Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 706/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 2902/113/2012/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 706/R
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. C. - judecător
Judecător: D. L. C.
Judecător: A. B.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul M. M. (fiul lui M. și D., născut la data de 01.03.1975, în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință nr._ 12 din 15.04.2013 a Tribunalului B..
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare a cauzei a răspuns inculpatul M. M., în stare de arest, asistat de av. P. D.- în substituirea av.I. S., în baza delegației de substituire nr.1 din 29.04.2013 eliberată de Baroul B. - Cabinet individual .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul M. M. M. arată că își menține recursul declarat împotriva încheierii de menținere a stării de arest.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
S-a adus la cunoștință instanței de către soția inculpatului, că urmează să se prezinte și d-na av.P. I..
Instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns inculpatul M. M., în stare de arest, asistat de apărătorii aleși av. I. P., av. D. I. - de la Baroul București și av. P. D. - în substituirea av.I. S., în baza delegației de substituire nr.1 din 29.04.2013 eliberată de Baroul B. - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea aduce la cunoștință că inculpatul a precizat la prima strigare a cauzei că își menține recursul declarat. Nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. I. P. - apărătorul inculpatului recurent M. M. arată că ne aflăm neîndoielnic într-o situație mai specială, față de situația că inculpatul a fost judecat și condamnat cu suspendarea executării pedepsei, în alt dosar . Acesta s-a întors în țară din Germania unde plecase pentru un tratament și pentru a încerca să găsească de lucru și a fost arestat în acest al doilea dosar care de fapt reprezintă modul în care s-a gândit efectuarea anchetei, respectiv ca toată cercetarea să fie aici . Poate era mai ușor ca o parte dintre fapte să fie într-un dosar și o altă parte dintre faptele comise în aceleași condiții, în aceeași situație, cu aceeași intenție, în alt dosar, numai că, pentru faptele deduse judecății, apreciază că s-au încălcat chiar prevederile procedurale începând cu primul articol din Codul de procedură penală. Sigur că, în învălmășeala aceasta de gândiri pe care o au anchetatorii este dificil ca uneori să se orienteze cu exactitate pe o multitudine de fapte și de întâmplări care în final au un aspect juridic și trebuie sau nu sancționate, dar, art.1 Cod pr. penală prevede precis cum trebuie gândit procesul penal și că trebuie cercetat totul, omul și fapta, pentru ca niciun vinovat să nu scape necondamnat, dar nici un nevinovat să nu fie condamnat.
În cazul de față, acest mod de gândire a împărțirii efectiv a muncii anchetatorului conduce la existența mai multor dosare și atunci, în loc să fie condamnat într-un dosar în care să se vadă dacă merită sau nu încrederea acordării beneficiului unei suspendări, ne aflăm în prezența a două dosare, dintre care unul este în discuție abia în acest moment.
Orizontul juridic al instanței este foarte larg și este dificil de susținut un recurs pe ideea eliberării unui om care a încălcat legea, numai că în configurația totală a faptelor, el este un element pur și simplu de legătură, omul care este trimis să îi aducă pe cei care au adus altora beneficii, el s-a mulțumit în acest moment când se cunoaște cât este de dificil găsirea unui loc de muncă, să câștige și el, să i se dea și lui un ban și cu asta s-a terminat planul și tot ceea ce a gândit el, încălcând legea efectiv prin ceea ce a făcut.
Problema este dacă, în starea de boală în care se află, după cum se vede, acesta fiind clar un om bolnav și nu este de discutat pe acest aspect, un om care în același timp trebuia să își îngrijească și mama în vârstă și bolnavă, dar care la rândul lui are nevoie de îngrijire, a fost arestat în mod nejustificat .Dacă era adus din străinătate, dacă era sub urmărire, atunci era o problemă, într-adevăr, pentru că se punea întrebarea dacă nu ne aflăm în fața unei încercări de a înșela pe cei care anchetează faptele săvârșite de el . Dar, în locul acestei aduceri, el vine singur acasă și vrea să răspundă față de anchetă.
