Omorul calificat (art.189 NCP). Hotărâre din 11-05-2015, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 8260/99/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 11 Mai 2015

Completul compus din:

Președinte: C.-G. T.

Judecător: E. S.

Grefier: L. M. P.

DECIZIE Nr. 406/2015

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpat C. M. A. împotriva sentinței penale nr. 152/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ - omorul calificat (art.189 NCP) – tentativă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 04.05.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.05.2015.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 152/24.02.2015, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:

„I. În temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. M.-A., prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunea de ,,tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de ,,vătămare corporală”, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.

II. A. Condamnă inculpatul C. M.-A., zis ,,B.”, fiul lui A. și C., născut la data de 09.01.1990 în or. Tg. F., jud. Iași, C.N.P._, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în ., jud. Iași, necunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în P. Iași, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima D. I. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimei D. I.), pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor”, prev. și ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului C. M.-A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

B. Condamnă inculpatul C. M.-A. (cu datele anterior menționate) la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal (persoană vătămată B. L.).

C. Condamnă inculpatul C. M.-A. (cu datele anterior menționate) la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal (persoană vătămată D. E.).

D. Condamnă inculpatul C. M.-A. (cu datele anterior menționate) la pedeapsa amenzii în cuantum de 1200 lei, stabilit, conform art. 61 alin. 2 Cod penal, prin înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile amendă (10 lei) cu numărul zilelor-amendă stabilite potrivit art. 61 alin. 3 și 4 lit. b Cod penal (120 de zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prev. și ped. de art. 253 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată B. L.).

E. Condamnă inculpatul C. M.-A. (cu datele anterior menționate) la pedeapsa amenzii în cuantum de 1200 lei, stabilit, conform art. 61 alin. 2 Cod penal, prin înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile amendă (10 lei) cu numărul zilelor-amendă stabilite (120 de zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prev. și ped. de art. 253 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată D. E.).

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 45 alin. 1, 5 Cod penal, contopește pedepsele stabilite anterior la pct. A., B., C., D. și E., inculpatul C. M.-A. (cu datele anterior menționate) urmând a executa pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare (pct. A), sporită cu 4 (patru) luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare (pct. B) și pedeapsa de 6 luni închisoare (pct. C)), în final inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii de 1600 lei (1200 lei (pct. D.) plus sporul de 400 lei (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă a amenzii de 1200 lei-pct. E), pe lângă care aplică și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal, stabilită anterior, precum și pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima D. I. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimei D. I.).

În temeiul art. 63 Cod penal atrage atenția inculpatului C. M.-A. asupra posibilității înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.

În baza disp. art. 399 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului C. M.-A. iar în baza disp. art. 72 alin. 1 noul Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13.08.2014 la zi.

Ia act că persoana vătămată D. I. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 19, art. 20, art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 și art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, obligă inculpatul C. M.-A. să plătească părții civile B. L. (domiciliată în ., jud. Iași) cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1000 lei daune materiale și suma de 9000 lei daune morale, părții civile D. E. (domiciliată în ., jud. Iași) cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1000 lei daune materiale, părții civile S. C. Județean de Urgențe ,,Sf. S.” Iași cu titlu de despăgubiri civile, suma de 880,97 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate D. I., părții civile S. C. de Pneumoftiziologie Iași cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1644,205 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate D. I. și părții civile S. de Ambulanță Județean Iași cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1154 lei reprezentând cheltuieli de transport și pe solicitare (echipaj medic), pretenții civile recunoscute expres de către inculpat și cu care acesta a fost de acord să despăgubească părțile civile.

În baza art. 255 Cod procedură penală rap. la art. 404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală dispune restituirea către partea civilă B. L. (domiciliată în ., jud. Iași) a coasei metalice-corp delict (f. 58 dosar urmărire penală), ridicate, ambalate și sigilate de organele de poliție, aflate în prezent la Arhiva depozit a Tribunalului Iași, cu obligația pentru aceasta să o păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 112 alin. 3 Cod penal, rap. la art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, dispune confiscarea de la inculpatul C. M.-A. a sumei de 30 lei, reprezentând echivalentul în bani al coasei metalice-corp delict aparținând părții civile B. L., bun folosit la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, și care nu a putut fi confiscat, fiind restituit părții civile care nu a cunoscut scopul folosirii sale.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. M.-A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare aduce la cunoștința inculpatului C. M.-A. că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat (av. C. B.: 200 lei-delegația nr. 5400/13.08.2014) și persoanele vătămate (av. N. C.: 450 lei (câte 150 lei pentru fiecare persoană vătămată)-delegația nr. 8077/27.11.2014) rămân în sarcina statului, potrivit art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, urmând a fi avansate inițial din fondul special al Ministerului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul C. M.-A. să plătească statului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Prin rechizitoriul nr. 821/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C. M.-A., zis ,,B.”, fiul lui A. și C., născut la data de 09.01.1990 în or. Tg. F., jud. Iași, C.N.P._, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în ., jud. Iași, necunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în P. Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ,,tentativă la omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, ,,violare de domiciliu”, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal (două infracțiuni) și ,,distrugere”, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal (două infracțiuni), cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că inculpatul C. M. A., în noaptea de 09/10.08.2014, în jurul orelor 03,30 – 04,00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a pătruns fără drept, în timpul nopții și înarmat cu obiecte contondente în locuințele persoanelor vătămate B. L. și D. E., distrugându-le mai multe bunuri, după care a aplicat fără motiv persoanei vătămate D. I. o lovitură cu o coasă în spate, zona toracică iar ca efect al loviturii, partea metalică de la coasă s-a desprins de coada din lemn și a rămas înfiptă în spatele persoanei vătămate. În urma acestei lovituri, persoana vătămată D. I. a căzut la pământ, iar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele, până când persoana vătămată a ajuns în stare de inconștiență. Ulterior persoana vătămată a fost transportată la S. de Pneumoftiziologie din Iași, fiind internat cu diagnosticul de ”plagă înjunghiată penetrantă spațiu XI intercostal stând pe linia scapulară, hemopneumotorax stâng”.

În ceea ce priveste poziția procesuală a inculpatului, trebuie precizat că:

-în cursul urmaririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarații;

-în procedura de cameră preliminară, niciuna dintre părți nu a formulat cereri sau excepții privind nelegalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală;

-în cursul judecății, inculpatul, audiat fiind la ultimul termen de judecată a negat săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, invocând o altă situație de fapt, încercând să acrediteze ideea că numitul C. L. D. a lovit-o pe victima D. I. cu coasa.

