Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 423/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 1671/189/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 15 Mai 2015

Completul compus din:

Președinte C.-G. T.

Judecător E. S.

Grefier L. M. P.

Decizia nr. 423/2015

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei de penal privind pe inculpat B. I. A., ce are ca obiect apel formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 13/28.01.2015 pronunțate de către Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ - lovirea sau alte violențe (art. 193 NCP).

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 04.05.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.05.2015, când, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.05.2015.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 13/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a hotărât:

„În temeiul dispozițiilor art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul B. I. - A., fiul lui I. și T. - L., născut la data de 31.05.1992 în Bârlad, CNP –_, cetățean român, domiciliat în Bârlad, .. 17, .. B, ., la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art.33, alin.1, și 36 alin.1, CP 1969, constată că infracțiunea pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale 96/2013 și 95/2014.

Descontopește pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin s.p. 95/2014 în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 96/2013 pentru o faptă săvârșită în stare de minorat, la data de 02.03.2010;

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/2014 pentru o faptă săvârșită la data de 09.09.2013;

- o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/2014 pentru o faptă săvârșită la data de 09.09.2013;

Menține revocarea beneficiului liberării condiționate aplicate prin s.p. nr. 95/2014 a Judecătoriei Bârlad.

În temeiul art. 33, lit. a, art. 34, lit. b, și art. 35, alin.1, CP 1969, contopește pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit.a și b, CP, cumulată cu pedeapsa de 3 luni a cărei suspendare a fost revocată, în total inculpatul având de executat 1 an și 3 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit.a și b, CP 1969.

În temeiul art. 36, alin.3, Cod Penal 1969, constata executată pedeapsa.

Ia act că persoana vătămată B. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală obligă pe inculpatul B. I. - A., fiul lui I. și T.-L., născut la data de 31.05.1992 în Bârlad, CNP –_, cetățean român, domiciliat în Bârlad, .. 17, ., la plata sumei de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care sunt incluse și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.”

Judecătoria Bârlad, pentru a se pronunța astfel, a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, cu nr.45/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul B. I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180, alin. 2, C.pen.1969, cu aplic. art. 5, alin. 1, N. Cod penal.

În fapt, s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că la data de 21.12.2011, în jurul orei 19.30, inculpatul B. I. A. a lovit persoana vătămată B. P. cu un cuțit în brațul drept, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12/14 zile de îngrijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 24.04.2014, sub nr._ .

Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate B. P.; Certificat Medico – Legal nr. 19/10.01.2012 întocmit de către C.M.L. Bârlad; Raport de Expertiza Medico – Legala nr. 285/E din data de 23.12.2011 întocmit de S.M.L. V.; proces verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică; declarațiile martorei S. S. C.; declarația martorului E. V.; declarația martorului O. P. M.; declarațiile inculpatului B. I. A..

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 37).

Inculpatul, după ce i-au fost aduse la cunoștință de către instanță prevederile art. 374 al. 4 din Codul de Procedură penală, la termenul din data de 25.09.2014, a solicitat ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, susținând că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței.

Instanța, după ascultarea inculpatului, a pus în discuție cererea, și reținând aplicabilitatea în cauză a normelor procedurale invocate, date fiind aspectele arătate de inculpat, a încuviințat cererea formulată, prezenta procedură judiciară derulându-se în conformitate cu dispozițiile art. 375, Cod proc.penală ce reglementează judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.

Astfel, La data de 21.12.2011, în jurul orei 19.30, inculpatul B. I. A. se afla în scara B, a blocului Z1, situat pe ..80 din mun. Bârlad, la parter, unde consuma băuturi alcoolice împreună cu prietenii săi E. V. și O. P. M..

La un moment dat, de la etaj a coborât persoana vătămată B. P. împreună cu prietena sa, S. S. C..

Aceasta le-a reproșat tinerilor că au făcut mizerie în scara blocului, fapt ce l-a iritat pe inculpat care a început să-i adreseze cuvinte injurioase tinerei.

B. P. a intervenit în apărarea prietenei sale, însă B. a devenit și mai agitat, s-a îndreptat spre persoana vătămată și a împins-o cu brațele. B. P. a ripostat și timp de câteva secunde s-au împins reciproc.

