Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 670/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 670/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 670/2012
Ședința publică de la 05 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător G. S.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul C. A. și P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3468 din data de 15 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent și intimat în recursul procurorului C. A. asistat de avocat Ș. Septimiu L., lipsă fiind partea civilă Agenția Națională de A. F. - reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Având în vedere data sesizării instanței de fond cu soluționarea cauzei și dispozițiile tranzitorii prevăzute de art. XXIV alin. 2 și 3 din Legea nr. 202/2010, instanța recalifică calea de atac promovată de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul C. A., ca fiind apelul și pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei.
Avocat Ș. Septimiu L. pune concluzii de declinare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași .
Reprezentantul Ministerului Public solicită recalificarea căii de atac ca fiind apel, cauza urmând a fi soluționată de un complet legal constituit.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 3468/15.12.2011 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
În baza art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale rap. la art. 13 Cod penal condamnă inculpatul C. A. (fiul lui I. si M., ns. la 18.05.1966, in loc. Zgurita, Rep. M., cetatean modovean, studii superioare, casatorit, director de societate comerciala, domiciliata in mun. Iasi, ., ..A, ., jud. Iasi, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare si pedeapsa complementara de 1(unu) an interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala-omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii in actele contabile sau in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 4 (patru) ani, care, conform dispozițiilor articolului 82 Cod penal, constituie termen de încercare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.p.p. atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art. 83 Cod penal si art. 84 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedura penala rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 998-999 cod civil obligă, admite actiunea civila formulata de partea civila A.N.A.F București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, prin reprezentanții săi legali impotriva inculpatului si obliga inculpatul C. A. la plata catre partea civila A.N.A.F București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași a sumei de _ lei reprezentand impozit pe profit, penalitati de intarziere si majorari de intarziere aferente, TVA, majorari si penalitati de intarziere aferente acestuia, precum si dobanda legala aferenta prev. de art. 120 din OG nr. 92/2003, calculata pe fiecare zi de intarziere si pana la data platii integrale a debitului .
În baza dispozițiilor art. 163 și următoarele din Codul de procedură penală, coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, ia măsura asigurătorie a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prezente sau viitoare, până la concurența sumei de_ lei, sens în care se va înainta o copie de pe prezenta hotarare catre partea civilă A.N.A.F București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, prin reprezentanții săi legali, urmând a depune diligențele necesare, în virtutea principiului disponibilității, pentru aducerea la îndeplinire (și) prin organele proprii de executare – conform art. 164 alin.(3) din Codul de procedură penală – a măsurii asigurătorii a sechestrului dispuse prin prezenta.
În temeiul disp. art. 191 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul să achite statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, in ambele faze ale procesului penal.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
“În luna ianuarie 2003, inculpatul C. A. s-a asociat cu martorul B. I. C. pentru a constitui societatea comercială MBT CONSTRUCT, avânad ca obiect de activitate principal "lucrări de construcții", iar conform art. 6. 1 din actul constitutiv, administrarea societății a revenit inculpatului, astfel cum reiese din specimenul de unică semnătură pentru operațiunile pe cont.(f. 236 ds. Urm. penala) depusa de inculpat, dar si din declaratia martorului B. I. C.( f. 85 ds. Instanta), care a aratat ca inculpatul era administatorul unic al societatii, iar in luna octombrie 2003, cand a plecat din tara nu a delegat aceasta functie, neexistand nici un inscris in acest sens, privind delegarea atributiilor si sarcinilor de administrare .
La data de 20 mai 2003, între . și . Bacău, s-a încheiat contractul nr. 1604, prin care prima societate se obliga să execute lucrări de reparații la sediul celei de-a doua societăți, valoarea totală a contractului fiind de 29.521,41 lei . Din partea ., contractul a fost semnat de inculpat și de celălalt asociat. La 22.10.2003, . mai încheiat cu aceeași societate, contractul nr. 3790 având ca obiect executarea unor lucrări de instalații și racordare la rețeaua de gaze, valoarea contractului fiind de 40.787,83 lei. Din partea . a fost semnat de B. I. C..
Totodata se mai retine ca în luna februarie 2007, organele fiscale au constatat că în pofida derulăriiacestor relații comerciale, . a depusniciodată declarații de impozite și taxe, deconturi de TVA, bilanțurile aferente exercițiilor financiare anterioare și nici nu și-a îndplinit obligațiile fiscale. Ca urmare a controlului declanșat s-a constata că în perioada 12.06._04, . a emis către . un numărde 16 facturi în valoare de 281.107 lei. Pentru aceste facturi,inculpatul avea obligația de a înregistra venituri în valoare de 236.285 lei șide acolecta TVA în valoare de 44.823 lei.
