Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 2597/99/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 281/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. O. M.
Judecător D. A.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de inculpatul S. O. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței penale nr. 1217 din 4.11.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 10 martie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 18 martie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 1 aprilie 2015.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Asupra apelulurilor penale de fata;
Prin sentinta penala nr. 1217/NCPP, din 04 Noiembrie 2014, pronunțată in dosarul nr._ , a Tribunalului Iași, s-a hotarat:
” Admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Iași.
În baza art. 9 alin. 1 lit. c și alin 2 din Legea 241/2005 înainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, cu aplic. art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. c din Codul Penal din 1969, prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, condamnă pe inculpatul S. O., fiul lui D. și L., născut la data de 10.05.1989 în ., cu același domiciliu, studii 4 clase, necăsătorit, 2 copii minori cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa principală de 3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 C.pen. din 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Lg. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale -, pe durata pedepsei principale.
În baza art. 86 ind. 1 C.pen. din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pe o durată de 6 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 86 ind. 2 C.pen. din 1969.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, o dată la 6 luni, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 cu referire la art.83 C.pen. din 1969.
În baza art. 19 și art. 397 C.proc.pen. rap. la art. art. 1357 C.civ. admite acțiunea civilă promovată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, și obligă pe inculpatul S. O. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin reprezentant legal, la plata sumei de 1.380.342 lei, plus dobânda legală prev. de art. 120 din OG 92/2003 până la achitarea debitului.
În baza art. 13 din legea 241/2005 și art. 7 și 21 din legea 26/1990 se va comunica Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași o copie a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a motivat in fapt si in drept după cum urmează:
„În fapt, în luna martie 2008, inculpatul a înființat . COMPANY SRL cu sediul în . asociat și administrator al firmei.
Societatea are ca obiect de activitate principal comerțul cu ridicata al metalelor și minereurilor metalice. Firma nu are deschise puncte de lucru, sedii secundare, nu deține spații de depozitare, nu are personal angajat cu contract de muncă.
La data de 8.12.2008, urmare a somării de 2 ori a contribuabilului pentru prezentarea documentelor contabile, comisarii Gărzii Financiare Iași au efectuat o verificare a evidenței contabile prezentate de inculpat, controlul vizând relația comercială derulată de . COMPANY SRL cu . SRL .
S-a constatat că în jurnalul de vânzări aferent lunii octombrie 2008, inculpatul a înregistrat un număr de 25 facturi emise către . lunile mai 2008, iunie 2008, august 2008 totalizând 4.428.344,19 lei.
Facturile au fost menționate în decontul de TVA al lunii octombrie 2008 depus la organul fiscal teritorial în intervalul orar anterior controlului.
Conform evidenței financiar contabile, sursa de aprovizionare pentru livrările realizate către . ar fi fost constituită din achiziții realizate în lunile aprilie 2008, mai 2008, iunie 2008, iulie 2008, august 2008 și septembrie 2008 de la societățile . Timișoara (în realitate sediul acestei firme a fost în localitatea Iecea M., jud. T.), . B., . B., . B..
În acest sens, au fost identificate ca înregistrate un număr de 28 facturi în valoare totală de 3.519.885,48 lei dar și 23 chitanțe de plată în numerar a unei părți din c/v mărfurilor cumpărate, în același interval de timp(total:329.788,39 lei)
Facturile și chitanțele au fost ridicate de la inculpat și depuse ulterior la dosarul cauzei.
În urma verificărilor, s-a constatat că niciuna dintre societățile care figurau în facturi ca furnizori de mărfuri, nu au tranzacționat în realitate cu . COMPANY SRL Grajduri și că nu le aparțineau formularele cu regim special identificate înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți, concluzia fiind că operațiunile de cumpărare și cheltuielile înregistrate, au fost fictive.
Această concluzie este susținută de următoarele probe:
1. În cazul . T.:
- facturile nu aparțin acestei societăți care are ca obiect de activitate baruri;
- datele de identificare ale societății nu corespund celor menționate în facturi;
- impresiunea ștampilei nu coincide cu cea real utilizată de firmă;
- semnăturile aplicate pe facturi nu aparțin furnizorului;
- din declarația administratorului B. A. audiat în cursul urmăririi penale la data de 11.01.2012, a rezultat că societatea nu a derulat și nici nu avea cum să deruleze relații comerciale de tipul celor rezultând din facturile prezentate de organele de poliție ( vânzare de contactoare, bobine, cabluri, transformatoare de curent, aparate de măsurare a energiei electrice, întrerupătoare etc);
- în toate facturile la rubrica delegat figurează numele inculpatului;
- deși cantitățile de marfă sunt importante (ca număr dar și ca volum) nu este menționat mijlocul de transport;
- nu există avize de însoțire a mărfurilor de la furnizor către cumpărător;
- această societate și-a schimbat denumirea din luna noiembrie 2005 în RODICOM B. SRL Iecea M..
