Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 42/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIA PENALĂ NR. 42/2015
Ședința publică de la 17 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.-C.
Grefier V. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror L. Z. din cadrul D. – ST Iași
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpatul M. M. împotriva încheierii din 07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator, în stare de arest preventiv, asistat de av. H. R., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la identificarea inculpatului prin compararea datelor de stare civilă declarate de acesta și cele consemnate în dosar.
Interpelat inculpatul arată că își menține contestația formulată.
Instanța, potrivit normelor de procedură penală, dată fiind natura faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și starea de arest preventiv în care acesta se află, aduce la cunoștința inculpatului faptul că asistența juridică este obligatorie astfel încât s-au făcut demersurile corespunzătoare pentru desemnarea unui avocat din oficiu, în persoana domnului avocat H. R.. Interpelează inculpatul contestator dacă este de acord cu avocatul desemnat din oficiu.
Inculpatul contestator arată că este de acord cu avocatul din oficiu și nu are alte cereri de formulat.
Instanța față de împrejurarea că în fața instanței de la Tribunalul Iași, la termenul din 16 aprilie 2015, în cadrul concluziilor formulate de apărătorul inculpatului cu privire la măsura preventivă sub puterea căreia se află inculpatul, s-a solicitat înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, observând că potrivit dispozițiilor art. 242 alin.8 din Codul de procedură penală, în atare situație, instanța trebuie să asculte pe inculpat, în sensul de a i se lua o declarație cu privire la motivele pe care se întemeiază cerere, văzând că prima instanță nu a procedat la luarea unei declarații inculpatului, complinește această omisiune instanța de control judiciar și întreabă pe inculpatul contestator dacă dorește să dea declarație.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație.
Instanța procedează a audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației de față.
Av. H. R., pentru inculpatul contestator M. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și admiterea cererii formulată de inculpat, de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu este potrivită față de situația actuală a inculpatului, raportat la starea de sănătate a acestuia și la faptul că are doi copii minori în întreținere. De asemenea, arată c o măsură mai blândă l-ar ajuta pe inculpat să-și dovedească nevinovăția. În opinia sa, inculpatul nu prezintă un pericol deosebit pentru ordinea publică și nu există dovezi din care să rezulte că dacă se ia față de inculpat o măsură mai blândă acesta ar putea influența cursul procesului penal. Inculpatul este la primul contact cu legea penală, nu are antecedente penale. Tribunalul Iași a constatat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv însă apreciază că în mod greșit a menținut măsura de arest preventiv întrucât inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și consideră că putea lua față de inculpat o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii de arest preventiv luată față de inculpat, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a contestației formulată de inculpat și menținerea încheierii contestate, ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de pornografie infantilă, 4(patru) infracțiuni de viol în formă calificată și 2(două) infracțiuni de trafic de minori. Având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă în care se presupune că a acționat, vârsta părților vătămate, urmările produse, faptul că le-a obligat să întrețină relații sexuale și cu alți bărbați pentru diferite sume de bani, singura măsură oportună este cea a arestării preventive. Referitor la cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv formulată de inculpat arată că inculpatul a invocat aspecte de ordin personal care nu pot fi evaluate individual ci pe întreg ansamblul cauzei. Au fost propuse probe de către inculpat, iar la instanța de fond a depus un hard-disk ce nu a fost găsit de organele de urmărire penală. Nu se poate pune în discuție împrejurarea că inculpatul nu a beneficiat de o apărare eficientă. La analizarea cererii de înlocuire a măsurii de arest preventiv trebuie să se aibă în vedere dacă au apărut elemente noi, însă aspectele invocate de inculpat nu sunt noi și au mai fost evaluate anterior.
Solicită respingerea contestației formulată de inculpat.
