Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 977/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 977/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 977/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 977/2012

Ședința publică de la 25 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. D.

Judecător G. S.

Judecător G. S.

Grefier G. A.

Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr. 1823/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art.211 C.p.).

Procedura legal îndeplinită .

La apelul nominal, făcut în ședință publică - lipsă părțile .

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța amânat pronunțarea pentru azi 25 septembrie 2012.

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1823 din 19 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, s-a dispus condamnarea inculpatului T. V. (poreclit „T.”), fiul lui I. și E., născut la data de 28.12.1983 în mun.Iași, domiciliat în ., în prezent deținut în Penitenciarul B. (în tranzit în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași), CNP_, cetățean român, studii – 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, nerecidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

1. „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare (faptă comisă la data de 15.09.2011, în dauna părții vătămate M. E.);

2. „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare (faptă comisă la data de 01.10.2011, în dauna părții vătămate C. T. I.).

S-a constatat că cele două infracțiuni de „tâlhărie”, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință penală sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T. V. prin sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași (retras recursul), la pedeapsa totală rezultantă de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare și, în consecință:

S-a descontopit pedeapsa totală rezultantă de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată inculpatului T. V. prin sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași (retras recursul) și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

3. pedeapsa de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea, la data de 18.07.2011, a infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală;

4. pedeapsa de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea, la data de 23.08.2011, a infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală;

În baza disp. art.36 alin.2 din Codul penal, rap. la art.33 lit.a) din Codul penal și art.34 lit.b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele cu închisoarea indicate la punctele 1,2,3 și 4 din prezenta sentință penală, inculpatul T. V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare, în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului T. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal.

S-a menținut starea de deținere a inculpatului T. V. și, în baza disp. art.36 alin.3 din Codul penal și art.88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa totală rezultantă de 7(șapte) ani închisoare stabilită prin prezenta sentință penală, durata executată, începând de la data de 04.10.2011 la zi.

S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași (retras recursul) și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza prezentei sentințe penale, la data rămânerii definitive a acesteia.

S-a constatat că, în prezent, inculpatul T. V. se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicate prin sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași (retras recursul).

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul T. V. să plătească părților civile următoarele sume de bani:

- părții civile M. E., domiciliată în oraș Târgu F., . Q1, ., ., CNP_, suma de 2540 lei cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile C. T. I., domiciliată în mun.Iași, ., ., ., suma de 50.610 lei cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 283,99 lei cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 667 lei cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile S. C. de R. Iași, cu sediul în mun.Iași, ..14, jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 119 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., de la data pronunțării prezentei sentințe penale și până la momentul achitării integrale a prejudiciului.

În baza disp. art.193 alin.1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul T. V. să plătească părții civile C. T. I. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceasta, respectiv, onorariul apărătorului părții civile, conform chitanței nr._ din 15.05.2012, emisă de Cabinet Avocat „S. M.” Iași aflată, în copie, la dosarul cauzei.

În baza disp. art.189 din Codul de procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în faza de urmărire penală, va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Public (delegație nr.2333 din 19.10.2011, emisă de Baroul Iași) și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în faza de cercetare judecătorească, va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției (delegație nr.2333 din 19.10.2011, emisă de Baroul Iași), urmând ca aceste sume să fie incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza disp. art.349 și art.191 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 1200 lei, din care suma de 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului, în ambele faze procesuale.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis la data de 13.01.2012, în dosarul nr._/P/2011 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de deținere, a inculpatului T. V., pentru săvârșirea a două infracțiuni de „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a) din Codul penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față denumitul T. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „tentativă la viol”, prev. de art.20 din Codul penal rap. la art.197 alin.1 din Codul penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul T. V., la data de 15.09.2011, la orele 20.15, în loc public, respectiv, în municipiul Iași, pe lângă calea ferată dinspre Podul A. către Gară, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată M. E. de suma de 200 de lei și de o pereche de cercei din aur, iar la data de 01.10.2011, în jurul orelor 22.45, în loc public, respectiv în municipiul Iași, pe lângă calea ferată, pe . magazinului Kaufland N., prin violență, inculpatul a deposedat pe partea vătămată C. T. I. de un telefon mobil LG în valoare de 250 lei.