2. În cazul . B.:
- societatea are ca obiect de activitate comerț cu produse alimentare;
- factura nr. 989/2008 nu aparține acestei societăți ;
- din declarația administratorului S. M. –audiată în cursul urmăririi penale a declarat că nu a vândut către . SRL, cărămidă;
- martora nu a recunoscut impresiunea ștampilei aplicată pe factură;
- pe factură, la rubrica delegat figurează numele inculpatului, fără indicarea mijlocului cu care s-a realizat transportul mărfurilor;
- nu există aviz de însoțire a mărfurilor de la furnizor către cumpărător.
3. În cazul . B.:
- societatea are ca obiect de activitate alimentație publică și fast-food;
- firma nu a fost declarată plătitoare de TVA și a fost radiată la 19.08.2009, întrucât din anul 2005 nu a mai desfășurat activitate;
- facturile nu au fost atribuite acestei societăți;
- din declarația fostului administrator Weleș R. C., audiată în cursul urmăririi penale, a rezultat că societatea nu a avut relații comerciale cu . SRL, impresiunea ștampilei și semnăturile aplicate pe facturi la rubrica furnizor, nu sunt reale. Martora a negat vânzarea de materiale de construcție, elemente de decorațiuni interioare și tâmplărie.
- pe facturi, la rubrica delegat figurează numele inculpatului, fără indicarea mijlocului cu care s-a realizat transportul mărfurilor;
- nu există avize de însoțire a mărfurilor de la furnizor către cumpărător.
În cazul . SRL B., nu s-au putut efectua verificări întrucât societatea-administrată de M. F. ( decedat la 13.11.2011) nu funcționa la sediul declarat, a cărui valabilitate expirase de altfel din luna aprilie 2007.
Se mai reține de asemena că operațiunile de plată s-au concretizat în plăți parțiale cu numerar, în limita plafonului de casă, iar achizițiile s-au succedat, indiferent de valoarea facturii anterioare rămasă neachitată.
Prin nicio chitanță nu se acoperă plata facturii anterioare ci se asigură doar plata parțială a facturii corespunzătoare. Pe unele facturi s-a făcut mențiunea plată în compensare-fără a se identifica vreun document care se ateste operațiunile de compensare, cum s-au realizat acestea ori din care să rezulte calitatea de debitori în raport cu . COMPANY SRL a firmelor de la care inculpatul pretinde că a făcut achizițiile.
Nicio plată nu a fost realizată prin cont bancar, în condițiile în care acesta era operațional.
Toate aceste cheltuieli privesc bunuri care nu verifică o legătură cu activitatea lucrativă a contribuabilului.
Un argument în plus în susținerea faptului că operațiunile comerciale nu s-au derulat în realitate, îl constituie faptul că între cumpărări și revânzări către ., există diferențe de zile, iar . COMPANY nu deține un spațiu de depozitare în care să fi ținut în păstrare bunurile respective.
Urmarea inspecției fiscale efectuate în luna iunie 2009, s-a constatat că pentru anul 2008, inculpatul a depus declarațiile privind obligațiile de plată ( D100). În urma activității de comerț, societatea a obținut profit,declarând un impozit pe profit în valoare de 5.774 lei.
Având în vedere cheltuielile fictive cu achizițiile de bunuri, de natură a majora artificial cheltuielile societății, baza de impozitare a fost recalculată prin neluarea în considerare a acestora, stabilindu-se că inculpatul datorează o diferență de impozit pe profit în valoare de 473.262 lei.
Corelativ, nu s-a acordat drept de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată menționată în facturi, stabilind un TVA de plată suplimentar în valoare de 561.999 lei.
Pe parcursul urmăririi penale nu au fost identificate bunuri imobile sau mobile pentru luarea măsurilor asiguratorii în vederea recuperării prejudiciului.
La cererea instanței O.C.P.I. Iași - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, a comunicat faptul că inculpatul S. O. nu figurează în evidențe cu bunuri imobile în proprietate.