Inculpatul având cuvântul arată că persoanele care îl acuză sunt implicate și în alte dosare asemănătoare. Părțile vătămate deși au o vârstă fragedă au la bază o infracționalitate foarte mare. Părțile vătămate nu s-au prezentat a audieri. Tot ce s-a consemnat sunt doar la nivel de zvon. A susținut că ar putea să se apere în mod concret doar dacă ar fi în stare de libertate.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 07 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 14, în baza dispozițiilor art. 362 alin.2 rap. la art. 208 Cod procedură penală, a fost verificata și constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. M. (fiul lui M. și M., născut la data de 17.08.1968 în loc. Cîrța, jud. Harghita, domiciliat în ., C.N.P._, aflat în prezent în P. Iași), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă, faptă prevăzută și pedepsită de art.374 alin.1 și alin.2 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 din Noul Cod penal, 4(patru) infracțiuni de viol în formă calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c) și d) din Noul Cod penal, fiecare cu aplic. art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, 2(două) infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin1,2 din NCP, toate cu aplic. art.38 alin.1 din Noul Cod penal, măsură pe care a menținut-o.
În temeiul art. 362 alin. 1 Cod proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, în considerentele hotărârii pronunțate, instanța fondului a reținut următoarele:
”Prin rechizitoriul nr. 251D/P/2014 din 08.12.2014 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Iași, înregistrat la această instanță sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. M., fiul lui M. și M., născut la data de 17.08.1968 în loc. Cîrța, jud. Harghita, domiciliat în ., jud. Iași, C.N.P._, aflat în prezent în Centrul de Retinere si Arest Preventiv Iasi, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă, faptă prevăzută și pedepsită de art.374 alin.1 și alin.2 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 din Noul Cod penal, 4(patru) infracțiuni de viol în formă calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c) și d) din Noul Cod penal, fiecare cu aplic. art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, 2(două) infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin1,2 din NCP, toate cu aplic. art.38 alin.1 din Noul Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, vara anului 2013 și până în cursul lunii iulie 2014 a recrutat pe minorele M. M. –I. în vârstă de 13 ani, D. P.- I., în vârstă de 13 ani, P. S.-G. în vârstă de 13 ani, R. M.–N. în vârstă de 15 ani, cu care a întreținut raporturi sexuale în scopul producerii de materiale pornografice, astfel încât raporturile sexuale avute cu minorele au fost filmate de către inculpatul M. M., precum și de către suspectul C.-G. P. CNP_ din aceiași localitate, fiind stocate în diverse sisteme informatice deținute de către aceștia.
Pentru acuzațiile menționate, prin încheierea penală nr. încheierea nr. 84/JDL/2014 din 19.07.2014 s-a respins propunerea D. – Serviciul Teritorial Iași de arestare preventivă a inculpatului M. M., luând față de acesta măsura preventivă a controlului judiciar.
Prin încheierea 61/JDL/24.07.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Iași s-a admis contestația formulată de D. – Serviciul Teritorial Iași și pe cale de consecință s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului M. M. fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 24.07.2014, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului.
Prin încheierile de ședință rămase definitive, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului până la data de 20.11.2014, inclusiv.
Ulterior, în procedura de cameră preliminară, prin încheierile de ședință din data de 18.11._.12.2014, 09.01.2015 și 04.02.2015, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 348 rap. la art. 207 alin.2 C.p.p. a verificat și menținut măsura arestării preventive.
Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2015, în temeiul art. 346 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 242D/P/2014 al D.-Seviciul Teritorial Iași și a dispus începerea judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 208 aliniatul 2 Cod procedură penală „ După trimiterea dosarului de către judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată verifică, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, înainte de expirarea acestei durate, cu citarea inculpatului. Dispozițiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit dispozițiilor la care se face trimitere:
„Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză”.
De asemenea, atunci când se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea ei, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară.
