Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 753/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 753/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 753/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător A. C.-C.
Grefier C. L.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 14.10.2015 prin procuror S. M. C.
S-a luat în examinare judecarea apelului formulat de inculpatul Ț. F. împotriva sentinței penale nr. 73 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosar_ având ca obiect furtul calificat (art. 229 NCP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 73 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosar_ , în baza art. 125 C. pen. coroborat cu art. 114 alin. 2 lit. a C.p., i-a fost aplicată inculpatului Ț. F., fiul lui Natural și G. T., născut la data de 23.02.1997 în mun. P., județul Iași, cu domiciliul stabil în . P., județul Iași, CNP_, studii 4 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul pentru Minori și Tineri Tichilești, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.p. cu aplicarea art. 113 alin. 3 C. pen.
În baza art. 399 alin. 3 lit. d C.p.p., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. s-a constat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 09.12.2014 până la data pronunțării hotărârii instanței de fond.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă V. M., domiciliată în . Iași, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente V. G. T. la plata sumei de 550 lei cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că partea civilă V. M. a renunțat la pretențiile civile.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 19.12.2014, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr._, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 4355/P/2014 din 18.12.2014 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului Ț. F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.p, cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în esență faptul că la data de 23.11.2014, în jurul orei 10.00, prin escaladarea gardului împrejmuitor, a pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate V. M. din satul Stolniceni P., iar de aici, prin forțarea ușii de acces, a pătruns în locuința persoanei vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri, un telefon mobil și suma de 350 lei.
Situația de fapt descrisă în actul de sesizare a fost reținută pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate V. M. (f. 13-19 ); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică (f. 24-28 ); declarațiile martorilor V. M. (f. 29-30), I. L. D. (f. 31-36 ), I. Miluță (f. 43-47) și I. I. (f.37-42), fișa de cazier judiciar (f. 56 ) coroborate cu declarația inculpatului Ț. F. (f.95-97).
La data de 19.12.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei P. a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acestei măsuri privative de libertate.
Prin încheierea de ședință din data de 14.01.2015 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei P. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 4355/P/2015 privind pe inculpatul Ț. F., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Din oficiu, instanța a dispus întocmirea referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului care a fost depus la dosar (filele 108-112).
Inculpatul a fost audiat la data de 16.02.2015 când a declarat că recunoaște comiterea faptei reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în actul de sesizare.
La termenul din 08.04.2015, instanța a dispus audierea din nou a inculpatului minor la data comiterii faptei și a audiat martorii I. Miluță, Ionță L. D., I. V. I. și a persoanei vătămate V. M..
Analizând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 23.11.2014 în jurul orei 8.30, inculpatul minor Ț. F., i-a observat pe soții V. M. și M. care se aflau pe peronul gării din . într-un tren. Având certitudinea lipsei de la domiciliu a vătămaților, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din locuința acestora.
În acest scop, în jurul orei 845, inculpatul Ț. F. a ajuns la locuința lui V. și a strigat la poartă. În timp ce se afla încă în fața porții persoanei vătămate, pe drum a trecut martorul I. L. D., care se îndrepta spre un teren situat în apropierea căii ferate. Inculpatul i-a solicitat și acestuia să strige la poarta persoanei vătămate, pentru a vedea dacă este cineva acasă, însă martorul nu a fost de acord, continuându-și drumul.
Întrucât martorului I. L. D. i s-a părut suspect comportamentul inculpatului Ț. F., acesta fiind cunoscut în localitate ca o persoană care sustrage bunuri din locuințe, fiind anterior arestat pentru săvârșirea de astfel de fapte, a decis să se ascundă după un gard viu, situat din apropierea liniilor de cale ferată, pentru a vedea ce intenții are inculpatul.
Astfel, martorul I. L. D. a văzut că inculpatul Ț. F. a strigat și la poarta vecinului persoanei vătămate, D. V., pentru a se asigura că nu poate fi observat de nimeni, după care a escaladat gardul împrejmuitor de la locuința persoanei vătămate și a pătruns în curte, iar de aici, prin forțarea ușii de acces, a pătruns în locuință.
În timp ce inculpatul Ț. F. se afla încă în locuința persoanei vătămate V. M., martorul I. L. D. a solicitat unui copil care trecea prin apropiere un telefon mobil și a sunat la poliție, sesizând săvârșirea faptei. După aceasta, s-a deplasat la locuința familiei I., unde a discutat cu martorii I. Miluță și I. I. și au luat hotărârea să se deplaseze la locuința persoanei vătămate V. M. pentru a-l prinde pe inculpat când iese din curte.
