Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 423/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 423/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 423/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A. D.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de partea civilă ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței penale nr. 3924/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005) art.6.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat B. C. asistat de av. L. Lauconia, apărător ales lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse la dosarul cauzei precizări formulate în scris de partea civilă, din conținutul cărora rezultă că aceasta nu insistă în judecarea cauzei și că înțelege să retragă recursul formulat împotriva sentinței penale nr. 3924/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, după care:
Av. L. Lauconia depune la dosar împuternicire avocațială, motiv pentru care instanța constată că încetează delegația apărătorului desemnat din oficiu în cauză – av. n Cășina G..
Av. L. Lauconia solicită ca instanța să ia act de cererea formulată de partea civilă, în sensul că renunță la judecarea recursului .
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să ia act de retragerea recursului .
Inculpatul intimat B. C. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
P. sentința penală nr. 3924/20.12.2012, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpatul B. C., fiul lui G. și C., născut la data de 06.04.1957 în loc.Fetești, jud.Ialomița, domiciliat în mun.Iași, ., ., ., CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la S.C. „R. E.” S.R.L., căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.74 alin.1 lit.a) și c) din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.d) din Codul penal, la pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare (faptă comisă în luna mai 2011, moment al epuizării infracțiunii).
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului B. C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) Cod penal.
În baza art.81 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5(cinci) luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, pe o durată de 2(doi) ani și 5(cinci) luni care, conform disp. art.82 alin.1 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpată.
Atrage atenția inculpatului B. C. cu privire la dispozițiile art.83 din Codul penal.
În baza disp. art.71 alin.5 din Codul penal, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.
Constată recuperat parțial prejudiciul cauzat și, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, rap. la art.998-999 și art.1003 din Codul civil, obligă pe inculpatul B. C. și pe partea responsabilă civilmente S.C.”R. E.” S.R.L. Iași, cu sediul în . L., jud.Iași, prin lichidatorul judiciar desemnat, E. LRJ S.P.R.L. – Sucursala Iași, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de A. F., cu sediul în mun.București, ., Sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun.Iași, ..26, jud.Iași, suma de 63.665 lei (din care suma de 36.066 lei – debit principal și suma de 27.599 lei accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 12.04.2011 și până la data de 04.04.2012, dată la care față de partea responsabilă civilmente s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului și obligă doar pe inculpat la plata în continuare a dobânzii legale începând cu data de 04.04.2012 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Respinge restul pretențiilor formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă.
În baza disp. art.11 din Legea nr.241/2005 și art.353 din Codul de procedură penală, dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei totale datorate, conform celor expuse mai sus, sens în care se va trimite o copie de pe prezentul dispozitiv la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, precum și la Direcția Economică a Finanțelor Publice - Iași, pentru identificarea bunurilor imobile și mobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente și comunicării acestor relații la dosarul prezentei cauze penale, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii luate de instanța de judecată în cursul procesului penal de față.
Dispune ca măsurile asiguratorii să fie aduse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale unității păgubite - A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, prin reprezentanții săi legali, în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin.(3) din Codul de procedură penală, instanța de judecată urmând a fi înștiințată despre modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii luate în cursul procesului penal de față.
În baza disp. art.349 și art.191 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 600 lei”.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
„Inculpatul B. C. este administratorul S.C. R. E. S.R.L., cu sediul în Valea L., județul Iași, societate înființată la data de 02.09.2008, având numărul de ordine în Registrul Comerțului Iași, J 22/2651/02.09.2008 și ca activitatea principală „activități de închiriere și leasing cu mașini și echipamente pentru construcții.”
La data de 14.06.2011, a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul Iași, sesizarea nr._/13.05.2001 formulată de către A.N.A.F. – Administrația Finanțelor Publice Comunale Iași, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că numitul B. C., în calitate de administrator al S.C. R. E. S.R.L. Valea L., jud. Iași, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în sumă de 51.066 lei (impozit pe veniturile din salarii de 19.005 lei, contribuțiile individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați de 20.685 lei, contribuțiile individuale de asigurări de sănătate reținute de la angajați de 10.680 lei și contribuțiile personalului la fondul de șomaj de 696 lei).