La un moment dat, B. P. a observat faptul că B. avea în mână un cuțit, fapt ce l-a speriat și l-a determinat să se îndepărteze de inculpat.

Cuțitul a fost observat și de prietenul inculpatului, numitul E. V. care a intervenit și a încercat să-l împiedice pe B. de la o acțiune violentă.

În pofida efortului depus de acesta, B. a reușit să scape și să urmărească partea vătămată până în mijlocul străzii V. P., nr. 80 unde i-a aplicat o lovitura cu cuțitul în brațul drept.

Imediat a fugit de la locul faptei, fiind urmat de prietenii săi.

Persoana vătămata a fost condusa la S. M. de Urgență „E. B.” Barlad unde i-au fost acordate îngrijirile de specialitate.

Potrivit concluziilor Raportului de Expertiza Medico –Legal 285/E din data de 23.12.2011 întocmit de S.M.L. V., B. P. a prezentat o leziune traumatică de tipul plăgii tăiate la brațul drept cu interesarea fasciei mușchiului deltoid. De asemenea, se precizează faptul ca leziunea s-a putut produce prin lovire cu un obiect tăietor – înțepător si a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile persoanei vătămate B. P. (filele 8-9, d.u.p.), certificat medico-legal nr. 285/E din data de 23.12.2011 (fila 10 d.u.p.), declarație martor S. S. (filele 12-14 d.u.p.,), declarație martor E. V. (fila 16 d.up.), declarație martor O. P. (fila 17 d.u.p.), declarațiile inculpatului (filele 35-36 d.u.p., fila 18-19, d.i.).

Din probatoriul administrat rezultă că la data de 21.12.2011, în jurul orei 19.30, inculpatul B. I. A. a lovit persoana vătămată B. P. cu un cuțit în brațul drept, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12/14 zile de îngrijiri medicale.

Declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor se coroborează și cu mențiunile din certificatul medico-legal nr. 285/E din data de 23.12.2011 (fila 10 d.u.p.) care a concluzionat că persoana vătămată prezenta o leziune traumatică de tipul plăgii tăiate, care s-a putut produce prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, la data de 21.12.2011 și care necesită pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În drept, instanța constată că la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 21.12.2011, fapta inculpatului întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2, Cod penal din 1969, iar după . Noului Cod penal, respectiv 01.02.2014, aceeași faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal.

Conform art. 3 din Noul Cod penal legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Însă, în prezenta cauză a intervenit o succesiune de legi în timp în condițiile în care de la săvârșirea infracțiunii și până la momentul pronunțării hotărârii a intervenit o lege nouă, devenind incidente prevederile art. 5 alin. 1 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În această cauză legea mai favorabilă este cea veche, respectiv dispozițiile art. 180 alin. 2, Cod. Penal din 1969 pentru următoarele considerente: având în vedere că noua reglementare o include pe cea veche, pentru identificarea legii penale mai favorabile, se vor compara prevederile art. 180 alin. 2, Cod penal din 1969 cu cele ale art. 193 alin. 2 din Noul cod penal din perspectiva elementului lor de continuitate.

Criteriul în baza căruia instanța a stabilit legea penală mai favorabilă este cel al pedepselor prevăzute în dispozițiile menționate. Codul penal din 1969 sancționează infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2, cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la doi ani sau cu amenda, iar Noul Cod penal sancționează aceeași infracțiune cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda. Comparând limitele de pedeapsă, se stabilește că legea mai favorabilă este legea veche care prevede pedeapsa mai redusă, lege care ultraactivează.

Astfel, fapta inculpatului, B. I. A., care, la data de 21.12.2011, a lovit persoana vătămată B. P. cu un cuțit în brațul drept, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12/14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2, Cod penal din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe constă în acțiunea inculpatului de a lovi persoana vătămată cu un cuțit.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în leziunile produse persoanei vătămate care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită de certificatul medico-legal nr. 285/E din data de 23.12.2011 în care se reține că persoana vătămată prezenta o leziune care s-a putut produce prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, la data de 21.12.2011 și care necesită pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspect subiectiv, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal din 1969, inculpatul prevăzând rezultatul faptei comise, rezultat constând în leziunile produse persoanei vătămate, și urmărind producerea acestuia.

