Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 817/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 817/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 817/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 817

Ședința publică din data de 20.11.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - M. M.

JUDECĂTOR – A. C. C.

Grefier – L. R. C.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și de inculpatul B. B. D. împotriva sentinței penale nr. 226 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la dezbateri participând procuror D. E. L. de la P. de pe lângă C. de A. Iași, când în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, C. a stabilit pronunțarea pentru astăzi, 20.11.2015.

C. DE A.

Deliberând asupra apelurilor formulate în prezenta cauză, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul_ , s-au dispus următoarele:

„În baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., cu aplicarea disp. art. 159 alin. 1 și 2, respectiv art. 231 alin. 2 C.pen., dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul B. B. D., fiul lui F. și T., născut la data de, 21.08.1976 în ., domiciliat în . CNP_, recidivist, aflat în prezent în P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., (săvârșită în noaptea de 25/26.12.2014),ca urmare a împăcării intervenite între inculpat și persoana vătămată U. M..

În baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., cu aplicarea disp. art. 159 alin. 1 și 2, respectiv art. 231 alin. 2 C.pen., dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul B. B. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., faptă din noaptea de 08/09.01.2015, ca urmare a împăcării intervenite între inculpat și persoana vătămată V. I. V..

În baza art. 228 alin. l - 229 alin. l lit. b, d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., condamnă pe inculpatul B. B. D. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat(săvârșită în data de 08/09.01.2015, persoană vătămată O. I.).

În baza art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. B. D., la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă îndreptată împotriva persoanei vătămate V. I. V.).

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată V. I. V. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.1 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul inculpatul B. B. D., la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă îndreptată împotriva persoanei vătămate O. I.).

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată O. I. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.1 lit. c Cod penal.

În baza disp. art. 38 alin. 1 C.pen., constată că infracțiunile pentru care inculpatul B. B. D. a fost condamnat sunt în concurs real.

În baza disp. art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni.

În temeiul disp. art. 45 alin. 1 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, după cum urmează:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate V. I. V. și O. I. sau cu membrii de familie ai acestora, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.1 lit. c Cod penal.

În temeiul disp. art. 45 alin. 5 C.pen., pe parcursul executării pedepsei închisorii, inculpatul va executa pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară, după cum s-a arătat mai sus.

Constată că infracțiunile pentru care inculpatul B. B. D. a fost condamnat prin prezenta hotărâre au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare stabilit ca urmare a suspendării condiționate a pedepsei închisorii de 3 (trei) ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin Decizia penală nr. 1035/A din 14.11.2014 a Curții de A. G., prin care a fost modificată în parte Sentința Penală nr. 148/06.05.2014, dată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei T..

În baza disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009, cu raportare la disp. art. 83 alin. 1 și 4 C.pen. 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 3 ani la care inculpatul B. B. D. a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 148/06.05.2014, dată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei T., modificată în parte prin Decizia penală nr. 1035/A din 14.11.2014 a Curții de A. G., urmând ca inculpatul să execute integral pedeapsa închisorii de 6 (șase) ani și 10 (zece) luni.

În temeiul disp. art. 45 alin. 1 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, după cum urmează:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

În baza art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. rap. la disp. art. 72 alin. 1 C.pen., deduce din pedeapsa închisorii stabilite durata reținerii și a arestării preventive din intervalul 14.03.2013 – 18.03.2013(ds. penal nr._ al Judecătoriei T.), precum și durata reținerii și arestării dispuse în prezenta cauză, din data de 04.02.2015 și până la zi.

În baza art. 399 C.proc.pen., menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. B. D. prin încheierea penală nr. 5/05.02.2015 a Judecătorului de Drepturi și Libertăți din cadrul Judecătoriei Bârlad, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul prev. art. 112 alin. 1 lit. e C.pen., dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 250 lei reprezentând suma achitată acestuia de persoana vătămată V. I. V. la data de 03.02.2015.

Ia act că persoana vătămată U. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza disp. art. 25 alin. 5 cu trimitere la disp. art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată în cursul procesului penal de partea civilă V. I. V..

În baza art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 26 alin. 1 teza finală C.proc.pen. raportat la prev. art. 1357 și art. 1387 C.civ., admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. I., identificat prin C.N.P._, cu domiciliul în .. V. și obligă pe inculpatul B. B. D. la plata către acesta a sumei de 1458,02 leicu titlu de daune materiale, respectiv suma de 1000 leicu titlu de daune morale.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.proc.pen., obligă persoanele vătămate U. M. și V. I. V. la plata sumei de 50 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc. pen. și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 2200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției, către Baroul V., a onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

„I.Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr. 5579/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.03.2015 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B. B. D., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin.l -229 alin. l lit. b, d C.pen. (persoane vătămate U. M., V. I. V., O. I.) și două infracțiuni de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1, 3 C.pen. (persoane vătămate V. I. V., O. I.), toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. si art. 41 alin.l C.pen.

S-a reținut, în esență că, în noaptea de 25/26.12.2014, inculpatul B. B. D., cu ajutorul unor chei potrivite, a sustras trei roți de la autoturismul cu nr._, aparținând persoanei vătămate U. M., din Bârlad, precum și actele autoturismului.

În aceeași noapte, inculpatul s-a întors în localitatea Tălpigi. Aici a montat cele trei roți sustrase pe un alt autoturism marca Opel Corsa, pe care, ulterior, 1-a dat martorului P. Măricel, în contul unei datorii.

Persoana vătămată U. M. a recuperat cele trei roți sustrase si actele autoturismului, motiv pentru care a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În noaptea de 08/09.01.2015, inculpatul B. B. D. a spart geamul de la portiera stânga față a autoturismului cu nr._, aparținând persoanei vătămate V. I. V. si a sustras actele autoturismului si alte bunuri, respectiv plăcuțele cu numere de înmatriculare casetofon auto, baterie, roata rezervă, trusă medicală, trusă de chei, stingător și un cric.

De asemenea, în noaptea de 08/09.01.2015, în aceeași modalitate, inculpatul B. B. D. a sustras bunuri- plăcuțele cu numere de înmatriculare_, actele autoturismului, bateria si casetofon auto din autoturismul persoanei vătămate O. I..

După comiterea furturilor numitul B. B.-D. a contactat telefonic persoanele vătămate pe care le-a constrâns să îi înmâneze diferite sume de bani pentru a le restitui bunurile sustrase, amenințând că, în caz contrar, le va incendia atât bunurile, cât și locuințele.

Astfel, la data de 31.01.2015 inculpatul i-a transmis, prin intermediul fratelui său- B. I., persoanei vătămate V. I. V. că el i-a sustras bunurile, plăcuțele de înmatriculare si actele autoturismului cu nr. de înmatriculare_, iar pentru a i le restitui i-a solicitat suma de 1000 lei și 1-a amenințat că dacă va sesiza organele de politie îi va da foc la casă.

Același lucru 1-a transmis inculpatul vătămatului prin intermediul martorului I. B..