La suma totală datorată, organele fiscale au calculat până la data de 12 mai 2011 dobânzi de 19.909 lei și penalități de întârziere de 7.663 lei.
Din documentele contabile anexate la sesizarea penală (fișa sintetică la data de 12.05.2011, situația depunerii declarațiilor, declarația 100 (obligații de plată restante la bugetul de stat privind impozitul pe salarii) și declarația 102 pentru anii 2009-2010 (obligații restante de plată la bugetele asigurărilor sociale și bugetele fonduri speciale), bilanțurile contabile și balanțele de verificare la 31.12.2008, 30.06.2009 și 30.06.2010), rezultă cu certitudine reținerea și nevirarea sumelor cuvenite bugetului consolidat al statului și bugetelor fondurilor speciale, în cuantumul precizat de partea civilă.
Instanța reține că înscrisurile prezentate se coroborează cu raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de expert judiciar G. I., potrivit căruia S.C. R. E. S.R.L. a reținut dar nu a virat în termen de 30 de zile de la scadență contribuțiile cu reținere la sursă, în perioada de referință 24.04._11, suma de 51.066 lei după cum murmează: impozitul pe venituri din salarii în cuantum de_ lei; contribuții pentru asigurările sociale asigurați în cuantum de_ lei; contribuția individuală asigurări de sănătate în cuantum de_ lei; contribuția individuală somaj în cuantum de 696 lei.
Din documentele menționate mai sus, rezultă că imediat după înființarea firmei (septembrie 2008), începând cu luna noiembrie 2008, inculpatul a adoptat ca mod obișnuit de lucru derularea activității societății prin eludarea dispozițiilor legale obligatorii privind plata asigurărilor sociale, a asigurărilor de sănătate, a asigurărilor pentru fondul de șomaj și a impozitului pe salarii, a sumelor plătite la bugetul de stat prin stopaj la sursă, demonstrând o rezoluție infracțională unică.
Astfel, deși din documentele contabile anexate de către A.N.A.F. – A.F.P.C. Iași, rezultă că în lunile noiembrie și decembrie 2008 existau datorii neachitate la bugetul de stat, prin Raportul de gestiune anexă la bilanț la 31.12.2008, întocmit la 28.05.2009, administratorul B. C. a atestat nereal că „societatea nu are obligații restante la bugetul de stat…” (fila 108, dosar urmărire penală), însă în timpul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut prejudiciul cauzat statului și a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma de_ lei .
În aceeași măsură, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și realitatea sumelor datorate bugetului de stat calculate de către organele fiscale, motivând neplata acestora prin intervenția crizei economice, care a deteriorat situația economică a firmei, apărare care este parțial veridică, având în vedere faptul că sumele datorate nu au fost achitate chiar de la înființarea firmei, iar efectele crizei economice au fost resimțite în economie mai pregnant, abia în anul 2010.
Deși inculpatul a precizat în cursul cercetării judecătorești că nu au existat niciodată bani în contul firmei din care să poată efectua plăți (f. 33), instanța reține că afirmațiile acestuia sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză contabilă, în cuprinsul cărora se subliniază faptul că S.C. R. E. S.R.L. a realizat încasări în perioada de referință într-un cuantum de 279.825 lei, iar obligațiile salariale în care se includ și contribuțiile la sursă au fost în valoare de 186.861 lei (f. 128). În condițiile în care firma a avut un rulaj mare al cifrei de afaceri și a realizat profit, era firesc să existe și posibilitatea achitării – cu prioritate – a sumelor care se rețin prin stopaj la sursă, datorate bugetului de stat.
În acest context și susținerile inculpatului, formulate prin apărător, potrivit cărora acesta a practicat o strategie managerială prin care a prioritizat plata salariilor în detrimentul celorlalte cheltuieli generate de activitatea societații, sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză, în cuprinsul cărora s-a reținut existența unor încasări capabile să acopere și contribuțiile la sursă alături de obligațiile salariale, motiv pentru care instanța le va înlătura.
Instanța apreciază că, dacă amploarea și gravitatea impasului financiar invocat de inculpat ar fi fost atât de mare, acesta avea inclusiv posibilitatea, dacă nu chiar obligația, de a sista activitatea societății, lucru ce s-a întâmplat abia în data de 04.04.2012 (f. 27), opțiune preferabilă celei de a frauda interesele statului prin nevirarea sumelor datorate acestuia cu titlul de impozite și contribuții.