Astfel, imediat după săvârșirea faptei, în timp ce se afla încă în curtea locuinței persoanei vătămate cu bunurile sustrase și se îndrepta spre poartă, inculpatul a fost strigat de martorul I. I., care i-a solicitat să stea pe loc. Acest fapt l-a determinat pe inculpat să abandoneze o parte din bunurile sustrase situate într-o sacoșă din rafie, pe trotuarul din fața locuinței și să fugă de la locul faptei, doar cu suma de 350 lei și telefonul mobil.
Deși a fost urmărit de martorii I. L. D. și I. Miluță, inculpatul Ț. F. a escaladat gardul de la locuința persoanei vătămate, a pătruns în curtea numitului V. V., iar de aici, prin grădină, escaladând și alte garduri a reușit să fugă fără a fi prins de aceștia.
Situația de fapt descrisă anterior a fost reținută de instanță pe baza coroborării declarațiilor date de inculpat cu declarațiile persoanei vătămate V. M.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică; declarațiile martorilor V. M., I. L. D., I. Miluță și I. I..
Astfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a dat declarații detaliate asupra modului de comitere (actele preparatorii, modalitatea de pătrundere în locuință, bunurile sustrase, modalitatea de scăpar. Declarațiile martorilor audiați în ambele etape procesuale sunt concordante în ceea ce privește surprinderea inculpatului în curtea locuinței persoanei vătămate și a faptului că acesta a părăsit curtea în fugă în momentul în care a fost surprins.
În drept, fapta inculpatului minor Ț. F. care la data de 23.11.2014, în jurul orei 10.00, prin escaladarea gardului împrejmuitor, a pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate V. M. din satul Stolniceni P., iar de aici, prin forțarea ușii de acces, a pătruns în locuința persoanei vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri, un telefon mobil și suma de 350 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.p, cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p.
Pentru aceste motive, constatând dovedită vinovăția inculpatului minor Ț. dincolo de orice dubiu rezonabil, instanța va aplica acestuia o măsură educativă pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanelor vătămate V..
La individualizarea măsurii educative ce urmează a fi aplicată inculpatului minor, instanța va avea în vedere, potrivit art. 115 alin. (2) C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța va avea în vedere îndrăzneala deosebită, nespecifică vârstei manifestată de inculpatul minor care deși în timpul zilei, a pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate prin escaladarea gardului. Se va avea în vedere și împrejurarea că inculpatul și-a luat măsuri de prevedere, asigurându-se că nu este nimeni la domiciliul vătămaților și nici la locuința învecinată. Totodată, instanța va avea în vedere și perseverența infracțională deosebită a inculpatului care, deși a fost condamnat anterior la o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea unor infracțiuni similare, fiind liberat de doar 4 luni înainte de comiterea acestei fapte din executarea unei sancțiuni penale privative de libertate.
Din referatul de evaluare a inculpatului minor întocmit de S. de Probațiune Iași instanța reține că mediul de proveniență a acestuia este viciat, pe deoparte de adicția alcoolică a mamei și totala neimplicare a acestei a în procesul de educare al copiilor, și pe de altă parte de lipsa unei calificări profesionale, nivelul scăzut de școlarizare ce reprezintă o barieră reală în dobândirea unui loc de muncă.
Având în vedere că inculpatul prezintă în opinia consilierului de probațiune un risc mare de săvârșire a unor infracțiuni, de concluziile raportului în care se reține lipsa unor resurse interne și externe apte a conduce la adoptarea unui comportament în acord cu normele sociale, în baza art. 125 C. pen. coroborat cu art. 114 alin. 2 lit. a C.p. va aplica inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 399 alin. 3 lit. d C.p.p. și în acord cu Decizia ÎCCJ (Complet RIL)
nr. 7/2015, constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia.
În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. instanța va constata că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 09.12.2014 până la data pronunțării prezentei sentințe.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. instanța va admite acțiunea civilă promovată de partea civilă V. și va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente V. G. T. la plata sumei de 550 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând suma de bani sustrasă și contravaloarea telefonului mobil ).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat în cursul urmăririi penale în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului Public. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul cercetării judecătorești în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, inculpatul minor Ț. F. a exercitat calea de atac a apelului.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a solicitat ca în raport de conduita procesuală sinceră pe care a adoptat-o, de vârsta și nivelul de educație pe care l-a dobândit, de situația sa familiară și de împrejurarea ca pe timpul executării măsurii arestului preventiv a conștientizat natura și gravitatea faptei comise, să i se aplice o măsură educativă neprivativă de libertate și, în subsidiar, măsura educativa a internării într-un centru educativ.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din 18.12.2014 dat în dosarul de urmărire penală numărul 4355/P/2014, Judecătoria P. a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului minor Ț. F. pentru comiterea unei infracțiuni de ”furt calificat”, în varianta normativă prevăzută de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit.d) și alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. (3) Cod penal, constând în aceea că în ziua de 23.11.2014, în jurul orei 10.00, prin escaladarea gardului împrejmuitor, inculpatul a pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate V. M., situată în localitatea Stolniceni P. din județul Iași iar apoi prin forțarea ușii de acces, a pătruns în interiorul locuinței de unde a sustras mai multe bunuri între care și un telefon mobil și suma de 350 lei, cauzând un prejudiciu total estimat de persoana vătămată la suma de 550 lei.
