Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 225/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 225/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 7563/99/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 13 Martie 2015

Completul compus din:

Președinte: C.-G. T.

Judecător: E. S.

Grefier: L. M. P.

Decizia penală nr. 225/2015

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de condamnatul M. C. C. împotriva sentinței penale nr. 1361/05.12.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 09.03.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului P. a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.03.2015.

Curtea de Apel,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1361/05.12.2014, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

„În temeiul art. 469 alin. 4 Cod procedură penală respinge cererea de redeschidere a procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Iași, cerere formulată de către persoana condamnată M. C. C., fiul lui G. și R., ns. la data de 17.07.1969, în prezent deținut în P. Iași.

Conform art.275 al.2 Cod procedură penală obligă persoana condamnată M. C. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

”Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Iași la data de 05.05.2014 sub numărul_, condamnatul M. C. C. a solicitat redeschiderea procesului penal, în temeiul disp. art. 466 Cod procedură penală.

În motivare, condamnatul a învederat instanței că nu a fost prezent la judecarea cauzei în fața niciunei instanțe, Tribunalul Iași ori Curtea de Apel Iași întrucât nu a cunoscut nimic despre cauza penală respectivă, nu a avut apărător ales, a știut de cauză, însă în calitate de martor, singura sa declarație a fost dată în această calitate în anul 1999 în fața organelor de urmărire penală, declarație scrisă personal, acesta a fost plecat legal din țară, nu a avut interdicție de a părăsi țara, a avut contract de muncă încheiat în Italia, la momentul la care a fost condamnat a fost anunțat de către șefii săi din Italia, s-a predat de bună-voie autorităților din Italia, în vederea extrădării sale, are carte de rezidență în Italia, figurează încă cu domiciliul la adresa unde locuiește mama sa dar nu a mai locuit acolo încă dinainte de plecarea sa din țară, în ultimii 9 ani nu a mai păstrat legătura cu mama sa.

Din dispoziția instanței, a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului Iași.

Interpelat de instanță, petentul a precizat că își menține cererea de redeschidere a procesului, având în vedere că nu a fost prezent când s-a judecat cauza la Tribunalul Iași si la Curtea de Apel Iași.

Față de mențiunile făcute de petentul condamnat, de actele dosarului și de dispozițiile art. 467 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.

Prin decizia penală nr. 468 /_ Curtea de Apel Iași, în baza art. 50 raportat la art. 36 și art. 467 alin. 1 Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect „redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsă a persoanei condamnate”, privind pe condamnatul M. C. C., fiul lui G. și a lui R., născută la 17 Iulie 1969, în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea deciziei s-au reținut în esență următoarele:

„Potrivit art. 467 alin. 1 Cod procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă și se adresează instanței care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanță, fie în apel.

Condamnatul susține că a fost judecat în lipsă atât la Tribunalul Iași, cât si la Curtea de Apel Iași, care a soluționat calea de atac împotriva Sentinței penale nr. 670/ 13.11.2009 a Tribunalului Iași. În consecință, fată de dispozițiile imperative ale art. 467 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că este competent să analizeze condițiile de admisibilitate ale cererii de redeschidere a procesului penal Tribunalul Iași, ca primă instanță în fața căreia condamnatul a fost judecat în lipsă.”

După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .

Pentru susținerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: copia carte de rezidență în Italia, copii sentințe, copie rechizitoriu, concluzii scrise.

Pentru soluționarea cererii de față, instanța a dispus atașarea dosarului de extrădare.

În conformitate cu disp. art. 466 alin. 1 și 3 Cod proc. pen., instanța a verificat și a constatat că prezenta cerere a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că cererea de redeschiderea a procesului penal formulată de persoana condamnată M. C. C. nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 466 Cod procedură penală și urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Petentul M. C. C. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 670/ 13.11.2009 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 29/28.02.2013 a Curții de Apel Iași si rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19.03.2013 la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1968 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968.