În faza de cercetare judecătorească Primăria Grajduri - Biroul de impozite și taxe locale a comunicat instanței că inculpatul nu figurează în evidențele acestora cu imobile în proprietate.
Fiind audiat în fața organelor de urmărire penală inculpatul a declarat că materialele și mărfurile le-a descărcat pe un teren aflat în proprietatea bunicii și mătușii sale din satul Grajduri.
Fiind întrebat cu privire la locul de cumpărare și la transportul bunurilor, inculpatul a declarat, tot în timpul urmăririi penale, că achizițiile le-a făcut din Bazarul B. sau de pe șoselele de centură ale orașelor B. și B., de la delegații necunoscuți ai furnizorilor menționați în facturi.
Cu privire la transport, S. O. a susținut că a închiriat vehicule din orașele respective, cu șoferi puși la dispoziția sa, fără a încheia contracte de închiriere, fără a-i fi facturate serviciile de care a beneficiat și fără a primi chitanțe pentru sumele încasate.
Cu privire la ținerea și organizarea evidenței contabile, inculpatul a declarat că în anul 2008, aceste servicii au fost prestate de un contabil cu numele I.-neangajat în cadrul societății conform Legii 82/1991. Inculpatul a arătat că i-a înmânat doar spre înregistrare acestei persoane, facturile și chitanțele.
În fața instanței inculpatul a refuzat să dea declarație.
Expertiza efectuată în cursul judecării cauzei la cererea inculpatului a confirmat același impozit pe profit în valoare de 473.262 lei datorat de inculpat calculat ca urmare a neluării în considerare a cheltuielilor fictive cu achizițiile de bunuri consemnate pentru a majora artificial cheltuielile societății.
Fapta reținută în sarcina inculpatului S. O. se probează cu următoarele mijloace de probă:
- nota de constatare a Gărzii Financiare Iași nr. 3167/8.12.2008 – f. 16-21 ds. u.p.
- informații comunicate de organele de control fiscal de la sediul societăților pretins furnizoare ale . COMPANY SRL Grajduri-f.26,30-32,35,38 ds. u.p. referitor la operațiunile comerciale
- proces verbal de inspecție fiscală nr. C -6166/30.06.2009 –f. 73-75 ds. u.p.
- facturile și chitanțele ce atestă operațiuni și cheltuieli fictive, în original –f. 125-175 ds.u.p.
- declarațiile martorilor: B. A. - f. 216 ds; S. M. - f.217 ds, WELES R. – f. 220 ds. u.p;
- declarațiile inculpatului din timpul urmăririi penale –f. 256-260 ds. u.p.
Pe parcursul judecării cauzei reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, în art. 9 alin. 1 lit. c și alin 2 din Legea 241/2005 înainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, cu aplic. art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, având în vedere că în conformitate cu această din urmă dispoziție legală, fapta se sancționează mai aspru dacă prejudiciul depășește 100 mii de euro, ori prejudiciul cauzat de inculpat prin sustragerea de la impozitul pe venit în anul 2008 se ridica la suma de 473.262 lei, respectiv 130.511 euro (raportat la valoarea euro la momentul epuizării faptei), iar prejudiciul total, deoarece inculpatul a beneficiat și de o deducere de TVA, ar fi mult mai mare, ajungând la peste 1 milion de lei.
Inculpatul, prin apărător a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra acestei cereri o dată cu fondul cauzei. Pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia având în vedere că în cauză prejudiciul nu este probat, în cauză nu s-a dovedit că cele 28 de facturi ar reprezenta operațiuni comerciale fictive, dar și pentru faptul că, în cazul în care instanța va constata existența vreunui prejudiciu, acesta se va calcula raportat la cursul euro de la data pronunțării sentinței și nu de la data epuizării presupusei fapte.
Instanța amânând pronunțarea asupra acestei cereri o dată cu fondul cauzei va admite cererea de schimbare a încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, din art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 în art. 9 alin. 1 lit. c și alin 2 din Legea 241/2005 înainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, cu aplic. art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.
Conform art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 înainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarea faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
- evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
A. 2 al art. 9 din Legea 241/2005 prevedea înainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, următoarele:
„Dacă prin fapta prevăzută la alin. (1) lit. c) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege și limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani.”
Prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, alin 2 al art. 9 din Legea 241/2005 s-a modificat astfel:
„ Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.”