La individualizarea pedepsei care va fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 180 alin. 2, C. pen. din 1969 (reduse cu o treime), gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia (lovirea persoanei vătămate cu un cuțit provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale) și de circumstanțele personale ale inculpatului. Sub acest aspect instanța reține că inculpatul B. I. A., în vârstă de 23 ani, este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând fapta și manifestând regret pentru săvârșirea sa. De asemenea se va avea în vedere că numărul de zile de îngrijiri mediale este unul relativ mic, sub acest aspect fapta nefiind una foarte gravă.

Având în vedere cele menționate anterior, instanța va dispune condamnarea inculpatului B. I. A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe reținute în sarcina sa, pedeapsă stabilită într-un cuantum orientat spre mediu prevăzut de lege având în vedere antecedența penală dar și atitudinea de recunoaștere a inculpatului, aspect ce denotă că acesta și-a asumat responsabilitatea faptei sale.

În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Instanța constată că prin sentința penală nr. 96 din data de 19.02.2013, definitivă prin nerecurare la data de 12.03.2013, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă săvârșită la data de 02.03.2010, la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere potrivit disp. art. 86 indice 1, cu referire la art. 110 indice 1 și art. 110 Cod penal, iar prin sentința penală nr. 95/2014 din data de 4.03.2014, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. De asemenea, prin sentința penală nr. 95/2014, în temeiul art. 83 Cod penal raportat la art. 86 4 Cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 luni închisoare (termen de încercare 2 ani) la care a fost condamnat inculpatul B. I. - A. prin Sentința penală nr. 96 din 19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad – rămasă definitivă la data de 12.03.2013. S-a dispus cumularea pedeapsa de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 96 din 19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad și s-a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 1 ( un) an și 3 (trei) luni închisoare.

Constatând că fapta ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat anterior, instanța va dispune descontopirea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 96/2013 pentru o faptă săvârșită în stare de minorat, la data de 02.03.2010;

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/2014 pentru o faptă săvârșită la data de 09.09.2013;

- o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/2014 pentru o faptă săvârșită la data de 09.09.2013;

În ceea ce privește pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 96/2013 și cererea reprezentantului Ministerului Public de înlocuire a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată în stare de minoritate cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 luni, instanța urmează a o respinge având în vedere că pedeapsa susmenționată a fost cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul executând parte din pedeapsa totală fiind liberat condiționat la data de 06.08.2014 cu un rest rămas neexecutat de 141 de zile. Potrivit dispozițiilor art.61, Cod Penal 1969, „pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune”. Ori în situația de față, inculpatul nu a săvârșit o nouă infracțiune în termenul arătat, astfel că respectiva pedeapsă se consideră executată. Potrivit disp. art. 21, din Legea de aplicare a codului penal, înlocuirea cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii se aplică doar pentru „pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității”, situație care nu este incidentă.

Instanța reține că, deși inculpatul a mai suferit anterior condamnări pentru fapte penale, prezenta faptă a fost comisă înainte de pronunțarea sentințelor de condamnare.

Astfel, instanța, în temeiul art. 34, alin.1, lit.b, Cod Penal 1969, va dispune contopirea pedepselor repuse în individualitatea lor cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, va aplica pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare, va menține revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 luni aplicată prin s.p. 96/2013 pe care o va cumula cu pedeapsa rezultantă de 1 an, inculpatul având de executat pedeapsa de 1 an și trei luni închisoare, pedeapsă pe care acesta a și executat-o. Pe cale de consecință, instanța va constata executată pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța reține că persoana vătămată B. P. a arătat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză. S. de Urgență „E. B.” Bârlad nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Având în vedere soluția de condamnare, în temeiul art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, instanța va obliga pe inculpat la plata sumei de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.”