De asemenea, instanta mai retine ca, în perioada 08.07._04,. achiziționat de la ., carne șiproduse din pui, obiecte de mobilier în valoare totală de 176.769 lei. Pentru facturile deaprovizionare în valoare de 176.769 lei cu tva deductibilă aferentă în sumăde28.223lei, învinuitul trebuia să dispună înregistrarea de venituri din revânzarea acestor mărfuride consum estimate (prin practicarea unui adaos comercial de 15-12% pentru societăți cu obiect deactivitate similar) la 176.524 lei cu tva colectată aferentă în sumă de 33.540 lei.
In urma stabilirii tva colectată și tva deductibilă aferente facturilor menționate mai sus, a rezultat că prin neevidențerea veniturilor și neînregistrarea operațiunilor comerciale, învinuitul s-a sustras de la plata a 50.139 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată, în funcție de veniturile realizate și cheltuielile efectuate în trim. II, III, IV ale anului 2003 și trim I al anului 2004, s-a constatat că la profitul realizat, învinuitul datorează un impozit pe profit de 63.054 lei.
La sumele arătate, organele fiscale au calculat dobânzi și penalități de întârziere, stabilind că obligațiile către bugetul de stat sunt în cuantum de 220.508 lei.
Prin aceste din urma operatiuni, neevidentiate in documentele contabile, inculpatul a produs un prejudiciu bugetului de stat.
In faza urmaririi penale, inculpatul a C. A. a declarat că a acceptat numirea sa în calitate de administrator a societății, la solicitarea asociatului B. I. C., care s-a declarat a fi incompatibil pentru a exercita această funcție datorită antecedentelor penale. Din această perspectivă, implicarea sa în afacerile societății a fost mai mult formală si ca a că în perioada octombrie 2003-aprilie 2004 a fost plecat din țară, având reprezentarea că societatea nu desfășura o activitate profitabilă, la momentul plecării predând asociatului B. I. C. întreaga evidentă contabilă pentru ca acesta să o dea unui "contabil" a cărui identitate nu era cunoscută de învinuit. Inculpatul a admis că până la plecarea din România s-a comportat ca administrator al societății ("am emis facturi, chitanțe, file cec" ) dar "toate actele" le-a predat ulterior asociatului pentru a le da acelui contabil necunocut, neangajat al societății.
Si in fata instantei, inculpatul a aratat ca in perioada in care a fost plecat din tara contabilitatea a fost tinuta de S. M., iar actele nu au fost depuse din cauza plecarii sale, acesta din urma neavand nici o calitate pentru a le depune .
Aceasta imprejurare este confirmata si de catre martorul S. M., care fiind audiat (f. 86, ds. Instanta) a aratat ca dupa ce facea operatiunile de inregistrare in evidenta primara a societati, actele le restituia inapoi asociatilor, acestia din urma avand obligatia de a merge cu ele mai departe in vederea declararii la organele fiscale competente si ca nu era in sarcina sa acest aspect.
Instanta apreciaza ca apararile inculpatului nu pot fi primite si ca acestea nu sunt decat simple alegatii, in raport cu obligatiile legale ale inculpatului de a tine, reface și conduce evidenta contabila a societatii.
In drept, fapta inculpatului C. A. lei, care în perioada 2003-2004, în calitate de administrator al . SRL Iași, învinuitul C. A. nu a evidențiat operațiunle comerciale și veniturile obținute în urma relațiilor comerciale derulate cu . Bacău, sustrăgându-se de la plata a 63.054 lei impozit pe profit și 50.139 lei TVA intruneste, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de omisiune a evidentierii in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale rap. la art. 13 C.p.
În consecință instanța constată potrivit art. 345 Cod procedură penală că fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, urmând a dispune condamnarea acestuia.
Astfel potrivit art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că s-a consumat actul material constând în omisiunea de a evidenția în actele contabile, operatiunile comerciale si veniturile realizate in urma relatiilor desfasurate cu ..
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține intenția directă ca formă a vinovăției.
În consecință instanța constată potrivit art. 345 Cod procedură penală că fapta reținută în sarcina inculpatei prin rechizitoriu există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, urmând a dispune condamnarea acestuia.