Nu mai invocă aspectele ce privesc îndeplinirea condițiilor prev. de art.148 Cod pr. penală, dar în cazul de față este absolut nejustificată menținerea stării de arest pentru că inculpatul nu împiedică cu nimic ancheta ,ci, dimpotrivă, în stare de libertate poate ar putea furniza date care să conducă la o mai rapidă și mai bună soluționare a cauzei și atunci dacă nu prezintă pericol ,dacă este dovedit faptul că nu fuge de judecată, ci, dimpotrivă, el vine acasă pentru a răspunde în fața justiției și a organelor penale pentru ceea ce a săvârșit, apreciază că măsura menținerii în stare de arest, mai ales fiind dovedită starea de boală, nu este justificată.
Este drept că în fața justiției trebuie să fie pronunțate soluțiile care le impune legea, dar aici nimeni nu îi impune judecătorului menținerea stării de arest, ci, dimpotrivă, fără a relua tot ceea ce s-a spus în materie de către Curtea de la Strassbourg, inculpatul se află în situația în care nu mai este normală menținerea stării de arest, motiv pentru care solicită admiterea recursului și a se dispune ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate.
Av.D. I.- apărătorul inculpatului recurent M. M. arată că va vorbi doar cu privire la pericolul pentru ordinea publică, având în vedere că pentru celelalte aspecte s-a vorbit. Arată că Tribunalul B. a arătat că inculpatul M. M. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dar nu se motivează prin acea încheiere în nici un fel de ce este un pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, se cunoaște că CEDO a sancționat în diverse rânduri România pentru generalizarea pericolului concret pentru ordinea publică, întrucât acesta nu trebuie prezumat, ci dovedit. Nu se dovedește în nici un fel, prin nicio încheiere prin care până la acest moment a fost menținută starea de arest, cum că inculpatul prezintă un pericol concret.
În argumentul prezentat este că de la data săvârșirii faptei - 2007 până în anul 2012 când a fost arestat, inculpatul s-a aflat în stare de libertate și nu a prezentat un pericol concret pentru nimeni și nici pentru opinia publică. Solicită admiterea recursului și a nu se mai menține starea de arest a inculpatului.
Av.P. D. - apărătorul inculpatului recurent M. M. arată că de la momentul de la care inculpatul a fost arestat, în faza de urmărire penală și până în prezent a trecut o perioadă de timp, perioadă în care inculpatul a fost în stare de detenție. De altfel, dacă pentru desfășurarea urmăririi penale arestarea probabil pare necesară, la ora actuală, din punctul său de vedere nu mai este necesară, și pe lângă perioada de timp parcursă, se referă și la poziția celorlalte părți din proces, care în majoritate au dat declarații autentificate prin care înțeleg să beneficieze de art.3201 Cod pr. penală .Ca atare, nu vede de ce prezența inculpatului în stare de libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal .
De altfel, și la momentul arestării nu a existat acest temei și ca atare motivele invocate de instanță la momentul când a dispus menținerea măsurii arestării preventive nu ar subzista și crede că măsura obligării de a nu părăsi localitatea ar fi suficientă pentru a satisface caracterul unei bune desfășurări a procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că încheierea din 15 aprilie 2013 a Tribunalului B. este legală și temeinică. Instanța a apreciat corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, la dosar fiind probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, fiind vorba despre declarații de martori: P. M., M. M., L. G., Popor Nicușor, a învinuitului R. de la fila 28 și raportul de expertiză grafoscopică de la fila 143.
Consideră că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, de asemenea și lit. a și d – care s-au reținut inițial la luarea măsurii arestării preventive, față de împrejurarea că rezultă din ansamblul probelor administrate până la acest moment și la fond că martorii au fost persoane ușor influențabile, că inculpatul îi racola în special din rândul femeilor fără loc de muncă și le promitea obținerea unui câștig facil, făcându-le rost de documente false pentru a obține credite bancare și a instruit persoanele respective cum să se comporte, ce să spună în momentul prezentării în fața ofițerului de credite.
