Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 421/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 225/239/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 15 Mai 2015

Completul compus din:

Președinte C.-G. T.

Judecător E. S.

Grefier L. M. P.

Decizia penală nr. 421

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria H. împotriva sentinței penale nr. 49/10.04.2014, pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ - vătămarea corporală (art. 181 C.p.).

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 04.05.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.05.2015, când, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.05.2015.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. nr. 49/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria H., s-a hotărât:

„Respinge cererile de împăcare și de retragere a plângerilor prealabile formulate de către părțile civile R. L. și R. V. în ceea ce privește pe inculpatul H. M., ca neîntemeiate.

În baza art. 5 alin. 1 C.pen., stabilește că legea penală mai favorabilă inculpaților H. M. și O. G. A. din prezentul dosar este noul Cod penal – respectiv art. 193 alin. 2 și art. 371 din noul C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 77 lit. a și d și art. 5 alin. 1 din noul C.pen. – și nu vechiul Cod penal, respectiv art. 181 alin. 1, art. 321 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a și 75 lit. a și c din vechiul C.pen.

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. cu aplicarea art. 4 alin. 2 C.proc.pen., achită pe inculpații Hîrlǎoanu Mihǎițǎ, fiul lui V. și V., nǎscut la data de 30.01.1990 în municipiul Iași județul Iași, domiciliat în satul M. ., CNP_, și O. Gheorghițǎ A., fiul lui Natural și M., nǎscut la data de 23.04.1990 în municipiul Iași județul Iași, domiciliat în satul M. ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe în formă agravată și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prevăzute de art. 193 alin. 2 și art. 371 din noul C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 77 lit. a și d și art. 5 alin. 1 din noul C.pen., întrucât nu existǎ probe suficiente cǎ acești inculpați au sǎvârșit cele două infracțiuni.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. cu referire la art. 19 alin. 1 și art. 25 alin. 1 C.proc.pen., respinge toate acțiunile civile ale tuturor părților civile formulate împotriva inculpaților H. M. și O. G. A., ca neîntemeiate.

În baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 5 C.proc.pen., ia act de faptul cǎ niciunul dintre inculpații H. M. sau O. G. A. nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.

În baza art. 398 și art. 275 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., hotǎrăște ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat pentru inculpații H. M. și O. G. A. sǎ rǎmânǎ în sarcina statului, sumă de bani care include și onorariul avocatului din oficiu A. V. pentru inculpatul O. G. A..

În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă S. C. de Urgențǎ „Prof. Dr. N. O.” Iași și obligă pe inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., în solidar, pe inculpatul minor I. A. V. în solidar și cu pǎrțile responsabile civilmente I. I. și I. V., sǎ plǎteascǎ acesteia suma de 397,20 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordatǎ persoanei vǎtǎmate R. A. L. în perioada spitalizǎrii, la care se adaugǎ taxa oficialǎ de scont practicatǎ de B.N.R. pânǎ la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare.

În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și obligă pe inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., în solidar, pe inculpatul minor I. A. V. în solidar și cu pǎrțile responsabile civilmente I. I. și I. V., sǎ plǎteascǎ acesteia suma de 1981,99 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordatǎ persoanei vǎtǎmate R. A. L. în perioada spitalizǎrii, la care se adaugǎ taxa oficialǎ de scont practicatǎ de B.N.R. pânǎ la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă S. Județean de Ambulanțǎ Iași și obligă pe inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., în solidar, pe inculpatul minor I. A. V. în solidar și cu pǎrțile responsabile civilmente I. I. și I. V., sǎ plǎteascǎ acesteia suma de 788 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanța al persoanei vătămate R. A. L., la care se adaugǎ taxa oficialǎ de scont practicatǎ de B.N.R. pânǎ la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte acțiunea civilǎ a moștenitorilor persoanei vătămate R. A. L., respectiv părinții acestuia, părțile civile R. V. și R. L. și obligă pe inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., în solidar, pe inculpatul minor I. A. V. în solidar și cu pǎrțile responsabile civilmente I. I. și I. V., la plata cǎtre acestea a sumei de 9000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 și 2 C.proc.pen., ia act de faptul cǎ nici moștenitorii persoanei vătămate R. A. L., respectiv părinții acestuia, părțile civile R. V. și R. L. și nici pǎrțile civile S. Județean de Ambulanțǎ Iași, S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași ori S. C. de Urgențǎ „Prof. Dr. N. O.” Iași nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.”