La data de 27.11.2014 a fost arestat de către autoritățile italiene în executarea mandatului european de arestare emis în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 771/2009 emis la data de 19.03.2013 și a fost predat către autoritățile române la data de 15.01.2013 când a fost încarcerat în P. Rahova.

Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, cu scopul asigurării unui proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca o garanție implicită a dreptului celui trimis în judecata de a fi prezent în fața instanței.

După cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mod constant în jurisprudența sa, posibilitatea pe care trebuie să o aibă acuzatul de a lua parte la ședința de judecată decurge din obiectul și scopul ansamblului dispozițiilor art. 6 din Convenție, deoarece lit. c), d) și e) ale paragrafului 3 al articolului menționat recunosc „oricărui acuzat” dreptul „de a se apăra el însuși”, „de a interoga sau de a face să fie interogați martorii”, „de a fi asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în ședința de judecată”, toate acestea fiind de neconceput fără prezența sa.

Prezența unui acuzat în instanță capătă o importanță capitală datorită atât dreptului său de a fi ascultat, cât și datorită necesității de a fi controlată exactitatea afirmațiilor sale, de a le confrunta cu declarațiile martorilor.

Conform disp. art. 466 Cod proc. pen., condițiile pentru redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate sunt:

- Existența unei hotărâri definitive de condamnare prin care s-a soluționat fondul cauzei,

- Persoana față de care s-a pronunțat hotărârea să fi fost judecată în lipsă; este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nici nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre aceasta, sau deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța; nu se consideră judecată în lipsă persoana care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, sau care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.

- Persoana condamnată să nu fi solicitat judecata în lipsă;

- Motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma condițiilor de admisibilitate sus-menționate, instanța constată următoarele:

Împotriva numitului M. C. C. s-a pus în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă tribunalul Iași, și a fost trimis în judecată, în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cod penal din 1968 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968.

Pe parcursul urmăririi penale învinuitul M. C. C. a fost audiat o singură dată, în această calitate, la data de 08.01.1999, în conformitate cu disp. art. 70 din Codul de procedură în vigoare la acea dată ( fila 195 din dosar urmărire penală volum I).

În declarația scrisă personal de către învinuit acesta și-a menționat domiciliul stabil ca fiind cel unde locuia și mama sa, respectiv mun. Iași, ., ., ., Jud. Iași, acestuia i s-a adus la cunoștință dreptul de a avea un apărător.

Ulterior acestui moment, toate demersurile efectuate pentru a asigura prezența inculpatului în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală au eșuat, motiv pentru care au fost emise mandate de aducere și a fost dat în urmărire generală( filele 211-247 ds. urm. pen. vol. I).

Din datele furnizate de numeroasele procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliție, în urma investigațiilor dar și a declarațiilor mamei (L. R.) și surorii (S. M.) învinuitului M. C. C., a rezultat faptul că acesta plecase din țară pentru a munci în străinătate, fără a încunoștința organul de urmărire penală despre o altă adresă unde să poată fi citat.

Pe tot parcursul judecății desfășurat în primă instanță, în apel și recurs au fost desemnați apărători din oficiu pentru inculpat, s-a procedat la citarea acestuia la toate termenele de judecată la adresa cunoscută, cea din mun. Iași, ., ., ., Jud. Iași, cu emiterea mandatelor de aducere dar și prin afișare la ușa Consiliului Local Iași, conform dispozițiilor art. 183 și art. 177 alin 4 din Codul de procedură în vigoare la acea dată.

Prin Sentința penală nr. 670/ 13.11.2009 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 29/28.02.2013 a Curții de Apel Iași, inculpatul M. C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, sentință care rămas definitivă prin nerecurare la data de 19.03.2013, și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 771/2009, emis la data de 19.03.2013.

