Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 7317/99/2014/a9
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIE Nr. 32/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Grefier C. L.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei penal privind pe inculpatul C. M. A., având ca obiect contestația promovată de acesta împotriva încheierii de ședință din 02.03.2015 pronunțată de Tribunalul Iași - menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul contestator C. A. în stare de arest preventiv asistat de av. V. A., înc alitate de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța procedează la verificarea identității inculpatului contestator C. A., fiul lui M. și al lui C., născut la 10 Noiembrie 1995, în prezent deținut în P. Iași.
Interpelat fiind, acesta precizează, atât personal cât și prin intermediul apărătorului ales, că își menține contestația promovată și nu are de formulat cereri prealabile dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu are de formulat cereri prealabile dezbaterilor.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile dezbaterilor, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în contestație.
Av. V. A. pentru inculpatul contestator C. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și motivată în fapt și în drept. Din lecturarea încheierii contestate a observat că s-a reținut că în cursul lunii august 2014 inculpatul ar fi solicitat martorului N. I. să nu declare nimic despre un cuțit, ceea ce a determinat instanța de fond să rețină că inculpatul ar încerca să influențeze aflarea adevărului, să influențeze martorii, menținerea lui în stare de arest preventiv fiind justificată în acest context.
Solicită a se avea în vedere, pe de o parte, faptul că inculpatul a recunoscut încă de la început că a avut asupra lui un cuțit, iar pe de altă parte, faptul că printre primii martori, dacă nu cumva chiar primul martor care a dat declarație în fața instanței de judecată este martorul N. I., care și-a menținut depoziția dată în fața organelor de anchetă. În acest context nu poate înțelege argumentarea primei instanțe pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pe motiv că acesta ar influența martorii. Totodată, solicită a se avea în vedere că în cauză mai sunt de audiat doar doi martori minori. Instanța de fond nu a motivat în nici un fel de se nu s-ar putea desfășura în condiții optime cercetarea judecătorească dacă inculpatul nu ar fi arestat preventiv. Instanța de control judiciar are și motive umane, nu numai legale, pentru a dispune înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, măsură mai blândă, dar care implică respectarea unor obligații din partea inculpatului, obligații pe care acesta le cunoaște și le va respecta. Consideră că este posibilă înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu având în vedere și perioada îndelungată de timp de când inculpatul este privat de libertate. Pe cale de consecință, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, considerentul principal fiind acela că instanța de fond a analizat în mod just îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală. Face o primă remarcă în sensul că nu au fost aduse argumente cu caracter de noutate pentru instanța de fond, în fața căreia s-a susținut cererea de înlocuire, față de precedentele care au mai fost formulate înaintea acesteia, și nici din actele dosarului nu a rezultat ca atare o asemenea împrejurare, care să facă admisibilă această cerere. O a doua remarcă este aceea că instanța de fond nu și-a bazat soluția de respingere a cererii de înlocuire exclusiv pe împrejurarea încercării inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului, ci au mai fost avute în vedere și alte elemente, care au fost cuprinse în încheierea contestată și care nu au fost puse în discuția contradictorie astăzi. Se referă cu predilecție la concluziile raportului de evaluare psiho – socială a inculpatului din care rezultă gradul foarte scăzut de conștientizare a faptelor și de percepție a acestuia asupra faptelor comise, chestiune care ține în mod direct de îndeplinirea sau nu a condițiilor impuse de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală. Susținerea că mai sunt de audiat doar doi martori din lucrări a fost avută în vedere de instanța de fond și la cererile anterioare, de aceea, în mod corect s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 pct. 2 Cod procedură penală. Pe aceste considerente solicită respingerea contestației.
Av. V. A. pentru inculpatul contestator C. A., solicitând cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere că în ceea ce privește raportul de evaluare psiho – socială, este unul exhaustiv și, de asemenea, nu i se poate imputa inculpatului slaba pregătire profesională, în sensul că nu are studii superioare. Inculpatul este o persoană care nu a urmat o facultate; el a prezentat faptele raportat la gradul lui de înțelegere și percepție a realității, la cele întâmplate, ceea ce a prezentat el fiind susținut de concluziile raportului de evaluare psiho – socială. Consideră că se poate dispune admiterea contestației.