În data de 03.02.2015 persoana vătămată V. I. V. a mers la locuința inculpatului din loc. Tălpigi, însoțit de martorul M. V. și i-a remis suma de 250 lei. Inculpatul i-a predat actele mașinii și plăcuțele cu numerele de înmatriculare, cerându-i, pentru restul bunurilor, să-i mai aducă 200 lei.

În acest timp, persoana vătămată V. I. V. l-a contactat pe vătămatul O. I., căruia i-a relatat că si actele sale se află în posesia inculpatului B. B. D..

În aceeași modalitate, inculpatul 1-a amenințat pe O. I. că nu îi va restitui bunurile decât dacă îi va plăti suma de 1000 lei, iar dacă va sesiza organele de politie îi va incendia actele și locuința si va exercita violențe asupra sa.

Având în vedere constrângerile psihice la care au fost supuse cele două persoane vătămate prin amenințare, la data de 04.02.2015 organele de politie au organizat si efectuat o acțiune de flagrant, ocazie cu care inculpatul a fost surprins când a primit suma de 800 lei ca fiind din partea lui O. I., pentru a-i restitui o parte din bunuri, urmând ca și V. I. V. să-i înmâneze suma de 200 lei, activitatea fiind întreruptă de faptul că inculpatul s-a îndepărtat cu intenția de a intra în curtea fratelui său, motiv pentru care au intervenit agenții de politie întrucât exista posibilitatea ca banii să nu mai fie găsiți asupra sa. La acel moment s-a procedat la imobilizarea inculpatului care a aruncat banii primiți.

Persoana vătămată O. I. a recuperat de la inculpat bateria sustrasă, actele si plăcutele cu numere de înmatriculare.

Persoana vătămată V. I. V. a recuperat de la inculpat actele si plăcutele de înmatriculare, roata de rezervă, precum si un cric.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea furturilor în modalitatea descrisă, precum si faptul că a solicitat sume de bani de la vătămați, negând exercitarea de amenințări ori constrângeri asupra persoanelor vătămate V. I. V. și O. I. .

Inculpatul a declarat că a vândut celelalte bunuri sustrase unei persoane despre care a afirmat că nu îi cunoaște numele.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, sunt aplicabile disp. art. 38 alin. l C.pen., privind concursul real de infracțiuni.

Infracțiunile au fost comise de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 148 din 06.05.2014 a Judec. T., rămasă definitivă la data de 14.11.2014 prin dec. pen. nr. 1035/A/ a Curții de A. G..

În ceea ce privește latura civilă, persoana vătămată O. I. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase si nerecuperate.

Persoana vătămată V. I. V. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase si nerecuperate.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate U. M. (f. 42 d.u.p.), dovada predare bunuri (f. 48 d.u.p.), proces verbal de predare-primire (f. 49 d.u.p.), dovada primire bunuri de la P. M. (f. 50 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului si planșă foto (f. 52-60 d.u.p.), declarație martor F. M.-G. (f. 68 d.u.p.), declarație martor F. S. (f. 70, 72 d.u.p.), declarație martor P. Măricel (f. 73, 174 d.u.p.), proces verbal de reconstituire și planșă foto (f. 77-80 d.u.p.), declarație martor P. G. (f. 75 d.u.p.), declarație persoană vătămată O. I. (f. 85 d.u.p.), declarație persoană vătămată V. I. V. (f. 88 d.u.p.), dovadă de predare-primire bunuri către O. I. (f. 97 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto (f. 99-107 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului si planșă foto (f. 111-120 d.u.p.), proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante si planșă foto (f. 125-141 d.u.p.), proces verbal de aplicare a capcanei criminalistice si examinare, planșă foto (f. 142-151 d.u.p.), proces verbal de examinare și planșă foto (f. 153-158 d.u.p.), proces verbal examinare telefon (f. 159), declarație martor M. V.-M. (f. 160 d.u.p.), declarație martor I. B. (f. 162 d.u.p.), declarație martor O. I. C. (f. 163 d.u.p.), declarație martor G. P. (f. 165 d.u.p.), declarație martor P. I. (f. 167 d.u.p.), declarație martor T. L. (f. 169 d.u.p.), declarație martor O. V. (f. 171 d.u.p.), declarație martor Cantea Ș. (f. 173 d.u.p.), declarație martor B. M. L. (f. 175 d.u.p.), declarație martor B. I. (f. 177 d.u.p.), declarație martor B. R. (f. 178 d.u.p.), declarație martor B. I. (f. 180 d.u.p.), proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare (f. 184, 222, 225 d.u.p.), declarații inculpat (f. 277-284 d.u.p.), alte înscrisuri.

II. Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin încheierea din camera de consiliu din 16.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența instanței de judecată, raportat la infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 5579/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală privind pe inculpatul B. B. D., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 -229 alin. 1 lit. b, d C.pen. și două infracțiuni de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1,3 C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. si art. 41 alin.l C.pen., dispunând începerea judecății privind pe inculpatul B. B. D..

La termenul de judecată din ședința publică din 23.06.2015, prin declarația dată în fața instanței, persoana vătămată U. M. a arătat că dorește să se împace cu inculpatul și că nu are pretenții de la inculpat și a solicitat, de asemenea, să nu mai fie citat pentru următoarele termene de judecată.

Fiind la rândul său audiat, inculpatul și-a manifestat dorința de a se împăca cu persoana vătămată U. M., sub aspectul săvârșirii faptei de furt calificat din data de 25/26.12.2014 (filele 61- 63 ds.)

La termenul de judecată din data de 30.04.2015, instanța a luat act că partea civilă O. I. și-a majorat pretențiile civile la cuantumul de 1000 lei - daune morale, respectiv 3000 lei - daune materiale de la inculpatul B. B. D. (109-110 ds.)

La cererea inculpatului, instanța a amânat judecarea cauzei pe fond pentru data de 28.05.2015, pentru a da posibilitate acestuia de a se împăca cu părțile civile O. I. și V. I. V.,

La termenul de judecată din data de 28.05.2015, în urma audierii părții civile V. I. V., precum și a inculpatului, s-a consemnat manifestarea de voință a acestora, sub aspectul împăcării pentru infracțiunea de furt calificat, faptă săvârșită în data de 08-09.01.2015 (f. 133-135 ds.)

La același termen de judecată, în baza dispozițiilor art. 374 alin.1 Cod proc. pen. s-a procedat la citirea actului de sesizare al instanței. Inculpatul B. B. D., fiind interpelat, a recunoscut fapta de furt din noaptea de 08-09.01.2015 – persoană vătămată O. I., însă nu a recunoscut faptele de șantaj reținute în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza recunoașterii vinovăției.

Deliberând asupra solicitării inculpatului B. B. D. de a fi judecat în baza dispozițiilor art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 alin.3 Cod proc. pen., instanța a respins această cerere, întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței.

Din oficiu, s-a dispus atașarea fișei de cazier actualizată a inculpatului (f. 95-96, 129-130 ds.), respectiv a sentinței penale nr. 148 din 06.05.2014 a Judecătoriei T., dată în ds. nr._, rămasă definitivă prin D.P. nr. 1035/A din 14.11.2013 a C.A. G. (f. 100-107 ds.)