Având în vedere că prejudiciul cauzat de inculpat la data epuizării faptei, raportat la concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză, la evaluarea ANAF și la valoarea euro la momentul epuizării faptei, se situa peste suma de 100.000 euro, cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași este întemeiată, instanța urmând să facă aplicarea în cauză și art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal cu privire la aplicarea legii favorabile în condițiile în care de la data epuizării faptei, alin 2 din Legea 241/2005 a suferit modificări iar forma acestui act normativ dinainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013 îi este favorabilă inculpatului referitor la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea prevăzută în art. 9 alin. 1 lit. c și alin 2 al acestei legi penale.
În drept, fapta inculpatului S. O., care în decursul anului 2008, în calitate de administrator al . COMPANY SRL Grajduri, a înregistrat în contabilitate, cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale și operațiuni comerciale de cumpărare fictive, diminuând venitul net și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat corelativ cu neacordarea dreptului de deducere a TVA menționată în facturi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prev de art. 9 alin. 1 lit. c și alin 2 din Legea 241/2005 înainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, cu aplic. art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005.
Inculpatului îi revine răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității . COMPANY SRL Grajduri, societate al cărei asociat și administrator legal era, conform art. 10 alin. 1 din legea 82/1991. D. în situația în care inculpatul, în calitate de administrator al acestei societăți, ar fi angajat în cadrul acestei societăți o persoană cu studii economice care să fie împuternicită să îndeplinească funcția de contabil sau ar fi încheiat un contract de prestări servicii cu o persoană fizică sau juridică autorizată potrivit legii ar putea susține că vina pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine altei persoane (art. 10, alin. 2-4, legea 82/1991).
Ori, nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății, inculpatul nu a făcut dovada faptului că o altă persoană ar fi avut calitatea de contabil al societății, angajat cu contract de muncă sau convenție de prestări servicii cum am arătat anterior. Simpla susținere a inculpatului din timpul urmăririi penale că exista o persoană care „ținea” contabilitatea societății, persoană ce nu a putut fi identificată de organele de urmărire penală, nu echivalează cu o înlăturare a răspunderii legale a acesteia în calitatea pe care o deținea de asociat și administrator al firmei.
De aceea instanța reține că inculpatul, în calitatea sa de administrator, răspunde personal pentru evidențierea în contabilitatea societății sale a cheltuielilor care nu au avut la bază operațiuni reale și a operațiunilor comerciale de cumpărare fictive, cu intenția și consecința diminuării venitului net, a impozitul pe profit datorat bugetului de stat corelativ cu neacordarea dreptului de deducere a TVA menționat în facturi, probele administrate în cauză, amintite în precedent, reliefând că niciuna dintre societățile care figurau în facturi ca furnizori de mărfuri, nu au tranzacționat în realitate cu . COMPANY SRL Grajduri și că nu le aparțineau formularele cu regim special identificate înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți, probe ce demonstrează intenția inculpatului de a se sustrage obligațiilor de natură fiscală ce-i reveneau legal.
. Noului Cod penal a generat și problema modalității de individualizare a pedepselor pentru faptele comise sub imperiul Vechiului Cod Penal și care sunt judecate sub Noul Cod Penal cum este cazul și în situația de față.
Întrucât la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța va avea în vedere aplicarea instituției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, procedând la compararea regimului juridic al acestei instituții în cele două coduri, se constată că mai favorabilă este instituția din Vechiul Cod penal, care nu implică obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității,și are ca efect reabilitarea de drept. Deopotrivă se va avea în vedere că, potrivit dispoz. art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea supraveghere a suspendării pedepsei, conform art. 5 din Noul Cod Penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor ce vor fi impuse inculpatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sub supraveghere.
Față de cele anterior expuse, reținând aplicarea globală a legii penale favorabile conform art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cauză se va face aplicarea Vechiului Cod penal.
În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 C.proc.pen. din perspectiva infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și aceasta a fost comisă de inculpat în modalitatea anterior descrisă, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Așadar procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, în cauză, se va face aplicarea dispozițiile art. 72 din Vechiul C.pen. privind dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere – inculpatul a acționat în scopul prejudicierii bugetului de stat, într-o perioadă de timp redusă dar prolifică din perspectiva valorii operațiunilor nereale și a operațiunilor comerciale de cumpărare fictive înregistrate în contabilitatea societății ce au condus la diminuarea impozitului pe profit datorat către stat și corelativ, a neacordării de dreptului de deducere a TVA - dar și persoana inculpatului care, la acest moment, nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie, doi copii minori în întreținere, s-a prezentat în fața autorităților judiciare atunci când a fost chemat de către organele de urmărire penală și de către instanța de judecată, o astfel de conduită impunând reținerea circumstanțe atenuante prevăzută de art. 76 lit. a din Vechiul Cod Penal în favoarea inculpatului.
