Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 634/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 634/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1790/121/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 634/R
Ședința publică din data de 19 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H. – judecător
JUDECĂTOR – P. D.
JUDECĂTOR – A. B.
GREFIER – A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul V. C. împotriva încheierii de ședință din 8.04.2013 a Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat V. C., în stare de deținere și asistat de avocat I. R. – apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat I. R., având cuvântul, apreciază că în cauză nu se mai impune menținerea arestării preventive a inculpatului. Dacă instanța s-ar raporta doar la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită și la reținerea disp.art. 37 lit.b Cod penal s-ar fi impus menținerea arestării preventive. Dacă instanța se raportează la probatoriul administrat în cauză se poate observa că fapta inculpatului nu este dovedită. Declarația părții vătămate poate fi avută în vedere numai dacă se coroborează cu alte mijloace de probă ori, în prezenta cauză, declarația părții vătămate se coroborează doar cu declarațiile unor martori care sunt rude cu aceasta, declarațiile acestora fiind subiective.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului formulat de inculpat, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefondat, instanța de fond în mod corect a apreciat că există indicii temeinice în ceea ce privește comiterea de către inculpat a celor două infracțiuni de tentativă la viol și viol. În acest sens au fost avute în vedere declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv certificatul medico-legal,declarațiile martorilor M. E., M. A..
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, solicită a se avea în vedere că măsura preventivă este justificată având în vedere modul în care inculpatul a acționat, asupra unei părți vătămate minore în vârstă de 13 ani, relațiile sociale cărora li s-a adus atingere prin săvârșirea acestei infracțiuni și consecințele pe care fapta le-a produs asupra sănătății părții vătămate.
Recurentul – inculpat V. C., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul formulat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Pe rolul Tribunalului G. se află în curs de judecată dosarul nr._ 13, în care inculpatul V. C. este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 teza I-a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și a unei infracțiuni de tentativă de viol prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 și 3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În fapt, prin rechizitoriu nr. 841/P/2012 din 18.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., s-a reținut în sarcina inculpatului că, în lunile august și septembrie 2012, a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată M. I. V., minoră în vârstă de 13 ani, împotriva voinței acesteia și profitând de posibilitatea acesteia de a se apăra și la data de 07.09.2012 a încercat să aibă raporturi sexuale cu aceiași minoră.
Prin încheierea de ședință nr._ 13 din 08.04.2013 a Tribunalului G., conform dispozițiilor art. 3002 în referire la art. 160b Cod procedură penală, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și s-a dispus menținerea acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din plângerea formulată de numita M. A., mama părții vătămate, declarațiile părții vătămate M. I. V., certificatul medico – legal nr. 1674/16.10.2012, procesul – verbal de conducere în teren și fixare a locului faptei, declarațiile martorilor M. E. G., M. E. G. și M. A. și procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
S-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și că datorită modului și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanța fapte și impactul social negativ pe care astfel de fapte îl au în rândul comunității, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penal, lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință nr._ 13 din 08.04.2013 a Tribunalului G., a declarat recurs, în termen legal, inculpatul V. C..
Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul, iar prin apărătorul desemnat din oficiu a susținut că nu sunt probe temeinice care să dovedească existența faptelor și a vinovăției sale.
În acest sens a susținut că declarațiile părții vătămate se coroborează doar cu declarațiile unor martori care sunt rude cu aceasta.
Recursul este nefondat.
În mod corect, față de probele administrate până în prezent în cauză, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală și că pentru buna soluționare a procesului penal se impune ca această măsură să fie menținută.
Astfel, din plângerea formulată de numita M. A., mama părții vătămate, declarațiile părții vătămate M. I. V., certificatul medico – legal nr. 1674/16.10.2012, procesul – verbal de conducere în teren și fixare a locului faptei, declarațiile martorilor M. E. G., M. E. G. și M. A. și procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă date certe în sensul că, în lunile august și septembrie 2012, inculpatul a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată M. I. V., minoră în vârstă de 13 ani, împotriva voinței acesteia și profitând de posibilitatea acesteia de a se apăra și la data de 07.09.2012 a încercat să aibă raporturi sexuale cu aceiași minoră.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 teza I-a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și a unei infracțiuni de tentativă de viol prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 și 3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Datorită modului și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanța și impactul social negativ pe care astfel de fapte îl au în rândul comunității, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penal, în mod corect, s-a reținut că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de considerentele de mai sus. Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V. C. (fiul lui V. și E., născut la data de 7.09.1965 în ., domiciliat în orașul T., .. 11, jud. G., CNP –_) în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință nr._ 13 din 08.04.2013 a Tribunalului G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul V. C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs (avocat I. R.) va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. D. A. B.
Grefier,
A. S.
Red. A.B./30.04.2013
Tehnored.A.S./30.04.2013/2 ex.
Jud. fond: M.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr.... → |
|---|