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond a parcurs inițial procedura de camera preliminara la finele căreia, prin încheierea din 30.01.2015 dată de judecătorul de camera preliminara, s-a dispus începerea judecății. În continuare, în fața instanței de la Judecătoria P. s-a desfășurat judecata în primă instanță potrivit procedurii obișnuite.
Pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului Ț. F., a persoanei vătămate V. M., a martorilor V. M., I. Miluță, I. L. D. și I. V. I.. Totodată, în fața instanței de fond a fost administrată și proba cu înscrisuri.
În etapa deliberării, judecătorul fondului a realizat o analiză și o evaluare judicioasă și completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, pe baza căruia a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută la data de 23.11.2014, pe care, de altfel inculpatul Ț. F. a recunoscut-o în declarațiile pe care le-a făcut în fața organelor de urmărire penală și a instanței de fond.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa examenului de control judiciar de față sunt prezentate într-o manieră dezvoltată argumentele care au stat la baza soluției de sancționare penală a inculpatului minor, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției directe, reținută în sarcina inculpatului Ț. F. în comiterea infracțiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată.
În considerentele hotărârii date, judecătorul fondului a indicat mijloacele de proba care susțin și probează situația de fapt reținută în sarcina inculpatului Ț. F..
Efectuând propria analiza și evaluare a întregului material probator existent la dosar, instanța de apel constată dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă situația de fapt reținută în considerentele hotărârii supuse prezentului control judiciar și, implicit, vinovăția inculpatului Ț. F. în comiterea infracțiunii pentru care a fost pus sub acuzare și sancționat de către prima instanță. Analiza coroborată a plângerii și declarațiilor persoanei vătămate V. M., procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la 23.11.2014 și planșa fotografică realizată cu aceeași ocazie, fișa de intervenție la eveniment, declarațiile martorilor V. M., I. Miluță, I. L. D., I. V. I., P. M. și G. C., înscrisurile referitoare la situația școlara a inculpatului minor, referatul de evaluare întocmit la 27.01.2015 de un consilier de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune B. și declarațiile de recunoaștere date de inculpatul Ț. F. în calitate de suspect și apoi de inculpat, dovedește fără putință de tăgadă comportamentul ce se circumscrie sferei ilicitului penal pe care l-a avut inculpatul Ț. F. în ziua de 23.11.2014 și care, în linii mari, constă în pătrunderea prin escaladare și efracție în locuința persoanei vătămată V. M., profitând de lipsa acesteia de la domiciliu, de unde a sustras mai multe bunuri mobile, cauzând un prejudiciu total evaluat de persoana vătămata la suma de 550 lei.
De altfel, referitor la situația de fapt imputată și reținută în sarcina sa prin hotărârea de condamnare, inculpatul apelant Ț. F. nu a contestat-o prin motivele de apel formulate, ceea ce înseamnă că și-a însușit-o; criticile inculpatului au vizat individualizarea judiciară realizată de instanța fondului.
Pe baza situației de fapt dovedita, dincolo de orice îndoială, de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptei dovedit comisă de către inculpatul Ț. F., stabilind că aceasta se circumscrie conținutului juridic al infracțiunii de furt calificat, în varianta normativa prevăzută de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) Cod penal.
În raport de gravitatea crescută a infracțiunii comise, de importanța valorii sociale lezate – patrimoniul persoanei –, de faptul că inculpatul s-a asigurat în prealabil că în locuința vizata nu se găsea nicio persoană și apoi a profitat de această lipsa, aspect ce denotă o pregătire mentală a comiterii faptei din partea inculpatului, ca a ales să comită fapta pe timp de zi, că a pătruns în locuința persoanei vătămate prin escaladare și efracție, dând astfel dovada de insistență și curaj în realizarea hotărârii infracționale, că a sustras din locuință mai multe bunuri între care și o sumă de bani, că a fugit de la locul comiterii faptei atunci când a fost surprins de martorul I. L. D., de urmarea produsă constând în crearea unei pagube în dauna persoanei vătămate, reținând totodată că inculpatul, deși minor, nu se află la prima încălcare a legii penale, în antecedență acesta a mai fost sancționat penal cu o măsură educativa privativa de libertate pentru comiterea aceluiași gen de infracțiune, Curtea constată că singura sancțiune de drept penal în măsura sa asigure îndreptarea conduitei inculpatului minor, reeducarea acestuia în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, este măsura educativă a internării într-un centru de detenție. Raportat la elementele ce caracterizează fapta comisă (anterior expuse) și, mai ales, la trecutul infracțional al inculpatului minor, reținând totodată ca în antecedență acestuia i-a fost aplicată tot măsura educativă a internării într-un centru de deținere, măsură pe care a executat-o în regim penitenciar și care, se pare, că nu și-a atins scopul din moment ce inculpatul a reintrat în câmpul infracțional, Curtea reține că niciuna dinte celelalte măsuri educative – neprivative și privative de liberate – nu are aptitudinea de a asigura reeducarea inculpatului Ț. F., de a-i forma acestuia o altă atitudine față de relațiile sociale ocrotite pin mijloacele dreptului penal în așa fel încât inculpatul să nu mai comită în viitor alte fapte penale.
