Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1434/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1434/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 76/196/2005
Dosar nr._
(Număr vechi:_/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1434/R
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR – MIȚA M.
JUDECĂTOR –D.-I. B.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 795/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, privind pe intimata-inculpată P. M..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 05.11.2013.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., înregistrat sub nr._ la Curtea de Apel G..
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.795/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în baza art.334 C.p.p. a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatei, din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1, 3 și 4 Cod penal, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriul Parchetului, în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 legea cecului.
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1, 3 și 4 Cod penal, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriul Parchetului, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1, 2, 3 și 4 Cod penal.
În baza art. 215 alin 1, 2, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 2 Cod penal, în referire la art. 76 alin 1 lit. c) Cod penal a fost condamnată inculpata P. M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G..
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G., în pedepsele componente de 8 luni închisoare, 3 luni închisoare și, respectiv, 1 an închisoare.
A fost menținut beneficiul constatării grațierii în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G., măsura grațierii fiind aplicată prin sentința penală menționată conform cu art. 1, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 36 alin 1 Cod penal, raportat la art. 33 lit. a) Cod penal și la art. 34 lit. b) Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin prezenta hotărâre, cu pedepsele de 3 luni închisoare și, respectiv de 1 an închisoare aplicate aceleiași inculpate prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G., urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa rezultantă 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe durata executării pedepsei principale aplicată inculpatei.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în raport de dispozițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul săvârșirii de către aceasta a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță.
În baza art. 113 Cod penal a fost luată față de inculpata P. M. măsura de siguranță a obligării acesteia la tratament medical până la însănătoșire.
S-a constatat că partea vătămată . – prin lichidator judiciar . SRL nu s-a mai constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata P. M. la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu S. D. (delegație nr. 1501 din 17.05.2012) a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Avocaților B..
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., nr. 2030/P/2002 din 24.06.2002, a fost trimisă în judecată inculpata P. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin 1, 3 și 4 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpata a indus în eroare în luna iunie 2000 reprezentanții ., cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare prin emiterea a două cereri pentru care nu avea disponibil în cont, cauzând prin aceasta o pagubă în valoare de 28.169.377 lei vechi.
Prin sentința penală nr. 590 din 21.02.2005 a Judecătoriei B. inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea în discuție; totodată a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL B. la plata despăgubirilor civile către partea civilă ..
Instanța a procedat la audierea martorilor din acte, în faza de cercetare judecătorească, precum și a inculpatei P. M..
Prin decizia penală nr. 451 din 12.12.2005 a Tribunalului B. a fost casată sentința penală nr. 590 din 21.02.2005 a Judecătoriei B. și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu obligația pentru instanța de judecată de a face o nouă expertiză medico-legală psihiatrică din care să rezulte dacă inculpata poate participa la judecată; s-au menținut totodată actele procesuale și procedurale efectuate în dosarul de fond până la data de 21.02.2005.
Cauza a fost înregistrată la instanța de judecată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ (nr._/2005) la data de 29.12.2005.
În urma efectuării unui raport de expertiză medico-legală la Serviciul de Medicină Legală Județean B., prin încheierea de ședință din 11.04.2006 a Judecătoriei B. s-a dispus în temeiul art. 303 Cod procedură penală suspendarea judecării cauzei până când starea de sănătate a acesteia îi va permite participarea la judecată.
Ca urmare, periodic, instanța, prin intermediul Biroului de Executări Penale al Judecătoriei B., a efectuat verificări privind starea de sănătate a inculpatei.
Potrivit cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 127 din 30.03.2012 al Institutului de Medicină Legală Iași s-a concluzionat că starea de sănătate actuală a inculpatei îi permite acesteia să participe la judecată.
Ca urmare cauza a fost repusă pe rol.
Instanța de fond a numit curator pe soțul inculpatei, domnul P. D..
