Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 7014/99/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR. 2/2015

Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015

Completul compus din:

Președinte: D. D.

Grefier: L. A.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași

– a fost reprezentat prin procuror: M. D.

S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul S. C., fiul lui A. și L., născut la data de 17.12.1973, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 1063/NCPP din 30 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect - intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP)

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul-contestator S. C., personal, în stare de deținere, asistat de avocat M. S., apărător desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența condamnatului, precum și faptul că urmare admiterii cererii de abținere formulată de doamna judecător C. I. E., cauza a fost rerepartizată aleatoriu acestui complet.

Instanța procedează la identificarea condamnatului-contestator S. C., constatând că este fiul lui A. și L., născut la data de 17.12.1973. Interpelat, acesta învederează instanței că își menține contestația formulată.

Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității depunerii contestației, având în vedere că a fost comunicată contestatorului copia minutei pronunțată de instanța de fond la data de 07.10.2014, contestația fiind formulată la data de 30.10.2014, fiind depășit termenul procedural de 3 zile de declarare a contestației și acordă cuvântul asupra excepției invocate.

Avocat M. S., pentru contestator, cu privire la excepția tardivității lasă soluția la aprecierea instanței. Referitor la fondul cauzei, solicită admiterea contestației formulată de condamnat. Oficiu neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției tardivității invocată, din oficiu, de instanță, având în vedere că nu a fost respectat termenul de declarare a contestației de 3 zile. În ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea contestației formulate de contestatorul S. C. și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Condamnatul-contestator S. C., având cuvântul, consideră că a formulat în termenul legal contestația, solicitând admiterea acesteia.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra contestației penale de față:

Prin sentința penală nr. 1063/NCPP din 30 septembrie 2014, Tribunalul Iași, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013 și art. 595 Cod procedură penală, a respins cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată S. C., fiul lui A. și L., născut la data de 17.12.1973, C.N.P._, în prezent aflat în P. Iași.

A constatat autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 324/NCPP din data de 07.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 186/CJ/17.06.2014 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cuantumul cărora este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin sentința penală nr. 346/10.09.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr.180 din 13.12.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1116 din 01.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului S. C. după cum urmează:

- pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de dispozițiile art. 197 alin.1, 3 teza I C.penal cu aplicarea art.37 lit.a, art.75 alin.2 C.penal art.78 C.penal cu incidența art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- 8 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art. 37 lit.a, art.75 alin.2 C.penal, art.78 C.penal, art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1, alin.2 C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal, cu incidența disp. art.320 indice 1 C.proc.pen..

În baza art.33, 34 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În baza art.61 așlin.1 C.penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 721 zile de închisoare rămas neeexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/20.07.2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an și 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă totală de executat, de 16 ani și 6 luni închisoare.

În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.484/2012 din 02.04.2013 de către Tribunalul Iași, executarea pedepsei începând la data de 09.05.2012 și urmând să ia sfârșit la 08.11.2028.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța a analitzat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:

  1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, cu reținerea de circumstanțe agravante în ce privește infracțiunea de viol și lipsire de libertate dar și cazului special de reducere a pedepsei cu 1/3.
  2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la recidiva postcondamnatorie, concursul de infracțiuni.

1.În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele pentru infracțiuni săvârșite instanța urmează a verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare.

Astfel, instanța reține următoarele:

- Infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin.1, 3 teza I C.penal este incriminată în noul Cod penal la art.218 alin.1, 3 lit.c fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 10 la 25 de ani, iar în actualul Cod penal de la 5 la 12 ani.

S-a reținut, totodată, că inculpatului i-a fost aplicată agravanta prev. de art.75 alin.2 din Codul penal, constând în alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav, respectiv comiterea faptei asupra unei persoane, cunoscând împrejurarea că aceasta are un deficit de intelect și că nu se putea opune, împrejurare de care a profitat, circumstanță agravantă prevăzută și în noul cod penal, la art.77 lit.e, respectiv, săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze.

Potrivit art.78 NCP, în cazul în care există circumstanțe agravante se poate aplica o pedeapsă până la maximul special iar dacă acesta este neîndestulător se poate adăuga un spor până la 2 ani.

De asemenea instanța va reține că inculpatul a beneficiat de clauza de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă în contextul în care s-a făcut aplicarea disp. art.320 indice 1 C.proc.pen., caluză prevăzută în noul cod penal la art.396 alin.10, având același efect, respectiv reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Potrivit art.79 din noul cod penal, când în cazul aceleași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin.1, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează.