Judecătoria H., pentru a se pronunța astfel, a reținut următoarele:

„Analizând actele și lucrările dosarului de față și ale dosarului de fond nr._ al Judecătoriei H., prin coroborarea tuturor probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul cercetǎrii judecǎtorești în ambele dosare, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

În noaptea de 04/05.04.2010, în jurul orei 02:00, inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., aflându-se în stare de ebrietate, împreunǎ au agresat fizic pe persoana vǎtǎmatǎ R. A. L., provocându-i acesteia o vǎtǎmare a integritǎții corporale ce a necesitat pentru vindecare un numǎr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 689/09.04.2010, emis de I.M.L. Iași.

Instanța mai reține, totodatǎ, și faptul cǎ, în aceeași noapte și cu aceeași ocazie, prin manifestǎrile violente și expresiile vulgare utilizate, inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V. au tulburat ordinea și liniștea publicǎ și au adus atingere, totodatǎ, bunelor moravuri, prin scandalul produs în drumul public, în fața discotecii organizate la barul din satul M. ..

În primul rând, instanța se va pronunța asupra cererilor de împăcare și de retragere a plângerilor prealabile formulate de către părțile civile R. L. și R. V. în ceea ce privește pe inculpatul H. M.. Astfel, instanța constată că plângerea penală prealabilă a fost introdusă de către persoana vătămată R. A. L.; de aceea, consideră instanța că doar acesta are posibilitatea legală să și-o retragă, lucru care în prezent este imposibil. Mai mult, împăcarea fiind esențialmente personală, instanța consideră că aceasta poate interveni doar între inculpat și persoana vătămată R. A. L., lucru care în prezent este imposibil.

De aceea, pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererile de împăcare și de retragere a plângerilor prealabile formulate de către părțile civile R. L. și R. V. în ceea ce privește pe inculpatul H. M., ca neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, analizând întreg dosarul de urmǎrire penalǎ coroborat cu toate probele administrate în cursul cercetǎrii judecǎtorești, instanța ajunge la concluzia cǎ nicǎieri în dosarul cauzei nu existǎ dovada cǎ inculpații H. M. sau O. G. A. ar fi lovit pe persoana vătămată R. A. L. sau că ar fi participat la scandalul provocat de ceilalți inculpați.

Pe de o parte, instanța stabilește cǎ, într-adevǎr, în acea noapte persoana vătămată R. A. L. a fost lovită și s-a produs scandal public, dar pe de altǎ parte instanța nu poate sǎ nu constate cǎ nu s-a fǎcut dovada în niciun fel cǎ aceste activități incriminate au fost săvârșite de vreunul dintre inculpații H. M. sau O. G. A.. Or, în lipsa vreunei probe directe sau indirecte împotriva acestor inculpați, instanța va da eficiențǎ principiului in dubio pro reo, în sensul cǎ îndoiala profitǎ întotdeauna fǎptuitorului.

În această ordine de idei, instanța stabilește că toți cei 9 inculpați audiați care și-au recunoscut propria vinovăție și toți cei 11 martori audiați sub jurământ au declarat faptul că inculpatul H. M. nu a participat la . asupra persoanei vătămate R. A. L. și nici nu a participat la scandalul public produs în acea seară. Totodată, instanța stabilește că 8 dintre inculpații audiați care și-au recunoscut propria vinovăție și toți cei 11 martori audiați sub jurământ au declarat faptul că inculpatul O. G. A. nu a participat la . asupra persoanei vătămate R. A. L. și nici nu a participat la scandalul public produs în acea seară.