În privința probelor administrate în cursul procesului penal, trebuie precizate următoarele:

În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- declarația persoanei vătămate D. I.-f. 7-8;

- constatări preliminare medico-legale-f. 9;

- raport de primă expertiză medico-legală nr. 5794 din 24.09.2014-f. 11-13;

- declarațiile martorilor D. E.-f. 14-15, B. L.-f. 16-17 și B. B. A.-f. 18-19;

- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (persoană vătămată B. L.) - f. 39-47;

- sesizarea și declarația persoanei vătămate B. L.-f. 35 și 49-50;

- declarația martorei B. A.-f. 51-52;

- proces verbal de recunoaștere a corpului delict (coasă)-f. 53;

- sesizarea și declarația persoanei vătămate D. E.-f. 54 și 73-74;

- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (persoana vătămată D. E. )- f. 57-71;

- declarațiile martorilor D. D.-f. 75-76 și C. A.-f. 80-81;

- declarații suspect/inculpat C. M. A.-f. 98, 101, 124;

În cursul judecății, s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- înscrisuri în dovedirea laturii civile în privința părților civile S. C. Județean de Urgențe ,,Sf. Spridon” Iași (f. 90, 99), S. C. de Pneumoftiziologie Iași (f. 92) și S. de Ambulanță Județean Iași (f. 191);

- declarație parte civilă B. L. (f. 110-111);

- declarație martoră C. A. (f. 112);

- declarație martoră B. B. A. (f. 113);

- declarație persoană vătămată D. I. (f. 142-144);

- declarație parte civilă D. E. (f. 145);

- declarație martor D. D. (f. 146);

- declarație martor S. A. (f. 147);

- înscrisuri în cirmustanțiere pentru inculpat (f. 148-155, 195-197);

- declarație martor C. Îngerel (f. 171);

- declarație inculpat (f. 192-194).

La finalul dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar concluzii scrise (f. 198-201).

Instanța, analizând în mod echitabil, imparțial, ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva gândirii critice (interpretare, analizare, evaluare, explicare), reține următoarele:

Inculpatul C. M.-A. împreună cu numitul C. L.-D., în noaptea de 09/10.08.2014, în jurul orei 03.00, aflați sub influența băuturilor alcoolice și înarmați cu o bâtă, respectiv un topor, au pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții civile B. L. din satul Fărcășeni, au spart geamurile de la locuință, după care au pătruns în casă unde, de asemenea, au distrus mai multe bunuri.

Urmare a acțiunilor violente ale celor doi agresori, partea civilă B. L. și fiica sa B. B. A. s-au ascuns în podul casei, de unde, la lumina lanternei pe care o avea unul dintre agresori, numitele B. L. și B. B. A. i-au recunoscut pe cei doi ca fiind inculpatul C. M.-A. și numitul C. L.-D., inculpatul având lanterna în mână.

Observând că cei doi agresori continuă să distrugă bunuri, numitele B. L. și B. B. A. au plecat din podul casei, prin partea din spate a casei și s-au refugiat la locuința mamei părții civile B. L..

Inculpatul C. M.-A. împreună cu numitul C. L.-D. s-au deplasau apoi la locuința părții civile D. E., nu înainte însă ca cel dintâi să ia de la locuința părții civile B. L. o coasă, cu intenția de a căuta persoana vătămată D. I., la locuința căruia au ajuns în jurul orelor 04.00 și unde, cei doi, cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, au început să lovească în geamurile de la locuință.

Partea civilă D. E., mama persoanei vătămate D. I., care era trează la acea oră, a mers la fereastră pentru a vedea ce se întâmplă, ocazie cu care i-a recunoscut pe cei doi agresori ca fiind inculpatul C. M.-A. și numitul C. L.-D., acesta din urmă fiind nepotul părții civile.

Deși partea civilă D. E. a strigat la cei doi să nu mai spargă geamurile și să înceteze acțiunile agresive, inculpatul C. M.-A., fără a spune ceva, i-a aplicat persoanei vătămate D. I. care între timp, alertat de zgomotele produse, ieșise dintr-un imobil (grajd alăturat), o lovitură cu coasa în spate, zona toracică iar ca efect al loviturii, partea metalică a coasei s-a desprins de coada din lemn și a rămas înfiptă în spatele persoanei vătămate.

Urmare a loviturii primite, persoana vătămată D. I. a căzut la pământ după care în stare de inconștiență, ulterior atât inculpatul cât și numitul C. L.-D. părăsind în fugă curtea locuinței părții civile D. E..

După agresiune, persoana vătămată D. I. a fost transportată la S. de P. din Iași, fiind internată cu diagnosticul ,,plagă înjunghiată penetrantă spațiu XI intercostal stânga pe linia scapulară, revărsat lichidian pleural stg. Minim pneumotorax stg.”, pentru care s-a efectuat pleurotomie minimă stg. cu drenaj pleural.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 5794 din data de 24.09.2014, persoana vătămată D. I. a prezentat ,,un traumatism toracic cu echimoză, excoriații, plagă înjunghiată penetrantă spațiul XI i.c. stg. pe linia scapulară, hemopneumotorax stâng, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu obiect tăietor înțepător, posibil cuțit, și pot data din 09/10.08.2014. Leziunile traumatice necesită 21-23 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au fost de natură să-i pună viața în primejdie”.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al judecății, expuse în cele ce preced, respectiv: declarația persoanei vătămate D. I. dată în faza urmăririi penale-f. 7-8, constatări preliminare medico-legale-f. 9, raport de primă expertiză medico-legală nr. 5794 din 24.09.2014-f. 11-13, declarațiile martorilor D. E.-f. 14-15, B. L.-f. 16-17 și B. B. A.-f. 18-19m date în cursul urmăririi penale, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (persoană vătămată B. L.)-f. 39-47, sesizarea și declarația persoanei vătămate B. L.-f. 35 și 49-50, declarația martorei B. A.-f. 51-52 dată în cursul urmăririi penale, proces verbal de recunoaștere a corpului delict (coasă)-f. 53, sesizarea și declarația persoanei vătămate D. E.-f. 54 și 73-74, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (persoana vătămată D. E.)-f. 57-71, declarațiile martorilor D. D.-f. 75-76 și C. A.-f. 80-81, date în cursul urmăririi penale, declarație parte civilă B. L. (f. 110-111) dată în faza judecății, declarație martoră C. A. (f. 112) dată în faza judecății, declarație martoră B. B. A. (f. 113), declarație persoană vătămată D. I. (f. 142-144) dată în faza judecății, declarație parte civilă D. E. (f. 145) dată în faza judecății, declarație martor D. D. (f. 146) dată în faza judecății, declarație inculpat (f. 192-194) dată in faza judecății.

