Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 456/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 456/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 34583/245/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 456/2015

Ședința publică de la 27 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G. O. M.

Judecător I. E. C.

Grefier E. A.

Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr. 3580 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției (art.483 NCPP).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 5 mai 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 20 mai 2015 când, față de lipsa justificată din instanță a unui membru al completului de judecată a amânat pronunțarea pentru azi, 27 mai 2015.

INSTANȚA

Asupra acțiunii penale de față:

Prin sentința penală nr. 3580 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

” În baza dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. 7736/P/2013 la data de 11.09.2014, între procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul B. V..

În aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, stabilește pentru inculpatul B. V., fiul lui I. și L., născut la data de 1.11.1953 în ., C.N.P._, cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, cu domiciliul procedural ales la C.. Av. A. F. din mun. Iași, cetățean român, șef de depozit la Spitalul de Pneumologie Iași, fără antecedente penale, pedeapsa de un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, dispune amânarea aplicării pedepsei de un an închisoare stabilită pentru inculpatul B. V., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, termen pe durata căruia, potrivit art. 85 alin. 1 și alin. 2 lit. g Cod penal, acesta va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

-să comunice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

-să nu conducă nici o categorie de autovehicule.

Potrivit art. 85 alin. 2 lit. b Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea duratei acestuia, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, cu durata de 45 de zile, maxim două ore pe zi, în cadrul Direcției de Asistență Comunitară Iași – Căminul de Pensionari Sf. Cuv. Parascheva Iași sau în cadrul Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat Iași – Stadionul E. A. Iași, la alegerea consilierului de probațiune.

Atrage atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere sau al nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea amânării și executarea pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul B. V. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 600 de lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2014.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

” La data de 29.09.2014 instanța a fost sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. 7736/P/2013 la data de 11.09.2014 între procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul B. V.. Acordul a fost avizat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 482 Cod procedură penală.

Prin acordul de recunoaștere a vinovăției au fost reținute, în fapt, următoarele:

La data de 4.06.2013, ora 14,40, inculpatul B. V., posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B din 1986, a condus un autoturism Opel Corsa pe DJ 282 G, dinspre Iași spre . într-un accident rutier prin coliziunea cu un alt autoturism, din care a rezultat vătămarea integrității corporale a trei persoane, în urma prelevării mostrelor biologice reieșind că avea, la ora 15,45, o alcoolemie de 0,95 g/l, iar o oră mai târziu, o alcoolemie de 0,80 g/l, din calcului retroactiv al alcoolemiei rezultând că la ora accidentului putea avea o alcoolemie teoretică de 1,10 – 1,15 g/l alcool pur în sânge.

Încadrarea juridică dată faptei prin acordul de recunoaștere a vinovăției, cu care inculpatul L. a fost de acord, a fost de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, procurorul făcând aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, considerând mai favorabile dispozițiile legii în vigoare la data acordului.

Inculpatul a fost de acord cu pedeapsa stabilită de procuror, de un an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, pe termenul de supraveghere legal de 2 ani, stabilindu-se ca, pe durata acestuia, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Procurorul a apreciat că nu se impune aplicarea obligației de a presta muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța constată că legea nouă este mai favorabilă atât prin posibilitatea aplicării pedepsei amenzii, prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii, cât și prin modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de noul Cod penal, încadrarea juridică stabilită în acordul de recunoaștere a vinovăției fiind, prin urmare, justificată.

Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile art. 480 Cod procedură penală raportate la limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare și la asistența juridică a inculpatului la încheierea acordului, totodată din actele dosarului de urmărire penală și din poziția procesuală a inculpatului rezultă date suficiente cu privire la existența faptei și vinovăția inculpatului.

Prin raportare la conținutul concret al infracțiunii ce face obiectul acordului, în principal la valoarea concretă a alcoolemiei, rezultată atât în urma prelevării mostrelor biologice, cât și a expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei, la lipsa unor urmări ale evenimentului rutier în care inculpatul a fost implicat, la lipsa antecedentelor penale în ceea ce îl privește pe inculpat și la cazierul său auto, ținând cont de circumstanțele sale personale, de încadrarea sa în muncă și de vârsta sa, de atitudinea procesuală responsabilă pe care acesta a adoptat-o, instanța apreciază că sancțiunea a fost just individualizată în cuprinsul acordului la un nivelul minimului special.