Prin încheierea din data de 11.06.2015, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului B. B. D., având ca obiective:

- să se stabilească discernământul inculpatului în momentul presupusei săvârșiri a faptelor pentru care este cercetat, respectiv dacă inculpatul B. B. D. putea sau nu să își dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze, arătându-se astfel și gradul de discernământ avut la acel moment – nediminuat, diminuat în varii procente sau complet abolit.

- să se stabilească starea psihică actuală a inculpatului;

- să se decidă asupra oportunității măsurilor de siguranță cu caracter medical;

- să se facă recomandări medicale de tip psihoprofilactic și preventiv;

În cauză, s-a procedat la reaudierea martorilor din lucrări O. V. (declarație martor la f. 143 ds.), I. B. (declarație martor la f. 144 ds.) și M. V. (declarație martor la f 195 ds.), respectiv la reaudierea părților civile V. I. V. (declarație parte civilă la f. 162-163 ds.) și O. I. (declarație parte civilă la f. 145 ds.), respectiv la reaudierea inculpatului B. B. D. (declarație inculpat la f. 146 ds.).

Celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate de către inculpat, instanța procedând conform disp. art. 374 alin. 7 C.proc.pen.

La data de 24.08.2015, a fost înregistrat și atașat la dosarul cauzei (f. 6-10 ds. vol. II) raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului B. B. D..

Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către reprezentanța auto locală DACIA – S.C. A. Autocenter S.R.L., pentru a înainta un deviz estimativ pentru bunurile pretins a fi fost sustrase/distruse din mașina părții civile O. I. (atașat la fila 2 din vol. II dosar).

Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest (luată prin înch. JDL nr. 5/05.02.2015, ds. nr._ al Judecătoriei Bârlad), menținută, succesiv, pe parcursul judecării cauzei.

Situația de fapt reținută de instanță:

1. În noaptea de 25/26.12.2014, inculpatul B. B. D. a demontat și a sustras trei roți de la autoturismul cu nr. _ , parcat pe ., .), aparținând persoanei vătămate U. M., din mun. Bârlad. De asemenea, prin forțarea portierei stânga față, a sustras actele autoturismului, precum și alte bunuri.

Bunurile sustrase au fost recuperate și predate persoanei vătămate, conform dovezii, respectiv a procesului-verbal de predare-primire din 17, respectiv 20.02.2015 (f. 48-49 d.u.p.)

Prin declarația dată în fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 23.06.2015, atât persoana vătămată U. M., cât și inculpatul și-au manifestat univoc voința de a se împăca, sub aspectul săvârșirii faptei de furt calificat din data de 25/26.12.2014 (filele 61- 63 ds.)

Se constată că fapta inculpatului a fost încadrată în drept conform art. 228 alin. l -229 alin. l lit. b, d C.pen., respectiv furtul calificat săvârșit în timpul nopții, prin efracție.

Conform prev. art. 231 C.pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. 1 C.pen., împăcarea înlătură răspunderea penală. Constatând că manifestarea de voință a persoanei vătămate, precum și cea a inculpatului, au fost exprimate liber și în mod neviciat, instanța constată un impediment la exercitarea acțiunii penale împotriva inculpatului, dintre cele prevăzute la art. 16 alin. 1 C.proc.pen., prin intervenția împăcării (lit. g).

Pentru aceste motive, în baza prev. art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., cu aplicarea disp. art. 159 alin. 1 și 2, respectiv art. 231 alin. 2 C.pen., va dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul B. B. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., (faptă din noaptea de 25/26.12.2014),ca urmare a împăcării intervenite între inculpat și persoana vătămată U. M..

2. În noaptea de 08/09.01.2015, inculpatul B. B. D. s-a deplasat cu un autoturism pe raza satului Crivești din jud. V., a demontat și sustras plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului cu nr._, aparținând persoanei vătămate V. I. V., parcat fiind pe drumul public și, totodată, prin spargerea geamului de la portiera stânga față și prin forțarea capotei motorului, a sustras actele autoturismului, un casetofon auto, o baterie auto, o roată de rezervă, o trusă medicală, o trusă de chei, un stingător și un cric.

La termenul de judecată din data de 28.05.2015, în urma audierii părții civile V. I. V., precum și a inculpatului, s-a consemnat manifestarea de voință a acestora, sub aspectul împăcării pentru infracțiunea de furt calificat, faptă săvârșită în data de 08-09.01.2015 (f. 133-135 ds.)

Totodată, partea civilă V. I. V. a arătat în fața instanței de judecată că prejudiciul suferit a fost integral recuperat, primind de la inculpat suma de 1000 lei. Anterior, o parte din bunurile sustrase fuseseră restituite părții civile, conform dovezii de predare-primire de la f. 96 d.u.p.

Se constată că fapta inculpatului a fost încadrată în drept conform art. 228 alin. l -229 alin. l lit. b, d C.pen., respectiv furtul calificat săvârșit în timpul nopții, prin efracție.

Pentru aceste motive, în baza prev. art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., cu aplicarea disp. art. 159 alin. 1 și 2, respectiv art. 231 alin. 2 C.pen., va dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul B. B. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., faptă din noaptea de 08/09.01.2015, ca urmare a împăcării intervenite între inculpat și persoana vătămată V. I. V..

3. În noaptea de 08/09.01.2015, inculpatul B. B. D. s-a deplasat în localitatea TUTOVA, a demontat și sustras plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții civile O. I., parcat pe drumul public în fața locuinței acestuia, după care, prin spargerea geamului de la portiera stânga față și prin forțarea capotei motorului, a sustras actele autoturismului, un casetofon auto și o baterie auto, pe care le-a transportat ulterior la domiciliu.

Partea civilă O. I. a recuperat bateria, actele autoturismului, precum și plăcuțele cu numerele de înmatriculare.

Situația de fapt a reieșit din administrarea probatoriului în cauză: declarațiile părții civile O. I. (f. 85 d.u.p., respectiv ), declarație parte civilă V. I. V. (f. 88 d.u.p., respectiv f. 145 dosar instanță), dovadă de predare-primire bunuri către O. I. (f. 97 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto (f. 99-107 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului si planșă foto (f. 111-120 d.u.p.), declarații inculpat (f. 277-284 d.u.p., respectiv f. 146 dosar instanță), proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare (f. 184, 222, 225 d.u.p.)

Alegațiile părții civile, conform cărora inculpatul B. B. D. ar fi distrus și parbrizul autoturismului, nu au fost susținute de probatorul administrat în cauză.

4. În intervalul 01.02._15, inculpatul B. B. a constrâns partea civilă V. I. V. să îi remită acestuia suma de 1000 lei, pentru a-i restitui acestuia bunurile sustrase din autoturismul cu nr._ la data de 08/09.01.2015.

Astfel, la data de 01.02.2015, în jurul orelor prânzului, inculpatul B. B. D. l-a contactat telefonic pe martorul I. B., cerându-i acestuia să îi transmită lui V. I. V. că bunurile sustrase sunt la el și i le va restitui contra sumei de 1000 lei. Totodată, martorului i s-a atras atenția ca el sau partea civilă să nu anunțe organele de poliție.