Întrucât condamnatul M. C. C. nu a fost găsit, s-a luat măsura punerii în urmărire națională și internațională prin INTERPOL. Prin adresa cu nr._/SIRENE/SMG din 29.06.2013, s-a comunicat instanței de executare că persoana condamnată a fost localizată și arestată în Italia la data de 27.11.2013, a fost extrădată și la data de 15.01.2014 a fost încarcerată în P. Rahova.

Apărările persoanei condamnate M. C. C. vizează în esență împrejurarea că a fost judecat în lipsă, nu fost citat la judecarea cauzei în toate fazele ei, nu a avut apărător ales, nu a avut cunoștință de procesul desfășurat împotriva sa, precum și aspecte de nevinovăție pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Conform disp. art. 2 Cod proced. pen. republicat prin Legea 141/1996, în vigoare la data la care s-a desfășurat urmărirea penală, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

Instanța apreciază ca fiind nefondate toate motivele invocate în apărare, în contextul în care condamnatul a avut cunoștință de procesul penal – aflat în faza de urmărire penală –pornit împotriva sa, a dat declarații în calitate de învinuit, a refuzat dreptul de a fi asistat de un apărător în faza de urmărire penală (asistența juridică a învinuitului în timpul urmăririi penale nefiind obligatorie în acest caz nici la acea dată și nici în prezent), după care s-a sustras de la urmărirea penală și apoi și de la judecată, părăsind țara fără a încunoștiința organul de urmărire penală despre o altă adresă unde să poată fi citat, în cauză nefăcându-se dovada faptului că acesta nu a putut încunoștința instanța despre lipsa sa de la procesul penal.

Ca atare, condamnatul însuși a conchis să nu participe la procesul penal, aspect ce rezultă neechivoc din faptul că a avut posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în timpul urmăririi penale, a fost citat și cu mandate de aducere la ultimul domiciliu cunoscut și declarat de acesta pe parcursul procesului penal, a fost reprezentat pe tot parcursul judecății de un apărător desemnat din oficiu.

În conformitate cu jurisprudența CEDO în materia art. 6 parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. c din Convenție, instanțele trebuie să respingă o cerere de rejudecare formulată de persoanele care au renunțat, în mod neechivoc, la dreptul de a fi prezente în instanță și de a se apăra, cum este cazul condamnatului. Renunțarea la dreptul de a fi prezent personal în fața instanței și de a se apăra trebuie să fie stabilită neechivoc și că fie însoțită de un minimum de garanții corespunzătoare. În acest sens, persoana care și-a desemnat un apărător ales, iar acesta s-a prezentat oricând în cursul procesului, care implică ambele faze procesuale, sau care a fost legal citată la proces și a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei nu poate cere redeschiderea procesului penal.

Conform disp. art. 177 Cod proc. pen., în vigoare la data la care fost audiat inițial, învinuitul avea obligația de a indica un alt loc pentru a fi citat, în caz contrar, citarea acestuia s-a făcut în mod legal la adresa unde locuia, respectiv în mun. Iași, ., ., adresă unde acesta a locuit, la care i-a fost comunicată și hotărârea de condamnare. De altfel la această adresă a locuit și locuiește și în prezent mama condamnatului.

Cererea de redeschidere a procesului penal nu poate fi admisă nici în cazul în care sentința de condamnare a rămas definitivă, întrucât, potrivit art. 466 alin. 2 teza a II-a Cod proc. pen., nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat cale de atac prevăzută de lege la acea dată.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt respectate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, în temeiul art. 469 alin. 4 Cod proc. pen. urmează să respingă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată M. C. C..

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.”