Ca atare făcând concursul între cauzele de atenuare și agravare a pedepsei, s-a reținut că, într-o primă etapă, ca urmare a aplicării art.396 alin.10 NCPP, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de viol comisă de inculpat se reduc cu 1/3, deci vor fi cuprinse între 3 ani și 6 luni și 8 ani. Într-o a doua etapă limita maximă se majorează cu 2 ani, ca urmare a reținerii circumstanței agravante, prev. de art.77 lit.e NCP, rezultând un maxim de 10 ani închisoare.

Față de cele reținute, instanța de fond a constatat că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de NCP în art. 218 alin.1, alin.3 lit.c cu aplicarea art.77 lit.e, coroborat cu art.78 C.penal și cu aplicarea art.396 alin.10 NCPP, cu referire la art. 79 alin.3 NCP, depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.

- Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.1, 2 C.penal este incriminată în noul Cod penal la art.205 alin.1, alin.3 lit.b, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 7 la 15 de ani, iar în actualul Cod penal de la 3 la 10 ani.

S-a reținut, totodată, că inculpatului i-a fost aplicată agravanta prev. de art.75 alin.2 din Codul penal, circumstanță agravantă prevăzută și în noul cod penal, la art.77 lit.e., iar potrivit art.78 NCP, în cazul în care există circumstanțe agravante se poate aplica o pedeapsă până la maximul special iar dacă acesta este neîndestulător se poate adăuga un spor până la 2 ani.

De asemenea instanța a reținut că inculpatul a beneficiat de cazul de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă în contextul în care s-a făcut aplicarea disp. art.320 indice 1 C.proc.pen., caz prevăzut în noul cod penal la art.396 alin.10, având același efect, respectiv reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Făcând aplicarea art.79 din noul cod penal, respectiv concursul între cauzele de atenuare și agravare a pedepsei, se reține că, într-o primă etapă, ca urmare a aplicării art.396 alin.10 NCPP, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de lipsire de libertate, comisă de inculpat se reduc cu 1/3, deci vor fi cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni. Într-o a doua etapă limita maximă se majorează cu 2 ani, ca urmare a reținerii circumstanței agravante, prev. de art.77 lit.e NCP, rezultând un maxim de 8 ani și 8 luni închisoare.

Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de NCP în art. 205 alin.1, alin.3 lit.b cu aplicarea art.77 lit.e, coroborat cu art.78 C.penal și cu aplicarea art.396 alin.10 NCPP, cu referire la art. 79 alin.3 NCP, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 8 ani și 8 luni închisoare.

- Infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1, și alin.2 C.penal este incriminată în noul Cod penal la art.224 alin.1 și alin.2, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.

Instanța a reținut că inculpatul a beneficiat de cazul de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă în contextul în care s-a făcut aplicarea disp. art.320 indice 1 C.proc.pen., caz prevăzut în noul cod penal la art.396 alin.10, având același efect, respectiv reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, deci limitele de pedeapsă reduse, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzute de noul cod sunt cuprinse între 4 luni și 2 ani și 4 luni.

Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de NCP în art. 224 alin.1, alin.2 cu aplicarea art.396 alin.10 NCPP depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 2 ani și 4 luni închisoare.

2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la recidiva postondamnatorie, și la concursul de infracțiuni, instanța a comparat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului (sub legea veche – Cod penal din 1969), de 16 ani și 6 luni închisoare, cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 43 alin.2 din noul C. pen. coroborat cu art.39 alin.1 lit.b din noul C.penal, luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența recidivei postcondamnatorii și sub legea nouă, față de cuantumul pedepselor stabilite (primul termen al recidivei fiind format din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/20.07.2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, iar al doilea termen al recidivei din pedepsele de 10 ani, 8 ani și respectiv 2 ani și 4 luni închisoare).

Potrivit art.43 alin.2 noul Cod penal, privitor la tratamentul sancționator în caz de recidivă când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată, sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă (în cazul în speță toate infracțiunile au fost săvârșite în stare de recidivă), pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni (art.39 alin.1 lit.b noul Cod penal), iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Ca atare, aplicarea tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii, potrivit dispozițiilor din noul Cod penal, va fi făcut în două etape, după cum urmează:

a) se vor contopi pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă, potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, prev. de art.39 alin.1 lit.b din noul cod penal, în pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În consecință, s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare (cea mai grea) cu pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care se va adăuga 3 ani 5 luni și 10 zile închisoare (respectiv 1/3 din 10 ani și 4 luni închisoare – format din 8 ani și 2 ani și 4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 13 ani 5 luni și 10 zile de închisoare.

b) pedeapsa rezultată se va adăuga la pedeapsa anterioară neexecutată, mai exact la restul de 721 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/20.07.2009 a Judecătoriei Răducăneni.