Pe de altă parte, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, atât din punctul de vedere al cuantumului pedepsei aplicate și al lipsei unor condamnări anterioare, cât și prin raportare la persoana infractorului, conduita avută de acesta anterior infracțiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii și posibilitățile sale de îndreptare. Astfel, analizând dosarul de urmărire penală, instanța apreciază că fapta ce face obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției a reprezentat un derapaj accidental pentru un inculpat bine integrat în comunitate și care a avut o bună conduită anterior, care a adoptat o atitudine procesuală sinceră și cooperantă ulterior comiterii faptei, și care nu prezintă un risc determinabil de reiterare a unui comportament infracțional.

În plus, instanța constată că inculpatul și-a dat acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel încât impunerea efectivă a acestei obligații nu ar fi de natură să îi creeze o situație mai grea decât cea care ar reieși din acord, chiar dacă procurorul nu a stabilit conținutul sau limitele unei astfel de obligații, apreciind că nu se impunea raportat la datele concrete ale cauzei. Chiar și în cadrul acestei proceduri speciale, instanța este cea care trebuie să aprecieze dacă se impune sau nu aplicarea unei obligații, cu care inculpatul a fost, de altfel, de acord, atunci când aplică o modalitate de individualizare a executării pedepsei stabilită prin acordul de recunoaștere a vinovăției, fără a se putea considera că în acest mod i s-ar crea inculpatului o situație mai grea. Oricum, ar fi disproporționat, și nu în interesul inculpatului, măcar din punct de vedere procedural, a se respinge acordul de recunoaștere a vinovăției din acest motiv, dacă instanța apreciază că, față de natura faptei și de gravitatea acesteia, se impune și o astfel de obligație. Pentru aceleași considerente, ținând de natura faptei și de atitudinea față de lege pe care aceasta o implică, instanța va impune inculpatului și obligația de a nu conduce autovehicule pe durata aceluiași termen de 2 ani.

Totodată, instanța constată că acordul de recunoaștere a vinovăției nu conține prevederi privind eventuala aplicare a pedepsei complementare sau accesorii, acestea neurmând, prin urmare, a fi stabilite de instanță.

Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală instanța va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. 7736/P/2013 la data de 11.09.2014, între procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul B. V., și, în aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, va stabili pentru inculpatul B. V. pedeapsa de un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, va dispune amânarea aplicării pedepsei de un an închisoare stabilită pentru inculpatul B. V., pe durata unui termen de încercare de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, termen pe durata căruia, potrivit art. 85 alin. 1 și alin. 2 lit. g Cod penal, acesta va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să nu conducă nici o categorie de autovehicule.

Instanța îi va atrage atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere sau al nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea amânării și executarea pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanța îl va obliga pe inculpatul B. V. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 600 de lei.”

În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Iași, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- în mod greșit instanța a obligat inculpatul și la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității în condițiile în care această obligație nu era prevăzută în acordul de recunoaștere a vinovăției semnat între procuror și inculpat.

- în mod greșit instanța de judecată a impus inculpatului și obligația prevăzută de art. 85 alin. 2 Cod penal, respectiv aceea de a nu conduce nicio categorie de autovehicule.

Hotărărea primei instanțe a fost apelată și de inculpatul B. V..

Având în vedere data comunicării dispozitivului hotărârii pronunțate de prima instanță și data declarării apelului, instanța a pus în discuția contradictorie a părților, la termenul de dezbateri, excepția tardivității apelului declarat de inculpatul B. V..

Curtea examinând sentința penală apelată, în temeiul dispozițiilor art.417 Cod procedură penală raportat la temeiurile invocate de procurorul-apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată:

La data de 29.09.2014 instanța a fost sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. 7736/P/2013 Ia data de 11.09.2014 între procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul B. V.. Acordul a fost avizat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 482 Cod procedură penală.