Inculpatul contestator C. A., având ultimul cuvânt, solicită a se reține că nu a influențat martorul N. I. în nici un fel; acesta era speriat că va ajunge complice și de aceea i-a spus să declare că nu a avut el cuțitul. Regretă că a procedat astfel. Solicită admiterea contestației, să se aibă în vedere că este tânăr și că la vârsta lui este foarte greu să fie privat de libertate.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Ulterior deliberării,
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.03.2015 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus următoarele:
În baza art. 242 alin. 2 Cod proc. pen. respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.11.1995 în . cetățean român, C.N.P._, domiciliat și ., jud.Iași, aflat în prezent în P. Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/07.08.2014 emis de Tribunalului Iași, în dosarul nr._, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 362 alin. 2 Cod proc. pen. raportat la art. 208 alin. 4 Cod proc. pen., verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul C. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.11.1995 în . cetățean român, C.N.P._, domiciliat și ., jud.Iași, aflat în prezent în P. Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/07.08.2014 emis de Tribunalului Iași, în dosarul nr._, măsură pe care o menține.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele
Prin rechizitoriul Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Iași, dat în dosarul nr. 798/P/2014 din 21.08.2014, a fost trimis în judecată inculpatul C. A., sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „tentativă de omor calificat” prev. de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal – art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că: în noaptea de 02/03.08.2014, în jurul orelor 02,30, în timp ce se afla pe raza satului Sîngeri, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan generat chiar de atitudinea inculpatului care a refuzat să părăsească domiciliul martorei C. T., unde intrase fără drept, le-a aplicat mai multe lovituri de cuțit numiților care interveniseră în sprijinul proprietarei.
Pentru această faptă reținută în sarcina inculpatului, prin încheierea penală nr. 92/JDL din 07.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, în baza art. 226 din noul Cod de procedură penală, rap. la art. 202 alin. 1, 3, alin. 4 lit. e din noul Cod de procedură penală, art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A., pentru o perioadă de 20 zile, începând cu data de 07.08.2014 și până la data de 26.08.2014, inclusiv, iar la sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 23.08.2014, dată în dosarul nr._ 14, judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, în procedura de cameră preliminară. De asemenea, această măsură preventivă a fost menținută și ulterior, în cursul judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare al disp. art. 208 alin. 2 și 3 și art. 207 alin. 4 C.proc.pen. rap. la art. 223 alin. 2 și art. 202 alin. 1, 3 C.proc.pen., instanța constată că măsura arestului preventiv este una legală și temeinică, având în vedere că din materialul probator administrat până la acest moment rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. A. ar fi săvârșit fapta pentru care a fost anchetat penal și trimis în judecată. În acest sens, instanța are în vedere următoarele probe:
- procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă;
- declarațiile persoanelor vătămate D. C. și A. D. I.;
- declarațiile martorilor N. I. V., C. B. I., D. G., T. Ș., C. T., C. I., C. A., P. L. și Saraiman C., mare parte din ei fiind audiați și în cursul judecății, fără a releva elemente distincte față de cele declarate în cursul urmăririi penale;
- declarațiile inculpatului C. A. din cursul urmăririi penale;
- raportul de constatare medico-legală nr. 5763/08.08.2014 întocmit de către IML Iași, care evidențiază leziunile suferite de persoana vătămată A. D. I.: „un traumatism al hemitoracelui drept obiectivat prin plagă înjunghiată hemitorace drept fără interesare pleura pulmonară, pe linia axilară anterioară, în spațiul X intercostal.”;