* * *

Împotriva sentinței penale nr. 1361 din data de 05.12.2014 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._, în termenul legal, a formulat apel persoana condamnată M. C. C., care prin motivele de apel, depuse în scris și susținute oral cu ocazia dezbaterilor de avocatul ales, a invocat următoarele:

- cererea de redeschidere a procesului penal a fost exercitată în termenul legal și a fost întrunită ipoteza prevăzută de art. 466 alin. 3 Cod procedură penală, fiind vorba de o persoană plecată, în mod legal, într-un stat străin, respectiv, Italia, așa cum rezultă din cartea de rezidență depusă la dosarul cauzei și care s-a predat, în mod legal, autorităților în momentul în care a aflat de existența mandatului de executare emis pe numele său;

- din adresele provenite de la P. Iași nu rezultă că a existat o comunicare a hotărârii de condamnare de la momentul aducerii sale în țară;

- a invocat ca temei pentru redeschiderea procesului penal dispozițiile art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, această ipoteză legală având în vedere exercitarea, în mod efectiv, a dreptului la apărare.

- în realitate, la data la care acesta a plecat din țară, avea, în procesul penal, doar calitatea de martor și, nu de inculpat, singura sa declarație fiind pe un formular netipizat și a coincis cu momentul imediat incidentalului la care au participat foarte multe persoane așa cum rezultă din rechizitoriu, moment la care organele de urmărire penală încercau să stabilească circumstanțele care au dus la transformarea petrecerii într-un conflict, motiv pentru care s-a încercat audierea tuturor părților prezente;

- nu a avut pe parcursul un apărător ales sau mandatar, asistența juridică obligatoriu fiind asigurată de către un avocat desemnat din oficiu;

La termenul de judecată din data de 09.03.2015, instanța, din oficiu, în temeiul disp. art. 469 alin. 9 din Codul de procedură penală, a pus în discuția contradictorie a părților oportunitatea luării măsurii preventive a controlului judiciar, în cazul în care s-ar dispune admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, reprezentantul parchetului și inculpatul, fiind de acord cu laurea acestei măsuri preventive, inculpatul depunând la dosar și o declarație autentică a numitului M. C. privind acordul de stabilire a domiciliului inculpatului M. C. C. pe o perioadă de un an la domiciliul acestuia.

Curtea analizând sentința penală apelată prin prisma dispozițiilor art. 417 Cod procedură penală, dar și ale art. 466 și urm. din Codul de procedură penală, constată următoarele:

Petentul M. C. C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 670/ 13.11.2009 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 29/28.02.2013 a Curții de Apel Iași și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19.03.2013 la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal din 1968 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968.

Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit disp. art. 466 Cod proc. pen.,este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nici nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre aceasta, sau deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.

Instanța de fond, analizând această cerință, în mod nefondat, a apreciat că apelantul condamnat M. C. C. a avut cunoștință de procesul penal – aflat în faza de urmărire penală –pornit împotriva sa, a dat declarații în calitate de învinuit, a refuzat dreptul de a fi asistat de un apărător în faza de urmărire penală (asistența juridică a învinuitului în timpul urmăririi penale nefiind obligatorie în acest caz nici la acea dată și nici în prezent), după care s-a sustras de la urmărirea penală și apoi și de la judecată, părăsind țara fără a încunoștința organul de urmărire penală despre o altă adresă unde să poată fi citat, în cauză nefăcându-se dovada faptului că acesta nu a putut încunoștința instanța despre lipsa sa de la procesul penal.

Astfel, începerea urmăririi penale s-a dispus în cauza cu nr. 78/P/1999 la data de 29.11.1999, împotriva numiților Caluian L. și M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175, lit. i din Codul penal din 1968.

Condamnatul M. C. a fost ascultat o singură dată în cauză, la data de 08.01.1999, în faza actelor premergătoare, de către organele de poliție, când cercetările se efectuat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În ceea ce privește locul în care a locuit efectiv condamnatul, din conținutul proceselor-verbale, încheiate de organele de poliție pe tot parcursul procesului penal, reiese că acesta nu a mai locuit la adresa de domiciliu din anul 1989, adresa cu care este cunoscut în evidențele autorităților fiind cea a locuinței mamei sale, L. R., din declarațiile căreia rezultă că, acesta după părăsirea locuinței părintești, a locuit la adrese necunoscute atât în municipiul Iași cât și în alte localități din țară, după care a părăsit țara, aspecte confirmate și de declarațiile surorii acestuia, S. M..