Potrivit dispozițiilor art. 242 aliniatul 2 Cod procedură penală o măsură preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Măsura preventivă a fost luată la data de 24.07.2014 în considerarea dispozițiilor art.223 alin. 2 Cod procedură penală, reținându-se că există suspiciunea rezonabilă că M. M. a comis infracțiunile de pornografie infantilă, 4(patru) infracțiuni de viol în formă calificată și 2(două) infracțiuni de trafic de minori, și că pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări legate de persoana acestuia, s-a apreciat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a reținut că aceleași mijloace de probă aduse în sprijinul acuzațiilor formulate împotriva sa ar dovedi și că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din interpretarea dispozițiilor legale prev. de art. 207 Cod procedură penală, citate mai sus, rezultă că menținerea măsurii preventive presupune menținerea temeiurilor care au determinat-o și lipsa vreunei împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
Sub aspect procesual legalitatea și temeinicia măsurii preventive la momentul de față se raportează la dispozițiile art. 202 și 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Examinând aplicabilitatea dispozițiilor penale și procesuale noi, instanța constată, pe de o parte că faptele imputate inculpatului prin actul de sesizare sunt sancționate cu o pedeapsă principală de la de la 2 la 7 ani închisoare, de la 5 la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, respectiv de la 5 la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar măsura arestării preventive a inculpatului, este legală și temeinică, proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva sa și necesară pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal.
Reevaluând materialul probator administrat în cauză, inclusiv avându-se în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale după momentul arestării preventive a inculpatului, instanța reține că de la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu a intervenit modificarea vreunuia dintre temeiurile care au justificat anterior luarea și prelungirea măsurii
Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice în sensul art. 202 C.p.p. (proces verbal de sesizare din oficiu,procese verbale de identificare,declarații martori, declarații părți vătămate: D. P. I., M. M. I., P. S.-G., R. M.–N., procese verbale de percheziție domiciliară, declarația suspectului C.-G. P., declarația inculpatului M. M.) care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile imputate .
Pe de altă parte, instanța constată că faptele pentru care inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța reține din probatoriul administrat că, față de conținutul presupuselor fapte imputate inculpatului prin actul de sesizare, împrejurările comiterii presupuselor fapte, profitând de starea de vulnerabilitate a victimelor, atitudinea inculpatului imediat presupuselor sale comiteri, dar și urmările produse și cele potențiale, asupra dezvoltării fizico-psihice a victimelor minore, presupusele fapte ce se impută inculpatului, și pentru care există indicii temeinice de comitere, prezintă un grad de pericol social sporit.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere totodată și valorile sociale ocrotite, precum și capacitatea redusă a inculpatului de a conștientiza pe deplin comportamentul antisocial.
Împrejurările ulterioare luării măsurii arestării preventive nu sunt de natură, prin conținutul lor concret, să înlăture bănuiala rezonabilă a implicării directe, nemijlocite a inculpatului, în săvârșirea faptelor grave prevăzute de legea penală de care este acuzat.
Eliberarea, în acest context, a inculpatului ar crea un sentiment de neîncredere în buna desfășurare a justiției si în valoarea sa restaurativă, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți în mod rezonabil ca autori ai unor astfel de fapte. Instanța nu poate reține că la acest moment este mai oportună o altă măsură restrictivă de drepturi, măsura preventivă luată apărând ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate in art. 202 alin. 1 și 3, art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, față de împrejurările și modalitatea în care se presupune că s-a realizat activitatea infracțională imputată inculpatului și de urmările faptelor, de gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpat și de natura relațiilor sociale vătămate, față de rezonanța socială negativă a faptelor de acest gen în rândul colectivității, se reține că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare din partea membrilor comunității locale din care provine și de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, stare de pericol concret care este actuală.
De aceea, în aprecierea interesului particular al inculpatului privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, instanța va constata preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatului impunându-se pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen.
Examinând dacă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării cu o măsură mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, poate fi admisă instanța reține următoarele:
Potrivit art.242 alin.2 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește la cerere sau din oficiu, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar, nu este întemeiată în condițiile în care la acest moment procesual niciuna dintre măsurile preventive propuse nu este de natură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
În primul rând, în aprecierea condițiilor generale de luare a măsurii arestului la domiciliu instanța reține că față de inculpatul M. M. această măsură preventivă nu este nici proporțională cu gravitatea acuzației aduse și nici suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen., în condițiile în care infracțiunea de care inculpatul este acuzat are un grad de pericol deosebit de ridicat reliefat în considerațiile făcute de instanță în cele ce preced, iar inculpatul nu prezintă suficiente garanții pentru a se putea aprecia că organul judiciar ar putea exercita un control real și efectiv asupra persoanei sale.