Prin raportare la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, la comportamentul său procesual (inculpatul s-a prezentat la majoritatea termenelor de judecată), dar și la circumstanțele comiterii infracțiunii și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta comisă, instanța consideră că aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, corespunde unei juste individualizări a pedepsei.
În baza art. 71 C.pen. din 1969 se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale -, pe o durată de 3 ani.
În raport de prevederile art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, instanța va interzice inculpatului doar drepturile prevăzute de art.64 alineatul 1 literele a teza a -II- a, lit. b și c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite și datele personale ale inculpatului, (care a avut o atitudine necuviincioasă față de muncă și o comportare incorectă în relațiile sociale), conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.
Referitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanța constată că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, inculpatul urmând a-i fi interzis dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale. De altfel, acesta va deveni și nedemn de a mai ocupa o astfel de funcție la momentul rămânerii definitive a condamnării prin raportare la prevederile art. 12 din legea 241/2005.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanța va avea în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr.1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, depășește marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi, dar și decizia 74/2007 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.
Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu va face aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal. Întrucât fapta ce face obiectul cauzei nu are legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești, instanța nu va interzice inculpatului nici drepturile prev. de art. 64 lit. d și e C.pen.
Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că acesta nu a mai fost anterior condamnat definitiv pentru comiterea vreunei infracțiuni, vârsta inculpatului, instanța consideră că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru inculpat și că fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicată, acesta nu va mai comite alte infracțiuni.
De aceea instanța, în baza art. 86 ind. 1 C.pen. din 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu un termen de încercare stabilit potrivit art. 86 ind. 2 C.pen. din 1969. Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune unor măsuri de supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
Instanța, în baza art. 359 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatului că în cazul săvârșirii altei infracțiuni se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța constată că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. a Județului Iași, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de1.380.342 lei, plus dobânda legală prev. de art. 120 din OG 92/2003 până la achitarea debitului (f. 31, dosar instanță).
Instanța va da eficiență în cauză calculului prejudiciului efectuat de organele fiscale coroborat cu mențiunile raportului de expertiză efectuat pe parcursul judecării cauzei.
Astfel, pentru operațiunile nereale și operațiunile comerciale de cumpărare fictive înregistrate în contabilitatea societății ce au condus la diminuarea impozitului pe profit datorat către stat și corelativ, a neacordării de dreptului de deducere a TVA, rezultă un prejudiciu care cuprinde:
- impozitul pe profit – 473.262 lei RON;
- majorări impozit pe profit – 157.751 lei RON;
- TVA de plata - 561.999 lei RON;
- majorări aferente TVA – 187.330 lei RON.
Întrucât așa cum am arătat în latura penală a cauzei se reține vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, acesta va fi obligat la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta ilicită comisă în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL cu personalitate juridică care va răspunde cu patrimoniul său pentru repararea prejudiciului cauzat de fapta inculpatului asociat și administrator statutar al societății la data comiterii ei.
De aceea instanța va admite acțiunea civilă promovată în cauză prin raportare la obligația de reparare a prejudiciului ce incumbă inculpatului și părții responsabilă civilmente . SRL și, în baza art. 19 și art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 1357 C.civ. va obliga pe inculpat la plata sumei de 1.380.342 lei, plus dobânda legală prev. de OG 92/2003 calculate de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea debitului.
În baza art. 13 din legea 241/2005 și art. 7 și 21 din legea 26/1990 se va comunica Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași copie a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.”
In termen legal aceasta sentinta a fost atacata cu apel de inculpatul S. O. si partea civila Autoritatea Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, fiind criticata pentru nelegalitate si netemeinicie.
Partea civila a criticat sentința doar sub aspectul laturii civile, luarea masurilor asigurătorii conform art. 249 NCPP asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale pârtii responsabile civilmente pana la concurenta sumei cu care s-a constituit parte civila in prezenta cauza, in cuantum de 1.380.342 lei.