În cursul judecății, la primul termen cu procedură completă, din data de 29.05.2012, după verificarea și constatarea regularității actului de sesizare, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul T. V., prezent în instanță și asistat fiind de apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că recunoaște fără rezerve săvârșirea ambelor fapte reținute în sarcina sa, în condițiile descrise în actul de sesizare al instanței și a solicitat, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precizând, totodată, că este de acord să despăgubească părțile civile cu sumele de bani pe care le-au solicitat.

Instanța, după punerea în discuția părților a cererii formulate, a admis în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, cererea inculpatului T. V. și a dispus interogarea acestuia, inculpatul arătând că recunoaște comiterea ambelor infracțiuni și că își însușește întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, prin coroborarea probatoriilor administrate în cursul urmării penale, raportat și la declarația inculpatului T. V., dată în cursul judecății, de recunoaștere necondiționată a faptelor reținute în sarcina sa, instanța a reținut următoarele:

În fapt,

1. În seara de 15.09.2011, la orele 20,15, partea vătămată M. E. a plecat de la S. C. de R. Iași, unde lucrează în calitate de asistentă medicală, cu intenția e a ajunge în Stația C.F.R. Iași, unde urma să se îmbarce în trenul cu care face, în mod obișnuit, naveta către localitatea de domiciliu, respectiv, orașul Târgu F., jud.Iași.

În jurul orei 20,25, partea vătămată M. E. a ajuns la o distanță de aproximativ 250 metri de barul „Bistro Caffe” când, la un moment dat, a fost depășită de trei tineri care se deplasau în sens invers de mers. La scurt timp, unul dintre tineri, inculpatul T. V., s-a întors și a împins-o cu putere din spate, partea vătămată căzând în genunchi, pe asfalt. La încercarea de a se ridica, partea vătămată M. E. a fost din nou împinsă de către inculpatul T. V., care s-a urcat peste ea.

La strigătele de ajutor ale părții vătămate, inculpatul i-a cerut acesteia să tacă, amenințând-o cu moartea, după care a întrebat-o dacă are asupra sa lucruri de valoare. Speriată, partea vătămată i-a spus acestuia că are o pereche de cercei din aur și o sumă modică de bani.

Reușind să se ridice de la sol, partea vătămată M. E., sub imperiul amenințărilor inculpatului, i-a remis acestuia suma de 200 lei, pe care o avea în poșetă, moment în care inculpatul T. V. a părăsit în fugă locul faptei. Ulterior, partea vătămată a constatat că îi dispăruseră și cerceii din aur pe care îi avea în urechi.

În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat martorul T. V., angajat al S.C. „Bistro Caffe”, amplasat la capătul peronului nr.1 al Stației C.F.R. Iași, respectiv, la aproximativ 250 metri de locul comiterii faptei. Audiat în cursul urmăririi penale, martorul T. a declarat faptul că, la data de 15.09.2011 a fost de serviciu la barul menționat anterior, iar în intervalul orar 18,00 – 20,20, în incinta barului s-a aflat și inculpatul T. V., pe care îl cunoaște din vedere și pe care l-a văzut jucând la aparatele electronice. La aproximativ 5 minute după ce inculpatul T. V. a ieșit din bar, martorul T. a ieșit în stradă, unde a văzut-o pe partea vătămată M. E. care șchiopăta și care i-a spus că este asistentă medicală și tocmai a fost tâlhărită de un tânăr, care a izbit-o la pământ și i-a luat o sumă de bani. Din descrierea făcută de partea vătămată, martorul T. și-a dat seama că este vorba de inculpatul T. V., care părăsise barul în care lucrează cu puțin timp înaintea incidentului reclamat de partea vătămată.

În cursul urmăririi penale a avut loc o recunoaștere după fotografie, martorul T. V. fiind cel care l-a recunoscut pe inculpatul T. V. ca fiind persoana care, la data de 15.09.2011, a fost în incinta S.C. „Bistro Caffe” S.R.L. Iași, unde a jucat la aparatele electronice și a părăsit barul la ora 20,20.

Și partea vătămată M. E. l-a recunoscut după fotografie pe inculpatul T. V. ca fiind persoana care, la data de 15.09.2011, în modalitatea descrisă anterior, a deposedat-o de cerceii din aur și de suma de 200 lei.

