Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 151/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 254/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul N. I. împotriva sentinței penale nr. 151/29.12.2014 pronunțate de Judecătoria H..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
Curtea,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 151/29.12.2014 Judecătoria H. a hotărît:
În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte acțiunea civilǎ a părții civile I. D. și obligǎ pe inculpatul N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 17.09.1969, în ., cu domiciliul în ., județul Iași, CNP_, la plata cǎtre aceasta a sumei de 580 lei, reprezentând daune materiale de 80 lei și daune morale de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 834/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria H. a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 17.09.1969, în ., cu domiciliul în ., județul Iași, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în formă agravată, faptă prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen.
În fapt, s-a reținut în rechizitoriu că la data de 12.06.2013, inculpatul a lovit-o cu un pumn în zona feței pe persoana vătămată I. D. (care se afla cu oile la pășunat, pe un teren aparținând inculpatului), după care a deposedat-o de un băț pe care acesta îl avea asupra sa, aplicându-i (cu acel băț) o singură lovitură peste mâna stângă, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 4110/13.06.2013, emis de I.M.L. Iași.
Potrivit actului de sesizare, instanța reține că Serviciul de Ambulanță Județean Iași s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 568 lei, reprezentând cheltuielile de transport a persoanei vătămate I. D., Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 109,18 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate (cheltuieli de spitalizare), în timp ce Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 195,10 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate (consultație și investigații).
În timpul judecății, persoana vătămată I. D., prin apărătorul său ales, avocat T. D.-Luigi, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale de 5.000 lei și daune morale de 5.000 lei.
În cursul judecății, la primul termen cu procedură completă din data de 06.06.2014, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul personal a arătat că înțelege să recunoască în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței și a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 374 C.proc.pen., ca judecarea cauzei să se facă prin aplicarea procedurii speciale în cazul recunoașterii învinuirii.
Instanța, după punerea în discuția contradictorie a cererii formulate, a admis cererea inculpatului și după ascultarea acestuia, a procedat, în temeiul dispozițiilor art. 374 C.proc.pen., la administrarea probelor în circumstanțiere și a reținut cauza spre soluționare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, pentru o mai bună administrare a actului de justiție și pentru respectarea dispozițiilor procedurii penale speciale prevăzute de dispozițiile art. 374 alin. 4, 375 și 377 C.proc.pen., observând că soluționarea laturii civile în ceea ce privește pe partea civilă I. D. ar fi întârziat nejustificat soluționarea laturii penale, instanța, în baza art. 26 alin. 1 C.proc.pen., coroborat cu art. 377 alin. 2 C.proc.pen., a dispus disjungerea laturii civile în ceea ce privește pe partea civilă I. D. de latura penală a cauzei, formându-se un dosar nou pe rolul Judecătoriei H. și care a fost repartizat manual acestui complet de judecată.
Prin sentința penală nr. 83/13.06.2014 a Judecătoriei H., instanța a hotărât urmǎtoarele:
“În baza art. 5 alin. 1 C.pen., stabilește că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este vechiul Cod penal – respectiv art. 180 alin. 2 raportat la art. 72-80 din vechiul Cod penal – și nu actualul Cod penal, respectiv art. 193 alin. 2 raportat la art. 74-79 din actualul Cod penal.
În baza art. 180 alin. 2 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 17.09.1969, în ., cu domiciliul în ., județul Iași, CNP_, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în formă agravată.
În temeiul și în condițiile dispozițiilor art. 71 din vechiul C.pen. raportat la art. 5 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 alin. 1 lit. a, b și c din vechiul C.pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite prin prezenta sentință penală în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 2 ani și 2 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, conform art. 82 alin. 1 din vechiul C.pen., și care va începe să curgă, potrivit art. 82 alin. 3 din vechiul C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza fostului art. 359 alin. 1 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din vechiul C.pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutării obligațiilor civile.
În baza art. 71 alin. 5 din vechiul C.pen., suspendă pentru inculpat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., reține că persoana vătămată I. D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale de 5.000 lei și daune morale de 5.000 lei.
În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași și obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 568 lei, reprezentând cheltuielile de transport a persoanei vătămate, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 109,18 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate (cheltuieli de spitalizare), la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași și obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 195,10 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate (consultație și investigații), la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 26 alin. 1 C.proc.pen., coroborat cu art. 377 alin. 2 C.proc.pen., dispune disjungerea laturii civile în ceea ce privește pe partea civilă I. D. de latura penală a prezentei cauze, urmând să se formeze un dosar nou pe rolul Judecătoriei H. și care va fi repartizat manual acestui complet de judecată.
În baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., ia act de faptul că nici persoana vătămată, constituită parte civilă, I. D., și nici părțile civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. S.” Iași, ori Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.
În baza art. 398 și art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpat să plătească statului suma de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 400 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 50 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul fazei judecății”.