În termenul legal, sentința penală a fost apelată de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, invocând următoarele:

- instanța de fond a aplicat o pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor numai după pedeapsa rezultantă, nu și după pedeapsa componentă de 8 luni închisoare aplicată pentru fapta ce face obiectul prezentului dosar;

- instanța nu a arătat în hotărâre pe ce perioadă a fost luată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor;

- instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza 1 Cod penal 1969, deși această dispoziție este contrară art. 3 din Protocolul 1 CEDO;

- atunci când s-a aplicat regula concursului de infracțiuni, instanța nu a prevăzut natura concursului;

- în mod greșit, s-a dispus menținerea liberării condiționate;

- atunci când instanța de fond a sancționat pluralitatea de infracțiuni, nu a descontopit pedepsele rezultante aplicate prin sentința penală nr. 96/2014, repunând în individualitatea lor doar pedepsele dispuse prin sentința penală nr. 95/2014, nu și pe cele dispuse prin sentința penală nr. 96/2014;

- în mod greșit, a fost invocat art. 35 alin. 1 Cod penal 1969 deoarece nu a existat o pedeapsă complementară în această cauză și nici dispusă prin sentințele penale nr. 95/2014 sau 96/2014 ale Judecătoriei Bârlad.

În fața instanței de control judiciar nu s-a mai solicitat a fi administrate noi probe, inculpatul intimat fiind prezent în instanță.

Curtea a analizat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate în baza dispozițiilor art. 417 Cod procedură penală, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost trimis în judecată inculpatul B. I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180, alin. 2, C.pen.1969, cu aplic. art. 5, alin. 1, N. Cod penal.

Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului B. I. A. care, la data de 21.12.2011, a lovit persoana vătămată B. P. cu un cuțit în brațul drept, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12/14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.

Instanța de apel a reanalizat probele administrate de prima instanță, reținând că situația de fapt este legală și temeinică (fiind corect evaluate declarațiile persoanei vătămate B. P., certificat medico-legal nr. 285/E din data de 23.12.2011, declarație martor S. S., declarație martor E. V., declarație martor O. P., declarațiile inculpatului).

Sub aspectul aplicării legii penal mai favorabile, corect s-a reținut că, criteriul în baza căruia instanța a stabilit legea penală mai favorabilă este cel al pedepselor prevăzute în dispozițiile menționate. Codul penal din 1969 sancționează infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2, cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la doi ani sau cu amenda, iar Noul Cod penal sancționează aceeași infracțiune cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda. Comparând limitele de pedeapsă, se stabilește că legea mai favorabilă este legea veche care prevede pedeapsa mai redusă, lege care ultraactivează.

Analizând criticile formulate de către procuror, Curtea le reține ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:

Din fișa de cazier s-a reținut că fapta ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat anterior, corect instanța a dispus descontopirea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și corect s-a menținut revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 luni aplicată prin sentința penală nr. 96/2013 și cumularea cu pedeapsa rezultantă de 1 an, inculpatul având de executat pedeapsa de 1 an și trei luni închisoare, însă în partea dispozitivă a sentinței penale, în mod eronat, s-a trecut menținerea liberării sub supraveghere a inculpatului, în loc de revocare.

Sub aspectul aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, din tehnica de redactare a dispozitivului sentinței apelate nu a rezultat expres pe ce durată i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor (respectiv în condițiile art. 71 Cod penal și nu a fost aplicată pedeapsa accesorie pe lângă fiecare pedeapsă stabilită, ci doar la pedeapsa rezultantă).

În cazul pluralității de infracțiuni, pedepsele accesorii trebuie aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală stabilită, nu doar pe lângă pedeapsa rezultantă, așa cum a procedat instanța de fond, deci, este greșită aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor direct pe lângă pedeapsa rezultantă.

De asemenea, drepturile reținute și aplicate de instanța de fond la stabilirea pedepsei accesorii sunt interzise din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, respectiv durata pedepsei accesorii este cea prevăzută de art. 71 vechiul Cod penal la care hotărârea judecătorească nu a făcut nici un fel de referire.

Un alt motiv întemeiat ce a impus desființarea sentinței penale apelate referă la faptul că instanța de fond trebuia să interzică (ca pedeapsă accesorie), doar dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, nu și dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal 1969, respectiv dreptul de a alege, această dispoziție fiind contrară art. 3 din Protocolul 1 CEDO (hotărârea din 30.03.2014 pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii).

Sub aspectul realizării concursului de infracțiuni și a contopirii pedepselor inculpatului, Curtea reține că se impune descontopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 96/19.02.2014 a Judecătoriei Bârlad și repunerea în individualitatea lor prin refacerea concursului de infracțiuni.