În aceeași zi, numitul I. B. i-a transmis părții civile V. cele de mai sus, i-a dat acestuia numărul de telefon al inculpatului, pe care V. l-a sunat, inculpatul reiterând cererea de remitere a sumei de 1000 de lei, în schimbul bunurilor sustrase.

Aspectele mai sus reținute au reieșit din declarația martorului I. B. dată în fața instanței de judecată, coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții civile V. I. V..

În data de 02.02.2015, martorul O. I. C. s-a întâlnit cu V. I. V., care l-a rugat să îl transporte cu mașina până în satul Tălpigi, . satul Tălpigi, au ajuns în dreptul porții de la imobilul unde știau că locuiește inculpatul B. B. D.. În cele din urmă, din imobil a ieșit inculpatul, partea civilă V. coborând din mașină, pentru a discuta cu acesta. Între timp, martorul O. I. C. a rămas în mașină.

Inculpatul i-a cerut din nou lui V. suma de 1000 de lei pentru a-i restitui bunurile, sumă pe care acesta a arătat că nu o deține. În cele din urmă, inculpatul i-a spus acestuia că, dacă nu îi va da suma de 500 de lei, nu îi va da actele mașinii și numerele de înmatriculare (declarația martorului O. I. C. la fila 163 d.u.p.)

În data de 03.02.2015, partea civilă s-a deplasat la domiciliul inculpatului împreună cu martorul M. V.. Inculpatul i-a remis părții civile o parte din bunurile sustrase, respectiv actele autoturismului și plăcuțele cu numerele de înmatriculare, contra sumei de 250 lei. Pentru restituirea restului de bunuri sustrase, inculpatul a solicitat părții civile să revină cu mai mulți bani.

Partea civilă V. I. V. a susținut că în intervalul de timp de mai sus, solicitările inculpatului B. B. D. privind remiterea diverselor sume de bani, au fost însoțite de amenințări la adresa sa, cu distrugerea bunurilor sustrase sau cu violențe fizice, pe care le-a putea suporta în cazul în care nu se conformează cerințelor.

Martorii M. V. și O. I. C. au arătat că V. le-a mărturisit faptul că ar fi fost amenințat de inculpat, în modalitățile descrise.

Instanța constată, însă, că relatările acestora reprezintă doar probe indirecte, fiind aspecte de fapt relatate de însăși persoana vătămată – V. I. V., astfel încât nu vor putea fi reținute în acuzarea inculpatului, fără a fi coroborate cu alte probe administrate în cauză (in dubio pro reo).

5. În intervalul 02/03.02._15, inculpatul B. B. a constrâns partea civilă O. I. să îi remită acestuia suma de 1000 lei, pentru a-i restitui acestuia bunurile sustrase din autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, la data de 08/09.01.2015.

Astfel, în urma convorbirilor purtate între partea civilă V. I. V. și inculpatul B. B. D. (02-03.02.2015), inculpatul a obținut numărul de telefon al părții civile O. I., pe care a și sunat-o, solicitându-i suma de 1000 lei, în schimbul bunurilor sustrase din autoturismul acesteia în noaptea de 8 spre 9.01.2015. Întrucât nu dispunea de suma solicitată, partea civilă a convenit cu inculpatul să îi dea acestuia doar suma de 800 lei.

A urmat o . convorbiri telefonice între cei doi, inițiate de inculpat, acesta din urmă reiterând cu insistență pretențiile materiale față de O. I., urmând ca, în cele din urmă, schimbul să se materializeze la data de 04.02.2015.

Aspectele de mai sus au fost reținute pe baza declarațiilor date atât în fața instanței de judecată, cât și în fața organelor de urmărire penală, după cum urmează: declarație parte civilă V. I. V. la f. 162-163 și f. 88 d.u.p., declarație parte civilă O. I. la f. 145 ds. instanță, f. 85 d.u.p., respectiv declarația inculpatului B. B. D. (declarație inculpat la f. 146 ds. și f. 277-284 d.u.p.).

În cele din urmă, în urma plângerilor depuse de O. I. și V. I. V., la data de 04.02.2015, organele de politie au organizat și efectuat o acțiune de flagrant, ocazie cu care inculpatul a fost surprins când a primit suma de 800 lei ca fiind din partea lui O. I. (la acțiune participând în locul acestuia ag. T. L. – conform p.v. de constatare a infracțiunii flagrante – f. 125 – 127 d.u.p.), pentru a-i restitui o parte din bunuri.

Totodată, partea civilă V. I. V., prezentă la fața locului, ar fi urmat să-i înmâneze inculpatului suma de 200 lei, în schimbul bunurilor nerestituite încă, activitatea fiind întreruptă de faptul că inculpatul s-a îndepărtat cu intenția de a intra în curtea fratelui său, motiv pentru care au intervenit agenții de politie întrucât exista posibilitatea ca banii să nu mai fie găsiți asupra sa. La acel moment s-a procedat la imobilizarea inculpatului care a aruncat banii primiți.

Se reține, de asemenea, că partea civilă O. I. a susținut că solicitările inculpatului B. B. D. privind sumelor de bani au fost însoțite de amenințări la adresa sa, cu distrugerea bunurilor personale, cu violențe fizice, sau cu furtul autoturismului personal, pe care le-a putea suporta în cazul în care nu se conformează cerințelor.

Întocmai cum s-a reținut anterior în ceea ce privește amenințările pretins a fi fost îndreptate de inculpat către partea civilă V. I.-V., instanța apreciază că nu există la dosarul cauzei probe suficiente care să indice că astfel de amenințări au fost formulate de către inculpat la adresa părții civile O. I..

Având în vedere și poziția constantă a inculpatului cu privire la aceste alegații, instanța va acorda acestuia din urmă beneficiului dubiului cu privire la presupusele acte de amenințare îndreptate către partea civilă O. I..

Încadrarea juridică a faptelor reținute de către instanță:

A. Cu referire la infracțiunea prev. de art. de art. 228 alin. l - 229 alin. l lit. b, d C.pen. faptă din noaptea de 08/09.01.2015, îndreptată împotriva persoanei vătămate O. I., elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de ,,luare” a bunurilor aparținând persoanei vătămate O. I., sustrăgând pe nedrept plăcuțele cu numerele de înmatriculare și actele autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, un casetofon auto și o baterie auto, producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea persoanei vătămate și aproprierea bunului de către inculpați, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedită.

Atașat elementului material sunt și elementele circumstanțiale vizând modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv, pe timp de noapte – în jurul orei 22-22:30 (art. 229 alin.1 lit. b C.pen.) și prin efracție, în sensul că inculpatul a spart geamul da la portiera stânga față a autoturismului în cauză și a forțat capota motorului pentru a putea accesa bunurile sustrase (art. 229 alin.1 lit. d C.pen.).

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor, urmărind producerea lui prin săvârșirea acestora, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art. 16 alin. 3 lit.a C.pen – forma de vinovăție a intenției directe, calificate prin scopul însușirii pe nedrept, conform disp. art. 228 alin. 1 C.pen.

Faptele inculpatului au fost săvârșite cu discernământ, așa cum s-a arătat prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză și atașat la dosar la filele 6-10 din dosar, vol. II.

