A. I.. De asemenea, la primirea salariului se semna pe statul de plată de primire. Cu privire la vizita medicală, martorii audiați și făptuitorul au precizat că în baza contractului de prestări servicii cu centrul medical Sanavita, angajații se prezentau pentru efectuarea analizelor medicale, iar plata se făcea de către unitatea beneficiară – angajatorul. Nu au existat discuții că s-ar obține vize medicale favorabile în schimbul unor sume de bani, angajatorul fiind cel care suporta cheltuielile ocazionate de efectuarea vizitei medicale.
Prin rezoluția nr. 161/II/2/2013 din 18.03.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul G. a fost respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de petentul R. I. împotriva rezoluției nr. 89/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G..
Nemulțumit de soluția adoptată în cauză, petentul R. I. a formulat, în conformitate cu disp. art. 278 1 Cod procedură penală, prezenta plângere, în motivarea acesteia reiterând aspectele invocate în plângerea inițială.
Tribunalul G. a apreciat că plângerea formulată de petentul R. I. este tardiv formulată.
Potrivit disp. art.2781 alin. 1 Cod procedură penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale (..), persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la instanța de judecată, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277-278 Cod procedură penală.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că rezoluția prim-procurorului i-a fost comunicată petentului la data de 22.03.2013.
Or, acesta s-a adresat cu plângere instanței de judecată abia la data de 15.04.2013, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Împotriva sentinței penale nr. 244/28.02.2013 a Tribunalului G., hotărâre definitivă, a formulat recurs petentul R. I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel G. – Secția penală și pentru cauze cu minori sub nr._ .
La primul termen de judecată, din data de 04.07.2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului promovat, întrucât deoarece s-a atacat cu recurs o hotărâre care este definitivă și care nu este supusă niciunei căi de atac în raport de dispozițiile art.2781 alin.10 Cod procedură penală raportat la art. 2781 alin.8 Cod procedură penală.
Recursul declarat de petentul R. I. este inadmisibil pentru următoarele motive:
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.
Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II din Codul de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art.3851 Cod procedură penală, sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, petentul R. I. a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.244/28.05.2013 a Tribunalului G., hotărâre definitivă chiar de la data pronunțării acesteia, potrivit dispozițiilor art. 2781 alin.11 Cod procedură penală.
Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 3851 Cod procedură penală, cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere cele care preced, Curtea de Apel G., în temeiul art. 38515 alin.1 pct. 1 lit. a Teza a II-a Cod procedură penală, urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul roșu ion împotriva sentinței penale nr.244/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează a fi obligat petentul R. I. la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul R. I. (cu domiciliul în G., cartier D. C., ., . 1, apartament 13, județul G.) împotriva sentinței penale nr.244/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe petentul R. I. la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
D.-I. B. MIȚA M. D. N.
Grefier,
M. I.
Red. /Tehnored. M. I.
2 ex./12.07.2013
Fond: MN. L.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1024/2013.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