De asemenea, Curtea reține că pentru una din infracțiunile componente a intervenit dezincriminarea, anume pentru infracțiunea de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și cu referire la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, urmând a fi aplicate dispozițiile art. 4 Cod penal.

Astfel, refăcându-se concursul de infracțiuni, vor fi contopite pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 95/04.03.2014 a Judecătoriei Bârlad inculpatului B. I. A. (de 1 an și, respectiv, 5 luni închisoare) cu pedeapsa stabilită prin sentința penală apelată (de 8 luni închisoare) în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Vor fi menținute dispozițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei unice de 3 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 96/19.02.2013 a Judecătoriei Bârlad, revocare dispusă prin sentința penală nr. 95/2014 a Judecătoriei Iași, și cumulează această pedeapsă la pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 1 ani și 3 luni închisoare.

Având în vedere dispozițiile art. 71 Cod penal din 1969, va fi aplicată inculpatului B. I. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.

Față de toate aspectele expuse, Curtea constată întemeiat apelul procurorului (excluzând punctul 4 din motivele de apel, critica nefiind întemeiată) și, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, va fi admis apelul procurorului și desființată, în parte, sentința penală apelată.

În rejudecare, în baza dispozițiilor art. 71 Cod penal din 1969, se va aplica inculpatului B. I. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969, alături de pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul B. I. A. prin sentința penală apelată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Vor fi înlăturate dispozițiile privind menținerea revocării beneficiului liberării condiționate aplicate prin sentința penală nr. 95/2014 a Judecătoriei Bârlad și dispozițiile privind concursul de infracțiuni, precum și dispoziția privind constatarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B. I. A..

Vor fi repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului B. I. A. prin sentința penală nr. 96/19.02.2013 a Judecătoriei Bârlad (definitivă la 12.03.2013), anume:

a. - 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și cu referire la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, împotriva părții vătămate S. S.-I.;

b. - 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și cu referire la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală.

În baza dispozițiilor art. 4 Cod penal, se va constata dezincriminată infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul B. I. A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 96/19.02.2013 a Judecătoriei Bârlad (definitivă la 12.03.2013).

Urmează a fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 13/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o desființează în parte.

Rejudecând:

În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal din 1969, aplică inculpatului B. I. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969, alături de pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul B. I. A. prin sentința penală apelată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Înlătură dispozițiile privind menținerea revocării beneficiului liberării condiționate aplicate prin sentința penală nr. 95/2014 a Judecătoriei Bârlad și dispozițiile privind concursul de infracțiuni, precum și dispoziția privind constatarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B. I. A..

Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului B. I. A. prin sentința penală nr. 96/19.02.2013 a Judecătoriei Bârlad (definitivă la 12.03.2013), anume:

În baza dispozițiilor art. 4 Cod penal constată dezincriminată infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul B. I. A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 96/19.02.2013 a Judecătoriei Bârlad (definitivă la 12.03.2013).

Menține aplicarea disp. art. 86¹ cu referire la art. 100¹ și art. 110 din Codul penal din 1969 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, însă cu privire la pedeapsa unică de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și cu referire la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 96/19.02.2013 a Judecătoriei Bârlad (definitivă la 12.03.2013).

În temeiul disp. art. 36 alin. 1, art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopește pedepsele stabilite prin sent. pen. nr. 95/04.03.2014 inculpatului B. I. A., de 1 an și, respectiv, 5 luni închisoare, cu pedeapsa stabilită prin sentința penală apelată de 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei unice de 3 luni închisoare aplicate prin sent. pen. nr. 96/19.02.2013 a Judecătoriei Bârlad, revocare dispusă prin sent. pen. nr. 95/2014 a Judecătoriei Iași, și cumulează această pedeapsă la pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 1 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 din Codul penal din 1969, deduce din pedeapsa de executat durata deja executată, respectiv de la 26.09.2013 la 06.08.2014.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate ce nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2015.

Președinte, Judecător,

C.-G. T. E. S.

Grefier,

L. M. P.

Red.: S.E.

Tehnored.: L.M.P:

2 ex. + 2 ex./04.06.2015

Judecătoria Bârlad

Judecător R. C.

← Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 447/2015. Curtea de...		Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 423/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 423/2015. Curtea de Apel IAŞI