Situația de fapt reținută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ cât și în faza de judecatǎ, coroborat în mod corespunzǎtor.

Nu în ultimul rând, instanța nu poate sǎ nu observe că nu există nicio probă concludentă în preznetul dosar de judecată care să facă dovada că inculpații H. M. sau O. G. A. ar fi autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Situația de fapt stabilitǎ mai sus a rezultat din analiza tuturor actelor, înscrisurilor și declarațiile martorilor audiați, coroborate cu declarațiile tuturor inculpaților luate atât în faza de urmǎrire penalǎ cât și în cea de cercetare judecǎtoreascǎ. Din coroborarea tuturor acestor declarații și înscrisuri, nu rezultǎ de nicǎieri cǎ inculpații H. M. sau O. G. A. s-ar face vinovați de sǎvârșirea faptelor penale descrise în cuprinsul actului de sesizare.

La acest moment, instanța se va pronunța asupra aplicării legii penale mai favorabile, constatând că în prezenta cauză penală s-au lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale speței.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În acest sens, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța apreciază că instituțiile juridice mai favorabile inculpaților H. M. și O. G. A. din prezentul dosar sunt cele reglementate de noul Cod penal și nu cele reglementate de vechiul Cod penal. În considerarea acestei soluții, în aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., instanța a avut în vedere atât limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății în prezentul dosar, prevăzute de dispozițiile art. 181 alin. 1, art. 321 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a și 75 lit. a și c din vechiul C.pen. ori de dispozițiile art. 193 alin. 2 și art. 371 din noul C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 77 lit. a și d și art. 5 alin. 1 din noul C.pen., cât și celelalte dispoziții referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, circumstanțele atenuante, circumstanțele agravante, precum și regimul juridic al acestor circumstanțe.

De aceea, raportat la toate aceste criterii și considerente mai sus enunțate, instanța stabilește că, în ceea ce privește individualizarea judiciară în integralitatea ei a pedepselor, legea penală mai favorabilă inculpaților H. M. și O. G. A. din prezentul dosar, în sensul art. 5 alin. 1 C.pen., este actualul Cod penal și nu vechiul Cod penal.

De aceea, instanța, în baza art. 5 alin. 1 C.pen., va stabili că legea penală mai favorabilă inculpaților H. M. și O. G. A. din prezentul dosar este noul Cod penal – respectiv art. 193 alin. 2 și art. 371 din noul C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 77 lit. a și d și art. 5 alin. 1 din noul C.pen. – și nu vechiul Cod penal, respectiv art. 181 alin. 1, art. 321 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a și 75 lit. a și c din vechiul C.pen.

În concluzie, având în vedere toate cele arătate mai sus, cât privește infracțiunile de lovire sau alte violențe în formă agravată și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prevăzute de art. 193 alin. 2 și art. 371 din noul C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 77 lit. a și d și art. 5 alin. 1 din noul C.pen., din probele administrate în cauză nu a reieșit cǎ inculpații H. M. sau O. G. A. ar fi vinovați de înfǎptuirea acestora, așa cum sunt ele pedepsite de textele de lege incriminatoare.

În consecință, instanța apreciază că nu s-a reușit în prezenta cauzǎ penalǎ să se răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, întrucât nu s-a fǎcut dovada mai presus de orice dubiu cǎ inculpații H. M. și O. G. A. ar fi sǎvârșit infracțiunile deduse judecǎții în prezentul dosar, dupǎ cum s-a dezvoltat pe larg mai sus.

De aceea, instanța va face aplicarea art. 4 alin. 1 C.proc.pen. – prezumția de nevinovăție, în sensul cǎ orice persoanǎ este consideratǎ nevinovatǎ pânǎ la stabilirea vinovǎției sale printr-o hotǎrâre penalǎ definitivǎ.