Față de această modalitate de acționare a inculpatului și de rezonanța unor astfel de infracțiuni în rândul cetățenilor, consideră că subzistă temeiul prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală și că instanța a apreciat corect că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neintervenind elemente care să vizeze că s-au schimbat împrejurările de fapt reținute în sarcina inculpatului sau alte date cu privire la persoana inculpatului în acest interval de timp, pentru a fi justificată cererea formulată de către inculpat de a se înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent M. M. arată că de un an și 2 luni gustă pâinea amară a detenției, are o mamă bolnavă și solicită, dacă se poate, să fie judecat în libertate și că va fi prezent de fiecare dată i se va cere.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 15.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 12, printre altele, s-a dispus conform art.3002 și art.160b Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpatului M. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. M., în conformitate cu prevederile art. 3002 C.pr.pen. instanța a constatat că măsura arestării este justificată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin. 1 lit. a, d și f C.pr.pen. în sensul că pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (pentru fapta de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 ani), inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărire și de la judecată, a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune și există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere pericolul social deosebit al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, date fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat, împrejurările, modul de săvârșire și consecințele faptelor, cât și impactul negativ pe care lăsarea în libertate a acestuia l-ar avea asupra societății civile care în felul acesta nu s-ar mai simți apărată de normele dreptului penal, instanța a apreciat că până la definitivarea cercetării judecătorești se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Constatând că temeiurile care au impus arestarea preventivă subzistă, urmează ca în temeiul art. 3002 C.pr.pen. raportat la art. 160b C.pr.pen. să mențină arestarea preventivă a inculpatului M. M..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. M., criticând-o pe motive de netemeinicie.
Prin recursul promovat, inculpatul a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Cu ocazia dezbaterilor în recurs, inculpatul a susținut că măsura obligării de a nu părăsi localitatea ar fi suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că este bolnav și nu va împiedica desfășurarea procesului penal.
A mai arătat inculpatul că instanța nu a demonstrat prin încheierea recurată că ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, considerăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum arată și instanța de fond, considerăm că la acest moment procesual se mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului M. M..
Probatoriile administrate până în prezent în faza urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală ( încadrată la art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal), sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( art.143 și art.148 lit. f teza I Cod procedură penală).
De asemenea, probele administrate până în prezent sunt în măsură să confirme împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică .
Condiția reglementată de art.148 lit. f teza II Cod procedură penală rezultă și din gravitatea faptei presupus a fi săvârșită de inculpat, de modalitățile și împrejurările săvârșirii ( în formă continuată, în participație penală, prin implicarea mai multor persoane care au conlucrat pentru atingerea scopului infracțional), din urmarea produsă și valoarea prejudiciului cauzat.
În speță se mențin și temeiurile prev. de art.148 lit. a și d Cod procedură penală, întrucât inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și a comis o nouă infracțiune ,deși era cercetat pentru o faptă de același gen,
În speță nu sunt incidente dispozițiile art.160b alin.2 Cod procedură penală și nici ale art. 139 alin.1 Cod procedură penală, neexistând aspecte certe care să conducă la concluzia că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului au dispărut ori s-au modificat.
Aspectele personale favorabile inculpatului ( starea de sănătate, situația familială) nu sunt în măsură să impună lăsarea în libertate a acestuia, prin nesocotirea celorlalte criterii reglementate de art.136 Cod procedură penală .
Considerăm că măsura adoptată de prima instanță este conformă și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a recunoscut posibilitatea instanțelor naționale de a menține un inculpat în stare de arest atunci când fapta ori persoana acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere și dispozițiile art.136 Cod procedură penală, considerăm că la acest moment se impune menținerea inculpatului M. M. în stare de arest pentru buna desfășurare a procesului penal, nefiind oportună o altă măsură preventivă.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M. (fiul lui M. și D., născut la data de 01.03.1975 în loc. B., cu domiciliul în B. . ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință nr._ 12 din 15.04.2013 a Tribunalului B..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul M. M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs – avocat Ț. M., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. D. L. C. A. B.
Grefier,
C. G.
Red.dec.jud.M.C./08.05.2013
Jud.fond M.T.
Tehnored.C.G. /2 ex./08 Mai 2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1434/2013. Curtea de... → |
|---|