Astfel, deși s-ar putea susține că la acest moment procesual, după ce urmărirea penală a fost finalizată de procuror și după trecerea unui interval de timp în care inculpatul s-a aflat arestat preventiv, considerat suficient de către apărare, s-ar putea înlocui măsura preventivă cea mai aspră cu cea imediat următoare ca și gravitate, dar mai ușoară, instanța consideră că în cauză nu s-au făcut nici un fel de dovezi că arestul la domiciliu și-ar vădi eficiența față de inculpat.
Aceeași argumentare este valabilă și în condiția în care instanța ar fi decis să se oprească asupra măsurii preventive mai ușoare, cea a controlului judiciar, în condițiile în care pentru buna desfășurare a procesului penal instanța ar fi ajuns la concluzia că o garanție eficientă ar putea constitui limitarea libertății de mișcare a inculpatului.
În plus, în ce privește persoana acestuia, pentru care apărarea a susținut că nu are antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, nu are niciun interes de a influența martorii sau părțile vătămate, instanța menționează că față de inculpatul M. M. se rețin și indicii de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal, iar necesitatea prezervării valorilor sociale în fata pericolului concret că inculpatul să mai comită fapte grave dacă ar fi liber, asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, inclusiv prin înlăturarea riscului, încă real și actual, ca acesta să se sustragă procedurilor judiciare îndreptate împotriva sa, sau să influențeze aflarea adevărului prin posibila presiune asupra victimelor minore și martorilor cauzei, pledează pentru soluția menținerii celei mai severe măsuri preventive, respectiv arestul, în defavoarea altor măsuri alternative ale căror beneficii inculpatul nu este îndreptățit să le valorifice adecvat.
Tribunalul apreciază că, raportat la natura și complexitatea cauzei, paleta largă a valorilor ocrotite de legea penală, bănuit a fi fost lezate prin acțiunile imputate inculpatului, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv, la dispoziția instanței, în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în condiții de celeritate.
În considerarea celor mai sus-expuse, instanța apreciază că, o altă măsura preventivă, cel puțin la acest moment procesual, nu ar fi eficientă pentru protejarea ordinii publice dar și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, și ca urmare cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară va fi respinsă.
Instanța constată că în prezent sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 202 C.p.p. art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, că măsura preventivă dispusă față de inculpatul M. M., este necesară și proporțională cu gravitatea acuzaților formulate împotriva sa, că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Față de cele ce preced, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile legii procesual penale pentru a se dispune menținerea măsurii preventive dispuse față de inculpatul M. M., că la acest moment procesual, perioada arestării preventive se înscrie în limite temporale rezonabile, astfel cum sunt ele apreciate în jurisprudența CEDO, iar temeiurile arestării preventive impun cu necesitate în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat și la necesitatea ocrotirii ordinii publice și atingerii finalității legii penale, văzând că măsura este proporțională cu gravitatea acuzației, instanța, în baza dispozițiilor art. art. 362 alin.2 și ale art. 208 C.p.p a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală ,va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. M., și, în consecință:
În temeiul dispozițiilor 208 alin. 3 și art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală, a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală va menține măsura arestării preventive față de inculpatul M. M..”
Împotriva încheierii sus arătată, în termenul legal de 48 de ore, inculpatul M. M. a exercitat calea de atac a contestației.
În motivarea contestației promovate, inculpatul a susținut că față de stare sa de sănătate și de împrejurarea că are în întreținere doi copii minori, continuarea menținerii sale sub puterea arestului preventiv nu se mai justifica și că, mai adecvata, ar fi în cazul său măsura preventiva a arestului la domiciliu.
Susține inculpatul că în condițiile în care nu are antecedente penale, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar sub puterea unei masuri preventive mai blânde ar avea posibilitatea de a-și ”dovedi nevinovăția”.