În cursul cercetǎrii judecǎtorești în prezentul dosar, instanța a administrat proba cu trei martori (doi propuși de partea civilă și unul propus de inculpat), declarațiile sub jurǎmânt ale acestora fiind atașate, de asemenea, la prezentul dosar. A fost atașat la prezentul dosar de judecată și întreg dosarul de fond nr._ al Judecătoriei H., dosar în care a fost audiat inculpatul și persoana vătămată, constituită parte civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului de față și ale dosarului de fond nr._ al Judecătoriei H., prin coroborarea tuturor probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul cercetǎrii judecǎtorești în ambele dosare, în ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către partea civilǎ I. D., instanța reține în fapt și în drept urmǎtoarele:
În drept, instanța reține cǎ rǎspunderea civilǎ delictualǎ, ca o sancțiune specificǎ dreptului civil aplicabilǎ pentru sǎvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajatǎ numai prin întrunirea cumulativǎ a patru condiții deduse din interpretarea art. 1349 și 1357-1358 C.civ. Potrivit art. 1349 și 1357-1358 C.civ., orice faptǎ a omului care cauzeazǎ altuia un prejudiciu obligǎ pe acela din a cǎrui greșealǎ s-a ocazionat a-l repara. Așadar, exigențele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicitǎ și acest prejudiciu, precum și existența vinovǎției celui care a cauzat prejudiciul, vinovǎție care existǎ atât sub forma intenției, cât și a culpei, neglijenței sau a imprudenței.
Instanța reține că, având în vedere că, în cauză, dovada existenței unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului a fost făcută, urmează să se stabilească în ce măsură s-a probat existența și întinderea prejudiciului cauzat părții civile I. D., în lipsa acestuia neputându-se angaja răspunderea civilă delictuală. Cu alte cuvinte, existența unui prejudiciu este condiția sine qua non a rǎspunderii civile delictuale.
Existența faptei ilicite presupune în aceastǎ materie o referire atât la încǎlcarea legii cât și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încǎlcarea legii.
Cu privire la daunele materiale, instanța reține că sumele solicitate cu acest titlu, reprezentând cheltuieli efectiv efectuate, nu au fost dovedite în totalitate prin probele administrate în cauză. Astfel, sumele cheltuite de partea civilǎ IIftode D. și dovedite efectiv cu martorii audiați pe latura civilǎ sub acest aspect sunt în cuantum total de 80 lei. Au fost avute în vedere declarațiile sub jurământ ale martorilor D. P. și B. C., ambii propuși de partea civilă, care au arătat că persoana vătămată le-a plătit câte 40 lei, pentru a-l ajuta la mulsul oilor.
Astfel, instanța reține cǎ rezultǎ un total al daunelor materiale dovedite de aceastǎ parte civilǎ de 80 lei.
Astfel, instanța reține cǎ întreaga sumă de bani solicitatǎ cu titlu de daune materiale de cǎtre partea civilǎ I. D. nu a putut fi doveditǎ cu probele administrate, nici sub aspectul certitudinii creanței și nici sub aspectul cuantumului solicitat.
În aceastǎ ordine de idei, instanța reține cǎ partea civilǎ I. D. nu a depus la dosarul cauzei nicio chitanțǎ sau bon fiscal din care sǎ rezulte cuantumul sumei de bani solicitate cu titlu de daune materiale, deși aceastǎ obligație proceduralǎ îi incumba și i s-a pus în vedere inclusiv prin încheierea de la termenul de judecată din data de 28.11.2014 să depună un desfășurător cu daunele materiale solicitate.
În ceea ce privește daunele morale, instanța apreciazǎ cǎ acestea reprezintǎ satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a sǎvârșirii unei faptei prejudiciabile de cǎtre o persoanǎ. Pentru a putea fi acordat trebuie ca prejudiciul moral sǎ fie dovedit sub aspectul existenței sale certe, doar întinderea acestuia fiind lǎsatǎ la aprecierea instanței de judecatǎ.
Cât privește prejudiciul moral suferit de aceastǎ parte civilǎ în prezenta cauzǎ, instanța apreciazǎ cǎ acesta reprezintǎ rezultatul dǎunǎtor direct de naturǎ nepatrimonialǎ al faptei ilicite și conduitei culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vǎtǎmare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umanǎ.
Sub acest aspect, instanța apreciazǎ cǎ acțiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizatǎ în sfera relațiilor sociale, a provocat în concret pǎrții civile I. D. un prejudiciu cauzat personalitǎții fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor fizice și psihice, efect al leziunilor sau vǎtǎmǎrilor fizice suferite de aceasta.
Orice suferințǎ fizicǎ presupune și o suferințǎ psihicǎ ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial în persoana pǎrții civile, pretinzând reparație corespunzǎtoare de cǎtre inculpat.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, prevǎzute de dispozițiile art. 1349 și 1357-1358 C.civ., respectiv fapta ilicită, constând într-o încălcare a normelor dreptului obiectiv prin care se aduce atingere unor drepturi subiective, prejudiciul, care trebuie să fie cert și nereparat, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele arătate mai sus, urmând, deci, a admite cererea părții civile I. D. privind plata de către inculpat a daunelor morale.
Astfel, urmare a acțiunii de lovire a inculpatului, partea civilă I. D. a suferit un prejudiciu moral, constând în consecințele negative ale faptei inculpatului, precum și implicațiile acestei fapte pe toate planurile vieții acesteia, respectiv pe plan fizic, psihic, moral, social, profesional și familial, partea civilă fiind în imposibilitatea de a-și desfășura în mod normal activitatea.