- raportul de constatare medico-legală nr. 5764/08.08.2014 întocmit de către IML Iași, care evidențiază leziunile suferite de persoana vătămată D. C., respectiv: „un traumatism toraco abdominal obiectivat prin: plagă înjunghiată hemitorace stâng pe linia axilară anterioară, în spațiul XI intercostal cu interesare peritoneală și extravazarea mare eplipoon și disjuncție condro condrală. Plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace drept posterioară, la 6 cm. Paravertebral fără interesare pleuro pulmonară, spațiul IX intercostal. Plagă înjunghiată nepenetrantă epigastrică fără interesare peritoneală paramedian stg. cu hematom parietal. Plagă înjunghiată hemitorace stg. nepenetrantă în spațiul VI intercostal linia axilară posterioară fără interesare pleuro pulmonară. Plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace stg. în spațiul VIII intercostal pe linia axilară anterioară fără interesare pleuro pulmonară, pentru care s-a intervenit chirurgical și s-a efectuat laparatomie exploratorie, drenaj peritoneal, sutura plăgilor toraco abdominale”;
- procesul – verbal din data de 05.08.2014, întocmit de organele de poliție cu ocazia căutării inculpatului C. A., din care rezultă faptul că mama acestuia a declarată că fiul său nu se află la domiciliu, fiind plecat din dimineața zilei de 04.08.2014 la muncă, probabil într-o localitate din jud. Harghita;
- procesul – verbal de depistare, din data de 05.08.2014, întocmit de organele de poliție din ., care confirmă faptul că acesta a fost găsit pe raza acestei localități, fără însă a opune rezistență pentru a fi condus la postul de poliție de pe raza acestei localități.
Cele arătate anterior se circumscriu dispozițiilor art. 208 rap. la art. 207 alin. 4 C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura arestului preventiv sub aspectul necesității acesteia, cu atât mai mult cu cât din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. A. ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și cu privire la care se desfășoară prezenta cercetare judecătorească, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, dat fiind că, menținerea acesteia se consideră necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (existând indicii de încercare de influențare a martorului N. N. I. potrivit cu care, inculpatul a încercat să-l determine să declare mincinos în fața organelor de poliție, respectiv: „A. mi-a cerut să nu spun că a avut cuțit asupra lui”). Astfel, instanța a reținut situația inculpatului C. prin raportare la martorul N. I., în sensul încercării de influențare a acestuia și nu la un alt martor din dosar, astfel cum a arătat apărarea că s-ar fi făcut.
În plus, contrar susținerilor apărării, în continuare privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind astfel în continuare îndeplinite în cazul acestuia exigențele art. 223 alin. 2 C.proc.pen. O eventuală analiză asupra situației de fapt reținută de procuror prin rechizitoriu și asupra unei posibile schimbări a încadrării juridice, instanța o apreciază ca fiind posibilă doar cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei, la acest moment o astfel de conduită putând conduce la concluzia unei antepronunțări.
Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv și până în prezent, nu a intervenit nici un element de noutate care să determine modificarea sau înlăturarea temeiurilor de fapt și de drept care au stat inițial la baza luării acestei măsuri preventive, temeiuri care, urmare a probatoriului administrat în mod nemijlocit de către instanța de judecată în cursul cercetării judecătorești, s-au consolidat astfel încât se poate aprecia în continuare că se impune privarea de libertate a inculpatului C. A..
Verificând, prin prisma legalității și temeiniciei măsura de arest preventiv, se constată că această măsură a fost luată, prelungită și menținută până în prezent, față de inculpat, cu respectarea tuturor dispozițiilor procesuale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
La termenul din data de 02.03.2015, inculpatul C. A., prin apărător, a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. În susținerea cererii, atât oral cât și în scris, a făcut referire la aspecte de ordin legal, dar și la aspecte ce țin de situația de fapt reținută în sarcina sa și la circumstanțe de ordin familial, chestiuni care de altfel au fost invocate de inculpatul C. și cu ocazia formulării cererilor anteriore de înlocuire a măsurii preventive (ultima chiar în data de 16.02.2015).
Instanța reține că dispozițiile procesual-penale (art. 242 2 C.proc.pen.) prevăd că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.