În consecință, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen, în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, motiv pentru care în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunea comisă, respectiv a infracțiunii de furt calificat, comis în modalitatea prev. de art. 228 alin. l - 229 alin. l lit. b, d C.pen. faptă din noaptea de 08/09.01.2015.

B+C. Cu referire la cele două infracțiuni de șantaj, prev. de art. de art. 207 alin. 1 și 3 C.pen. fapte săvârșite în intervalul 01-04.02.2015 împotriva persoanei vătămate V. I. V., respectiv în intervalul 02/03.02._15-împotriva persoanei vătămate O. I.

Infracțiunea de șantaj constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos, în cazul de față un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul.

Legiuitorul nu condiționează existența infracțiunii de îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor enumerate în textul de lege mai sus citat, fiind necesară și suficientă îndeplinirea uneia dintre acestea.

Sub aspectul elementului material specific celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, se constată că acesta este conturat prin actele repetate ale inculpatului – o dată raportat la intervalul 01-02.2015 (pentru persoana vătămată V. I. V.), respectiv raportat la intervalul 02/03.02._ (pentru persoana vătămată O. I.), acte prin care persoanele vătămate au fost constrânse să dea inculpatului diferite sume de bani, pentru recuperarea bunurilor sustrase anterior de însuși inculpatul B. B. D., având în vederea necesitatea stringentă a recuperării lor în vederea continuării utilizării autoturismelor deținute de persoanele vătămate (acte, plăcuțe cu numerele de înmatriculare).

Cu toate susținerile persoanelor vătămate asupra amenințărilor exprese la care au fost supuse din partea inculpatului (incendierea bunurilor, a locuinței persoanelor vătămate, violențe asupra acestora etc), instanța a apreciat că în cauză nu există suficiente probe care să conducă fără dubiu, la concluzia că inculpatul ar fi exercitat astfel de amenințări pentru a constrânge persoanele vătămate la remiterea sumelor de bani.

De altfel, așa cum, s-a arătat deja, în opinia instanței, pentru a se reține infracțiunea de șantaj, nu se impune ca inculpatul să fi exercitat acte explicite de amenințare împotriva inculpaților.

Astfel, în cauză, constrângerea victimelor derivă din contactarea repetată a persoanelor vătămate, de către inculpatul B. B. D., despre care acestea dintâi aveau cunoștință că este autorul infracțiunilor de furt comise în paguba lor, alături de faptul că acestea cunoșteau și antecedența infracțională a acestuia (conform declarației dată de V. I. V. în fața organelor de urmărire penală).

Conduita inculpatului capătă valențele unei amenințări tacite, în măsura în care situația premisă în cauza de față – constând în deposedarea persoanelor vătămate de bunuri de însemnătate, de o manieră violentă (prin efracție), noaptea, a fost provocată de însuși inculpatul B. B. D., tocmai în scopul de a putea șantaja ulterior persoanele vătămate (conform declarației date de acesta în fața organelor de urmărire penală – f. 278 d.u.p.), aspecte de conținut pe care inculpatul nu le-a menținut cu ocazia audierii în fața instanței, dar reținute ca fiind conforme realității, prin coroborarea cu celelalte elemente de fapt stabilite în cauză. Este greu de imaginat o altă motivație a inculpatului pentru a sustrage actele și plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismelor în cauză, bunuri fără o valoare de piață substanțială, acestea neavând utilitate decât pentru deținătorul respectivelor autovehicule, care s-ar vedea pus în imposibilitatea efectivă de a le folosi, fără a parcurge proceduri anevoioase și costisitoare în vederea înlocuirii actelor sau elementelor de identificare.

În concluzie, deși actele întreprinse de către inculpatul din cauza de față se circumscriu unei forme atipice a infracțiunii de șantaj, este de netăgăduit existența constrângerii, prin exercitarea de presiuni psihice asupra persoanelor vătămate, în scopul declarat de a obține un folos patrimonial injust.

Urmarea imediată specifică a infracțiunii de șantaj este crearea unei stări de pericol pentru libertatea psihică a persoanei. Pericolul se va evalua in abstracto, nefiind necesar ca această stare să se și producă, în mod efectiv.

Ca atare, reține instanța că acțiunile repetate ale inculpatului, îndreptate asupra fiecăruia dintre persoanele vătămate, sunt apte a produce, prin ele însele, urmarea imediată vizată. Preconstituirea de către inculpat a situației premisă, prin sustragerea bunurilor a căror returnare a fost condiționată de remiterea unor sume de bani, alături de antecedența infracțională a inculpatului, agresivitatea anturajului din care provine inculpatul – ca elemente de notorietate în comunitățile mici, așa cum sunt .. Ghidigeni (distanța între acestea fiind de aprox. 8 km), coroborate cu pretinderea de către acesta, în mod repetat, a diverse sume de bani de la persoanele vătămate, conduc la concluzia creării unei stări de pericol asupra libertății psihice a persoanei, acțiunile materiale ale inculpatului fiind apte, din punct de vedere obiectiv, a crea o stare de temere serioasă oricărei persoane.

După cum instanța a amintit deja, nu este necesar ca această temere să fi fost resimțită ca atare de către persoanele vătămate în cauză, însă, cu atât mai mult, se constată, pe baza probelor administrate, că atât V. I. V., cât și O. I. au resimțit o stare de temere în urma acțiunilor inculpatului (declarațiile pre-citate ale martorilor I. B., M. V., O. V., declarațiile persoanelor vătămate, p.v. de constatare a infracțiunii flagrante – f. 125 – 127 d.u.p., precum și declarația martorului T. L. f. 169 d.u.p. verso, unde se arată că O. I. nu a dorit să participe la acțiunea de flagrant organizată, întrucât s-a temut pentru siguranța sa).

Între elementul material și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate, ce rezultă ex re.

În ceea ce privește latura subiectivă, faptele inculpatului au fost săvârșite cu forma de vinovăție a intenției directe calificată prin scop, în accepțiunea art. 16 alin. 3 lit. a C.pen. cu raportare la prev. art. 207 alin. 1 și 3 C.proc.pen., inculpatul urmărind insuflarea unei stări de temere persoanelor vătămate (acesta având o reprezentare clară a acestor aspecte încă din momentul adoptării rezoluției infracționale în privința infracțiunilor de furt calificat), în scopul declarat al obținerii de foloase patrimoniale injuste.

În consecință, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen, în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, motiv pentru care în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunile comise, respectiv două infracțiuni de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 3 C.pen., îndreptate împotriva persoanelor vătămate V. I. V. și O. I..

Individualizarea judiciară a pedepsei

Ca o chestiune prealabilă, instanța amintește că în speță nu va fi aplicat tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii conform disp. art. 43 C.pen., fiind incidente dipozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009, cu raportare la disp. art. 83 alin. 1 și 4 C.pen. 1968, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art. 52 C.pen, și dispozițiile art. 72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la persoana inculpatului B. B. D., reține instanța că acesta are 38 ani, este cetățean român, având terminate 8 clase, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, este agricultor, în prezent fără ocupație.