Instanța de fond a dispus atașarea la dosar a unei fișe actualizată de cazier judiciar privind pe inculpată, s-au depus la dosar în completare acte medicale privind pe inculpată, s-au efectuat verificări în baza de date a Oficiului Registrului Comerțului cu privire la situația juridică a . B., ocazie cu care s-a constatat că această persoană juridică a fost radiată la data de 11.03.2005.
Ca urmare, prin încheierea de ședință din 22.10.2012 prima instanță a constatat că partea responsabilă civilmente . B. nu mai are capacitate procesuală de folosință.
Prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către Institutul Național de Medicină Legală Iași cu privire la discernământul inculpatei la data faptei (iunie 2000), precum și cu privire la aplicabilitatea unei măsuri de siguranță dintre cele prevăzute de art. 113 Cod penal sau art. 114 Cod penal.
Partea vătămată . – prin lichidator judiciar . SRL a arătat că nu mai are pretenții civile în cauză.
Instanța de fond a încercat audierea martorilor Austăcioae V. și A. V., dintre care martorul Austăcioae V. a fost audiat în faza de urmărire penală, și care nu fuseseră audiați pe parcursul cercetării judecătorești.
În urma citării acestora cu mandate de aducere, s-a considerat imposibilitatea de audiere a lor.
Totodată, instanța de fond, a procedat la reaudierea, în completare, a martorilor din acte I. I., D. S. M., A. D., Rădăcina D. și F. M., numai cu privire la întrebări în completare pe care le-a avut de adresat apărătorul și curatorul inculpatei.
S-a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martorul M. M. și s-a constatat că martorul V. D. a fost audiat anterior pe parcursul cercetării judecătorești, iar în privința martorei M. M., declarația acesteia a fost citită în ședința publică din 10.05.2004 în dosarul de fond, urmând ca instanța să țină cont de aceste declarații la soluționarea cauzei.
Instanța de fond a respins prin încheierea de ședință din 04.03.2013 solicitarea inculpatei de restituire a cauzei la parchet pentru completarea probelor la urmărire penală, precum și solicitarea de a se efectua în cauză o expertiză grafoscopică pentru a se stabili persoana care a completat și semnat filele CEC, considerând că prima solicitare este inadmisibilă, iar cea de-a doua este neutilă în condițiile în care, a apreciat prima instanță, potrivit probelor dosarului (declarații de martori) s-a stabilit cu certitudine persoanele care au completat filele CEC.
La data de 04.04.2013 s-a depus la dosarul cauzei raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2085 din 24.01.2013 emis de Institutul de Medicină Legală Iași, iar la termenul de judecată din 15.04.2013 a fost reaudiată inculpata.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 15.06.2000 inculpata P. M., în calitate de reprezentant al . SRL s-a deplasat la ., unde a negociat achiziționarea de produse din porțelan, în valoare de 42.169.377 lei vechi.
În acest context s-a încheiat contractul nr. 1101 din data de 15.06.2000 în care s-a prevăzut la art. 9 că plata mărfurilor se va face, parte în numerar, parte prin emiterea unor file CEC, pentru mărfurile livrate direct cumpărătorului.
Cu ocazia recepționării mărfurilor inculpata a achitat către . suma de 14.000.000 lei vechi, iar pentru restul sumei de 28.169.377 lei vechi, inculpata a emis două file CEC, scadente la data de 30.06.2000 și la data de 14.07.2000.
Ambele file CEC au fost introduse la bancă de către creditoarea ., ocazie cu care s-a constat că prima filă CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil la data scadenței, iar cea de-a doua filă CEC a fost refuzată la plată pentru faptul că trasul se afla în interdicție bancară, respectiv pentru faptul că fila CEC făcea parte dintr-un set retras din circulație.
Fiind audiată în cauză, inculpata P. M. a negat faptul că filele CEC reprezentau modalitate de plată și a susținut că de fapt acestea au fost lăsate ca și garanție, deoarece plata urma să fie făcută după trecerea unui anumit termen, când produsele cumpărate ar fi fost vândute, modalitate pe care ar fi stabilit-o împreună cu reprezentanții ..