Un mod neinspirat de gestionare a resurselor financiare ale societății ori condițiile obiective de piață nu exonerează pe inculpat de răspunderea ce îi revenea de a se achita de sarcinile fiscale față de stat, motiv pentru care instanța va reține vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor penale descrise mai sus.
În considerarea argumentelor sus dezvoltate, instanța nu va primi apărările inculpatului B. C. și va reține că acesta a comis infracțiunea de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” cu forma de vinovăție cerută de textul de încriminare, respectiv cu intenție directă.
În privința prejudiciului cauzat bugetului de stat, instanța reține că potrivit raportului de expertiza contabilă, de la data scadenței și până la data deschiderii procedurii de insolvență, S.C. R. E. S.R.L. a acumulat obligații la bugetul asigurărilor sociale și bugetul de stat în valoare de_ lei, din care: contribuție la bugetul asigurărilor sociale și bugetul de stat în valoare de 36.066 lei și accesorii în valoare de 28.734 lei.
Situația de fapt reținută de instanță se probează cu următoarele mijloace de probă: referatul de terminare a urmăririi penale (f. 3, dosar urmărire penală); sesizare penală nr._/13.05.2011 făcută de A.N.A.F. – Administrația Finanțelor Publice Comunale Iași (f. 6, dosar urmărire penală); rezoluția de începere a urmăririi penale (filele 8, 9, dosar urmărire penală); situația depunerilor declarațiilor lunare ale S.C. ROMEX E. S.R.L. Valea L., jud. Iași (f. 10, dosar urmărire penală); fișa sintetică totală a S.C. R. E. S.R.L. Valea L., jud. Iași, editată la 12.05.2011 (f. 11-41, dosar urmărire penală), declarația inculpatului din data de 12.06.2012 (f. 33) și raportul de expertiza contabilă judiciară (f. 119-132).
În drept,
Faptele inculpatului B. C. care, în perioada de referință 24.04._11, în calitatea sa de administrator al S.C. R. E. S.R.L., în mod repetat (lunar), dar în baza unei rezoluții infracționale unice, cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termen de 30 zile de la scadență, în cuantum de 51.066 lei, din care impozitul pe venituri din salarii în cuantum de_ lei, contribuții pentru asigurările sociale asigurați în cuantum de_ lei, contribuția individuală asigurări de sănătate în cuantum de_ lei, contribuția individuală somaj în cuantum de 696 lei, la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
Deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prejudiciul a fost recuperat parțial, achitându-se suma de 36.578 lei, instanța reține că raportat la valoarea prejudiciului, în cuantum de 64.800 lei, faptă ce constituie obiectul prezentului dosar a adus o atingere gravă valorilor sociale apărate de legea penală, iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ apare ca fiind nejustificată și insuficientă pentru reeducarea inculpatului și pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care va respinge apărările inculpatului formulate în acest sens și va reține că faptele inculpatului prezintă pericol social, ca element constitutiv al infracțiunii.
Pentru infracțiunea comisă, inculpatul B. C. va fi pedepsit.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, instanța va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin. (1) C.pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana infractorului și circumstanțele în care acesta a fost comisă fapta.
Astfel, instanța va reține dispozițiile părții generale a Codului penal, între care și cele referitoare la efectele circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.a) și c din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.e) C.pen., tratamentul sancționator prevăzut în cazul infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin.(2), precum și limitele de pedeapsă fixate în art. 6 din Legea nr. 241/2005: închisoare de la 1 ani la 3 ani.
Cu privire la persoana inculpatului B. C., instanța reține că faptul că acesta a adoptat o atitudine sinceră, deschisă și cooperantă în timpul procesului, având studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale.
În același timp, instanța va reține conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunilor, ținând seama de profilul moral și psihologic prin care s-a evidențiat în fața colaboratorilor lui din domeniul de transport și închiriere de utilaje și nu numai, așa după cum reiese din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar( f. 118), fiind, de asemenea, o persoana integrata în societate, fapt pentru care va da efect da efect circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.a) și c) din C.pen.