Totodatǎ, instanța va face și aplicarea principiului in dubio pro reo (îndoiala profitǎ întotdeauna fǎptuitorului), ținând cont și de dispozițiile art. 4 alin. 2 C.proc.pen., care prevăd că dupǎ administrarea întregului probatoriu, orice îndoialǎ în formarea convingerii instanței se interpreteazǎ în favoarea inculpatului.

Prin urmare, raportat la toate considerentele mai sus arǎtate, potrivit art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen., instanța ajunge la concluzia cǎ nu existǎ probe suficiente cǎ inculpații H. M. și O. G. A. au sǎvârșit infracțiunile deduse judecǎții în prezentul dosar penal.

De aceea, instanța constatǎ că acțiunea penală pusă în mișcare în prezentul dosar penal nu mai poate fi exercitată în cazul acestora întrucât a intervenit un caz care împiedicǎ exercitarea acțiunii penale, respectiv cazul arǎtat în cuprinsul art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. – nu existǎ probe cǎ inculpații H. M. și O. G. A. din prezentul dosar au sǎvârșit infracțiunile.

De aceea, având în vedere toate motivele mai sus arǎtate, instanța, în baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. cu aplicarea art. 4 alin. 2 C.proc.pen., urmează să achite pe inculpații H. M. și O. G. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe în formă agravată și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prevăzute de art. 193 alin. 2 și art. 371 din noul C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 77 lit. a și d și art. 5 alin. 1 din noul C.pen., întrucât nu existǎ probe suficiente cǎ acești inculpați au sǎvârșit cele două infracțiuni.

Raportat la soluția datǎ în rezolvarea acțiunii penale în ceea ce îi privește pe inculpații H. M. și O. G. A., respectiv achitare conform art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen., instanța, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. cu referire la art. 19 alin. 1 și art. 25 alin. 1 C.proc.pen., va respinge toate acțiunile civile ale tuturor părților civile formulate împotriva inculpaților H. M. și O. G. A., ca neîntemeiate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța va reține cǎ, în cursul procesului penal, S. C. de Urgențǎ „Prof. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilǎ în procesul penal cu suma de 397,20 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordatǎ persoanei vǎtǎmate R. A. L. în perioada spitalizǎrii, la care se adaugǎ taxa oficialǎ de scont practicatǎ de B.N.R. pânǎ la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare, S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași s-a constituit parte civilǎ în procesul penal cu suma de 1981,99 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordatǎ persoanei vǎtǎmate R. A. L. în perioada spitalizǎrii, la care se adaugǎ taxa oficialǎ de scont practicatǎ de B.N.R. pânǎ la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare, S. Județean de Ambulanțǎ Iași s-a constituit parte civilǎ în procesul penal cu suma de 788 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul cu ambulanța al persoanei vătămate R. A. L., în timp ce moștenitorii persoanei vǎtǎmate, respectiv pǎrinții acestuia R. V. și R. L., s-au constituit pǎrți civile în cadrul prezentului proces penal cu suma de_ lei, reprezentând daune materiale și daune morale.

Cât privește acțiunea civilă formulată de către moștenitorii persoanei vătămate R. A. L., respectiv părinții acestuia, părțile civile R. V. și R. L., instanța reține în fapt și în drept următoarele:

În drept, instanța reține cǎ rǎspunderea civilǎ delictualǎ, ca o sancțiune specificǎ dreptului civil aplicabilǎ pentru sǎvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajatǎ numai prin întrunirea cumulativǎ a patru condiții deduse din interpretarea art. 1349 și 1357-1358 C.civ. Potrivit art. 1349 și 1357-1358 C.civ., orice faptǎ a omului care cauzeazǎ altuia un prejudiciu obligǎ pe acela din a cǎrui greșealǎ s-a ocazionat a-l repara. Așadar, exigențele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicitǎ și acest prejudiciu, precum și existența vinovǎției celui care a cauzat prejudiciul, vinovǎție care existǎ atât sub forma intenției, cât și a culpei, neglijenței sau a imprudenței.