În urma agresiunii inculpatului, partea vătămată M. E. a suferit o entorsă genunchi drept, contuzie forte genunchi stâng și excoriații, leziuni care s-au putut produce la data de 15.09.2012 și care au necesitat 21-23 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2226 din 26.09.2011, emis de I.M.L. Iași și aflat la dosarul cauzei.

2. În seara de 01.10.2011, partea vătămată C. T. I. a plecat de la serviciu, deplasându-se pe . Kaufland N. din municipiul Iași și Mr. Bricolage, după care a traversat liniile de cale ferată, iar în timp ce se deplasa pe . calea ferată, în fața sa a apărut inculpatul T. V.. Acesta s-a repezit la partea vătămată, a lovit-o cu pumnul în zona capului și a trântit-o la pământ, unde a continuat să o lovească, atât cu pumnii cât și cu picioarele. La un moment dat, inculpatul T. V. s-a ridicat și, profitând de această împrejurare, s-a ridicat și partea vătămată, însă pentru scurt timp, deoarece inculpatul a trântit-o din nou la pământ, continuând să o lovească cu pumnii.

În timp ce partea vătămată C. T. I. era căzută la pământ și, în același timp, era agresată de către inculpat, care i-a luat și telefonul mobil marca LG, pe care îl avea asupra sa, la fața locului a apărut martorul G. C., care l-a întrebat pe inculpat de ce o lovește pe partea vătămată. Inculpatul i-a replicat că o lovește întrucât „este femeia lui”, după care a abandonat-o pe partea vătămată și i-a propus martorului să bea împreună o bere, fapt acceptat de G. C..

În jurul orei 23,00, alertat de soția sa, care auzise „o bufnitură”, martorul T. C. s-a uitat pe geamul locuinței sale, de pe . văzut-o pe partea vătămată C. T. I. stând în poziția șezut și cu spatele rezemat de autoturismul martorului. Intrigat de cele văzute, T. C. a ieșit din casă și s-a apropiat de partea vătămată C. T. I., care i-a relatat că a fost agresată de o persoană necunoscută, care a încercat să o violeze și că nu mai are telefonul mobil pe care îl avusese asupra sa. La scurt timp, la fața locului au ajuns o patrulă de poliție, mama părții vătămate, numita C. G. și o ambulanță.

Între timp, inculpatul T. V. și martorul G. C. au părăsit locul faptei și, pe drum, inculpatul i-a propus martorului să îi vândă telefonul mobil sustras de la partea vătămată. De comun acord, cei doi s-au deplasat în zona T. V. din municipiul Iași, unde martorul G. C. a depus telefonul mobil sustras de la partea vătămată la casa de amanet „Euro Gold”, pentru suma de 95 lei, din care martorul și-a reținut suma de 60 lei.

În cursul urmăririi penale a avut loc o recunoaștere din grup, ocazie cu care martorul G. C. l-a recunoscut pe inculpatul T. V. ca fiind persoana care, în seara de 01.10.2011, o lovea pe partea vătămată C. T. I. cu pumnii și picoarele și care i-a remis, pentru a depune la amanet, un telefonmobil marca LG, iar partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul T. V. ca fiind persoana care a lovit-o și i-a luat telefonul mobil. În urma cercetării efectuată la fața locului s-au găsit, lângă un gard, pe sol, trei pixuri, un inel metalic pe care erau fixate o cheie, o cartelă magnetică de acces pentru interfon, un breloc și o bentiță pentru prins părul, bunuri pe care partea vătămată C. T. I. le-a recunoscut ca fiind ale sale.

În urma agresiunii inculpatului, partea vătămată C. T. I. a prezentat echimoze multiple, excoriații și hemoragie subconjuctivală, leziuni care s-au putut produce la data de 01.10.2012 și care au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale, fără a prezenta semne de violență în sfera genitală, conform certificatului medico-legal nr.2332 din 07.10.2011, emis de I.M.L. Iași și aflat la dosarul cauzei.