În cauza de față, independent de caracterul aparent eterogen al declarațiilor persoanei vătămate D. I., de inconsecvența relatării unor aspecte de fapt, explicabile și prin prisma nivelului educațional precar al acesteia, există probe certe în susținerea existenței faptelor și a vinovăției inculpatului; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise si concordante, asimilată probelor indirecte, situează probațiunea dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Din coroborarea declarațiilor părții civile B. L. cu cele ale martorei B. B. A., atât cele din faza urmăririi penale, cât și cele din faza judecății, și cu cele (divizibile) ale inculpatului C. M.-A., date în cursul judecății, rezultă că în noaptea de 09/10.08.2014, în timp ce partea civilă dormea împreună cu fiica sa, au auzit un zgomot puternic în peretele estic al locuinței, ,,ca și cum s-ar sparge un geam”, partea civilă trezind-o pe fiica sa și fugind împreună cu aceasta în magazia din spatele locuinței, urcând apoi în podul casei.

Partea civilă B. L. a mai arătat că la îndemnul său, fiica sa, martora B. B. A. a sunat la numărul de urgență 112, însă, la scurt timp, a auzit din nou lovituri, de această dată în ușa de la . intrând în casă, percepând lovituri în pereți și în soba din cameră și, la un moment dat, a auzit o voce care a strigat: ,,A fugit băi, nu este aici”, partea civilă recunoscându-l ,,cu siguranță”, după voce pe inculpatul C. M.-A..

Aceasta a mai arătat că la un moment dat în casă se zărea o lumină, și, uitându-se pe o gară din pod în casă, a văzut două persoane de sex masculin și, la lumina lanternei, i-a recunoscut ,,cu siguranță” pe C. M. A. și pe C. L. D. care ,,au căutat prin casă, s-au uitat pe sub pat și loveau tot ce le stătea în cale”, inculpatul fiind înarmat cu un par iar numitul C. L. D. cu un topor.

Din declarațiile părții civile rezultă că, de frică, aceasta, împreună cu fiica sa, a luat o coală de azbociment de pe acoperiș și au coborât în spatele casei, pe un copac, după care au ieșit în stradă și au fugit împreună la mama părții civile, revenind apoi în locuința sa în jurul orelor 05.00 când au sosit organele de poliție și când a observat că agresorii spărseseră mai multe geamuri și bunuri.

Aceeași parte civilă a mia declarat că în dimineața zilei de 10.08.2014, după plecarea organelor de poliție, aceasta s-a întâlnit cu martorul D. D. care i-a spus că în seara precedentă, inculpatul C. M.-A. și C. D. au fost la domiciliul mamei sale, au creat mai multe pagube și l-au bătut cu o coasă pe fratele său D. I., iar coasă pe care au abandonat-o nu le aparținea, context în care partea civilă a mers la locuința sa și s-a uitat în magazie după coasă, constatând că aceasta dispăruse, dându-și seama că fusese luată de cei doi agresori.

Aceleași împrejurări au fost relatate și de martora B. B. A. care a precizat că în acea noapte, întrucât ea și mama sa au auzit zgomote în curtea casei, au mers în camera alăturată și s-au urcat în pod, așezându-se pe un oblon, încercând să sune de pe telefonul său mobil la 112, fără a reuși, rămânând în pod, astfel că la un moment dat a auzit mai multe zgomote prin casă, cineva strigând: ,,A fugit, nu este aici”, martora recunoscându-l ,,cu siguranță”, după voce, pe inculpatul C. M.-A., martora observând și o lanternă asupra acestuia precum și un par, recunoscând în aceste împrejurări și pe numitul C. D. care avea asupra sa o toporișcă, cei doi lovind obiectele din casă.

Martora a confirmat că, de frică, a coborât împreună cu mama sa din pod, prin spatele casei, ieșind în stradă și mergând la bunica sa, pe drum sunând din nou la 112 și anunțând cele întâmplate.

Din declarațiile martorei rezultă că întorcându-se la locuință după sosirea organelor de poliție, a putut constata că agresorii produseseră mai multe distrugeri, spărgând geamurile și mai multe obiecte din casă.

Martora B. A., mama părții civile B. L., a confirmat că în noaptea de 9/10.08.2014, în timp ce dormea, a auzit-o pe fiica sa strigând la ușă; aceasta i-a relatat că în timp ce dormea au intrat peste ea în casă mai mulți tineri și au început să-i strice locuința, și de frică, s-a urcat în pod cu fata sa, apoi au ieșit prin acoperiș și au venit la locuința martorei.

Martora a arătat că fiica sa i-a spus că l-a recunoscut pe inculpatul C. M.-A. și pe numitul C. L.-D..

Aceasta a constatat personal că la locuința fiicei sale, erau distruse geamurile exterioare, soba din interior, ușa de la camera de locuit.

Din declarațiile persoanei vătămate D. I. rezultă că în aceeași noapte în timp ce se afla în casă și dormea, în jurul orelor 04.00, a auzit zgomote afară, s-a trezit și s-a dus la fereastră auzind și văzând pe inculpatul C. M. A. și pe numitul C. D. înarmați cu răngi, la un moment dat auzind și văzând pe inculpat cum spunea celuilalt agresor: ,,L-am văzut că este aici”, referindu-se la persoana vătămată.

Potrivit susținerilor persoanei vătămate, în acel moment, cei doi agresori au pătruns în curtea sa escaladând gardul după care au deschis poarta care era încuiată, au izbit în ușă și i-au distrus geamurile iar în momentul în care persoana vătămată s-a dus la ușa camerei să vadă ce se întâmplă, după ce a deschis ușa și a ieșit în curte, mergând către poartă, când a ajuns la colțul casei, a fost lovită de către inculpatul C. M. A. cu o coasă, fiind înțepat în spate, partea metalică a coasei rămânând înfiptă în corpul său, coada coasei rămânând în mâinile inculpatului.

Persoana vătămată a revenit asupra unora dintre împrejurările relatate, circumstanțiind poziția exactă de la momentul agresiunii, arătând că a fost înțepat cu coasă de către inculpatul C. M. A. până să deschidă ușa, în timp ce era cu spatele la ușă, încercând să o deblocheze întrucât fusese forțată, acesta lovind cu coasa printr-un geam care s-a spart, astfel că acea coasă i-a intrat în spate și că înțepat fiind și cu coasa înfiptă în spate, s-a dus până la poartă după inculpat și după persoana care îl însoțea și care părăsiseră între timp curtea locuinței sale, dar că a căzut acolo și nu a mai fost conștient, astfel că nu mai știe cine l-a luat, trezindu-se la spital.