Instanța reține că, având în vedere că, în cauză, dovada existenței unor fapte ilicite și a vinovăției inculpaților R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V. a fost făcută, urmează să se stabilească în ce măsură s-a probat existența și întinderea prejudiciului cauzat părților civile R. V. și R. L., în lipsa acestuia neputându-se angaja răspunderea civilă delictuală. Cu alte cuvinte, existența unui prejudiciu este condiția sine qua non a rǎspunderii civile delictuale.

Existența faptei ilicite presupune în aceastǎ materie o referire atât la încǎlcarea legii cât și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încǎlcarea legii.

Cu privire la daunele materiale, instanța reține că sumele solicitate cu acest titlu, reprezentând cheltuieli efectiv efectuate, nu au fost dovedite în niciun mod prin probele administrate în cauză. Astfel, instanța nu neagǎ faptul cǎ părțile civile R. V. și R. L. au efectuat cheltuieli materiale pentru diminuarea efectelor faptelor inculpaților R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., lucru ce reiese și din depozițiile martorilor audiați pe latură civilă, doar cǎ aceste cheltuieli nu au fost dovedite nici prin chitanțe doveditoare nici prin martori audiați pe laturǎ civilǎ sub acest aspect, deși aceste obligații procedurale le incumbau pǎrților civile R. V. și R. L..

Astfel, instanța, analizând întreg dosarul de urmǎrire penalǎ și întreg prezent dosarul de judecatǎ, nu a regǎsit în cuprinsul acestora nicio probǎ concludentǎ în susținerea laturii civile sub aspectul daunelor materiale solicitate.

Astfel, instanța reține cǎ suma de bani solicitatǎ cu titlu de daune materiale de cǎtre părțile civile R. V. și R. L. nu a putut fi doveditǎ cu probele administrate în speța de fațǎ nici sub aspectul certitudinii creanței nici sub aspectul cuantumului solicitat.

Însǎ, în ceea ce privește daunele morale, instanța apreciazǎ cǎ acestea reprezintǎ satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a sǎvârșirii unei faptei prejudiciabile de cǎtre o persoanǎ. Pentru a putea fi acordat trebuie ca prejudiciul moral sǎ fie dovedit sub aspectul existenței sale certe, doar întinderea acestuia fiind lǎsatǎ la aprecierea instanței de judecatǎ.

Cât privește prejudiciul moral suferit de aceste părți civile în prezenta cauzǎ, instanța apreciazǎ cǎ acesta reprezintǎ rezultatul dǎunǎtor direct de naturǎ nepatrimonialǎ al faptelor ilicite și conduitei culpabile a inculpaților R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., prin care se aduce o vǎtǎmare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umanǎ.

Sub acest aspect, instanța apreciazǎ cǎ acțiunile acestor inculpați, ca manifestǎri exteriorizate în sfera relațiilor sociale, au provocat în concret pǎrților civile R. V. și R. L. un prejudiciu cauzat personalitǎții morale ale acestora, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor psihice, efect al leziunilor sau vǎtǎmǎrilor fizice suferite de fiul lor.

Astfel, urmare a acțiunii de lovire a acestor inculpați, părțile civile R. V. și R. L. au suferit un prejudiciu moral, dupǎ cum rezultǎ și din declarațiile martorilor V. D. și Nimerică D., constând în consecințele negative ale faptelor inculpaților, precum și implicațiile acestor fapte pe toate planurile vieții acesteia, respectiv pe plan fizic, psihic, moral, social, profesional și familial, părțile civile R. V. și R. L. fiind în imposibilitatea de a-și desfășura în mod normal activitatea.

În concret, instanța, constatând îndeplinite condițiile rǎspunderii civile delictuale, dupǎ cum s-a dezvoltat și descris mai sus, va aprecia suma de 9000 lei, sumǎ care urmeazǎ a fi plǎtitǎ de cǎtre inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., ca fiind o reparație adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de părțile civile R. V. și R. L., urmare a faptelor acestor inculpați.