De asemenea, inculpatul a săvârșit infracțiunile de mai sus în stare de recidivă postcondamnatorie – în sensul art. 41 alin. 1 C.pen., respectiv în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 148 din 06.05.2014 a Judec. T., rămasă definitivă la data de 14.11.2014 prin dec. pen. nr. 1035/A/ a Curții de A. G..

Condamnarea inculpatului prin sentința penală de mai sus a avut la bază săvârșirea de către acesta a infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e, g, i C.pen. 1968, cu aplic. art. 42 alin. 1 C.pen. 1968 (4 acte materiale) și ale art. 5 Cod Penal.

Prin urmare, se conturează o perseverență infracțională a inculpatului deosebită, în condițiile în care, la nici două luni de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a săvârșit fapte similare, îndreptate împotriva patrimoniului, ba mai mult, asociate unor infracțiuni împotriva libertății psihice a persoanei.

În beneficiul inculpatului se reține că acesta a avut o atitudine sinceră în raport de comiterea acestei fapte, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată.

Cu privire la infracțiunea de furt calificat, comis în modalitatea prev. de art. 228 alin. l - 229 alin. l lit. b, d C.pen. faptă din noaptea de 08/09.01.2015 – se reține că gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 la 5 ani închisoare.

Mobilul dezvăluit de către inculpat - ,,am sustras numerele de înmatriculare și actele mașinilor cu intenția de ca ulterior să îi șantajez pe proprietari de la care să scot bani” - f. 278 d.u.p., relevă o periculozitate sporită a inculpatului, prin plănuirea meticuloasă a infracțiunii ,,scop” - șantajul, în urma căreia inculpatul a întrezărit dobândirea unor foloase materiale injuste suplimentare celor obținute inițial prin săvârșirea infracțiunii ,,mijloc”, cea de furt calificat.

Cu toate acestea, instanța are în vedere că fapta inculpatului nu a avut ca urmare un prejudiciu foarte ridicat, o parte din prejudiciu a fost recuperat de către partea civilă O. I.. Inculpatul a încercat să acopere prejudiciul reclamat de către partea civilă, acordându-i-se un termen în acest sens, urmărind o eventuală împăcare cu aceasta, fără a se solda cu aceste rezultat, însă.

În raport de toate criteriile mai sus analizate, instanța apreciază că în cauză este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an și 6 luni inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 228 alin. l - 229 alin. l lit. b, d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., va condamna pe inculpatul B. B. D. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (săvârșită în data de 08/09.01.2015, persoană vătămată O. I.).

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, săvârșită în modalitatea prevăzută la art. 207 alin. 1 și 3 C.pen., în intervalul 01-04.02.2015 împotriva persoanei vătămate V. I. V., se reține că pericolul social abstract este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 2 la 7 ani închisoare.

În ceea ce privește pericolul social al faptei, instanța amintește cele deja reținute în privința formei de constrângere la care a fost supusă persoana vătămată, care a fost una implicită, derivând din conduita per ansamblu a inculpatului. În acest sens, se admite că fapta inculpatului nu a atentat în mod deosebit de grav la valorile ocrotite de norma penală, pericolul social prezentat de acțiunile inculpatului fiind unul orientat spre mediu.

În consecință, se apreciază că aplicarea pedepsei închisorii de 2 ani și 6 luni inculpatului este suficientă, raportat la criteriile mai sus analizate, motiv pentru care, în baza art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, va condamna pe inculpatul B. B. D., la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă îndreptată împotriva persoanei vătămate V. I. V.).

Raportat la posibilitatea oferită de art. 67 alin. 1 C.pen., instanța apreciază că se impune aplicarea față de inculpat a pedepselor complementare prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal.

Cu privire la drepturile prevăzute la lit. a și b, aplicarea acestora se întemeiază pe dispozițiile art. 66 C.pen., interpretate în lumina deciziei nr. 74/2007 a ÎCCJ și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabǎu și P. contra României, precum și cauza C. și M. contra României) restrângerea exercițiului drepturilor și libertǎților poate fi dispusǎ numai dacǎ este prevǎzutǎ de lege, urmǎrește un scop legitim, este necesarǎ și respectǎ principiul proporționalitǎții.

Astfel, natura și gravitatea faptei sǎvârșite, împrejurǎrile cauzei, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevǎzute de art. 66 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritǎțile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritǎții de stat, motiv pentru care exercitarea acestora va fi interzisă pe o durată de 3 ani.

De asemenea, față de circumstanțele personale ale inculpatului, raportat la momentul la care a fost săvârșită infracțiunea de șantaj, respectiv față de evoluția pe scara infracțională a inculpatului (condamnat inițial doar pentru infracțiuni contra patrimoniului, pentru ca, la scurt timp după condamnarea definitivă, să comită alte infracțiuni de furt și două infracțiuni de șantaj), instanța apreciază că se impune și interzicerea pe o perioadă de 3 ani a dreptului inculpatului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, prev. de art. 66 lit. h C.pen.

Deși infracțiunea de șantaj nu a fost săvârșită prin utilizarea unei arme, se apreciază că aceasta nu este o condiție indispensabilă pentru a se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de la art. 66 lit. h C.pen., întrucât natura și modul de săvârșire a infracțiunii în ansamblul său sunt criteriile ce pot demonstra o atare necesitate.

Astfel, infracțiunea de șantaj este îndreptată împotriva libertății psihice a persoanei, lezarea acestei valori fundamentale fiind posibilă nu doar prin modalitățile reținute în sarcina inculpatului, dar și prin constrângerea – mai gravă, realizată prin exercitarea de amenințări exprese sau de violențe fizice asupra persoanei, chiar prin utilizarea potențialăde arme.

În aceste condiții, pentru a asigura funcția preventivă a sancțiunilor penale, apreciază instanța de judecată că numai prin aplicarea acestei sancțiuni complementare este îndeplinită misiunea actului punitiv. Starea de sănătate psihică a inculpatului (deși determinat ca având discernământ nediminuat la data săvârșirii faptelor), nu îl recomandă nicidecum pentru a fi un eventual deținător sau utilizator al oricărei categorii de arme, măcar pentru o perioadă determinată după executarea pedepsei privative de libertate (în speță – 3 ani).

Pentru identitate de rațiune, se apreciază că se impune interzicerea față de inculpat și a dreptului de a comunica cu persoana vătămată V. I. V. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori de se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 ani de zile. Sancțiunea aplicată este de natură a garanta respectarea libertății psihice a persoanei vătămate, asigurându-i acesteia timp suficient pentru ca temerea insuflată de apropierea în orice modalitate a inculpatului de ea, sau de membrii familiei, să se estompeze.

Cu argumentele de mai sus, în baza art. 67 alin. 1 Cod penal instanța va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată V. I. V. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.1 lit. c Cod penal.

Întrucât interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară atrage de drept interzicerea acelorași drepturi, ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, săvârșită în modalitatea prevăzută la art. 207 alin. 1 și 3 C.pen., în intervalul 02/03.02._15 împotriva persoanei vătămate O. I., sunt pe deplin aplicabile cele reținute anterior cu privire la fapta de șantaj îndreptată împotriva persoanei vătămate V. I. V..