Pe de altă parte, deși în cursul urmăririi penale persoana vătămată a arătat că după . cu coasa a fost lovit de mai multe ori cu picioarele, fără a putea preciza care anume dintre agresori l-a lovit, la un moment dat pierzându-și cunoștința în timp ce era lovit, în fața instanței, aceasta a revenit asupra acestui aspect arătând că nu a declarat că a fost lovit cu picioarele și că a căzut în genunchi, ci șeful de post care l-a audiat la spital a ,,înflorit” declarația, pe care persoana vătămată nu a scris-o și nici nu a citit-o înainte de a o semna, nici măcar șeful de post necitindu-i-o înainte.

În pofida caracterului relativ eterogen al celor susținute cu privire la modalitatea de consumare a agresiunii, persoana vătămată a precizat cu certitudine că inculpatul C. M. A. a fost cel care a încercat să-l omoare, văzându-l personal pe acesta când l-a lovit cu coasa, inculpatul rămânând cu coada de la coasă în mână.

Aceeași persoană vătămată a confirmat că știe că înainte de a veni la locuința sa, inculpatul, însoțit de cealaltă persoană, a fost la locuința părții civile B. L. unde a încercat să dea foc, dar a fugit de acolo și că în aceeași noapte, inculpatul a spart geamurile și de la locuința mamei sale, partea civilă D. E. care locuiește în aceeași curte cu el, într-un alt imobil, la o distanță de cca. 10 metri

Partea civilă D. E. a confirmat că în noaptea respectivă, în jurul orelor 04.00 a auzit zgomot în curte, s-a ridicat din pat și s-a îndreptat către fereastră pentru a vedea ce se întâmplă, astfel că l-a văzut la ușa locuinței fiului său, persoana vătămată D. I., pe inculpatul C. M. A. și pe numitul C. D. înarmați cu bâte, lovind ușa locuinței fiului său pentru a intra înăuntru, moment în care partea civilă a început să strige ,,hoții”, astfel că cei doi au venit spre locuința sa și au început să lovească geamurile cu ce aveau în mână, distrugându-i 12 geamuri duble.

Deși nu a putut preciza dacă vreunul dintre agresori era înarmat cu vreo coasă, partea civilă a precizat că unul dinte ei avea un obiect cu o coadă mai lungă cu care loveau geamul și ușa, totul petrecându-se cu rapiditate, astfel că nu a observat exact cine anume lovea dintre cei doi.

Potrivit susținerilor părții civile D. E., în momentul în care ea a țipat și când l-a auzit și pe fiul său spunând ,,mă sau bă”, cei doi agresori au fugit spre deal iar în treacăt au spart geamurile din față, după care au fugit către fântână iar în momentul în care s-a dus spre locuința fiului său, partea civilă l-a găsit pe acesta în fața ușii, fiind ieșit din casă, plin de sânge, într-o ,,baltă de sânge”, acesta spunându-i că a fost tăiat cu coasa și că a rămas înfiptă în el și că acesta a scos-o, partea civilă confirmând că a observat coasa lângă fiul său, partea de metal a acesteia fiind murdară de sânge cca. 10 cm de la vârf către cotor.

Partea civilă D. E. a declarat că a întrebat pe fiul său cine l-a lovit cu coasa, dacă i-a cunoscut pe agresori iar acesta i-a răspuns că ,,a fost B., cum îi spune porecla inculpatului C. M. A.”, precum și numitul C. D..

Conform declarațiilor aceleiași părți civile, aceasta a auzit că în aceeași noapte a fost distrusă și casa părții civile B. L., tot de către inculpat și cealaltă persoană, dar că nu a văzut nimic.

Declarațiile martorei C. A. susțin aspecte conexe faptelor principale, aceasta arătând că în noaptea respectivă a auzit un zgomot de tablă dinspre curtea persoanei vătămate D. I., gândindu-se că aceasta este sub influența băuturilor alcoolice și poate umblă prin grădină cu o bucată de tablă, dar că a doua zi a fost informată de către partea civilă D. E. că în noaptea precedentă aceasta i-a cerut ajutorul întrucât au fost doi tineri care loveau în geamurile casei și că ar fi intrat peste fiul său într-un grajd unde dormea și că l-au tăiat cu coasa, fără a-i preciza numele agresorilor.

Din declarațiile martorului D. D., fiul părții civile D. E. și fratele persoanei vătămate D. I. rezultă că în dimineața zilei de 10.08.2014, a venit la locuința sa mama acestuia, spunându-i să sune la ambulanță întrucât D. I. a fost tăiat cu o coasă de către inculpatul C. M.-A., martorul îmbrăcându-se și plecând la capătul satului pentru a aștepta ambulanța pentru a o conduce la locuința fratelui său.

Martorul a relatat că l-a văzut pe fratele său pe o pătură la poartă, având urme de sânge pe spate și pe picioare și că i-au fost administrate două injecții, ulterior revenindu-și și fiind transportat la spital.

Același martor a arătat că a observat și că geamurile locuinței fratelui său erau sparte; mai mult, martorul a participat și la cercetarea la fața locului, ocazie cu care s-a ridicat o coasă, partea metalică, fără coadă.

Martorul a declarat că anterior incidentului, inculpatul i-a transmis prin diverse persoane că îi va da foc la casă și la mașină; și în fața instanței, martorul pare să fi încercat o stare de temere față de inculpat, la întrebări esențiale adresate de către instanță, martorul răspunzând că nu vrea să aibă treabă cu nimeni, nici cu fratele său și nici cu inculpatul și că el nu acuză pe nimeni.

Declarațiile martorilor S. A. și C. Îngerel sunt nerelevante cauzei, cea dintâi arătând că nu l-a văzut foarte des pe inculpat și nici băieții săi nu i-au spus nimic despre acesta și că nu cunoaște nimic despre acest dosar, cu toate că a susținut că persoana vătămată D. I. ar fi amenințat-o cu moartea dacă va da declarație în cauză iar cel din urmă martor a arătat că nu a auzit nimic despre vreun incident în care să fie implicat inculpatul, deși și acesta a susținut că persoana vătămată D. I. l-ar fi amenințat în legătură cu cauza.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că împreună cu numitul C. D. s-a deplasat la locuința părții civile B. L. pentru a-l căuta acolo pe D. I., au ajuns la locuința părții civile, au scos două scânduri din gard cu care au lovit ușa după care au lovit și geamurile de la locuința acesteia, au forțat ușa și au intrat în casă, dar înăuntru nu era nimeni, numitul C. D. spunându-i că ar fi văzut pe cineva în pod, dar ambii au părăsit locuința părții civile și au plecat către locuința persoanei vătămate D. I..