În aprecierea acestui cuantum, instanța a avut în vedere, pe de o parte, împrejurarea cǎ prin acordarea daunelor morale se urmǎrește a se da și pǎrților civile R. V. și R. L., ca persoane prejudiciate, o satisfacție echitabilǎ iar, pe de altǎ parte, cǎ acestea constituie și o sancțiune pentru inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., ca autori ai faptelor ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientǎ a unor fapte similare în viitor.

Instanța apreciazǎ cǎ despǎgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sǎ repunǎ părțile civile R. V. și R. L. în situația anterioarǎ sǎvârșirii infracțiunii, ci reprezintǎ o compensare patrimonialǎ adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de acestea din urmǎ, și nefiind vorba nici de o reparare integralǎ, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.

Recunoașterea în patrimoniul acestor părți civile în procesul penal a unui drept de despǎgubire se justificǎ prin aceea cǎ instanța a dorit sǎ ofere acestora o satisfacție care sǎ compenseze efectul vǎtǎmǎrii suferite, fǎrǎ a-l face însǎ sǎ disparǎ.

Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, având în vedere împrejurarea cǎ aceste sume nu trebuie sǎ constituie nici amenzi excesive pentru autorii faptelor ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, observând și principiul potrivit cǎruia stabilirea indemnizației destinate reparǎrii prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echitǎții, instanța apreciazǎ suma acordatǎ cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacție echitabilǎ a prejudiciului moral suferit de părțile civile R. V. și R. L..

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite în parte acțiunea civilǎ a moștenitorilor persoanei vătămate R. A. L., respectiv părinții acestuia, părțile civile R. V. și R. L. și va obliga pe inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., în solidar, pe inculpatul minor I. A. V. în solidar și cu pǎrțile responsabile civilmente I. I. și I. V., la plata cǎtre acestea a sumei de 9000 lei, cu titlu de daune morale, sumă considerată de către instanță suficientă pentru a repara dauna morală cauzată de către acești inculpați pǎrților civile R. V. și R. L. în prezenta spețǎ.”

În termenul legal, sentința penală a fost apelată de către procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria H. care a criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei, respectiv greșita apreciere a probelor de instanța de fond și achitarea inculpaților O. G. A. și H. M..

Inculpații intimați au fost asistați de avocat ales, părțile civile au fost legal citate, au fost administrate probe în apel (audiere martori) la solicitarea procurorului.

Curtea a analizat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor formulate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria H. au fost trimiși în judecată inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Hîrlǎoanu Mihǎițǎ, Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D., O. Gheorghițǎ A., pentru săvârșirea infracțiunilor de vǎtǎmare corporalǎ și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal și art. 321 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal; și inculpatul minor I. A. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de vǎtǎmare corporalǎ și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal și art. 321 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal.

S-a reținut în rechizitoriu că, în noaptea de 04/05.04.2010, în jurul orei 02:00, toți inculpații au agresat fizic pe partea vǎtǎmatǎ R. A. L., provocându-i acesteia o vǎtǎmare a integritǎții corporale ce a necesitat pentru vindecare un numǎr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 689/09.04.2010, emis de I.M.L. Iași, precum și faptul cǎ, în aceeași noapte, prin manifestǎrile violente și expresiile vulgare utilizate, toți inculpații au tulburat ordinea și liniștea publicǎ și au adus atingere, totodatǎ, bunelor moravuri, prin scandalul produs în drumul public, în fața discotecii organizate la barul din satul M. ..

În cursul judecății, la instanța de fond, inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., asistați fiind de apǎrǎtorii lor din oficiu, au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 320 indice 1 din vechiul Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă pentru ei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a probelor în circumstanțiere administrate în dosarul cauzei și a reținut spre soluționare latura penalǎ a cauzei în ceea ce privește pe inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V..