In vederea unei juste individualizări a stabilirii și aplicării pedepsei, instanța va avea in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanța, având în vedere ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale ( sentinta penala nr. 2956/16.10.2007 a Judecatoriei Iasi), avand in vedere si criteriile prev. de art. 72 C.p., urmează a dispune condamnarea acestuia la pedeapsa inchisorii într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege, de natura sa asigure scopul pedepsei prev. de art. 52 C.p. .
In aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica, instanta trebuie sa se bazeze, pornind de la premisa faptei savarsite si a valorilor sociale ocrotite, pe elemente precum capacitatea inculpatului de a constientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atat la valorile comunitatii din care face parte cat si la propria persoana, posibilitatea comiterii de alte fapte in viitor sau profilul antecedentei infractionale.
Instanta apreciaza ca este neindoielnic ca fapta inculpatului are, in mod generic, o periculozitate relativ sporita, aspect reflectat si in limitele de pedeapsa prevazute de lege. Insa, aceasta imprejurare nu trebuie confundata cu pericolul concret al faptei savarsite in materialitatea sa, cu contextul in care fapta a fost comisa.
Pe de alta parte, aprecierea pericolului social al inculpatului trebuie sa se bazeze pe indicii rational justificate, facand apel mai cu seama la necesitatea protectiei societatii in ansamblul valorilor sale impotriva potentialelor acte interzise si vatamatoare ale acestuia.
In consecinta, instanta, în baza art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale rap. la art. 13 Cod penal va condamna inculpatul C. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare si pedeapsa complementara de 1(unu) an interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala-omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii in actele contabile sau in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.
Instanta apreciaza ca, in raport de circumstantele reale ale faptei si circumstantele ce caracterizeaza persoana inculpatului, expuse in cele ce preced, si vazand ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 81 Cod penal, inculpatul a dobandit vocatia la suspendarea contitionata a executarii pedepsei, si toate aceste elemente au fundamnetat covingerea instantei ca scopul pedepsei poate fi atins fara executarea acesteia.
Mai apreciază instanța, totdată, ca pe perioada procesului penal, inculpatul a realizat gravitatea faptei savarsite, iar functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, cu luarea in considerare a persoanei careia ii este destinata pentru a fi ajutata sa se schimbe, in sensul adaptarii ei la cerintele socio-etice impuse de societate.
Astfel cum a decis si CEDO in cauza C. c. Romaniei, se poate incalca art 5.3 din Conventie daca instanta nu analizeaza alternativele existente la privarea de libertate, . drept, precum, spre pilda, in cazul sistemului roman de drept, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, ca masuri de mentinere a infractorului in comunitate si de evitare a recluziunii inutile.
In plus, instanta apreciaza ca atat prin cuantumul pedepsei cat si prin modalitatea de executare a acesteia, trebuie sa se ofere cadrul adecvat in vederea achitarii prejudiciului, prin presiunea implicita pe care riscul revocarii suspendarii conditionate il exercita asupra inculpatului.
Mai mult, un termen de incercare mai indelungat, corelativ unei pedepse mai aspre ar indeparta si sansele realizarii cu celeritate a dreptului partii civile la recuperarea prejudiciului.
In consecinta, in baza art. 81 C.p. instanta va suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de incercare de 4 (patru) ani, stabilit in conditiile art. 82 C.p.
In baza art. 359 C.p.p. va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art. 83 si 84 C.p. a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Având în vedere hotărârea CEDO Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 Protocolul 1, instanța constată că nu se mai poate face aplicarea direct, de drept și fără vreo motivație a art. 71-64 lit a și b din C.pen.
Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, gravitatea acesteia și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art 64 lit. a teza a II-a, lit. b din C.p.
Ca urmare, in baza art. 71 C.p. va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.p. de la ramanerea definitiva a hotararii si pana la executarea in intregime sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
In baza art. 71 alin. 5 C.p. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
În ce privește acțiunea civilă, instanța constată că Agenția Națională de A. F. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei, cu titlu de despăgubiri (reprezentând sumele de care a fost păgubit bugetul de stat) la care se adauga dobanda legala calculata pana la data achitarii integrale si efective a debitului.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va admite acțiunea civilă obligând inculpatul la plata catre partea civila A.N.A.F București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași a sumei de _ lei reprezentand impozit pe profit, penalitati de intarziere si majorari de intarziere aferente, TVA, majorari si penalitati de intarziere aferente acestuia, precum si dobanda legala aferenta prev. de art. 120 din OG nr. 92/2003, calculata pe fiecare zi de intarziere si pana la data platii integrale a debitului .