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv:

- plângerile și declarațiile părților vătămate M. E. și C. T. I. (f. 17-19 și 64-67, dosar urmărire penală);

- procese-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente (f. 21-28 și 71-72, dosar urmărire penală);

- procese-verbale întocmite cu ocazia prezentării inculpatului pentru recunoaștere din grup, de către partea vătămată C. și de către martorul G. (f.99-104, dosar urmărire penală);

- proces-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii inculpatului după fotografie de către martorul T. V. (f.42-46, dosar urmărire penală);

- proces-verbal încheiat cu ocazia conducerii în teren (f. 76-80, dosar urmărire penală);

- procese-verbale de ridicare a unor suporturi optice de la S.C. „Bistro Caffe” și de la complexul comercial Mr. Bricolage (f.47 și 84, dosar urmărire penală);

- procese-verbale de vizionare a suporturilor optice menționate anterior (f.48 și 107, dosar urmărire penală);

- contractul de împrumut cu ament nr._ din 01.10.2011, pentru telefonul mobil sustras de la partea vătămată C. (f.107, dosar urmărire penală);

- chitanță din care rezultă că partea vătămată C. și-a recuperat telefonul mobil de la casa de amanet, contra sumei de 100 lei (f.112, dosar urmărire penală);

- certificatul medico-legal nr.2226 din 26.09.2011, emis de I.M.L. Iași pe numele părții vătămate M. E. (f.20, dosar urmărire penală);

- certificatul medico-legal nr.2332 din 07.10.2011, emis de I.M.L. Iași pe numele părții vătămate C. T. I. (f.69-70, dosar urmărire penală);

- declarațiile martorilor T. V., S. F., T. C., G. C. și C. G., toți audiați în faza de urmărire penală; față de poziția procesuală a inculpatei, care a recunoscut total și necondiționat comiterea ambelor fapte reținute în sarcina sa, însușindu-și întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța a dispus neaudierea acestor martori, administrarea acestei probe nemaifiind utilă în soluționarea cauzei de față;

În cursul urmăririi penale, inculpatul T. V. nu a recunoscut comiterea celor două infracțiuni de tâlhărie pentru care este judecat în prezenta cauză penală,.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 15.05.2012, instanța a constatat faptul că nu poate proceda la interogarea inculpatului, deoarece acesta a precizat că nu este hotărât dacă să recunoască sau nu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de 15.09.2011 (parte vătămată M. E.), deoarece – a susținut la acel moment inculpatul – se afla la data respectivă în Franța și că, deși a studiat actul de sesizare a instanței, „nu a înțeles nimic” din învinuirile ce i se aduc. Prezent la termenul de judecată din data de 29.05.2012, inculpatul T. V. a fost interogat, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, ocazie cu care – așa cum s-a arătat anterior - a declarat că recunoaște fără rezerve săvârșirea ambele fapte de tâlhărie reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanței, în condițiile descrise în rechizitoriu și a solicitat, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarația inculpatului în sensul arătat anterior fiind consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.

În apărarea sa, inculpatul T. V. nu a solicitat administrarea vreunei probe.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, având în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut, fără rezerve, comiterea celor două infracțiuni de tâlhărie reținute prin rechizitoriu în sarcina sa, în condițiile descrise anterior de către instanță, rezultă, pe deplin, vinovăția inculpatului. Din studiul actelor depuse de către inculpat la dosarul de urmărire penală (în susținerea versiunii că la data de 15.09.2011 nu se afla în țară), rezultă fără dubiu faptul că acesta nu a fost plecat în Franța și că, la data de 15.09.2011, ora 22,30, momentul comiterii faptei, se afla în municipiul Iași (din verificările efectuate la agenția SAIZ TOUR, s-a constata că autocarul cu care a călătorit inculpatul de la Madrid, conform biletului depus de acesta, a ajuns în municipiul Iași la data de 01.10.2011, ora 18,30)

În drept,

Fapta inculpatului T. V. care, la data de 15.09.2011, la orele 20.15, în loc public, respectiv, în municipiul Iași, pe lângă calea ferată dinspre Podul A. către Gară, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată M. E. de suma de 200 de lei și de o pereche de cercei din aur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) din Codul penal.