Instanța apreciază că în speța de față, la acest moment procesual, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, atât din perspectiva necesității ca măsura preventivă propusă să fie proporțională cu gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul cât și din perspectiva evaluării împrejurărilor cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, elemente pe baza cărora instanța apreciază că măsura preventivă mai ușoară este insuficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin .1 Cod procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Cât privește criticile referitoare la depășirea unui termen rezonabil a măsurii arestării preventive, se constată că acestea sunt vădit nefondate. Acest caracter rezonabil la care însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului face referire trebuie să fie analizat prin raportare la o . circumstanțe precum cele prevăzute de art. 488 ind. 5 Cod procedură penală: natura și obiectul cauzei, complexitatea acesteia, faza procesuală în care se află dosarul și celeritatea cu care s-a desfășurat cercetarea judecătorească de la momentul la care a fost sesizată și până la momentul la care se analizează legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive, atitudinea procesuală a inculpatului. În acest sens, astfel cum s-a arătat și cu alte ocazii, din punctul de vedere al instanței de judecată, ne raportăm la o cauză complexă - datorită numărului de presupuse persoane vătămate implicate, de modalitatea de desfășurare a presupusei activități infracționale și urmărilor produse, de atitudinea procesuală a inculpatului care a înțeles să prezinte o variantă proprie privind modalitatea de derulare a faptelor – în care actele de cercetare judecătorească s-au derulat cu celeritate din data de 07.11.2014 – primul termen de judecată după ce judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării actelor și probelor în faza de urmărire penală - și până în prezent, fără a se putea susține că au apărut amânări ce pot fi imputate lipsei de diligență din partea organelor de cercetare penală.
În ceea ce privește situația familială grea a inculpatului, faptul că el este singurul sprijin al familiei în acest moment și că mama sa are nevoie de ajutorul lui pentru a se putea descurca în gospodărie, instanța constată că nu pot fi considerate elemente de noutate, care să conducă la concluzia că s-ar putea admite o astfel de cerere de înlocuire, în condițiile în care toate aceste aspecte au fost invocate și cu alte ocazii, când s-au formulat și alte cereri de înlocuire, instanța apreciind și atunci că nu sunt suficiente pentru a forma convingerea că buna desfășurare a procesului penal s-ar putea realiza cu inculpatul în stare de arest la domiciliu.
Este adevărat că autoritățile trebuie să ia în considerare măsurile alternative la arestarea preventivă câtă vreme acuzatul oferă garanții în privința prezentării sale la proces (cauza C. c. Romaniei), însă, având în vedere persoana inculpatului, faptul că însuși consilierul de probațiune a subliniat în referatul de evaluare psiho-socială întocmit că inculpatul prezintă o capacitate relativ redusă de evaluare corectă a consecințelor propriilor acțiuni și că manifestă tendința de a aborda o conduită agresivă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, instanța consideră că cel puțin la acest moment procesual, inculpatul nu prezintă suficiente garanții că prin lăsarea sa în libertate, chiar dacă aceasta ar fi restrânsă la domiciliul în care inculpatul locuiește, cercetarea judecătorească se va putea desfășura fără riscul de a fi influențată, că s-ar mai putea preveni la fel de eficient riscul comiterii de noi infracțiuni și că ordinea publică ar fi prezervată.
Toate aspectele relevate mai sus, conduc în mod indubitabil la concluzia că, și în prezent, subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au impus inițial arestarea inculpatului, precum și că aceste temeiuri nu au dispărut, ceea ce impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia și nu creează premisele necesare care să formeze convingerea instanței că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpatul în stare de libertate, sub măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Concluzionând, constatând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului C. A. impun în continuare privarea de libertate a acestuia, nefiind relevat niciun aspect de natură a schimba temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii preventive, instanța urmează să mențină arestarea preventivă a inculpatului C. A. și să respingă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a formulat contestație inculpatul Calnicuic A. care a solicitat să nu i se mai mențină arestarea preventivă a acestuia și să se dispună înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Se arată în motivare că instanța de fond trebuia să țină seama de poziția procesuală de recunoaștere a faptei și de faptul că în cauză mai sunt de audiat doar doi martori, de perioada îndelungată de timp de când inculpatul este privat de libertate în aceste condiții existând posibilitatea ca judecarea cauzei să se facă și cu inculpatul în stare de arest la domiciliu cu instituirea unor obligații pe care acesta se angajează să le respecte.