Instanța reține că, în condițiile în care societatea administrată de către inculpat a fost radiată, din data de 25.10.2007 ca urmare a închiderii procedurii falimentului, aceasta nemaiexistând, nu se poate dispune ca aceasta să participe la procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente .
În privința măsurilor asigurătorii instanța, în baza dispozițiilor art. 163 și următoarele din Codul de procedură penală, coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, va lua măsura asigurătorie a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prezente sau viitoare, până la concurența sumei de_ lei, sens în care se va înainta o copie de pe prezenta hotarare catre partea civilă A.N.A.F București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, prin reprezentanții săi legali, urmând a depune diligențele necesare, în virtutea principiului disponibilității, pentru aducerea la îndeplinire (și) prin organele proprii de executare – conform art. 164 alin.(3) din Codul de procedură penală – a măsurii asigurătorii a sechestrului dispuse prin prezenta.
În temeiul disp. art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanta va obliga inculpatul să achite statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, in ambele faze ale procesului penal”
Împotriva acestei sentințe penale a formulat direct calea de atac a recursului inculpatul C. A. și procurorul.
Având în vedere dispozițiile tranzitorii prevăzute de art. XXIV alin. 2 și 3 din legea nr. 202/2010 s-a pus în discuție recalificarea căii de atac și competența de soluționare a acesteia .
Potrivit prevederilor art. XXIV alin. 2 și 3 din legea nr. 202/2010 hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de . prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care ă început procesul.
Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după . prezentei legi.
În caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile."
Prin Legea nr. 202/2010, infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competența de judecată în primă instanță a judecătoriei în competența de judecată în primă instanță a tribunalului.
Atât înainte de . Legii nr. 202/2010, cât și după . Legii nr. 202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului și recursului.
Prin urmare, nici înainte de . Legii nr. 202/2010, nici după . Legii nr. 202/2010 sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât și recursului.
Neoperând prin Legea nr. 202/2010 nici o modificare referitoare Ia numărul căilor de atac în cazul sentințelor privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac (art. «XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010 - din interpretarea căruia s-a desprins concluzia că sentințele pronunțate de judecătorii după . Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului) nu sunt incidente în cazul acestei categorii de sentințe.
Singura normă tranzitorie referitoare la numărul căilor de atac - art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - privește categoriile de sentințe pentru care legea nouă a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu și sentințele pentru care posibilitatea atacării atât cu apel, cât și cu recurs a rămas nemodificată. O normă tranzitorie nu poate privi decât o situație modificată, iar nu și o situație nemodificată.
Este ceea ce rezultă din formularea art. XXIV alin. (1) - „hotărârile (...) rămân supuse căilor de atac" -, utilizarea verbului rămân incluzând ideea că pe viitor hotărârile la care se referă nu mai sunt supuse acelorași căi de atac," nu mai sunt supuse căilor de atac anterioare.
În consecință, dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - singurele dispoziții care se referă la căile de atac - nu sunt incidente în cazul sentințelor privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Chestiunea instanței competente să judece căile de atac constituie o chestiune diferită, care se soluționează pe baza dispozițiilor art. XXIV alin. (2) și (3) din Legea nr. 202/2010.
Din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (2) și (3) din Legea nr. 202/2010, rezultă că sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronunțate de judecătorii după . Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului Ia tribunal și recursului la curtea de apel.
Astfel, art. XXIV alin. (2) constituie temeiul legal pentru continuarea judecării în primă instanță a infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 de către judecătorii după . Legii nr. 202/2010, dacă aceste instanțe au fost legal învestite înainte de . Legii nr. 202/2010, iar sintagma „procesele în curs de judecată" utilizată în art. XXIV alin. (2) se referă, nu numai la judecată în primă instanță, ci și la judecata în apel și în recurs.
În același timp, art. XXIV alin. (3) prevede că în caz de desființare sau
casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanță) sunt aplicabile noile dispoziții privind competența, de unde rezultă că, în lipsa dispoziției de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanță), sunt aplicabile vechile dispoziții privind competența de judecată în apel și în recurs.
Pe cale de consecință va recalifica calea de atac promovată în cauză ca fiind apel și va declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Recalifică calea de atac promovată de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 3468/15.12.2011pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, ca fiind apel și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. DubleaGabriela S. G. S.
Grefier,
G. A.
Red. G.S.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 18.06.2012
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 597/2012. Curtea de... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