A solicitat admiterea contestației cu consecința finală a înlocuirii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea constată neîntemeiată contestația promovată de inculpatul M. M. pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
În examinarea măsurii preventive sub puterea căreia se afla inculpatul contestator M. M., instanța de control judiciar pornește de la normele de procedura penala care reglementează arestul preventiv în etapa judecății, respectiv art. 362 corelat cu art. 208 și art. 207 Cod procedura penală conform cu care, în cadrul procesual al verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța poate dispune fie menținerea măsurii preventive când constată că temeiurile care au determinat luarea ei se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă fie revocarea măsurii când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive.
În cadrul examenului de față, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 242 alineatul 2 Cod procedură penală potrivit cărora o măsură preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
În dosarul supus prezentei analize, temeiul de drept care a fundamentat luarea măsurii arestului preventiv îl constituie dispozițiile de art. 223 alin. (2) Cod de procedură penală. Ca și argumentare de fapt care a susținut soluția judecătorului de luarea masurii arestului preventiv față de inculpatul M. M., s-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de pornografie infantilă, viol și trafic de minori pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, s-a apreciat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De la momentul luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul M. M. (24.07.2014) și până în prezent, se constată că în dosar a intervenit o modificare majora din perspectiva ”greutății acuzațiilor” prin aceea ca procurorul de caz a dispus trimitere în judecata a inculpatului sub aspectul comiterii unui numar de 7 infracțiuni grave, respectiv infracțiunile de pornografie infantilă, în varianta normativă prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) Cod penal, în forma continuată, viol, în forma agravata prevăzuta de art. 218 alin. (1) și (2) Cod penal (4 infracțiuni) și ”trafic de minori”, în varianta agravata prevăzuta de art. 211 alin. (1) și (2) Cod penal (2 infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal. Aceasta schimbare intervenita în evoluția dosarului îndreptățește la a aprecia ca indiciile temeinice care susțineau suspiciunea rezonabila de comitere de către inculpat a faptelor penale imputate, existente în etapa de debut a anchetei penale au fost confirmate, respectiv întărite de probele strânse ulterior, pe parcursul anchetei, căpătând forța, greutatea necesara pentru a susține soluția de trimitere în judecata.
Efectuând propria analiza și evaluare a materialului probator existent la dosar, de o maniera sumara, specifica cadrului procesual de față, judecătorul din controlul judiciar reține ca acesta furnizeaza un ansamblu de date și informații credibile și serioase ce legitimează suspiciunea rezonabila ca inculpatul M. M. ar fi avut un comportament ilicit care se circumscrie conținutului constitutiv al unor infracțiuni din domenii infracționale diferite – pornografie infantila, viol și trafic de minori – toate însă, având ca și componentă . sexuală comise asupra unor minori. În linii mari, probatoriul strâns justifica bănuiala plauzibila cum ca, în perioada vara anului 2013 – luna iulie 2014, inculpatul M. M., în baza unei infracționale unice, ar fi recrutat pe minorele M. M.-I. (în vârstă de 12 ani), D. P.-I. (în vârstă de 13 ani), P. S.-G. (în vârsta de 13 ani) și R. M.-N. (în vârsta de 15 ani) și, prin constrângere (fizica și psihică), ar fi întreținut repetat acte sexuale cu fiecare dintre acestea, ar fi filmat (personal și, indirect, prin intermediul martorului C.-Galbena P.) derularea actelor sexuale în vedere obținerii de materiale pornografice, iar pe două dintre cele patru minore (D. P.-I. și M. M.-I.) le-ar fi obligat să întrețină, în mod repetat, relații sexuale cu diverși bărbați în schimbul unor sume de bani. Această situație faptică rezultă din analiza și evaluarea judicioasa a întregului material probator existent la dosar, mijloacele de probă strânse coroborându-se și completându-se între ele,susținând o baza factuală care legitimează suspiciunea rezonabilă că inculpatul M. M. ar fi comis infracțiunile pentru care a fost pus sub acuzare și apoi trimis în judecata.