Inculpatul arată că nu a influențat martorul N. I. în niciun fel, acesta era speriat că va ajunge complice și de aceea i-a spus să declare că nu a avut el cuțitul.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac precum și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de inculpat neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Inculpatul C. A. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de onor calificat, prev. de art, 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 2/3.08.2014, în jurul orelor 20,30, în timp ce se afla pe raza satului Sîngeri, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan generat chiar de atitudinea inculpatului care a refuzat să părăsească domiciliul martorei C. T., unde intrase fără drept, le-a aplicat mai multe lovituri de cuțit numiților D. C. și A. D. I. care interveniseră în sprijinul proprietarei.
Din probele administrate până la această dată rezultă indicii temeinice care dovedesc prezumția rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Evaluând în ansamblul lor datele prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală prin raportare la faptele presupus a fi comise și la persoana inculpatului, Curtea apreciază că judecătorul de fond corect a apreciat că arestarea preventivă a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și desfășurarea în bune condiții a procesului penal neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură privativă de libertate mai blândă.
Văzând modalitatea în care se presupune că inculpatul a comis faptele asupra a două persoane care încercau să ocrotească două persoane de sex feminin, folosind un cuțit apt să suprime viața și valorile sociale lezate deosebit de importante care vizează dreptul la viață precum și existența unor indicii de încercare de influențare a martorului N. I. să declare mincinos în fața organelor de cercetare penală, Curtea consideră că este necesară în continuare arestarea preventivă a inculpatului, fiind îndeplinite cerințele art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și de art. 202 alin. 1,3 Cod procedură penală, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv și până în prezent neintervenind niciun element de noutate care să determine modificarea sau înlăturarea temeiurilor de fapt și de drept care au stat inițial la baza luării acestei măsuri preventive.
În aceste condiții, Curtea constată că valorile sociale ocrotite înfrânte prin săvârșirea presupusei fapte, modul de operare, raportat la valorile comunității din care face parte inculpatul, sunt elemente ce conturează, deopotrivă, atât gradul de pericol social al faptelor, cât și periculozitatea socială a inculpatului, pusă, de altfel, în evidență, și prin faptul că a acționat asupra a două persoane prin loviri repetate cu un cuțit în zone vitale ale corpului.
Necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului se impune nu numai pentru împiedicarea reiterării comportamentului infracțional, dar și pentru menținerea normalei desfășurări a realităților sociale care impun și o prevenție de ordin general, prin descurajarea altor posibili făptuitori, aceasta prevenție generală neavând eficiență în prezența unei toleranțe și a lipsei unei reacții ferme a organelor statului pentru astfel de fapte.
J. a reținut instanța de fond că în cauză nu s-a depășit un termen rezonabil a măsurii arestării preventive, având în vedere complexitatea cauzei, determinate de numărul de presupuse persoane vătămate, implicit de modalitatea de desfășurare a presupusei activități infracționale și urmările produse, de atitudinea procesuală a inculpatului care a înțeles să prezinte o variantă proprie privind modalitatea de derulare a faptelor, de celeritatea cu care s-a desfășurat procesul până în prezent.
Nici situația familială gravă a inculpatului, faptul că el este singurul sprijin al familiei nu este un element de noutate, fiind invocat încă de la începutul procesului penal această împrejurare neputând duce la înlocuirea măsurii arestării preventive, în condițiile în care această măsură este necesară pentru înlăturarea pericolului public pe care ăl prezintă inculpatul și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în cauză, judecătorul de fond a apreciat corect că măsura preventivă a inculpatul C. A. este în continuare necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva sa pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și buna desfășurare a procesului penal, impunându-se menținerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. M. A., fiul lui M. și al lui C., născut la 10 Noiembrie 1995, în prezent deținut în P. Iași, împotriva încheierii din 02.03.2015 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul inculpat la plata către stat a sumei de 100 de lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015.
Președinte,
G. S.
Grefier,
C. L.
Red. S.G.
Tehnred. L.C.
4 ex. - 19.03.2015
Tribunalul Iași L. T.
| ← Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Decizia nr. 201/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