Din actele aflate la dosarul nr._ al Curții de Apel Iași – fila 106 - și dosarul nr._ al Tribunalului Iași a rezultat că inculpatul M. C. C. era rezident în Italia în septembrie 2012 (conform cărții de rezidență), iar, la data condamnării inculpatului (prin sentința penală nr. 670/13.11.2009 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 29/28.02.2012 a Curții de Apel Iași), nu se cunoștea adresa din Italia, acesta nefiind citat la această adresă, drept pentru care se poate concluziona că apelantul nu a avut cunoștință de proces.

Având în vedere că, la momentul ascultării, nu a început procesul penal, precum și faptul că numitul M. C., la data de 08.01.1999 nu avea nici o calitate procesuală, în mod greșit a reținut instanța de fond atât faptul că acesta a dat declarații în calitate de învinuit, cât și faptul că ar fi părăsit țara fără a încunoștința organul de urmărire penală despre o altă adresă unde să poată fi citat, în condițiile în care nu avea această obligație.

De altfel, din actele dosarului rezultă că apelantul M. C. nu a avut cunoștință de existența procesului penal pornit împotriva sa pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, așa cum s-a precizat mai sus, acesta a avut cunoștință, cu aproximativ un an înainte de începerea urmăririi penale, doar despre existența unor acte premergătoare desfășurate în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală gravă.

În concluzie, este evident faptul că apelantul M. C. nu a fost citat la procesul în care a fost condamnat și nici nu a luat la cunoștință în nici un alt mod oficial despre proces.

Toate aceste date infirmă și concluzia instanței de fond că persoana condamnată ar fi renunțat, în mod neechivoc, la dreptul de a fi prezentă în instanță și de a se apăra, având în vedere că aceasta nu a avut cunoștință despre proces, fiind astfel, aplicabile garanțiile unui proces echitabil așa cum sunt consacrate în jurisprudența CEDO în materia art. 6 parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. c din Convenție.

Față de cele arătate, constatând întemeiate criticile apelantului inculpat M. C. C., în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a cod procedură penală, va fi admis apelul condamnatului și desființată integral sentința penală apelată.

În rejudecare, constatând îndeplinite atât condițiile de admisibilitate, cât și de fond, va fi admisă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpatul M. C. C. (în baza art. 469 alin. 3 Cod procedură penală) și va fi desființată de drept sentința penală nr. nr. 1361 din data de 05.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ (prin care a fost condamnat inculpatul M. C. C.), va fi anulat mandatul de executare emis în baza acesteia și se va dispune punerea în libertate a inculpatului.

Având în vedere dispozițiile art. 470 Cod procedură penală, va fi înaintată spre rejudecare cauza la Tribunalul Iași.

În ceea ce privește oportunitatea luării măsurii preventive a controlului judiciar, instanța constată că, în cauză, există probe din care rezultă că suspiciunea rezonabilă că inculpatul M. C. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor, probe ce au fost analizate de instanțele care au dispus condamnarea acestuia, și care la acest moment procesual nu pot fi înlăturare ori puse la îndoială înainte de a se readministra nemijlocit de către instanța de rejudecare în prezența inculpatului, iar luarea măsurii controlului judiciar este necesară pentru buna desfășurare procesului penal, în condițiile în care se impune asigurarea prezenței inculpatului la efectuarea cercetării judecătorești, acesta neavând o locuință stabilă, dar și evitarea influențării persoanei vătămate și a martorilor ce vor fi audiați în cauză, obligațiile impuse în cadrul controlului judiciar fiind de natură a asigura aceste deziderate.