Aceste declarații ale inculpatei sunt infirmate însă de probele administrate în cauză, întrucât din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală (în mare parte salariați ai .), precum și în faza cercetării judecătorești, a rezultat că asemenea negocieri nu au avut loc între inculpată și reprezentanții părții vătămate ., respectiv nu au existat discuții cu privire la lăsarea filelor CEC ca și garanție.
Martorii audiați în cauză, mai ales juristul de atunci al ., martorul F. M., au arătat că nu exista obiceiul . să admită file CEC ca și garanție, ci mai ales în situația inculpatei care era un client nou al societății vânzătoare, exista obiceiul ca la predarea mărfii să fie predată și suma de bani reprezentând prețul mărfii cumpărate, întotdeauna o parte din suma de bani trebuind să fie predată în numerar; se admiteau totodată și alte modalități de plată în completare, cum ar fi ordine de plată sau file CEC, dar acestea nu erau lăsate ca și garanție, ci clienții aveau obligația de a avea contul alimentat pentru ca mijloacele de plată să aibă o finalitate odată ce erau introduse la bancă.
În speță s-a dovedit și faptul că o parte din cuprinsul filelor CEC a fost completată de către un angajat al ., respectiv de către martorul R. D., dar acest martor a declarat că exista obiceiul de a completa filele CEC pentru că partenerii de afaceri mai greșeau la completarea acestor documente de plată și reprezentanții . nu doreau să fie probleme cu privire la datele existente pe mijloacele de plată, astfel încât să nu existe impedimente la plată la momentul la care mijloacele de plată erau introduse la unitatea bancară.
S-a arătat că, de aceea nu poate fi reținută nici apărarea inculpatei conform cu care ar fi existat negocierea în sensul lăsării ca și garanție pentru plată a filelor CEC de către aceasta, aserțiune care să rezulte din faptul că o parte din cuprinsul filelor CEC a fost completată de către o altă persoană decât inculpata.
În realitate, însă, din modul și împrejurările în care au decurs faptele, prima instanță a apreciat că atitudinea inculpatei a fost de la bun început aceea de a înșela partenerul de afaceri, de a induce în eroare pe reprezentanții legali ai părții vătămate ., în sensul că s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare (pe care l-a luat și l-a trimis apoi părții vătămate după ce a fost și ștampilat cu ștampila unității . SRL), apoi inculpata a ridicat marfa în prezența unui delegat, semnând de primirea mărfii în integralitatea sa, moment la care inculpata nu s-a plâns că ar exista pierderi sau spărturi, după care a achitat suma de 14.000.000 lei vechi către partea vătămată . (având în vedere că potrivit politicii firmei vânzătoare, cumpărătorul nu putea ieși pe poarta unității cu marfa cumpărată dacă nu lăsa măcar o parte din preț în numerar), după care a lăsat cu bună-știință două file CEC pentru restul sumei, deși inculpata a cunoscut de la început că nu avea acoperirea necesară în bancă și nici nu a adus la cunoștință acest aspect reprezentanților unității vânzătoare, menținându-i pe aceștia în eroare.
Mai apoi, fiind solicitată de către . să achite și restul de bani, inculpata a refuzat să facă plata susținând că a avut spărturi în mărfurile cumpărate, precum și lipsuri de mărfuri, în condițiile în care nu a ridicat astfel de probleme la momentul la care a preluat marfa de la vânzător.
Astfel fiind, partea vătămată . a introdus la bancă cele două file CEC, acestea fiind refuzate la plată, așa cum s-a arătat mai sus.
S-a arătat că situația de fapt mai sus reținută a rezultat din probele administrate la urmărire penală și în faza cercetării judecătorești: declarațiile martorilor R. D., F. M., D. S. E., I. I., M. M., V. D., A. D.; înscrisuri (facturi fiscale, file CEC, înscrisuri emise de bancă, contract de vânzare-cumpărare); proces-verbal de confruntare; adrese emise de .; adrese emise de . SRL B.; toate acestea coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială a faptei date de către inculpată.