Simpla negare din partea contestatorului M. M. a comportamentului ilicit imputat, în lipsa unor elemente, date și chiar probe care să dea credibilitate poziției procesuale a inculpatului, nu este în măsura să infirme și nici măcar să contrazisa ansamblul probator existent la dosar, după cum nu probeaza nici lipsa de temeinicie a probele care susțin suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor penale.
Referitor la susținerea contestatorului inculpat privind starea de sănătate și împrejurarea ca are în întreținere doi copii minori, împrejurări care fac necesara prezența sa la domiciliu, se impune a arata ca în raport cu normele de procedura penala incidente în materia masurilor preventive, situațiile de genul celor invocate nu sunt de natura sa justifice revocarea, înlocuirea sau ne-menținerea arestului preventiv sub puterea caruia se afla inculpatul M. M.. Eventualele afecțiuni medicale pot fi tratate și în rețeaua sanitară din mediul carceral, iar în privința copiilor minori, autoritățile abilitate ale statului au îndatorirea de a lua măsuri corespunzătoare de ocrotire a acestora.
Nici lipsa antecedentelor penale nu constituie o împrejurare care să justifice înlocuirea masurii preventive a arestului întrucât aceasta este stare de normalitate pentru fiecare membrul al societății românești.
Cu privire la soluția dispusa de judecătorul de la instanța de fond, aceea de menținere a arestului preventiv fata de inculpatul M. M. și de respingere a cererii de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, judecatorul din controlul judiciar ține să remarce faptul că soluția data este însoțită și susținuta de argumente solide și pertinente, prezentate într-o maniera dezvoltata în considerentele hotarârii examinate, argumente care conving pe deplin asupra justeții soluției date.
Dată fiind pertinența și consistența argumentelor de fapt și de drept dezvoltate în considerentele hotarârii examinate, completate cu argumente extrase din jurisprudența Curții de la Strasbourg, judecatorul de la instanța de control judiciar înțelege să-și însușească în integralitatea lor aceste argumente și, la rândul său, să le rețina în fundamentarea soluției de respingere a contestației de față.
În completarea argumentelor reținute în considerentele hotărârii Tribunalului Iași, însușite în totalitate în controlul judiciar, Curtea ține să evidențieze faptul ca infracțiunile de viol, pornografie infantilă și trafic de minori au ca si urmări pe lângă încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei și producerea de traume psihice profunde asupra victimelor minore, în sensul că trauma psihica cauzată de . sexuală de cele mai multe ori este iremediabila, iar efectele sale sunt pe timp îndelungat, putând genera fenomene și trăiri dintre cele mai negative. De aceea, autoritățile judiciare ale statului trebuie să aibă o reacție constant ferma și să dispună, prin pârghiile conferite de lege, toate acele masuri care sunt apte să asigure ordinea de drept, prin eliminarea riscului supunerii la abuzuri și exploatări sexuale ale unor minori care provin din familii dezorganizate, sărace și care astfel prezintă o stare accentuată de vulnerabilitate.
Într-o altă ordine de idei, nu pot rămâne nepunctate elementele ce caracterizează activitate infracțională suspectat desfășurata de inculpatul Malgeac M. și care justifica aprecierea ca lăsat în mediul social, indiferent de măsurile de control ce ar fi luate, acesta nu ar relua conduita infracțională. În acest sens, judecătorul observa faptul că presupusa activitate infracțională s-a derulat pe o perioada de timp relativ mare (de aproximativ 1 an), că acțiunile ilicite s-ar fi consumat în locuința inculpatului, la adăpost de vigilența semenilor, ca acesta ar fi profitat de situațiile de vulnerabilitate și de lipsa experienței de viață în care se găsea fiecare dintre cele patru victime, că între inculpat și victimele sale există o diferență de vârsta remarcabilă, ca două dintre victime erau virgine la momentul comiterii actelor sexuale asupra lor, că inculpatul ar fi utilizat mijloace psihice dar și fizice pentru a le determina pe minore la întreținerea de actele sexuale normale și orale. Aspectele redate, în opinia judecătorului, transmit ideea că inculpatul Malgeac M. a ignorat și chiar a sfidat legea penală, alegând să încalce de o maniera ”primitivă” valori sociale importante aparate prin normele de drept penal, ceea ce îndreptățește la a aprecia că periculozitatea sa socială este una crescută.