Față de împrejurarea că persoana vătămată a fost cea care l-a provocat pe inculpat (el lăsându-și vițeii la vacile inculpatului, pășunându-și oile pe terenul inculpatului și amenințându-l pe inculpat cu o bâtă, cu care, de altfel, a și fost lovit de către inculpat, după ce a fost deposedat de aceasta) și a perseverat în conflictul ivit, instanța va reține în sarcina persoanei vătămate o culpă în procent de 90%, iar în sarcina inculpatului o culpă în procent de 10%, care vor fi avute în vedere la aprecierea daunelor ce se vor acorda.
În concret, instanța, constatând îndeplinite condițiile rǎspunderii civile delictuale, dupǎ cum s-a dezvoltat și descris mai sus, va aprecia suma de 500 lei (ca urmare a diminuării cu 90% a sumei pe care persoana vătămată a solicitat-o, ca daune morale, ca efect al reținerii culpei acestuia, în proporție de 90%), sumǎ care urmeazǎ a fi plǎtitǎ de cǎtre inculpat, ca fiind o reparație adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de partea civilǎ I. D., ca urmare a faptei inculpatului.
În aprecierea acestui cuantum, instanța a avut în vedere, pe de o parte, împrejurarea cǎ prin acordarea daunelor morale se urmǎrește a se da și pǎrții civile I. D., ca persoanǎ prejudiciatǎ, o satisfacție echitabilǎ iar, pe de altǎ parte, cǎ acestea constituie și o sancțiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientǎ a unor fapte similare în viitor.
Instanța apreciazǎ cǎ despǎgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sǎ repunǎ partea civilǎ I. D. în situația anterioarǎ sǎvârșirii infracțiunii, ci reprezintǎ o compensare patrimonialǎ adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urmǎ, și nefiind vorba nici de o reparare integralǎ, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoașterea în patrimoniul persoanei vǎtǎmate, constituitǎ parte civilǎ în procesul penal, a unui drept de despǎgubire se justificǎ prin aceea cǎ instanța a dorit sǎ ofere acesteia o satisfacție care sǎ compenseze efectul vǎtǎmǎrii suferite, fǎrǎ a-l face însǎ sǎ disparǎ.
Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, având în vedere împrejurarea cǎ aceste sume nu trebuie sǎ constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, observând și principiul potrivit cǎruia stabilirea indemnizației destinate reparǎrii prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echitǎții, instanța apreciazǎ suma acordatǎ cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacție echitabilǎ a prejudiciului moral suferit de partea civilǎ I. D..
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul N. I., criticând acordarea daunelor materiale și morale, a căror existență și întindere susține că nu a fost dovedită.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În speță, este de necontestat faptul că la data de 12.06.2013, inculpatul N. I. a lovit cu un pumn în zona feței pe I. D., care se afla cu oile la pășunat, pe un teren aparținând inculpatului, după care l-a deposedat de un băț pe care acesta îl avea asupra sa, aplicându-i cu acel băț o singură lovitură peste mâna stângă, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată I. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale de 5.000 lei și daune morale de 5.000 lei.
În cauză, fără discuție, sunt îndeplinite condițiile de existență a răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului și legătura de cauzalitate.
Prejudiciul material încercat de partea civilă are caracter cert atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, însă sub acest aspect numai în limita ce rezultă din mărturiile martorilor D. P. și B. C. ce atestă cheltuieli având legătură cu consecințele faptei inculpatului, cheltuieli a căror valoare este de 80 de lei.
În privința cuantumului daunelor morale, instanța de apel apreciază că suma acordată de prima instanță este necesară pentru compensarea suferințelor fizice și morale ale părții civile.
Instanța de apel reține că prejudiciul moral, consecința negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară, care rezultă din lezarea unui drept, în speță dreptul la integritatea fizică a persoanei, este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă. Vătămarea integrității corporale a unei persoane are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferințele fizice încercate, tratamentul medical aplicat, perioada de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată, suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța reține că inculpatul a lovit pe partea vătămată I. D. cu pumnul în zona feței, apoi cu un băț peste mâna stângă, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale. Daunele morale acordate trebuie să cuantifice în primul rând prețul durerii suferite fiind vorba despre suferința fizică destul de mare resimțită de partea civilă în momentele în care era lovit de inculpat peste fașă și braț, precum și despre trauma morală.
Întinderea daunelor morale a fost stabilită de prima instanță în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, astfel încât suma acordat cu acest titlu prezintă o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără a constitui pentru acesta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
În raport de gravitatea suferințelor morale produse părții civile, Curtea apreciază că obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, astfel că nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul declarat de inculpatul N. I. împotriva sentinței penale nr. 151/29.12.2014 pronunțate de Judecătoria H..
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. I. împotriva sentinței penale nr. 151/29.12.2014 pronunțate de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Obligă pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
Președinte, Judecător,
I. E. C. A. G. O. M.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red./tehnored.: O.M.A.G./2 ex.
Judecătoria H.,
Judecător D. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