Fapta inculpatului T. V. care, la data de 01.10.2011, în jurul orelor 22.45, în loc public, respectiv în municipiul Iași, pe lângă calea ferată, pe . magazinului Kaufland N., prin violență, inculpatul a deposedat pe partea vătămată C. T. I. de un telefon mobil LG în valoare de 250 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) din Codul penal, faptele fiind comise în forma concursului real de infracțiuni, prev. de art.33 lit.a) din Codul penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, instanța a avut în vedere, cumulativ, dispozițiile art.52 si art.72 Cod penal, dând totodată eficiență disp. art 320¹ din Codul de procedură penală, astfel cum a fost acesta modificat și completat prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea judecării proceselor.

Față de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, instanța a reținut că inculpatul T. V., recunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și fiindu-i admisă cererea de judecare potrivit procedurii simplificate, a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, respectiv limita minimă și maximă prevăzute de legea penală.

Aplicând, așadar, în privința inculpatului T. V. cauza legală de reducere a pedepsei, prev de disp. art 320¹ Cod procedură penală, instanța a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea, între limitele speciale reduse cu o treime.

În demersul de stabilire a cuantumul concret al pedepselor aplicate inculpatului, între limitele de pedeapsă speciale astfel reduse, instanța a ținut seama și de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 Cod penal.

Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat, instanța s-a raportat la criterii precum modalitatea de săvârșire a faptei, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracțiunea le-a produs sau ar fi putut sa le producă, precum si la rezonanța pe care faptele le-au avut în rândul comunității din care infractorul face parte.

S-a reținut că inculpatul T. V. a acționat într-un mod care denotă o mare îndrăzneală și o mare periculozitate, săvârșind două infracțiuni de tâlhărie în modalități identice, respectiv, în timpul nopții și în locuri publice, dar puțin circulate la momentul comiterii faptelor, asupra a două femei care se deplasau singure pe stradă, prin lovirea acestora cu bestialitate, cauzându-le leziuni ce au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale, inculpatul făcând dovada unei perseverențe infracționale deosebite în comiterea acestui gen de infracțiuni.

În cauza penală de față, faptele comise de către inculpatul T. V. prezintă o gravitate foarte mare, prin specificul unor atare fapte și prin modul de comitere a acestora, așa cum s-a arătat anterior, consecințele faptelor fiind grave.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta este cunoscut cu antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă (o condamnare în minorat, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, față de care s-a împlinit termenul de reabilitare) și că, în prezent, inculpatul se află în executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată acestuia pentru comiterea – într-o modalitate identică – a două infracțiuni de tâlhărie, infracțiuni concurente cu cele pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză penală, inculpatul făcând astfel dovada, prin ansamblul infracțional reținut în sarcina sa, a unei periculozități deosebite, fiind predispus la săvârșirea de infracțiuni cu violență și îndreptate și împotriva patrimoniului persoanei.

Raportat la toate aceste criterii, punând așadar în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor de natură a caracteriza faptele și persoana inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse dozate în mod corespunzător gravității deosebite a faptelor comise de către inculpat, sunt apte să răspundă scopului pedepsei astfel cum acesta este definit în art. 52 Cod penal.

Instanța a solicitat și a fost depusă la dosarul cauzei copie de pe sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași. Analizând datele de comitere a infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze penale și ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T. V. prin sentința penală menționată anterior, instanța a constatat că toate aceste infracțiuni sunt concurente, respectiv, aflate în concurs real, prev. de art.33 lit.a) din Codul penal, sens în care a descontopit pedeapsa totală rezultantă de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată inculpatului T. V. prin sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași (retras recursul) și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea, la data de 18.07.2011, a infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală;

- pedeapsa de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea, la data de 23.08.2011, a infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală;

În baza disp. art.36 alin.2 din Codul penal, rap. la art.33 lit.a) din Codul penal și art.34 lit.b) din Codul penal, a contopit pedepsele cu închisoarea indicate la punctele 1,2,3 și 4 din prezenta sentință penală, inculpatul T. V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare, în regim de detenție, instanța constatând că, față de toate argumentele expuse anterior, referitoare la gravitatea infracțiunilor comise de către inculpat și la numărul mare de fapte de tâlhărie comise, scopul pedepsei și, implicit, reeducarea acestuia poate a fi atinsă doar prin executarea efectivă a pedepsei aplicate acesteia doar în regim penitenciar, impunându-se în mod necesar privarea de libertate a inculpatului.