În ceea ce privește latura penalǎ a cauzei cu privire la inculpații Hîrlǎoanu Mihǎițǎ și O. Gheorghițǎ A., precum și întreaga laturǎ civilǎ, s-a dispus disjungerea laturii penale în ceea ce îi privește pe inculpații Hîrlǎoanu Mihǎițǎ și O. Gheorghițǎ A., precum și disjungerea întregii laturi civile, de latura penalǎ a prezentei cauze cât privește pe inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V..

Instanța de fond a reținut că nu s-a reușit în prezenta cauzǎ penalǎ să se răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, întrucât nu s-a fǎcut dovada, mai presus de orice dubiu, cǎ inculpații H. M. și O. G. A. ar fi sǎvârșit infracțiunile deduse judecǎții în prezentul dosar.

Instanța a făcut și aplicarea principiului „in dubio pro reo” (îndoiala profitǎ întotdeauna fǎptuitorului), ținând cont și de dispozițiile art. 4 alin. 2 C.proc.pen., care prevăd că dupǎ administrarea întregului probatoriu, orice îndoialǎ în formarea convingerii instanței se interpreteazǎ în favoarea inculpatului și a dispus achitarea inculpaților H. M. și O. G. A., reținând dispozițiile art. 16 lit. c Cod procedură penală.

Instanța de apel a readministrat, nemijlocit, o parte din probatoriul administrat și la instanța de fond (audierea martorilor, audierea în calitate de martori a coinculpaților față de care s-a disjuns soluționarea prezentei cauze și față de care s-a pronunțat sentința penală nr. 9/3103.2013 Judecătoriei H. definitivă prin decizia penală nr. 354/2013 a Curții de Apel Iași).

Curtea a reținut din aprecierea și evaluarea acestor probe că, în noaptea de 04/05.04.2010, în jurul orei 02:00, inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., aflându-se în stare de ebrietate, împreunǎ au agresat fizic pe persoana vǎtǎmatǎ R. A. L., provocându-i acesteia o vǎtǎmare a integritǎții corporale ce a necesitat pentru vindecare un numǎr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 689/09.04.2010, emis de I.M.L. Iași și cǎ, în aceeași noapte și cu aceeași ocazie, prin manifestǎrile violente și expresiile vulgare utilizate, inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V. au tulburat ordinea și liniștea publicǎ și au adus atingere, totodatǎ, bunelor moravuri, prin scandalul produs în drumul public, în fața discotecii organizate la barul din satul M. ..

Cu privire la critica procurorului ce a vizat faptul că instanța de fond, greșit, a audiat inculpatul H. M. doar cu privire la „împăcarea” cu părțile civile, și trebuia audiat pe fondul cauzei, se reține că instanța de fond corect a respins cererea de împăcare cu partea vătămată ( plângerea penală fiind efectuată de partea vătămată R. A. care a decedat).

Criticile ce au vizat faptul că inculpatul H. M. trebuia audiat cu privire la faptă și nu în cauza disjunsă nu pot constitui motive de nelegalitate a sentinței penale apelate; instanța de fond a analizat și probele dosarului nr._, a audiat părțile civile R. V. și R. L. care au declarat că își retrag plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului H. M. și doresc să se împace cu acesta, dorind continuarea procesului penal doar în ceea ce privește pe inculpatul O. G. A..

De asemenea, criticile ce au vizat și faptul că părțile civile R. V. și roman L. au fost greșit citați în calitate de „parte vătămată”, întrucât sunt moștenitorii părții vătămate R. A. ()respectiv părinții acestuia, critica fiind neîntemeiată sub aspectul legalității (neputând duce la schimbarea soluției pe fond, ori reținerea unei alte situații de fapt).

Curtea reține că situația de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică, toate persoanele audiate și reaudiate nu au comunicat decât faptul că și inculpatul O. G. A., cât și H. M. au ieșit afară din discotecă auzind de conflict și aceștia au ajuns mai târziu, însă nu au rezultat din nicio probă că ar fi lovit persoana vătămată R. A. L..

Or, în lipsa vreunei probe directe sau indirecte împotriva acestor inculpați, corect instanța a dat eficiențǎ principiului in dubio pro reo, în sensul cǎ îndoiala profitǎ întotdeauna fǎptuitorului.