Inculpatul a precizat că a spart ușa și gemurile părții civile B. L. ,,ca să-l găsească pe D. I.” pe care vroia ,,să-l bată”, dar nu avea scopul să-l omoare.

În ceea ce privește . asupra acestuia din urmă, inculpatul a arătat că atât el cât și numitul C. D. au sărit poarta și s-au îndreptat către ușa locuinței lui D. I., au început să dea cu picioarele în ușă, după care inculpatul a aruncat în geam cu o bucată de lemn, timp în care numitul C. D. a găsit o coasă agățată într-un cui la bucătărie și a venit cu ea la ușa persoanei vătămate.

Potrivit susținerilor inculpatului, D. I. se afla înăuntrul locuinței, după ușă, împingând în ușă ca aceștia să nu intre, ținând ușa cu umărul, fiind cu fața la ușă, moment în care numitul C. D. a dat cu coasa în geam și atunci l-a lovit și pe D. I. iar când a văzut acest lucru inculpatul s-a retras un pas înapoi întrucât nici el nu și-a dat seama ce vrea să facă acesta.

Inculpatul a precizat că respectiva coasă nu s-a desprins ci numitul C. a scos-o și a aruncat-o la doi metri în curte, inculpatul speriindu-se și spunându-i numitului C. D. să plece, după care, văzând că partea civilă D. E. striga la ei să nu mai lovească în geamuri, inculpatul a mai lovit odată în geam cu acel lemn și apoi l-a aruncat și a plecat acasă.

Inculpatul a negat că el l-ar fi lovit cu coasa pe D. I. arătând că victima l-a indicat ca autor pe el întrucât are dușmănie, relatând împrejurări anterioare conflictuale între aceștia.

Întrebat de ce a distrus geamurile de la locuința părții civile D. E., inculpatul a arătat că s-a dus să-i spargă geamurile întrucât a vrut ,,să-i dea o lecție” pentru că aceasta striga că a spart geamurile de la locuința fiului său.

În ceea ce privește motivația activității infracționale comise asupra părții civile B. L., inculpatul a arătat că i-a distrus ușa și geamurile întrucât era în dușmănie și cu aceasta, invocând, în mod neplauzibil, un conflict avut cu aceasta pe când el era mic, școlar.

În fața instanței, în pofida diligențelor depuse, nu a fost posibilă audierea numitului C. D., existând date că acesta s-ar sustrage cercetărilor în cauza disjunsă. În cursul urmăririi penale acesta a dat însă o declarație în care a negat orice implicare infracțională în evenimentele descrise anterior.

Susținerile inculpatului C. M. A. sunt însă nesincere, încercând doar o deculpabilizare în raport cu fapta cea mai gravă reținută în sarcina sa, invocând împrejurarea sustragerii numitului C. D. de la cercetări ca un indiciu al vinovăției acestuia și propria prezentare la cercetări ca o dovadă a nevinovăției sale.

Deși a sugerat că nu a premeditat acțiunea de ucidere a victimei, dimpotrivă că doar a dorit să acționeze cu intenția de a o vătăma corporal pentru că aceasta l-ar fi atacat cu un cuțit în cursul serii aceleiași zile, aspect neconfirmat de niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, este cert că, încă de la debutul activității infracționale, inculpatul a acționat cu intenția preordinată de a-l căuta pe D. I. (inclusiv în locul unde știa că-l poate găsi, respectiv la partea civilă B. L. cu care victima dezvoltase o relație de concubinaj și care a devenit o victimă colaterală a inculpatului) și de a-i suprima viața (inclusiv prin înarmarea de la locuința părții civile B. L. cu o coasă, instrument apt să producă moartea unei persoane și care a fost recunoscut de către partea civilă ca aparținându-i, nefiind, astfel cum susține inculpatul, luat de la locuința victimei D. I.), acționând în acest sens pe parcursul întregii perioade de desfășurare a activității infracționale.

Apărarea a invocat, în susținerea cererii formulate de inculpat, privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de ,,tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de ,,vătămare corporală”, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, că raportat la declarațiile persoanei vătămate D. I. care sunt contradictorii, raportat la modalitatea de comitere a faptei, având în vedere declarația dată de inculpat la ultimul termen de judecată potrivit căreia victima a fost lovită prin geam de către numitul C. L.-D. iar coasa nu s-a desprins din lemn, așa cum a declarat persoana vătămată, ci a fost scoasă și aruncată în curte, nu i-a fost pusă în pericol viața persoanei vătămate D. I..

Însă, probatoriul administrat face dovada că inculpatul C. M.-A. a acționat cu intenția de a ucide victima, având în vedere obiectul cu care inculpatul a lovit victima, o coasă, zona în care a fost lovită victima, zona toracică și nu în ultimul rând forța cu care a acționat inculpatul, partea metalică a coasei rămânând înțepenită în corpul victimei, fapt ce demonstrează intenția inculpatul de a ucide. Amplitudinea de conținut a acțiunilor sale violente, aplicarea loviturii cu coasa asupra unor zone vitale ale victimei, aflată oricum într-o situație de vulnerabilitate, fiind surprinsă de cei doi agresori în miezul nopții, denotă fără putință de tăgadă, intenția inculpatului de a suprima viața victimei, aceasta și în contextul în care după aplicarea loviturii cu coasa asupra victimei, inculpatul a abandonat-o acolo, deși aceasta căzuse în inconștiență, inculpatul manifestând o indiferență macabră în raport cu victima.

Pentru existența intenției de a ucide, este irelevant faptul că leziunile efectiv produse nu au pus în primejdie viața victimei, atâta timp cât intenția de a suprima viața rezultă din agresivitatea acțiunii violente, potențialul său letal, obiectul folosit de agresor, zona vizată, intensitatea loviturii și împrejurarea lăsării victimei în stare de inconștiență, abandonată, ulterior consumării agresiunii, în speță, neproducerea rezultatului letal fiind datorată doar hazardului.

Sub aspectul laturii subiective, din modalitatea în care inculpatul a acționat asupra victimei și vătămarea efectiv produsă, care a depășit caracterul necesar unei corecții fizice, se poate concluziona că inculpatul nu a acționat cu intenția generală de a-i provoca victimei o vătămare a integrității corporale ci cu cea de a suprima viața acesteia.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. M.-A., prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunea de ,,tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de ,,vătămare corporală”, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.

Concluzionând, vastul probatoriu administrat în cauză, expus și analizat în cele ce preced, în pofida unor elemente de neconcordanță sau inconsecvență, justificate prin specificul cultural și educațional al celor audiați sau/și de interesul subiectiv al unora dintre cei audiați de a prezenta propria variantă apreciată de aceștia ca optimă în raport cu scopul propus, oferă suficiente elemente de detaliu credibile și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora.