În temeiul disp. art. 71 rap. la disp. art. 64 lit. a) teza a II-a si b) Cod penal și în lumina dispozițiilor Deciziei nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, instanța a considerat necesar ca în privința inculpatului T. V. să facă și aplicarea unei pedepsei accesorii, de natură să întregească pedeapsa principală și să servească scopului reeducării condamnatului.

Astfel, natura și gravitatea faptelor săvârșite precum și perseverența infracțională a inculpatului, conduc la concluzia nedemnității sale în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Îndepărtarea lor de la exercițiul acestor drepturi, strâns legate de acordarea încrederii publice, se impune pentru buna desfășurare a instrucției penale și atingerea scopul represiunii penale în ceea ce îl privește pe inculpat, care va executa pedeapsa rezultantă în mediul carceral, ceea ce îi va pune în imposibilitatea practică de a exercita orice funcții elective.

De asemenea, instanța a apreciat că interzicerea celor două drepturi este justificată și proporțională având în vedere faptul că exercitarea funcțiilor publice și a autorității de stat nu poate fi încredințată decât acelor persoane care posedă probitatea morală necesară și au o conduită ireproșabilă în societate, nefiind de acceptat ca cei care se fac vinovați de comiterea unor fapte penale să acceadă la funcții sau demnități publice, postură din care ar trebui să constituie modele de comportament în societate.

Instanța a menținut starea de deținere a inculpatului T. V. și, în baza disp. art.36 alin.3 din Codul penal și art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa totală rezultantă de 7(șapte) ani închisoare stabilită prin prezenta sentință penală, durata executată, începând de la data de 04.10.2011 la zi.

A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași (retras recursul) și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza prezentei sentințe penale, la data rămânerii definitive a acesteia.

Instanța a constatat că, în prezent, inculpatul T. V. se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicate prin sent. pen. nr.3278 din 29.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin dec. pen. nr.93 din 24.01.2012 a Curții de Apel Iași (retras recursul).

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată M. E., prezentă în instanță la termenul de judecată din data de 19.05.2012, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 840 lei – contravaloarea cerceilor din aur sustrași de către inculpat, suma de 200 lei sustrasă de inculpat din poșetă și suma de 1.500 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea, pentru 30 zile.

Partea vătămată C. T. I. prezentă în instanță la termenul de judecată din data de 19.05.2012 și asistată de apărătorul său ales, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma 610 lei – daune materiale și cu suma de 50.000 lei – daune morale, depunând la dosarul cauzei, în dovedirea pretențiilor formulate, mai multe înscrisuri (copii de pe certificate de concediu medical, de pe biletul de ieșire din spital și un examen psihologic, din 15.02.2010, din care rezultă că partea vătămată C. prezintă la momentul examinării simptome afectiv-emoționale determinate situațional de amintirea evenimentului traumatic, respectiv, fapta comisă de inculpat). Având în vedere faptul că inculpatul T. V. a fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele de bani solicitate, așa cum rezultă din declarația dată de către inculpat în fața instanței, la termenul din data de 29.05.2012 instanța, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpatul T. V. să plătească părților civile următoarele sume de bani:

- părții civile M. E., suma de 2540 lei cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile C. T. I., suma de 50.610 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 283,99 lei, S. de Ambulanță Județean Iași, prin reprezentanții săi legali,cu suma de 667 lei și S. C. de R. Iași, cu suma de 119 lei, sume de bani ce reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale acordate celor două părți vătămate, urmare a loviturilor aplicate acestora de către inculpat. Având în vedere și deconturile ce fac dovada sumelor de bani solicitate, instanța a admis acțiunile civile formulate de către spitale și a obligat inculpatul la plata sumelor de bani solicitate de către acestea.

În termenul prevăzut de art. 385 3 alin.1 Cod procedură penală sentința penală pronunțată de judecătorie a fost recurată de inculpatul T. V. pentru motive de nelegalitate și netemeincie.

Motivele de recurs nu au fost formulate în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat.

Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012, inculpatul T. V., prin apărătorul desemnat din oficiu, a depus o . înscrisuri în copie, respectiv bilet de călătorie cu autocarul din data de 29.09.2011 emis pe numele pasagerului T. V. I., pe relația Madrid- Iași, formular de expediere bani, ._, din care rezultă că a încasat suma de 100 euro și o lista de pasageri pe relația Bacău-Torino și a solicitat un supliment de declarație.