A rezultat că potrivit noului Cod penal, condamnatul ar fi avut de executat o pedeapsă maximă de 13 ani 5 luni și 731 de zile de închisoare.

În consecință având în vedere că pedeapsa aplicată persoanei condamnate, de 16 ani și 6 luni închisoare, pe care acesta o execută în prezent potrivit legii vechi, depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi (de 13 ani 5 luni și 731 zile închisoare), instanța a constatat că în cauză sesizarea comisiei este întemeiată urmând a fi admisă și, drept consecință:

A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 16 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 346/10.09.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr.180 din 13.12.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1116 din 01.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de dispozițiile art. 197 alin.1, 3 teza I C.penal cu aplicarea art.37 lit.a, art.75 alin.2 C.penal art.78 C.penal cu incidența art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- 8 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art. 37 lit.a, art.75 alin.2 C.penal, art.78 C.penal, art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1, alin.2 C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal, cu incidența disp. art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- restul de 721 zile de închisoare rămas neeexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/20.07.2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare.

A înlăturat sporul de 1 an și 6 luni închisoare aplicat.

În baza art. 6 alin. (1) N.C.P. a redus pedeapsa de 15 ani închisoare, la maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de art. 218 alin. 1 și alin.3 lit. c NCP cu aplicarea art.41 alin.1, art.77 lit.e, art.78 NCP, cu aplicarea art.396 alin.10 N.C.P.P.

În baza art. 6 alin. (1) N.C.P. a redus pedeapsa de 4 ani închisoare, la maximul special de 2 ani și 4 luni închisoare prevăzut de art. 224 alin. 1 și alin.2 cu aplicarea art.41 alin.1 NCP, cu aplicarea art.396 alin.10 NCPP.

În baza art. 43 alin. (2) NCP coroborat cu disp. art.39 alin.1 lit.b NCP a contopit pedepsele de 10 ani închisoare, de 8 ani închisoare și de 2 ani și 4 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care va adauga sporul de 1/3 din totalul pedepselor de 8 ani și respectiv de 2 ani și 4 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 13 ani 5 luni și 10 zile de închisoare, pedeapsă pe care o adaugă la restul rămas neexecutat, de 721 zile de închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru persoana condamnată S. C. – 13 ani 5 luni și 731 de zile de închisoare.

A menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b, e și f din N.C.P. pe durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a degradării militare prev. de art.69 NCP.

A menținut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) e) și f) NCP.

A dedus din pedeapsă durata executată de la data de 09.05.2012 la zi.

La rămânerea definitivă a prezentei se va anula MEPI nr.484/2012 din 02.04.2013 emis de Tribunalul Iași în baza sentinței penale nr. 346/10.09.2012 a Tribunalului Iași, și se va emite unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform hotărârii de față.

În baza art. 275 alin. (3) N.C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”

Sentința penală nr. 324/NCPP din data de 07.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași a fost modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 186/CJ/17.06.2014 a Curții de Apel Iași care a hotărât următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din L. nr. 255/2013, s-a admis contestația formulată de contestatorul condamnatS. C., fiul lui A. și L., născut la data de 17.12.1973, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 324/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr._, sentință pe care o desființează:

Rejudecând,

În baza dispozițiilor art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, s-a admis sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, pentru contestatorul condamnat S. C., fiul lui A. și L., ns. la data de 17.12.1973, aflat în prezent în P. Iași, în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.484/2012 din 02.04.2013 emis de Tribunalul Iași în baza sentinței penale nr. 346/10.09.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr.180 din 13.12.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1116 din 01.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-au descontopit pedeapsa rezultantă principală de 16 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 346/10.09.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr.180 din 13.12.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1116 din 01.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de dispozițiile art. 197 alin.1, 3 teza I C.penal cu aplicarea art.37 lit.a, art.75 alin.2 C.penal art.78 C.penal cu incidența art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- 8 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art. 37 lit.a, art.75 alin.2 C.penal, art.78 C.penal, art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1, alin.2 C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal, cu incidența disp. art.320 indice 1 C.proc.pen.;

- restul de 721 zile de închisoare rămas neeexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/20.07.2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare.

A fost înlăturat sporul de 1 an și 6 luni închisoare aplicat.

În baza art. 6 alin. (1) N.C.P. s-a redus pedeapsa de 15 ani închisoare, la maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de art. 218 alin. 1 și alin.3 lit. c NCP cu aplicarea art.41 alin.1, art.77 lit.e, art.78 NCP, cu aplicarea art.396 alin.10 N.C.P.P.