Critica inculpatului adusă de apărătorul său, vizează greșita condamnare, susținând că nu sunt probe de vinovăție si pe acest motiv a solicitat achitarea inculpatului in baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penala, cu motivarea că, la dosar nu există probe că inculpatul ar fi săvârșit fapta penală de care este acuzat.
Susținerile pe larg făcute de apărarea inculpatului se regăsesc in preambulul încheierii de ședința din data de 10.03.2015, când au avut loc dezbaterile pe fond.
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor invocate de inculpat și partea civilă cat si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 417 al. 2, cod proc. penala, Curtea constata ca apelul părții civile este fondat iar al inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Cu referire la apelul partii civile;
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanței de fond, rezultă că, prin cererea de constituire ca, partea civila, a solicitat pe lângă obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat in suma de 1.380.342 lei si a dobânzii legale calculate conform dispozițiilor art. 120 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală si introducerea in cauza conform art. 16 VCPP ca parte responsabila civilmente a S.C.EUROMETAL OIL COMPANY S.R.L. GRAJDURI, pentru a fi obligata in solidar cu inculpatul la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat si luarea masurilor asigurătorii conform art. 163-167 VCPP coroborat cu art. 11din Lg.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale pârtii responsabile civilmente pana la concurenta sumei de 1.380.342 lei cu cit s-a constituit parte civila in cauza.
Instanța de fond nu a luat aceasta măsura, cu toate ca in cazul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, luarea masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale părții responsabile civilmente este obligatorie, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 din Lg. 241/2005.
Având in vedere cuantumul mare al prejudiciului, era necesar, ca instanța de fond sa dispună luarea acestor masuri in vederea valorificării bunurilor, pentru a fi recuperat prejudiciul cauzat bugetului de stat, in condițiile in care achitarea acestuia nu s-a făcut din inițiativa inculpatului.
Cu referire la critica de nevionavatie formulate in apel de inculpat;
Potrivit art. 19 din noul Cod penal, Vinovăție există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă.
1. Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, Curtea apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței bazei factuale.
Astfel, s-a reținut ca, inculpatul S. O., în decursul anului 2008, în calitate de administrator al . COMPANY SRL Grajduri, a înregistrat în contabilitate, cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale și operațiuni comerciale de cumpărare fictive, diminuând venitul net și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat corelativ cu neacordarea dreptului de deducere a TVA menționată în facturi.
Aceasta fapta in drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin 2 din Legea 241/2005 înainte de modificarea prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, cu aplic. art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005.
Nu poate fi primita solicitarea apărătorului inculpatului de achitare cu motivarea ca, întreg probatoriul administrat în cauză probează faptul că inculpatul S. O. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală întrucât, a înregistrat în contabilitatea societății a cărui administrator era, cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale ci operațiuni comerciale de cumpărare fictive, diminuând venitul net și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat corelativ cu neacordarea dreptului de deducere a TVA menționată în facturi.
Prin urmare nu sunt dubii cu privire la comiterea faptei de către inculpat așa cum a fost reținută de instanța fondului.
In concluzie, instanța de apel constata ca, probele administrate de prima instanță au fost apreciate si evaluate la justa lor valoare si, nu există nici o discordanta intre probele administrate si aspectele reținute in motivarea sentinței apelate cu privire la condamnarea inculpatului S. O..
Prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul-apelant a fost răsturnată pe baza probelor administrate în cauză, de prima instanță si amintite mai sus.
In baza acestor argumente va fi înlăturata si critica privind nevinovăția inculpatului.
In lumina acestor considerente apelul partii civile va fi admis in sensul celor artate mai sus iar apelul inculaptului va fi respins ca nefondat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Vazand si dsip. Art. 275 al. 3 Cod proc penala, cheltuielile judciare ocazionate de judecarea apelului partii civile vor ramane in sarcina statului.
Inculpatul va fi obligta la polata cheltuielilor judiciare catre sta conform art. 275 al. 2 Cod proc penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 1217/04.11.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, pe care o desființează în parte, în latură civilă.
Rejudecând:
Dispune luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului S. O. și ale părții responsabile civilmente . SRL, până la concurența sumei de 1.380.342 lei plus dobânda legală-valoarea prejudiciului stabilit de prima instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. O. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea apelului declarat de partea civilă rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2015.
Președinte,Judecător,
A. G. D. A.
O. M.
Grefier,
E. A.
Red./tehnored. A.D.
6 ex./10.04.2015
Tribunalul Iași
Judecător – S. C. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Sentința... → |
|---|