În consecință, se apreciază, de asemenea, că aplicarea pedepsei închisorii de 2 ani și 6 luni inculpatului este suficientă, raportat la criteriile mai sus analizate, motiv pentru care, în baza art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, va condamna pe inculpatul B. B. D., la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă îndreptată împotriva persoanei vătămate O. I.).

Pentru aceleași motive expuse anterior, în baza art. 67 alin. 1 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată O. I. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.1 lit. c Cod penal.

Totodată, în baza art. 65 alin. 1 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară.

În baza disp. art. 38 alin. 1 C.pen., va constata că infracțiunile pentru care inculpatul B. B. D. a fost condamnat sunt în concurs real.

În baza disp. art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni.

În temeiul disp. art. 45 alin. 1 C. pen., inculpatul va executa pe lângă pedeapsa rezultantă astfel stabilită, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, după cum urmează:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate V. I. V. și O. I. sau cu membrii de familie ai acestora, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.1 lit. c Cod penal.

În temeiul disp. art. 45 alin. 5 C.pen., pe parcursul executării pedepsei închisorii, inculpatul va executa pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară, după cum s-a arătat mai sus.

Totodată, având în vedere antecedența infracțională a inculpatului, relevată prin fișa de cazier a inculpatului, alături de hotărârile judeăctorești la care se face trimitere, instanța va constata că infracțiunile pentru care inculpatul B. B. D. a fost condamnat prin prezenta hotărâre au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare stabilit ca urmare a suspendării condiționate a pedepsei închisorii de 3 (trei) ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin Decizia penală nr. 1035/A din 14.11.2014 a Curții de A. G., prin care a fost modificată în parte Sentința Penală nr. 148/06.05.2014, dată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei T..

Dând prioritate dispozițiilor tranzitorii aplicabile, în baza disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009, cu raportare la disp. art. 83 alin. 1 și 4 C.pen. 1968, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 3 ani la care inculpatul B. B. D. a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 148/06.05.2014, dată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei T., modificată în parte prin Decizia penală nr. 1035/A din 14.11.2014 a Curții de A. G., urmând ca inculpatul să execute integral pedeapsa închisorii de 6 (șase) ani și 10 (zece) luni.

În temeiul disp. art. 45 alin. 1 C. pen., inculpatul va executa pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, după cum urmează:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

VI. Alte măsuri

În baza art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. rap. la disp. art. 72 alin. 1 C.pen., va deduce din pedeapsa închisorii stabilite durata reținerii și a arestării preventive din intervalul 14.03.2013 – 18.03.2013 (ds. penal nr._ al Judecătoriei T.), precum și durata reținerii și arestării dispuse în prezenta cauză, din data de 04.02.2015 și până la zi.

În baza art. 399 C.proc.pen., va menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. B. D. prin încheierea penală nr. 5/05.02.2015 a Judecătorului de Drepturi și Libertăți din cadrul Judecătoriei Bârlad, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul prev. art. 112 alin. 1 lit. e C.pen., va dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 250 lei reprezentând suma achitată acestuia de persoana vătămată V. I. V. la data de 03.02.2015. În acest sens, instanța apreciază că prejudiciul recuperat de către partea civilă V. I. V. în cursul judecății a vizat doar bunurile sustrase și nerecuperate (fapta de furt din data de 08/09.01.2015), nu și suma remisă la data de 03.02.2015, ca urmare a săvârșirii de șantaj.

VII. Acțiunea civilă

Instanța urmează a lua act că persoana vătămată U. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza disp. art. 25 alin. 5 cu trimitere la disp. art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată în cursul procesului penal de partea civilă V. I. V..

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată de către partea civilă O. I., instanța apreciază că aceasta este întemeiată doar în parte.

Potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

În consecință, față de dispozițiile legale precitate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Existența faptelor ilicite – pe de o parte furtul săvârșit prin distrugere (efracție), respectiv constrângerea morală a părții civile (corelativ infracțiunii de șantaj) - pe de altă parte, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu au fost dovedite în cauză, pe baza probatoriului administrat în latura penală.

Cu privire la întinderea prejudiciului suferit, instanța va analiza distinct pretențiile părții civile, atât cu privire la daunele materiale, cât și cu privire la daunele morale.

Astfel, referitor la daunele materiale reclamate, s-a stabilit, pe baza probatoriului administrat, că acestea se compun din: costurile de înlocuire a geamului de la portiera stânga față a auto Dacia L., precum și a costurilor unui castetofon/CD player marca BLAUPUNKT (așa cum a fost indicat de către martorul O. V. – f. 171 d.u.p.).

Conform devizului estimativ înaintat la dosarul cauzei de către reprezentanța DACIA în mun. Bârlad, S.C. A. AUTOCENTER S.R.L. (f. 2 ds. instanță, vol. II), costurile actuale de înlocuire a bunurilor de mai sus se ridică la nivelul sumei de 1458,02 lei.

Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, se reține că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă, ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum rezultă din probele administrate.

Atât C. Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

Totodată, întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

Se apreciază că, în cauză, presiunile la care a fost supusă partea civilă O. I., prin săvârșirea infracțiunii de șantaj, au fost într-adevăr, apte a crea acestuia o stare de disconfort psihic care să dăinuie chiar și ulterior consumării infracțiunii.

Față de aceste considente, instanța apreciază că fapta ilicită a inculpatului – constrângerea psihică - i-a provocat părții civile suferințe psihice importante și prin urmare consideră că reprezintă o satisfacție echitabilă pentru aceste suferințe suma de 1000 de lei, așa cum s-a cerut.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 26 alin. 1 teza finală C.proc.pen. raportat la prev. art. 1357 și art. 1387 C.civ., va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. I., și va obliga pe inculpatul B. B. D. la plata către acesta a sumei de 1458,02 lei cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.proc.pen., va obliga persoanele vătămate U. M. și V. I. V. la plata sumei de 50 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare cheltuieli judiciare avansate de către stat, urmare a împăcării intervenite între acestea și inculpat.

VIII. Cheltuielile judiciare

În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de către stat, se constată că acestea se ridică la nivelul de 1800 lei – cheltuieli judiciare ocazionate pe parcursul urmăririi penale, așa cum au fost evidențiate în actul de sesizare a instanței și în referatul de terminare a urmăririi penale (planșe foto, transport și logistica necesară organizării flagrantului etc.), respectiv suma 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare din faza de judecată.

În consecință, în baza art. 274 alin. 1 C.proc. pen. și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 2200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., va dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției, către Baroul V., a onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei.”

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și inculpatul B. B. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele formulate în scris, filele 5-11 și respectiv fila 20 și susținute oral în dezbateri de reprezentantul parchetului și de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, fiind consemnate integral în încheierea de ședință din data de 03.11.2015.

Astfel, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad a arătat că sentința penală este nelegală pentru trei motive:

1. Instanța de judecată a dispus, în temeiul disp. art. 45 alin. 1 C. penal ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal - respectiv: dreptul de a comunica cu persoanele vătămate V. I. V. și O. I. sau cu membri de familie ai acestora, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.l lit. c Cod penal, in mod generic, fară individualizarea în mod concret a acestora.