Prin acordul de recunoaștere a vinovăției au fost reținute, în fapt, următoarele: La data de 4.06.2013, ora 14,40, inculpatul B. V., posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B din 1986, a condus un autoturism Opel Corsa pe DJ 282 G, dinspre Iași spre corn. A., fiind implicat într-un accident rutier prin coliziunea cu un alt autoturism, din care a rezultat vătămarea integrității corporale a trei persoane, în urma prelevării mostrelor biologice reieșind că avea, la ora 15,45, o alcoolemie de 0,95 g/l, iar o oră mai târziu, o alcoolemie de 0,80 g/l, din calcului retroactiv a! alcoolemiei rezultând că la ora accidentului putea avea o alcoolemie teoretică de 1,10 -1,15 g/l alcool pur în sânge.

Potrivit art. 478 și următoarele din Codul de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.

În cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul și procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat.

Efectele acordului de recunoaștere a vinovăției sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi inițiat atât de către procuror, cât și de către inculpat.

Limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior.

Acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.

După încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul sesizează instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond și trimite acesteia acordul de recunoaștere a vinovăției, însoțit de dosarul de urmărire penală.

Dacă acordului de recunoaștere a vinovăției îi lipsește vreuna dintre mențiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condițiile prevăzute la art. 482 cod proc. pen. (cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției) și art. 483 cod proc. pen. (sesizarea, de către procuror, a instanței cu acordul de recunoaștere a vinovăției, inclusiv cu prezentarea tranzacției sau a acordului de mediere – în condițiile arătate), instanța dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile și sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.

Instanța se pronunță asupra acordului de recunoaștere a vinovăției prin sentință, în urma unei proceduri necontradictorii, în ședință publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului și avocatului acestuia, precum și a părții civile, dacă este prezentă.

Instanța, analizând acordul, pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite acordul de recunoaștere a vinovăției și dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (2) – (4), care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 din Codul de procedură penală cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța de judecată, în situația în care admite acordul de recunoaștere a vinovăției, nu poate crea o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord.

Contrar argumentelor expuse de prima instanță, instanța de apel constată întemeiate criticile formulate de procuror, reținând că prin impunerea de către instanță a unor obligații suplimentare față de cele prevăzute în cadrul acordului, se creează în mod evident o situație mai grea inculpatului față de cea negociată prin acord. Acordul inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității reprezintă doar o condiție pentru acordarea beneficiului executării pedepsei în condițiile art. 83 -84 cod penal, însă impunerea efectivă a acestei obligații este în mod evident de natură să îi creeze o situație mai grea decât cea care ar reieși din acord, cu atât mai mult cu cât procurorul nu a stabilit conținutul sau limitele unei astfel de obligații, apreciind că nu se impunea raportat la datele concrete ale cauzei. De asemenea, impunerea în sarcina inculpatului și a obligației prevăzută de art. 85 alin. 2 Cod penal, respectiv aceea de a nu conduce nicio categorie de autovehicule, nu doar că este de natură să îi creeze acestuia o situație mai grea decât cea stabilită prin acordul încheiat cu procurorul, dar este excesivă dat fiind conținutul general al categoriei vizate de această obligație.

Raportat la obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției și având în vedere faptul că, în speța dedusă judecății soluția agreată a fost cea de amânare a aplicării pedepsei, cu atât mai mult apare ca fiind nelegală soluția instanței, întrucât obligațiile prevăzute de art. 85 alin. 2 cod penal sunt opționale, urmând a fi supuse negocierii dintre procuror și inculpat, în situația în care procurorul ar fi apreciat ca necesare și alte obligații față de cele impuse de art. 85 alin. 1 cod penal.

De altfel, pornind de la rațiunea instituirii acestei proceduri speciale, astfel cum transpare din Expunerea de motive a Codului de Procedură penală, prin reglementarea acestei instituții, fără a neglija drepturile persoanei vătămate, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condițiile acordului său și astfel, de a participa la procesul de luare a deciziei în cadrul stabilirii pedepsei.

Acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o soluție legislativă inovatoare de natură a asigura soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil, fiind totodată un remediu pentru eliminarea unei deficiențe majore a sistemului judiciar român, respectiv durata mare a desfășurării procedurilor judiciare.

Ca și judecata efectuată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, judecata pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției este o formă abreviată a judecății pentru anumite infracțiuni, de natură a responsabiliza părțile din proces și a degreva instanțele de judecată.

Previzibilitatea acestei proceduri rezidă inclusiv în soluțiile pe care instanța de judecată le poate pronunța, iar în cazul admiterii acordului, modificarea celor negociate de procuror și inculpat putând fi doar în sensul unei soluții mai blânde pe care instanța ar putea să o dispună.

Așa fiind, este evident faptul că, în cauza dedusă judecății, inculpatului i s-a creat o situație mai grea, procedura acordului devenind astfel lipsită de orice previzibilitate, în ipoteza în care instanța, indiferent de cele stabilite în cadrul acordului, ar putea să facă o altă individualizare a executării pedepsei, prin impunerea unor noi obligații în sarcina inculpatului.

Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3580 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o va desființa în parte, în latură penală.

În rejudecare:

Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile privind:

- aplicarea art. 85 alin. 2 lit. b Cod penal, privind obligarea inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere, până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea duratei acestuia, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, cu durata de 45 de zile, maxim două ore pe zi, în cadrul Direcției de Asistență Comunitară Iași – Căminul de Pensionari Sf. Cuv. Parascheva Iași sau în cadrul Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat Iași – Stadionul E. A. Iași, la alegerea consilierului de probațiune;

- aplicarea art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal privind interdicția de a nu conduce nici o categorie de autovehicule.

Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

2. Cu privire la apelul formulat de inculpatul B. V., instanța de apel constată excepția invocată întemeiată, urmând a fi admisă ca atare, pentru următoaterele considerente:

Potrivit art. 410 alin. 1 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile și curge, indiferent de prezența sau absența părților de la dezbateri sau la pronunțare de la comunicarea copiei minutei.

Termenul curge de la comunicarea legal îndeplinită. În cauză, procedura de comunicare a dispozitivului hotărârii apelate pentru inculpatul B. V. a fost legal îndeplinită la data de 12.12.2014 ( potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond), prin aplicarea semnăturii de către persoana desemnată – având în vedere domiciliu indicat pentru comunicarea actelor de procedură, astfel ca ultima zi de depunere a cereri de apel era 24.12.2014, respectiv 29.12.2014, având în vedere că ultima zi de depunere a apelului – 24.12.2014 – a fost declarată zi nelucrătoare.

Însa cererea de apel a fost înaintată instanței la data de 06.04.2015, astfel ca apelul inculpatului a fost declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile, fiind tardiv.

Termenul de declarare al apelului fiind un termen imperativ, neexercitarea caii de atac in termenul prevăzut de lege atrage decăderea din exercițiul dreptului de exercitare al apelului si respingerea apelului ca tardiv. Apelul este tardiv atunci când a fost declarat după expirarea termenului de apel prevăzut in art. 410 alin. 1 Cod procedură penală si nu sunt întrunite condițiile înscrise in art. 411 Cod procedură penală pentru a se justifica o repunere in termen.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în conformitate cu disp. art. 421 pct. 1 lit. a cod proc. pen. să respingă, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul B. V. la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3580 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o desființează în parte, în latură penală.

Rejudecând:

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind:

- aplicarea art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal privind interdicția de a nu conduce nici o categorie de autovehicule.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

2. Respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror rămân în sarcina acestuia.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. V. la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.

Președinte,Judecător,

A. G. I. E. C.

O. M.

Grefier,

E. A.

Red./tehnored. C.I.E.

2 ex./23.06.2015

Judecătoria Iași

Judecător - M. M. A.

← Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006)....		Distrugerea (art.253 NCP). Decizia nr. 381/2015. Curtea de Apel... →

Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 456/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 456/2015. Curtea de Apel IAŞI