Referitor la gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, instanța reține că acesta se reflectă mai întâi în limitele speciale stabilite de legiuitor, apoi în întinderea în timp a activității infracționale (pe parcursul a 2 ani), și în împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă – pe fondul crizei economico-financiare înregistrată la nivel național-, de urmările produse constând în crearea unei pagube materiale bugetului de stat în cuantum de_ lei, de faptul că prejudiciul produs nu a fost recuperat în totalitate, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este o persoană cu un grad de instruire ridicat (aspect ce îi permite să aibă o reprezentare corectă a naturii faptelor sale și să conștientizare gravitatea și rezultatul acestora). Față de considerentele sus expuse, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege - redus ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a și c din C. pen. în condițiile art.76 alin.1 lit.d) C.pen.
În funcție de toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unor pedepse de la pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare (faptă comisă în luna mai 2011, moment al epuizării infracțiunii) pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.74 alin.1 lit.a) și c) din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.d) din Codul penal.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europena a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încalcare a art. 3 Protocol 1 din Conventie. P. ratificarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului, statele își asumă și obligatia prev. de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret in conditii care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deținutului conditiile necesare exercitarii efective a acestuia, chiar în conditiile unui regim privativ de libertate.În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptelor, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a (teza a II a) si b C.pen, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunilor.
De asemenea, prin Hotărârea S. și P. contra Romaniei, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, instanța nu va aplica ca și pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c, d, e Cod penal.
Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, astfel încât va face aplicarea art. 81 C.pen. și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului B. C., având în vedere că acesta nu a mai fost anterior condamnat penal, cuantumul pedepsei aplicate se încadreză în limitele prev. de art. 81 alin. 2 C.pen., iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea în concret a acesteia, dat fiind comportamentul social corespunzător de care a dat dovadă inculpatul atât înainte de săvârșirea faptei, cât și ulterior. În temeiul art. 82 C.pen.,instanța va stabili termenul de încercare pentru condamnat la 2(doi) ani și 5(cinci) luni, termen care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. De asemenea, instanța, conform prevederilor art.359 C.p.p., va pune în vedere condamnatului dispozițiile art.83 C.pen. cu privire la consecințele pe care le-ar putea suporta în cazul reiterării comportamentului infracțional, respectiv revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și eventualitatea executării propriu-zise a acesteia.
Având în vedere aplicarea prevederilor art.81 C.pen., în baza disp. art.71 alin.5 din C. pen., instanța va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că Agenția Națională de A. F., cu sediul în municipiul București, ., sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 78.638 lei și cu dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere pînă la data plății și achitării integrale a debitului. În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul B. C. a achiesat în parte la pretențiile civile solicitate de partea civilă, mai concret a achiesat doar la plata sumei de 51.066 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acțiunii civile ce a fost alăturată celei penale, instanța reține că urmarea neplății impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate statului de către S.C. R. E. S.R.L., administrată de inculpatul B. C., pentru intervalul de timp în care s-a reținut comiterea infracțiunii, paguba materială creată este în cuantum de_ lei, din care contribuție la bugetul asigurărilor sociale și bugetul de stat în valoare de 36.066 lei și accesorii în valoare de_ lei., așa după cum se precizează în cuprinsul concluziilor raportului de expertiza contabila judiciară (f. 130).
Instanța va constata recuperat parțial prejudiciul cauzat, dat fiind plata parțială efectuată în timpul cercetării judecătorești prin chitanțele depuse la dosar, fiecare pentru suma de 5000 lei (f. 38-39), plăți care au fost avute în vedere de către expertul contabil la stabilirea obligațiilor datorate.
Cât privește accesoriile în cuantum de 27.599 lei, accesorii calculate de partea civilă (f.23) pentru suma reprezentând cuantumul total al impozitelor și contribuțiilor ce ar fi trebuit plătite, instanța reține că acest gen de datorii – accesoriile – reprezintă o sancțiune fiscală ce decurge din neplata în termenul legal al obligațiilor fiscale datorate de către contribuabil. Sub acest aspect, instanța reține că împotriva S.C. R. E. S.R.L. s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, dizolvarea societații debitoare și ridicarea dreptului de administrare prin încheierea nr. 80 a Tribunalului Iași (f. 27-28), iar potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 “nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numite generic accesorii, nu vor putea fi adaugate creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii”, motiv pentru care va obliga doar pe inculpat la plata în continuare a dobânzii legale începând cu data de 04.04.2012 și până la achitarea integrală a debitului principal.