A rezultat clar că toți ceilalți coinculpați și martori au declarat, cert, că inculpații H. M. și O. G. A. nu au participat la . asupra persoanei vătămate R. A. L. și nici nu au participat la scandalul public produs în acea seară.

Celelalte aspecte invocate de procuror în susținerea motivelor de apel ce referă la faptul că față de martorii audiați de instanța de fond nu s-a menționat cine i-a propus sunt neîntemeiate sub aspectul legalității și temeiniciei sentinței penale, nu a rezultat nicio cauză (condiție) de nulitate asupra luării declarațiilor martorilor.

Criticile susținute de procuror referă și la faptul că în plângerea penală formulată de partea vătămată R. A. L. la filele 8-9 din dosarul de urmărire penală, acesta îl indică pe H. M. și, astfel, greșit instanța de fond l-a achitat pe inculpat.

Instanța de apel a analizat și evaluat probatoriile din perspectiva dispozițiilor art. 103 în referire la art. 99, art. 100 Cod procedură penală, anume a coroborat plângerea cu toate celelalte mijloace de probă și nu a pronunțat o sentință, exclusiv, bazată pe declarația părții vătămate. Dimpotrivă, din analiza unora din declarații s-a putut reține că între inculpatul H. M. și partea vătămată R. A. L. era, anterior, o relație de prietenie.

Față de toate aceste argumente expuse, Curtea reține că, din probele administrate, nu a rezultat cu certitudine/ fără putință de tăgadă că inculpații H. M. și O. G. A. au săvârșit infracțiunea de lovire și alte violențe asupra părții vătămate R. A. L. și nici de tulburare a ordinii și liniștii publice.

Raportat la soluția datǎ în rezolvarea acțiunii penale în ceea ce îi privește pe inculpații H. M. și O. G. A., respectiv achitare conform art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, corect instanța de fond a respins toate acțiunile civile ale tuturor părților civile formulate împotriva inculpaților H. M. și O. G. A., ca neîntemeiate.

Analizând din oficiu și soluționarea laturii civile a cauzei, curtea reține că aceasta a fost soluționată legal de instanța de fond.

Astfel, instanța a reținut cǎ suma de bani solicitatǎ cu titlu de daune materiale de cǎtre părțile civile R. V. și R. L. nu a putut fi doveditǎ cu probele administrate în speța de fațǎ nici sub aspectul certitudinii creanței, nici sub aspectul cuantumului solicitat.

Însǎ, în ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat cǎ acestea reprezintǎ satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a sǎvârșirii unei faptei prejudiciabile de cǎtre o persoanǎ. Pentru a putea fi acordat trebuie ca prejudiciul moral sǎ fie dovedit sub aspectul existenței sale certe, doar întinderea acestuia fiind lǎsatǎ la aprecierea instanței de judecatǎ.

În aprecierea acestui cuantum, instanța a reapreciat, pe de o parte, împrejurările cǎ prin acordarea daunelor morale se urmǎrește a se da și pǎrților civile R. V. și R. L., ca persoane prejudiciate, o satisfacție echitabilǎ iar, pe de altǎ parte, cǎ acestea constituie și o sancțiune pentru inculpații R. F. C., Roșcǎneanu I. A., R. Gheorghițǎ, I. I. M., Șfarț M., C. V., D. Romicǎ Vasilicǎ, P. D. și I. A. V., ca autori ai faptelor ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientǎ a unor fapte similare în viitor.

Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefundat apelul procurorului.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului vor fi suportate din fondurile statului în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. 3 cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria H. împotriva sentinței penale nr. 49/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2015.

Președinte, Judecător,

C.-G. T. E. S.

Grefier,

L. M. P.

Red.: S.E.

Tehnored: L.M.P.

2 ex. + 2 ex. /09.06.2015

Judecătoria H.

Judecător P. C. M.

← Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 467/2015. Curtea...		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... →

Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel IAŞI