Prima instant a reținut că, în drept, fapta inculpatei P. M., care, în luna iunie 2000, a indus în eroare pe reprezentanții ., cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare prin emiterea a două file CEC, din care o filă CEC a fost refuzată la plată pentru că nu era disponibil, iar cealaltă pentru că provenea dintr-un set retras din circulație, creând astfel părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 28.169.377 lei vechi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1, 2, 3 și 4 Cod penal.
Astfel, instanța de fond a apreciat pe baza probelor dosarului că inculpata a indus în eroare pe reprezentanții . și i-a menținut pe aceștia în această stare cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, ocazie cu care inculpata s-a folosit și de două file CEC din care una, prin introducerea la bancă, s-a constatat că provenea dintr-un set retras din circulație, astfel că în sarcina inculpatei trebuie să fie reținută și varianta agravantă prevăzută de art. 215 alin 2 Cod penal, folosirea unui mijloc fraudulos.
Pentru faptul că reprezentanții . nu au avut cunoștință la momentul emiterii filelor CEC despre faptul că inculpata nu avea disponibil în cont, aspect care nici nu le-a fost adus acestora la cunoștință de către inculpată, dar și pentru faptul că intenția frauduloasă a inculpatei a fost manifestată de le bun început, prin folosirea filelor CEC, deși cunoștea că nu are disponibil în cont pentru acoperirea prețului rămas de plată, dar și că nu va avea de gând să alimenteze în viitor contul din bancă pentru a se onora mijloacele de plată, prima instanță a apreciat că în speță nu se poate vorbi despre infracțiunea specială la Legea CEC-ului, infracțiunea prevăzută de art. 84 alin 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, așa cum a solicitat apărătorul inculpatei.
S-a constatat că intenția frauduloasă în sensul existenței infracțiunii de înșelăciune în încadrarea juridică reținută mai sus de instanță, rezultă și din faptul că inculpata, încă din declarațiile sale de la urmărire penală a recunoscut că nu a mai alimentat intenționat contul din bancă, pentru a se onora filele CEC, având în vedere, a explicat inculpata, că ar fi descoperit ulterior spărturi și lipsuri de mărfuri; aceeași intenție frauduloasă a rezultat și din faptul că inculpata, deși nu a recunoscut în totalitate fapta, a recunoscut totuși prejudiciul și s-a declarat de acord să achite, ba chiar a mai achitat și o altă parte din bani, însă, după aceea, până la acest moment, nu a mai achitat diferența, între . și . SRL B. existând de a lungul timpului mai multe procese pentru achitarea prejudiciului.
Așa cum a rezultat din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2085 din 24.01.2013 emis de Institutul de Medicină Legală Iași, inculpata P. M. a avut discernământul critic la data faptei – iunie 2000 – iar forma de vinovăție cu care a săvârșit infracțiunea în discuție, a apreciat instanța de fond, a fost intenția directă calificată prin scop (scopul însușirii pe nedrept de foloase materiale în dauna părții vătămate), în sensul art. 19 alin 1 pct. 1 lit. a) Cod penal.
De aceea, în baza art. 334 Cod procedură penală, prima instanță a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatei, din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1, 3 și 4 Cod penal, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriul Parchetului, în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 legea cecului.
În baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1, 3 și 4 Cod penal, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriul Parchetului, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1, 2, 3 și 4 Cod penal.
Prima instanță a apreciat că se poate agrava situația inculpatei în sensul de mai sus, al reținerii unei noi circumstanțe agravante în încadrarea juridică, în condițiile în care recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în baza căruia s-a casat prima hotărâre dată în cauză, a fost făcut atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatei.