În aceste condiții, dat fiind dispozițiile art. 14 alin.(3) C.proc.pen., potrivit cărora repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor civile, instanța, în baza principiului disponibilității, va dispune doar pentru suma pentru suma de 63.665 lei, din care suma de 36.066 lei – debit principal și suma precizată de partea civilă în ceea ce privesc accesoriile(f. 23), respectiv suma de 27.599 lei.
Pe cale de consecință, având în vedere și poziția inculpatului care a achiesat la acțiunea civilă, în ceea ce privește prejudiciu reprezentând impozitele și contribuțiile neplătite, având în vedere și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, rap. la art.998-999 și art.1003 din Codul civil, obligă pe inculpatul B. C. și pe partea responsabilă civilmente S.C.”R. E.” S.R.L. Iași, cu sediul în . L., jud.Iași, prin lichidatorul judiciar desemnat, E. LRJ S.P.R.L. – Sucursala Iași, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de A. F., cu sediul în mun.București, ., Sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun.Iași, ..26, jud.Iași, suma de 63.665 lei (din care suma de 36.066 lei – debit principal și suma de 27.599 lei accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 12.04.2011 și până la data de 04.04.2012, dată la care față de partea responsabilă civilmente s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului și va obliga doar pe inculpat la plata în continuare a dobânzii legale începând cu data de 04.04.2012 și până la achitarea integrală a debitului principal.
În acest caz, instanța va respinge restul pretențiilor formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă.
D. fiind cererea reprezentantul Ministerului Public privind luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului din ședința publică din data de 11.12.2012, și în considerarea situației societății angajatoare, respectiv partea responsabila civilment S.C.”R. E.” S.R.L. Iași aflată în insolvență, instanța, în baza disp. art.11 din Legea nr.241/2005 și art.353 din Codul de procedură penală, va dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei totale datorate, conform celor expuse mai sus, sens în care se va trimite o copie de pe prezentul dispozitiv la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, precum și la Direcția Economică a Finanțelor Publice - Iași, pentru identificarea bunurilor imobile și mobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente și comunicării acestor relații la dosarul prezentei cauze penale, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii luate de instanța de judecată în cursul procesului penal de față.
De asemenea, se va dispune ca măsurile asiguratorii să fie aduse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale unității păgubite - A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, prin reprezentanții săi legali, în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin.(3) din Codul de procedură penală, instanța de judecată urmând a fi înștiințată despre modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii luate în cursul procesului penal de față.
În baza disp. art.349 și art.191 din Codul de procedură penală, instanța va obliga inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 600 lei (RON)”.
Împotriva acestei hotărâri, partea civilă ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, prin reprezentanții săi legali, a declarat recurs în termenul prevăzut de lege.
Recursul nu a fost motivat.
P. adresa nr._/16.04.2013 partea civilă recurentă a declarat că își retrage recursul deoarece din evidența lor fiscală rezultă că în timpul procesului penal, inculpatul a achitat suma de 15 000 lei, rămânând de achitat suma de 63 665 lei, reprezentând diferența de prejudiciu așa cum a reținut instanța de fond .
Potrivit art. 3854 alin.2 Cod procedură penală părțile își pot retrage recursul până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs în condițiile art. 369 Cod procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
Față de această precizare, în baza art. 3854 alin.2 Cod procedură penală se va lua act de declarația părții civile civilă ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași de retragere a recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 3924 din 20.12.2012 a Judecătoriei Iași.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declarația părții civile ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, prin reprezentanții săi legali, de retragere a recursului promovat împotriva sentinței penale nr. 3924/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenta să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
G. SanduAurel D. G. S.
Grefier,
G. A.
Red. G.S.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 25.04.2013
Judecătoria Iași: judecător C. A.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 12/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 34/2013. Curtea de... → |
|---|