Așa fiind, în temeiul disp. art. 469 alin 9 Cod procedură penală și constatând îndeplinite condițiile și cerințele prevăzute de art. 202 alin. 1., alin. 4 lit. b, art. 214, 215 și următoarele Cod procedură penală, se va dispune față de inculpatul M. C. C. măsura preventivă a controlului judiciar.

Se va desemnează I. de Poliție Județean Iași - S. Investigații Criminale – Biroul Supravegheri Judiciare, pentru supravegherea respectării măsurii controlului judiciar și a obligațiilor stabilite prin prezenta, în sarcina persoanei condamnate M. C. C..

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, pe perioada cât se află sub control judiciar, persoana condamnată M. C. C. va respecta următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața instanței de judecată, ori de câte ori va fi chemat;

b) să informeze de îndată instanța de fond sau instanța în fața căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la I. de Poliție Județean Iași - S. Investigații Criminale – Biroul Supravegheri Judiciare, organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.

e) să nu se apropie de persoana vătămată M. E. D. sau de membrii familiei acesteia, de martorii F. S. F., G. A. – C., C. R., I. D., M. E., C. V., T. (fostă C.) M., M. F. C., Vârnă I., Vârnă M. F., B. G., Canaf I., C. R. G., M. C., S. B., Achitei N., S. O. L., C. P. sau de ceilalți martori care vor fi admiși spre audiere de instanță, și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nici o cale;

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. 3 din Codul de procedură penală se va atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul persoanei condamnate vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de persoana condamnată M. C. C., fiul lui G. și R., născut la data de 17.07.1969, CNP –_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 1361 din data de 05.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, pe care o desființează integral.

Rejudecând:

În baza dispozițiilor art. 469 alin. 3 Cod procedură penală, admite cererea de redeschidere a procesului penal privind persoana condamnată M. C. C..

Potrivit dispozițiilor art. 469 alin. 7 Cod procedură penală, constată desființată de drept sentința penală nr. 670/13.11.2009 pronunțată de Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 29/28.02.2013 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 19.03.2013, sentință prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969.

Anulează mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 771/2009 emis la data de 19 martie 2013 de Tribunalul Iași.

În baza art. 470 Cod procedură penală, trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului Iași.

În baza dispozițiilor art. 469 alin. 9 Cod procedură penală rap. la art. 202 alin. 1 și alin. 4 lit. b și art. 214 Cod procedură penală dispune luarea, față de persoana condamnată M. C. C., fiul lui G. și R., născut la data de 17.07.1969, CNP –_, cu domiciliul (fără forme legale) în mun. Iași, Calea Chișinăului nr. 11, ., . – locuința numitului M. C. -, a măsurii preventive a controlului judiciar.

Desemnează I. de Poliție Județean Iași - S. Investigații Criminale – Biroul Supravegheri Judiciare, pentru supravegherea respectării măsurii controlului judiciar și a obligațiilor stabilite prin prezenta, în sarcina persoanei condamnate M. C. C..

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, pe perioada cât se află sub control judiciar, persoana condamnată M. C. C. va respecta următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața instanței de judecată, ori de câte ori va fi chemat;

b) să informeze de îndată instanța de fond sau instanța în fața căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. 3 din Codul de procedură penală atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Dispune punerea în libertate a persoanei condamnate M. C. C. (de sub puterea mandatului de executare al pedepsei închisorii nr. 771/2009 emis la data de 19 martie 2013 emis de Tribunalul Iași, anulat prezentei decizii), dacă nu este reținut sau arestat în alte cauză.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul persoanei condamnate rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015.

Președinte, Judecător,

C.-G. T. E. S.

Grefier,

L. M. P.

Red.: TCG

Tehnored. L.M.P.

2 ex. + 5ex. /04.05.2015

Tribunalul Iași

Judecător S. C. I.

← Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr....		Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... →

Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 225/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 225/2015. Curtea de Apel IAŞI