Reținând vinovăția inculpatei, prima instanță a condamnat-o pe aceasta, în baza situației de fapt și a textelor incriminatoare, la o pedeapsă cu închisoarea, pentru fapta săvârșită, la individualizarea pedepsei având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările săvârșirii infracțiunii, gradul de pericol social al acesteia, limitele de pedeapsa prevăzute de lege, persoana inculpatei care nu a fost sinceră în totalitate pe parcursul urmăririi penale, are antecedente penale, fără a fi recidivistă, nu a achitat în totalitate prejudiciul produs părții vătămate prin infracțiune, are studii 13 clase; tot aici instanța va ține cont de vârsta inculpatei și de bolile de care suferă aceasta, respectiv de situația medicală specială a inculpatei.
Văzând mai cu seamă aceste din urmă aspecte – atitudinea relativ sinceră pe care a avut-o inculpata pe parcursul procesului penal, vârsta și bolile de care suferă aceasta – prima instanță le-a ridicat la rangul de circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin 2 Cod penal.
F. de aspectele mai sus enunțate, prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru inculpata P. M., în calitate de autor al faptei, este necesară și utilă în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și în vederea reeducării inculpatei.
Astfel fiind, în baza art. 215 alin 1, 2, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 2 Cod penal, în referire la art. 76 alin 1 lit. c) Cod penal a condamnat pe inculpata P. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Văzând starea de concurs de infracțiuni, în baza art. 85 Cod penal a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G., în pedepsele componente de 8 luni închisoare, 3 luni închisoare și, respectiv, 1 an închisoare.
A menținut beneficiul constatării grațierii în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G., măsura grațierii fiind aplicată prin sentința penală menționată conform cu art. 1, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 36 alin 1 Cod penal, raportat la art. 33 lit. a) Cod penal și la art. 34 lit. b) Cod penal, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin prezenta hotărâre, cu pedepsele de 3 luni închisoare și, respectiv de 1 an închisoare aplicate aceleiași inculpate prin sentința penală nr. 3217 din 20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198 din 07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 25.09.2003 a Curții de Apel G., urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa rezultantă 2 ani închisoare.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal”.
Prin urmare, nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, acestea se impun față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sau de comportamentul inculpatei.
Astfel, prima instanță a apreciat că natura faptei săvârșită de inculpată precum și pericolul social concret al acesteia, duc la concluzia existenței unei nedemnități a acesteia în exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Pentru aceste motive, a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o functie implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în raport de dispozițiile art. 82 Cod penal, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art. 81 alin 1 lit. a) - c) Cod penal), în sensul că pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 2 ani în situația concursului de infracțiuni, inculpata nu a mai săvârșit anterior nicio infracțiune, iar prima instanță a apreciat – față de circumstanțele reale și personale mai sus reținute – că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea de către inculpată a pedepsei închisorii aplicată prin prezenta.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei prin prezenta hotărâre pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul săvârșirii de către aceasta a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță.
În baza art. 113 Cod penal a luat față de inculpata P. M. măsura de siguranță a obligării acesteia la tratament medical până la însănătoșire, ținând cont de boala de care suferă inculpată, astfel cum a fost reținută prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2085 din 24.01.2013 emis de Institutul de Medicină Legală Iași, conform cu care inculpata prezintă „tulburare organică de personalitate de tip epileptoid. Epilepsie Grand M.”, fapt ce a determinat comisia medico-legală să considere că s-ar recomanda aplicarea acestei măsuri de siguranță având în vedere starea actuală a inculpatei, context în care și instanța de fond a considerat că, raportat la boala de care suferă inculpata și de contribuția acestei boli la fapta penală pentru care aceasta a fost condamnată, dar și la pericolul acesteia pentru societate, măsura respectivă este necesară, atât în beneficiul societății în general, cât și al inculpatei în special, măsura de siguranță în discuție având și un caracter umanitar pe lângă caracterul său preventiv.