Față de argumentele explicitate mai sus, Curtea constată neîntemeiată critica inculpatului referitoare la sancțiunea de drept aplicată de instanța de fond.
Se reține astfel că elementele referitoare la faptă și la persoana inculpatului invocate de acesta în motivarea căii de atac de față au fost avute în vedere și ”cântărite” de judecătorul fondului atunci când a ales sancțiunea de drept penal pe acre a aplicat-o inculpatului.
Măsura educativă a internării într-un centru de deținere pentru o durată de 3 ani aplicată inculpatului apelant Ț. F. de către prima instanță, analizată în raport cu gravitatea crescută a infracțiunii comise, cu natura valorii sociale lezate – patrimoniul persoanei –, cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, de urmarea produsă constând în producerea unei pagube materială, pagubă pe care inculpatul nu a înțeles să o recupereze integral și cu elementele referitoare la persoana inculpatului care are în antecedența sa sancțiuni penale pentru comiterea aceluiași gen de infracțiune, apare ca fiind proporțională cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea socială crescută a inculpatului. Verificând din oficiu sentința penală supusa prezentului examen și din perspectiva dispoziției referitoare la perioada arestului preventiv executat de inculpatul minor Ț. F. pe parcursul procesului penal de față, instanța de control judiciar observa ca instanța fondului nu a procedat la deducerea duratei arestului preventiv din durata măsurii educative privative de liberate aplicată, limitându-se al a constata că inculpatul s-a aflat sub puterea arestului preventiv de las data de 09.12.2012 pâna la data pronunțării hotărârii fondului.
Față de aceasta dispoziție, reținând că potrivit dispozițiilor art. 127 Cod penal în cazul măsurilor educative privative de libertate dispozițiile legale referitoare la deducere se aplică în mod corespunzător, Curtea urmează să corecteze deficiența semnalată din oficiu și să facă aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal în sensul că din durata măsurii educative a internării . detenție aplicată inculpatului apelant Ț. F. prin sentința penală apelată, va fi dedusă perioada in care acesta a fost arestat preventiv, respectiv perioada începând de la data de 9.12.2014 la data de 14.04.2015, inclusiv.
Pentru toate considerentele mai sus dezvoltate, reținând că prezentul apel este nefondat, în baza dispozițiilor art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedura penală, Curtea va admite apelul declarat de Ț. F., fiul lui (natural) și G. T., născut la data de 23.02.1997 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 73 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa in parte, in latura penală.
Procedând la rejudecarea cauzei, pentru motivul sus dezvoltat, va înlătura din sentința penală apelată dispoziția privind constatarea că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 9.12.2014 până la data pronunțării sentinței apelate.
In conformitate cu art.127 Cod penal, cu referire la art.72 Cod penal, va deduce din durata măsura educativă a internării . detenție aplicată inculpatului apelant Ț. F. prin sentința penală apelată, perioada in care acesta a fost arestat preventiv de la data de 9.12.2014 la data de 14.04.2015.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va face aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii căii de atac, respectiv art. 272 și art. 275 alin. (2) cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.421 pct.2 lit.a Cod proc.pen., admite apelul declarat de inculpatul Ț. F., fiul lui (natural) și G. T., născut la data de 23.02.1997 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 73 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o desființează in parte, in latura penală.
Rejudecând cauza:
Inlătură din sentința penală apelată dispoziția privind constatarea că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 9.12.2014 până la data pronunțării sentinței apelate.
In baza art.127 Cod penal, cu referire la art.72 Cod penal, deduce din măsura educativă a internării . detenție aplicată inculpatului apelant Ț. F. prin sentința penală apelată perioada in care acesta a fost arestat preventiv de la data de 9.12.2014 la data de 14.04.2015.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentului apel, în cuantum de 500 lei, rămân în sarcina statului, sumă in care este inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, in sumă de 200 de lei (delegația nr._/19.05.2015), ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2015.
Președinte Judecător
M. V. C. C. A.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat: C.C.A.
8 exemplare/20.11.2015
Judecătoria P.: C. A. N.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 23-03-2015, Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