În drept:

Faptele inculpatului C. M.-A. care, în noaptea de 09/10.08.2014, în jurul orelor 03,30 – 04,00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a pătruns fără drept, în timpul nopții și înarmat cu obiecte contondente în locuințele părților civile B. L. și D. E., distrugându-le mai multe bunuri, după care a aplicat fără motiv persoanei vătămate D. I. o lovitură cu o coasă în spate, zona toracică iar ca efect al loviturii, partea metalică de la coasă s-a desprins de coada din lemn și a rămas înfiptă în spatele persoanei vătămate, în urma acestei lovituri, persoana vătămată D. I. căzând la pământ, apoi în stare de inconștiență, ulterior persoana vătămată fiind transportată la S. de Pneumoftiziologie din Iași, fiind internat cu diagnosticul de ”plagă înjunghiată penetrantă spațiu XI intercostal stând pe linia scapulară, hemopneumotorax stâng”, întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de ,,tentativă la omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, ,,violare de domiciliu”, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal (două infracțiuni) și ,,distrugere”, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal (două infracțiuni), cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor de către inculpat, gradul de participație a acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.

Fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, instanța va antrena răspunderea penală a acestuia, dispunând condamnarea sa.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi stabilite și aplicate, și a modului lor de executare, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere, între altele, atingerea adusă celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise (în special caracterul violent al manifestărilor care au însoțit pătrunderile fără drept în curtea locuinței și în locuința părții civile B. L. și respectiv în curtea părții civile D. E., dar și distrugerile provocate, precum și ferocitatea acțiunii violente îndreptate împotriva persoanei vătămate D. I., cumulată cu atitudinea de indiferență față de victimă care începuse să agonizeze) și, nu în ultimul rând, posibila urmare ireversibilă a acțiunii sale, respectiv suprimarea vieții victimei.

Nicio împrejurare extrasă din probele cauzei (inclusiv actele depuse de inculpat în circumstanțiere) nu este de natură să antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la caracterul abominabil al faptelor inculpatului.

Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, recunoașterea unor date si împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute in vedere de instanță reduc in asemenea măsură gravitatea faptei in ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita in concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aceste condiții sunt apreciate de instanță ca nefiind îndeplinite în cauză față de inculpat.

Deși nu posedă condamnări anterioare, conduita inculpatului nu a fost una de conformare la regulile ordinii de drept, acesta având contacte repetate cu legea penală, fiind cercetat în două dosare distincte pentru comiterea unor infracțiuni de distrugere și de lovire sau alte violențe, beneficiind în ambele rânduri de clemența organelor judiciare care au dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative în cuantum de câte 1.000 lei.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a Codului penal și regimul de sancționare a infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunile comise, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, dar și de atitudinea acestuia de negare a săvârșirii faptei grave de tentativă de omor și de încercare de plăsmuire a unei alte situații de fapt, instanța va dispune:

A. Condamnarea inculpatului C. M.-A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima D. I. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimei D. I.), pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor”, prev. și ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului C. M.-A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

B. Condamnarea inculpatului C. M.-A. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal (persoană vătămată B. L.).

C. Condamnarea inculpatului C. M.-A. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal (persoană vătămată D. E.).

D. Condamnarea inculpatului C. M.-A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 1200 lei, stabilit, conform art. 61 alin. 2 Cod penal, prin înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile amendă (10 lei) cu numărul zilelor-amendă stabilite potrivit art. 61 alin. 3 și 4 lit. b Cod penal (120 de zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prev. și ped. de art. 253 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată B. L.).

E. Condamnarea inculpatului C. M.-A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 1200 lei, stabilit, conform art. 61 alin. 2 Cod penal, prin înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile amendă (10 lei) cu numărul zilelor-amendă stabilite (120 de zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prev. și ped. de art. 253 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată D. E.).

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 45 alin. 1, 5 Cod penal, va contopi pedepsele stabilite anterior la pct. A., B., C., D. și E., inculpatul C. M.-A. urmând a executa pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare (pct. A), sporită cu 4 (patru) luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare (pct. B) și pedeapsa de 6 luni închisoare (pct. C)), în final inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii de 1600 lei (1200 lei (pct. D.) plus sporul de 400 lei (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă a amenzii de 1200 lei-pct. E), pe lângă care va aplica și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal, stabilită anterior, precum și pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. n și lit. o Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima D. I. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința victimei D. I.).

În temeiul art. 63 Cod penal va atrage atenția inculpatului C. M.-A. asupra posibilității înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.

În ceea ce priveste individualizarea regimului de executare a pedepsei închisorii, instanta retine că față de ansamblul activității infracționale comise, gravitatea faptelor si consecintele sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate si necesitatea constrangerii si reeducarii inculpatului, numai executarea pedepselor în regim de detentie răspunde în mod adecvat functiilor si scopului pedepsei.

La individualizarea pedepsei complementare, instanța a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpatului, atitudinea lui în relație cu dreptul la viață al unei persoane, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu exercitarea drepturilor interzise.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța reține că prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile fostului art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de fostul art. 64 lit. a teza I -a din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în fostul art. 71 alin. 3 din Codul penal. Deciziile date către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 474 alin. 4 C.proc.pen.

De asemenea, instanța va ține seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza S. și P. c. României, C. și M. c. României, C. c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.

Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor interzise.

Constată instanța că prin ordonanța din data de 13.08.2014, orele 20.00, s-a dispus reținerea inculpatului C. M.-A. pe o perioadă de 24 ore, respectiv de la data de 13.08.2014, orele 20.00, până pe data de 14.08.2014, orele 20.00 iar prin încheierea nr. 96/JDL/14.08.2014 pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul Iași a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a dispus arestarea preventivă a inculpatului cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 14.08.2014 până la data de 12.09.2014 inclusiv, emițând mandatul de arestare preventivă nr. 37/UP/14.08.2014.

Măsura privativă de libertate a fost prelungită de Tribunalul Iași prin încheierea nr. 118/JDL/09.09.2014, pe o durată de 30 zile, de la data de 13.09.2014 până la data de 12.10.2014, inclusiv iar apoi menținută în cursul procedurii de cameră preliminară și al judecății.

În baza disp. art. 399 Cod procedură penală instanța va menține starea de arest a inculpatului C. M.-A., apreciind că în cauză, față de gravitatea concretă deosebită a faptei de tentativă la omor, de periculozitatea extremă a inculpatului și de atitudinea sa de indiferență față de viața altei persoane, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea ulterioară a stării de arest.