În continuare, prima instanță a constatat că partea vătămată . – prin lichidator judiciar . SRL nu s-a mai constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, văzând culpa procesuală a inculpatei, precum și cheltuielile judiciare implicate pe parcursul urmăririi penale, cu audierea martorilor, cu decontarea cheltuielilor de transport pentru martori, cu avansarea taxelor pentru efectuarea tuturor expertizelor medico-legale, dar și cu efectuarea tuturor celorlalte acte procesuale și procedurale în general, prima instanță a obligat pe inculpata P. M. la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu S. D. (delegație nr. 1501 din 17.05.2012) a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Avocaților B..
Prin încheierea de ședință din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în cauză, s-a dispus, în baza art.195 C.p.p. îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei și dispozitivului sentinței penale nr.795/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., în sensul că, după paragraful IX se va trece un nou paragraf, cu următoarele mențiuni: „În baza art.71 al.5 C.p. suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei prin prezenta hotărâre pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale”.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., apreciind-o ca nelegală.
S-a arătat că încheierea de îndreptare eroare materială din 07.05.2013 este nelegală, întrucât prin aplicarea disp. art.71 al.5 C.p. s-a soluționat fondul cauzei, nefiind întrunite condițiile prev. de art.195 C.p.p. referitoare la îndreptarea erorii materiale.
S-a susținut și că schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății în sensul reținerii al.2 al art.215 C.p. este nelegală, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că la data încheierii contractului dintre inculpată și partea civilă, respectiv 15.06.2000, aceasta a emis cele două file CEC, dată la care societatea administrată de aceasta nu se afla în interdicție bancară, astfel încât nu se poate reține folosirea unui mijloc fraudulos.
Recursul declarat este fondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art.3856 al.3 C.p.p., Curtea constată că hotărârea instanței de fond este netemeinică din perspectiva schimbării încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății iar încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în cauză la 07.05.2013 este nelegală.
Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, a stabilit în mod corect vinovăția inculpatei sub forma intenției directe, prev. de art.19 al.1 pct.1 lit.a C.p., însă a dat o greșită încadrare juridică infracțiunii deduse judecății.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 15.06.2000, dată la care inculpata, ca reprezentant al . SRL a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu partea vătămată ., societatea comercială reprezentată de inculpată nu se afla în interdicție bancară (contract – f.16 dos.u.p.).
Plata mărfurilor achiziționate urma să se facă în numerar și prin intermediul a două file CEC, ale căror serii, numere și scadențe (30.06.2000 și respectiv 14.07.2000) au fost consemnate la data de 15.06.2000 în factura fiscală . nr._ (f.20 dos.u.p.).
La data de 06.07.2000 a fost introdusă la plată prima filă CEC, fiind refuzată pentru lipsă disponibil în cont (f.7 dos.u.p.), incident urmare căruia, la 05.07.2000 i s-a comunicat inculpatei o somație prin care era înștiințată că se află în interdicție bancară în perioada 30.06.2000 – 30.06.2001.
La data de 19.07.2000 când a fost introdusă la plată cea de-a doua filă CEC, aceasta a fost refuzată la plată pe motivul „cec emis de un trăgător aflat în interdicție bancară. Cecul aparține unui set de instrumente care a fost retras din circulație”.
Față de această situație, se constată că la data emiterii celor două file cec în discuție, societatea inculpatei nu se afla în interdicție bancară, niciuna dintre filele cec emise nefiind retrase din circulație, astfel încât nu poate fi reținută în cauză și inducerea în eroare prin folosirea unui mijloc fraudulos prev. de art.215 al.2 C.p.
Curtea constată că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, în conformitate cu criteriile prev. de art.72 C.p., precum și a modalității de executare stabilite pentru pedeapsa rezultantă aplicată acesteia.
Se constată că omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, conform art.71 al.5 C.p., nu constituie o eroare materială în sensul disp. art.195 C.p.p. și nu putea fi îndreptată pe această cale, situație față de care încheierea din 07.05.2013 pronunțată în acest sens este nelegală, în cauză fiind vorba de o greșeală de judecată ce nu intră în sfera de aplicare a disp. art.195 C.p.p.