Deloc de neglijat este și faptul că în cadrul comunității din care face parte, inculpatul Malgeac M. era cunoscut sub porecla ”pedofilul” ceea ce vine sa confirme, o data în plus, starea de pericol pentru ordinea publica, pericolul de a atrage în capcana sa și pe alte minore care ar risca astfel să fie supuse unor abuzuri sexuale.
Periculozitatea socială crescută a inculpatului, natura și gravitatea sporita a infracțiunilor de care acesta este acuzat și duritatea sancțiunilor penale pe care le riscă, faptul că inculpatul a optat să obțină beneficii materiale ilicite din activitatea de trafic de minori, ignorând posibilitatea de a presta o munca licita, atragerea și implicarea efectiva în acțiunile ilicite și a altor persoane, sunt aspecte care pledează pentru menținerea celei mai severe măsuri preventive față de inculpatul contestator.
În considerarea aspectelor mai sus dezvoltate, se concluzionează că Malgeac M. reprezintă un pericol pentru ordinea publica din perspectiva riscului crescut de a mai săvârși alte fapte penale de genul celor bănuit comise. Pentru înlăturarea acestei stări de pericol, în scopul de a proteja ordinea publica, autoritățile judiciara trebuie sa folosească pârghiile legale care permit menținerea inculpatului Malgeac M. în stare de detenție provizorie, unica modalitate apta, la acest moment al procedurii judiciare, să împiedice reintrarea acestuia pe tărâm infracțional.
Din perspectiva jurisprudenței CEDO, se reține că instanța europeana a statuat că detenția preventivă nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită la art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, McKay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, C. împotriva Romaniei); orice plasare sub arest preventiv a unui acuzat, chiar si pentru o scurta durata, trebuie sa fie justificata in mod convingător de către autorități, (Chichkov impotriva Bulgariei, Musuc impotriva Moldovei, Tarau impotriva Romaniei).
Arestarea preventiva a inculpatului Malgeac M., dispusă la data de 24.07.2014, a fost determinată de starea de pericol ilustrată si de necesitatea prezervării ordinii publice, temeiuri care subzista și la acest moment și, în plus, se remarca ca a intervenit acea modificare din perspectiva ”greutății probelor” – despre care s-a făcut vorbire anterior - care vine să întărească convingerea necesității menținerii inculpatului în afara mediului social.
Doua elemente a invocat inculpatului în motivarea căii de atac de față, respectiv starea de sanatate și nevoia de a-i îngriji pe copiii săi minori, elemente cărora li s-a răspuns anterior, arătându-se ca nu sunt primite și că nu au forța de a înlătura necesitatea menținerii inculpatului în afara mediului social pentru a proteja astfel ordinea juridică.
În considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, reținând că soluția judecătorul de la prima instanță este corecta, iar argumentele care o însoțesc sunt de natura să convingă asupra justeței ei, instanța de control judiciar își însușește argumentele magistratului de la Tribunalul Iași și, adăugând și argumentele proprii dezvoltate mai sus, urmează să dispună respingerea, ca nefondata, a contestației formulată de inculpatul M. M., împotriva încheierii din 07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14, încheiere pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. (2) Cod procedura penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul M. M., fiul lui M. și M., născut la data de 17.08.1968 în localitatea Cîrța, jud. Harghita, domiciliat în com. P., ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva încheierii din 07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14, încheiere pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr._/17.04.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul M. M. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentei contestații, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
Președinte,
A. C.-C.
Grefier,
V. M.
V.M. 23 Aprilie 2015
Redactat/Tehnoredactat jud. C.C.A.
2 exemplare/11.06.2015
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 38/2015. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 151/2015.... → |
|---|