În baza disp. art. 72 alin. 1 noul Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13.08.2014 la zi.

Sub aspectul laturii civile, instanța, pe de o parte, va lua act că persoana vătămată D. I. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal iar pe de altă parte, constatând îndeplinite condițiile răspunerii civile delictuale, atât sub aspect formal (constituirea procedurală de părți civile) cât și sub aspect material (temeinicia pretențiilor formulate), dar și de faptul că pretenții civile au fost recunoscute expres de către inculpat, acesta declarând că este de acord să despăgubească părțile civile, în baza art. 19, art. 20, art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 și art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, va obliga inculpatul C. M.-A. să plătească părții civile B. L. (domiciliată în ., jud. Iași) cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1000 lei daune materiale și suma de 9000 lei daune morale, părții civile D. E. (domiciliată în ., jud. Iași) cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1000 lei daune materiale, părții civile S. C. Județean de Urgențe ,,Sf. S.” Iași cu titlu de despăgubiri civile, suma de 880,97 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate D. I., părții civile S. C. de Pneumoftiziologie Iași cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1644,205 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate D. I. și părții civile S. de Ambulanță Județean Iași cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1154 lei reprezentând cheltuieli de transport și pe solicitare (echipaj medic), pretenții civile recunoscute expres de către inculpat și cu care acesta a fost de acord să despăgubească părțile civile.

În baza art. 255 Cod procedură penală rap. la art. 404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală instanța va dispune restituirea către partea civilă B. L. (domiciliată în ., jud. Iași) a coasei metalice-corp delict (f. 58 dosar urmărire penală), ridicate, ambalate și sigilate de organele de poliție, aflate în prezent la Arhiva depozit a Tribunalului Iași, cu obligația pentru aceasta să o păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, aceasta necunoscând scopul folosirii sale.

În baza art. 112 alin. 3 Cod penal, rap. la art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va dispune confiscarea de la inculpatul C. M.-A. a sumei de 30 lei, reprezentând echivalentul în bani al coasei metalice-corp delict aparținând părții civile B. L., bun folosit la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, și care nu a putut fi confiscat, fiind restituit părții civile care nu a cunoscut scopul folosirii sale.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. M.-A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va aduce la cunoștința inculpatului C. M.-A. că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat (av. C. B.: 200 lei-delegația nr. 5400/13.08.2014) și persoanele vătămate (av. N. C.: 450 lei (câte 150 lei pentru fiecare persoană vătămată)-delegația nr. 8077/27.11.2014) vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, urmând a fi avansate inițial din fondul special al Ministerului Justiției.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, avand în vedere soluția asupra cauzei și principiul potrivit căruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui în sarcina căruia a fost reținută culpa infracțională sau culpa procesuală, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul C. M.-A. să plătească statului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.”

***

În termenul prev. de art. 410 din C. proc. pen., hotărârea Tribunalului Iași a fost apelată de către inculpatul C. M. A., care, prin motivele scrise depuse la dosar, a invocat faptul că nu se face vinovat pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se achitarea sa în temeiul disp. art. 16 lit. c din Codul de procedură penală, pentru următoarele considerente:

- instanța de fond și-a fundamentat, în mod greșit, opinia de vinovăție, a inculpatului doar pe baza declarațiilor părții vătămate, în condițiile în care declarațiile acesteia sunt trunchiate și mincinoase, tocmai din cauza relațiilor de dușmănie existe între părți;

- singurul martor ocular, D. E., a declarat că nu a văzut cine, dintre cei doi agresori, a lovit cu coasa;

- având în vedere că planează o marjă de îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, îndoială care profită inculpatului se impune achitarea sa.

Inculpatul apelant a criticat și latura civilă, invocând faptul că daunele morale au fost evaluate într-un cuantum nejustificat de mari, impunându-se reducerea acestora.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 471 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptei.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât în mod corect, în opinia Curții de Apel, condamnarea inculpatului C. M. A. pentru comiterea infracțiunilor de „tentativă la omor”, „violare de domiciliu” – două infracțiuni și „distrugere” – două infracțiuni, reținându-se în sarcina acestuia, în esență, următoarele: în noaptea de 09/10.08.2014, în jurul orelor 03,30 – 04,00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a pătruns fără drept, în timpul nopții și înarmat cu obiecte contondente în locuințele părților civile B. L. și D. E., distrugându-le mai multe bunuri, după care a aplicat fără motiv persoanei vătămate D. I. o lovitură cu o coasă în spate, zona toracică iar ca efect al loviturii, partea metalică de la coasă s-a desprins de coada din lemn și a rămas înfiptă în spatele persoanei vătămate, în urma acestei lovituri, persoana vătămată D. I. căzând la pământ, apoi în stare de inconștiență, ulterior persoana vătămată fiind transportată la S. de Pneumoftiziologie din Iași, fiind internat cu diagnosticul de ”plagă înjunghiată penetrantă spațiu XI intercostal stând pe linia scapulară, hemopneumotorax stâng.

În baza propriului examen, Curtea de Apel constată că inculpatul C. M. A. nu a dorit să dea declarații înfaza de urmărire penală, în faza cercetării judecătorești, audiat fiind, a negat doar comiterea faptei de tentativă la omor, poziție procesuală ce și-a menținut-o și în prezenta cale de atac, fără a dori să fie audiat.

Dar, în vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Mai mult, prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic probele care au servit ca temei a reținerii vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, inclusiv pentru infracțiunea de „tentativă la omor”, respectiv: declarația persoanei vătămate D. I. dată în faza urmăririi penale, constatările preliminare medico-legale și raportul de primă expertiză medico-legală nr. 5794 din 24.09.2014, declarațiile martorilor D. E., B. L. și B. B. A., date în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (persoană vătămată B. L.), sesizarea și declarația persoanei vătămate B. L., declarația martorei B. A., dată în cursul urmăririi penale, proces verbal de recunoaștere a corpului delict (coasă), sesizarea și declarația persoanei vătămate D. E., proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (persoana vătămată D. E.), declarațiile martorilor D. D. și C. A., date în cursul urmăririi penale, declarația părții civile B. L. dată în faza judecății, declarațiile martorilor C. A., dată în faza judecății, B. B. A., declarațiile persoanei vătămată D. I., ale părții civile D. E. și ale martorului D. D. dată în faza judecății, declarația inculpatului, dată in faza judecății, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.