În ce privește susținerile inculpatei, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în cauză invocându-se disp. art.197 al.2 C.p., constând în omisiunea instanței de fond de a pune în discuție părților, conform art.334 C.p. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății, acestea sunt neîntemeiate, din încheierea de ședință din 15.04.2013 (f.92 dos.fond) rezultând că instanța de fond a pus în discuția părților, cu respectarea disp. art.334 C.p., schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art.215 al.2 C.p.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct.2 lit.d C.p.p. va fi admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și se va dispune casarea în parte a sentinței penale recurate și în totalitate a încheierii de ședință din 07.05.2013.
În rejudecare vor fi înlăturate din sentința penală recurată dispozițiile privind aplicarea art.334 C.p.p., referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, din infracțiunea prev. de art.215 al.1,3 și 4 C.p. în infracțiunea prev. de art.215 al.1,2,3 și 4 C.p., precum și dispozițiile privind condamnarea inculpatei P. M. pentru această din urmă infracțiune, respectiv pe cele privind soluționarea antecedentelor penale ale acesteia.
În baza art.215 al.1,3 și 4 C.p. cu aplicarea art.74 al.2 C.p. în referire la art.76 al.1 lit.c C.p. se va dispune condamnarea inculpatei P. M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.85 al.1 C.p. se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3217/20.12.2012 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr.198/07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr.892/25.09.2003 a Curții de Apel G..
Se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr.3217/20.12.2012 a Judecătoriei B., în pedepsele componente de 8 luni închisoare, 3 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare.
Se va dispune menținerea beneficiului grațierii în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare.
În baza art.85 al.1 teza finală C.p. combinat cu art.33 lit.a C.p. în referire la art.34 lit.b C.p. se va dispune contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele de 3 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr.3217/20.12.2012 a Judecătoriei B., urmând ca inculpata P. M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art,71 al.5 C.p. se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei P. M., pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și disp. art.189 C.p.p. (plata onorariului parțial pentru apărător desemnat din oficiu pentru inculpată) și art.192 al.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B..
Casează în parte sentința penală nr. 795/22.04.2013 și în totalitate încheierea de ședință din data de 07.05.2013, ambele ale Judecătoriei B. și, în rejudecare:
Înlătură din sentința penală recurată dispozițiile privind aplicarea art. 334 C.proc.pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin 1, 3 și 4 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin 1, 2, 3 și 4 C.pen., precum și dispozițiile privind condamnarea inculpatei P. M. (fiica lui V. si R., născută la data de 13.12.1956, in Braila, cetatenie romana, fara ocupatie, pensionara, domiciliata in Braila, ..71, casatorita, CNP_), pentru această din urmă infracțiune, respectiv pe cele privind soluționarea antecedentelor penale ale aceleiași inculpate.
În baza art. 215 alin 1, 3 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen., în referire la art. 76 alin. 1 lit. c C.pen., condamnă pe inculpata P. M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 85 alin. 1 C.pen., dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217/20.12.2002 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 198/07.04.2003 a Tribunalului B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892/25.09.2003 a Curții de Apel G..
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 3217/20.12.2002 a Judecătoriei B., în pedepsele componente de 8 luni închisoare, 3 luni închisoare și, respectiv, 1 an închisoare.
Menține beneficiul grațierii în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 1 teza finală C.pen., combinat cu art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b C.pen., contope?te pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, cu pedepsele de 3 luni închisoare și, respectiv, 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 3217/20.12.2002 a Judecătoriei B., urmând ca inculpata P. M. să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei P. M., pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 189 C.proc.pen., dispune avansarea, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G., a sumei de 80 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs (av. Todorovici C.).
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
I. Ș.
Red.:D.N./27.11.2013
Tehnored.:I.Ș./27.11.2013
Fond:jud.F. D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 798/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