În baza art. 6 alin. (1) N.C.P. s-a redus pedeapsa de 4 ani închisoare, la maximul special de 2 ani prevăzut de art. 224 alin. 1 și alin.2 cu aplicarea art.41 alin.1 NCP, cu aplicarea art.396 alin.10 NCPP.

În baza art. 43 alin. (2) NCP coroborat cu disp. art.39 alin.1 lit.b NCP a contopit pedepsele de 10 ani închisoare, de 8 ani închisoare și de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul pedepselor de 8 ani și respectiv de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 13 ani 4 luni, pedeapsă pe care o adaugă la restul rămas neexecutat, de 721 zile de închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru contestatorul condamnat S. C. – 13 ani 4 luni și 721 de zile de închisoare.

S-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b, e și f din N.C.P. pe durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a degradării militare prev. de art.69 NCP.

S-a menținut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) e) și f) NCP.

S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 09.05.2012 la zi.

S-a dispus anularea MEPI nr.484/2012 din 02.04.2013 emis de Tribunalul Iași în baza sentinței penale nr. 346/10.09.2012 a Tribunalului Iași, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei decizii.

În baza dispozițiilor art. 272 alin. 2 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost înaintat din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În acest context instanța a constatat că există identitate de persoană, de obiect și de apărări între cauza soluționată prin pronunțarea sentinței penale nr. 324/NCPP din data de 07.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 186/CJ/17.06.2014 a Curții de Apel Iași și prezenta cauză, iar instanța a fost obligată să țină seama de soluția pronunțată anterior.

Este adevărat că în prezent Codul de procedură penală nu se stabilește expres inadmisibilitatea formulării unor cereri repetate de aplicare a legii penale mai favorabile conform art. 595 C.proc.pen., dar o atare dispoziție există în materia contestației la executare, materie identică celei de față – art. 599 alin. 5 C.proc.pen.

În plus, cât timp o soluție pronunțată de o instanță de judecată a dobândit autoritate de lucru judecat prin rămânerea definitivă, dispozițiile ei sunt obligatorii pentru toate persoanele și autoritățile cărora se adresează, cu putere de lege. Acesta este principiul autorității de lucru judecat, fundament al statului de drept, principiu aplicabil pe deplin și cauzei de față.

Așa cum reține și Curtea Constituțională în cuprinsul deciziei nr. 1470 din 08.11.2011 (MO nr. 853/02.12.2011) rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat.

Dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 CEDO, interpretat în lumina preambulului la Convenție care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante, reclamă securitatea raporturilor juridice, deci ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (cauza Brumărescu vs. România).

Astfel, soluția dispusă prin sentința penală nr. 324/NCPP din data de 07.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 186/CJ/17.06.2014 a Curții de Apel Iași se impune cu autoritate de lucru judecat cauzei de față, nemaiputând fi soluționată în fond o altă cerere de aplicare a legii penale mai favorabile referitor la același condamnat și aceeași pedeapsă cu închisoarea, în contextul în care dispozițiile legale incidente cauzei sunt aceleași.

Față de considerentele anterior expuse, cererea condamnatului dedusă judecății de față a fost respinsă întrucât există deja o soluție pronunțată de o instanță de judecată referitor la problema de drept invocată, soluție ce se impune cu autoritate de lucru judecat.

Hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul S. C., ce a susținut că poate beneficia de aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând contestația formulată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că este tardivă, excepție invocată de instanță și pusă în discuția părților.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că minuta hotărârii primei instanțe a fost comunicată condamnatului la data de 7 octombrie 2014, conform dovezii de primire existente la fila 30 din dosar, iar contestația a fost formulată la data de 30 octombrie 2014, conform datei menționate pe cererea contestatorului, fiind înregistrată la instanță la data de 5 noiembrie 2014.

Potrivit dispozițiilor art.597 alin.7 Cod procedură penală, hotărârea poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

În raport cu cele menționate, contestația promovată de condamnatul S. C. la data de 30 octombrie 2014, după împlinirea termenului de 3 zile prevăzut de lege este tardiv formulată și urmează a fi respinsă ca atare, în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.a Cod procedură penală, raportat la arat.597 Cod procedură penală, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, conform art.275 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul S. C., fiul lui A. și L., născut la data de 17.12.1973, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 1063/NCPP din 30 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași.

Obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2015.

Președinte,

D. D.

Grefier,

L. A.

Red.D.D.

Tehnored.A.L.

5 ex./12.01.2015

Tribunalul Iași

Judecător: M. M.

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Hotărâre din...  Mandat european de arestare. Sentința nr. 1/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel IAŞI