În baza propriului examen a întregului material probator, Curtea constată că, în mod fondat, prima instanță a apreciat că, în cauză, declarațiile persoanelor vătămate D. I. și D. E. se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză, demonstrând fără vreo îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului C. M. A., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de „tentativă la omor”, dispunând în consecință condamnarea acestuia.

Astfel, faptul că persoana vătămată D. I. a fost înjunghiată cu partea tăioasă a unei coase este dovedit de actele medico-legale, și, în special, de raportul de primă expertiză medico-legală, potrivit căruia persoana vătămată a prezentat un traumatism toracic cu echimoză, excoriații, plagă înjunghiată penetrantă spațțiul XI i.c. stg. pe linia scapulară, hemopneumotorax stg., leziuni traumatice ce s-ar fi putut produce prin lovire activă cu obiect tăietor înțepător.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexă, rezultă că au fost identificate la în curtea persoanei vătămate D. I. o coadă din lemn pentru coasă, un mâner de lemn de la o coasă, iar, în interiorul unei anexe, partea metalică a coasei.

Persoana vătămată D. E. a declarat în ambele faze procesuale că a fost trezită, pe la orele 04:00, de zgomote de lovituri ce veneau din curte, și a văzut la ușa anexei pe inculpatul C. M. A., zis, B., și pe numitul C. L. care au distrus geamul de la ușa anexei, iar unul dintre aceștia, ce avea în mână o coasă, a lovit prin geam, înăuntru fiind fiul său, D. I..

Persoana vătămată D. I. a declarat în ambele faze procesuale că a văzut cine l-a înjunghiat cu coasa, respectiv inculpatul C. M. A., partea metalică rămânând înfiptă în spate.

Este adevărat că împrejurările lovirii cu coasa au fost prezentate diferit de persoană vătămată D. I., însă așa cum a reținut și instanța de fond, trebuie apreciate aceste contradicții în raport de nivelul educațional scăzut al acesteia, redarea liberă a celor întâmplate fiind dificilă, fapt ce reiese din declarația dată în fața instanței în care clarificarea multor aspecte a fost făcută după întrebările adresate de instanță, de procuror ori de avocați.

Dar, ceea ce este relevant este faptul că, în toate declarațiile, această persoană vătămată l-a indicat doar pe inculpatul C. M. A. ca fiind autorul înjunghierii sale cu o coasă.

Mai mult, inculpatul C. M. A. a recunoscut că, în acea dimineață, a căutat-o pe persoana vătămată D. I. la domiciliul lui B. L. și apoi la domiciliul acesteia pentru a-i aplica o corecție fizică, întrucât în acea seară l-ar fi amenințat cu un cuțit.

Analizând toate aceste mijloace de probă, se constată că se coroborează, în sensul că, persoana vătămată D. I. l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul înjunghierii sale cu o coasă, persoana vătămată D. E. l-a indicat pe inculpat ca fiind, alături de numitul C. L. la fața locului, unul dintre aceștia având în mână și o coasă, iar inculpatul C. a fost acela care a premeditat agresare persoanei, înarmându-se și cerând ajutorul numitului C. L., toate aceste demonstrând fără echivoc că inculpatul C. este autorul infracțiunii de tentativă la omor comise împotriva persoanei vătămate D. I..

Trebuie precizat faptul că apărarea inculpatului, și în cazul în care ar fi susținută de probe, nu conduce la constatarea nevinovăției sale, ci doar la schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii participației sale la nivelul instigării, în condițiile în care inculpatul a susținut că l-a determinat pe numitul Ciobanul L. să meargă cu el pentru a o agresa pe partea vătămată, iar, de la domiciliul persoanei vătămate B. L. au luat o coasă, fiind evident intenția de a o omorî pe persoana vătămată, răspunderea penală a instigatorului fiind similară ca a autorului.

În ceea ce privește fiecare pedeapsă aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta este corect dozată și adaptată gravității faptelor comise și persoanei inculpatului, care, deși nu prezintă antecedente penale, a avut un comportament agresiv anterior comiterii faptei deduse judecății, fiind sancționat administrativ pentru o faptă de distrugere în anul 2010 și pentru o faptă de lovire în anul 2011, nu a recunoscut comiterea faptei de tentativă la omor, împrejurări care au fost reținute în mod just de către prima instanță ca și circumstanțe care determină individualizarea la spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care nu s-a relevat nici o împrejurare care să poată fi reținută ca și circumstanță atenuantă, pedeapsa neimpunându-se, astfel, a fi modificată.

Referitor la criticile privind cuantumul daunelor morale, Curtea se va raporta în procesul de analiză a cuantificării corecte sau nu a prejudiciului moral produs părții civile D. E. la următoarele criterii obiective: consecințele negative suferite de partea civilă, în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.

Pe baza materialului probator administrat în cază, Curtea va judeca în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor concrete ale cauzei, în funcție de care va verifica dacă întinderea reparației pentru prejudiciul suferit este rezonabilă.

Este adevărat totuși că, în cazul daunelor morale, acordarea acestora trebui să aibă un efect compensatoriu, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Aplicând criteriile enunțate în speța de față, Curtea constată că pătrunderea, la orele 04,00, în curtea persoanei vătămate D. E., distrugerea geamurilor de la casă și înjunghierea cu o coasă a fiului acesteia, sunt de natură să provoace o stare de temere, de nesiguranță, de suferință incontestabilă, având în vedere că a asistat la agresarea fiului său, acțiuni violente care au tulburat și climatul liniștit și pașnic al vieții sufletești și de familie a părții civile, acestea constituindu-se într-un minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale, de natură a duce la o evaluare echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Față de aceste consecințe, Curtea constată că suma acordată cu titlu de daune morale, de 9.000 lei este una rezonabilă și este natură a acoperi în mod echitabil prejudiciul moral suferit, neimpunându-se reducerea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea apelului declarat de inculpatul C. M. A. împotriva sentinței penale nr. 152/24.02.2015 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută ca legală și temeinică.

În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală, se va dispune deducerea din pedeapsa de executat de către inculpatul C. M. A. a duratei arestării preventive de după 24.02.2014 la zi.

În temeiul disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. M. A., zis „B.”, fiul lui A. și C., născut la data de 09.01.1990, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 152/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

În baza art. 424 alin. 2 Cod procedură penală, deduce durata arestării preventive a inculpatului de la data de 24.02.2015 la zi.

Obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.

Președinte,Judecător,

T. C. GabrielScriminți E.

Grefier,

L. M. P.

Red./Tehnored.: TCG

2 ex. + 2ex./ 17.09.2015

Tribunalul Iași

Judecător: M. M.

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....  Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004).... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul calificat (art.189 NCP). Hotărâre din 11-05-2015, Curtea de Apel IAŞI