S-a procedat la audierea inculpatului, acesta revenind asupra poziției procesuale de recunoaștere a vinovăției conform disp. art. 3201 Cod procedură penală.

A susținut că nu a comis faptele reținute în sarcina sa, întrucât era plecat în Franța și în Spania la datele la care se pretinde că au fost comise cele două infracțiuni de tâlhărie (15.09.2011 și 1.10.2011), solicitând achitarea.

Curtea, examinând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate, dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 3201 Cod procedură penală. judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Judecarea cauzei în procedura reglementată de art. 3201 Cod procedură penală nu este echivalentă cu preluarea stării de fapt din rechizitoriu fără ca aceasta să fie examinată de judecător prin raportare la prevederile legale, inclusiv la prevederile art. 63 alin.2 Cod procedură penală care se referă la aprecierea probelor, ori fără ca judecătorul să verifice dacă starea de fapt din rechizitoriu este susținută de probele administrate în cursul urmăririi penale.

Este adevărat că atunci când instanța constată inadvertențe între starea de fapt din rechizitoriu și probele administrate în cursul urmăririi penale va putea dispune respingerea cererii de judecare a cauzei în procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală.

Inculpatul T. V. a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței, arătând că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penale, pe care le recunoaște și le însușește.

Apărările invocate de inculpat în fața instanței de recurs privind neimplicarea sa în comiterea celor două fapte de tâlhărie din 15 septembrie 2011 și 1 octombrie 2011 au fost susținute încă din cursul urmăririi penale, fiind verificate și înlăturate.

Astfel, s-a constatat că numele inculpatului apare pe o listă de pasageri, la poziția 201 pe relația Bacău-Torino, cu biletul .-_, fără a se menționa data acestei călătorii, iar conform formularului de expediere bani ._, inculpatul a încasat suma de 100 euro la data de 29.09.2011 și, în aceeași, zi la ora 11oo a plecat cu autocarul din Madrid folosind biletul de călătorie nr. 808-3-392-296 și a ajuns în Iași la ora 1330(verificări efectuate la Agenția de turism Saiz Tour Iași ), iar fapta reclamată de partea vătămată C. T. I. a avut loc la ora 2245 în zona Kaufland-N. Iași.

De altfel inculpatul în susținerea nevinovăției sale nu a oferit probe concludente și pertinente de natură a duce la achitarea sa.

Instanța de fond, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 alin. 4 Cod procedură penală, după ascultarea inculpatului a admis cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală.

După acest moment inculpatul nu mai poate renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă o asemenea posibilitate de revenire, a prevăzut-o, de exemplu-renunțarea la apel/recurs).

Totodată, ascultarea inculpatului cu privire la recunoașterea vinovăției nu are natura juridică a unui mijloc de probă, ci reprezint ă o activitate procesual obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală.

Reținând în mod corect vinovăția inculpatului, instanța de fond a valorificat corespunzător toate împrejurările care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepselor.

Cum datele cauzei relevă suficiente elemente din care rezultă un grad sporit de periculozitate a faptelor și a inculpatului, prin natura specifică a infracțiunilor cercetate, asociată cu conduita anterioară a inculpatului, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, Curtea constată că, în speță, pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comisă de inculpat, a gravității faptelor imputate și a posibilității reiterării comportamentului infracțional,, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului .

Raportat acestor împrejurări s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, dându-se eficiență principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral al inculpatului .

În temeiul considerentelor expuse, Curtea, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate și constatând că nu sunt motive de casare, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform disp. art.. 38516 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive după data pronunțării hotărârii atacate cu recurs.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În baza art. 193 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C. T. I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V., împotriva sentinței penale nr. 1823/19 iunie 2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T. V. perioada executată de la 19 iunie 2012, la zi.

Obligă inculpatul să achite părții civile C. T. I. suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părți.

Obligă recurentul să achite 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2012.

Președinte,Judecător, Judecător,

A. DubleaGabriela S. G. S.

Grefier,

G. A.

Red. S.G.

Tehnored. A.G.

2 ex. la 12.10.2012

Judecătoria Iași: judecător C. A.

← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 126/2012....  Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1014/2012. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 977/2012. Curtea de Apel IAŞI