Astfel, prin sentința mai sus - menționată, instanța de judecată a dispus ca pedeapsa complementară interzicerea dreptului inculpatului de a comunica cu persoanele vătămate V. I. si O. I. sau cu membrii de familie ai acestora ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 metri.

Pentru a fi respectată interdicția de mai sus, instanța de judecata avea îndatorirea sa individualizeze, să nominalizeze in mod concret ( cu datele de stare civilă ) in cuprinsul hotărârii persoanele fața de care există această obligație negativă.

Apreciem ca menționarea interdicției impuse inculpatului de a se apropia de persoanele enumerate . („membrii familiilor acestora"), fara nominalizarea acestora in mod expres, reprezintă un motiv de nelegalitate.

Astfel, pentru ca inculpatul sa respecte interdicția de mai sus, se impunea ca instanța să individualizeze si să nominalizeze ( cu datele de identitate ) persoanele față de care există acesta obligație negativă.

Opinează că nu este suficientă indicarea calității persoanelor față de care inculpatul nu trebuie să ia legătura - respectiv: "membrii familiilor acestora".

Enumerare generica si totodată ambigua (membrii familiilor

acestora) a persoanelor fata de care inculpatul are interdicția de a se apropia

face ca aceasta obligație sa ramana practic fara efect.

Or, in aceste condiții, nici inculpatul si nici organul judiciar desemnat cu punerea in executare a pedepsei complementare, respectiva cu supravegherea modului de respectare a acesteia nu cunosc care sunt persoanele fata de care este instituita interdicția, atâta timp cat acestea nu sunt indicate in mod expres.

Sintagmă generică ”membrii de familie ai acesora" nu răspunde

exigenței de mai sus, nu este suficientă și duce in mod vădit la

imposibilitatea obiectivă de respectare a acesteia de către inculpatul B.

B. D.. .

In acest sens, invocă prevederile art. 66 alin. 5 Cod penal, in conformitate cu care " Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (I) Ut. n) silit, o), instanța individualizează în concret, conținutul acestei pedepse, ținând seamade împrejurările cauzei, sintagma generică "" membri de familie" nefiind suficientă și neechivalând cu o individualizare în mod concret a conținutului pedepsei.

2. In mod eronat, instanța a stabilit ca temei juridic al stabilirii pedepselor complementare aplicate inculpatului B. B. D. - dispozițiile art. 45 alin. 1 Cod procedură penală.

Astfel, din analiza cuprinsului sentinței apelate rezultă că instanța, in baza art. 67. alin, 1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a,interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și n) dreptul de a comunica cu persoana vătămată V. I. V. sau cu membri de familie ai acesteia, ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 (trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.l lit. c Cod penal și în baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal, respectiv:a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și n) dreptul de a comunica cu O. I. sau cu membruii familiei acestuia ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 de metri pe o perioadă de 3 ani de zile cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin.l lit. c Cod penal

În temeiul disp. art. 45 alin. 1 C. pen., instanța a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b,

h, n Cod penal, după cum urmează:o) dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care

implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi

orice categorie de arme și n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate

V. I. V. și O. I. sau cu membri de familie ai acestora, ori de

a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3

(trei) ani de zile, cu începere după executarea pedepsei închisorii, potrivit

art. 68 alin.l lit. c Cod penal.

Cu toate acestea, in situația unei pluralități de infracțiuni, incidență

în prezenta cauză, aplicarea pedepsei complementare nu se realizează în

conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 Cod. penal. (acesta yizând doar

situația in care pentru una din infracțiunile săvârșite s-a aplicat o pedeapsă

complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală, ci cele ale

art. 45 alin. 3 lit a Cod penal.

În aceeași ordine de idei, a dispus în bază art. 65 alin. 1 Cod penal, aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară pentru cele doua infracțiuni de șantaj comise de inculpate - persoane vătămate V. I. V. și U. M., aplicând finalmente prevederile art. 45.alin. 5 Cod penal.

Cu toate acestea, pentru acuratețea juridică a sentinței penale apelate, instanța ar fi trebuit să facă referire si la dispozițiile art, 45 alin. 1-3 Cod penal, mai precis, la dispozițiile art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, care se aplică si in privința pedepselor accesorii.

3. In mod eronat, instanța de judecata nu a dispus confiscarea de la inculpatul B. B. D. si a sumei de 100 lei, dobândita prin înstrăinarea bunurilor sustrase.

Astfel, din declarația inculpatului ( file 278 și nr. 282 - dosar urmărire penală), rezultă că inculpatul B. B. D. a înstrăinat o parte din bunurile sustrase in dauna persoanei vătămate V. I. V. (respectiv un casetofon marca JVC si o baterie), unei persoanei care efectuează curse cu pasageri pe ruta Ghidigeni - T., contra sumei de 100 lei.

Conform art.112 alin. I lit. e Cod penal - suni supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute d clegea penala, daca nu sunt restituite persoanei vătămate si in măsura in care nu servesc la despăgubirea acesteia. Considerăm că deși prejudiciul produs persoanei vătămate a fost acoperit integral, inculpatul a dobândit in mod injust suma de 100 lei, suma care ar fi trebuit confiscata de la inculpat.

Față de motivele invocate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr, 226/ 03.09.2015 pronunțata de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ /2014 privind pe inculpatul B. B. D., desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, in sensul motivelor de apel dezvoltate mai sus.

Inculpatul B. B. D. a criticat sentința instanței de fond apreciind că aceasta a realizat o individualizare nelegală a modului de executare a pedepsei la care a fost condamnat, solicitând a-i fi menținută suspendarea pedepsei de 3 ani închisoare.

Judecata în apel

Inculpatul B. B. D. a arătat că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală (încheierea de ședință din data de 03.11.2015, fila 51).

Analizând apelurile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și art. 420 Cod procedură penală, C. constată următoarele:

În sentința penală apelată instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza corectă și completă a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță, ajungând în final la concluzia că inculpatul B. B. D. se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal față de persoana vătămată O. I. și a două infracțiuni de șantaj prev. de art. 207 alin.1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal față de persoanele vătămate O. I. și V. I. V..

C. nu va relua argumentația stării de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate, argumentație pe care și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO (Helle împotriva Finlandei), apreciind că acest lucru nu se impune, neexistând niciun element de noutate în cauză care să fi apărut în fața instanței de apel care să impună o nouă analiză.

De asemenea, C. constată că instanța de fond a adoptat în mod justificat soluțiile de încetare a procesului penal față de inculpatul B. B. D. cu privire la două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal săvârșite în dauna persoanelor vătămate U. M. și V. I. V. ca urmare a împăcării intervenite între aceștia și inculpat.

Și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a adoptat soluțiile corecte în raport de cele trei persoane vizate de activitatea infracțională a inculpatului B. B. D..

C. va analiza punctual aspectele criticate de apelanți în cele ce urmează :

1. Cu privire la motivul de apel invocat de inculpatul B. B. D., respectiv greșita individualizare judiciară a executării pedepsei rezultante de 6 ani și 10 luni închisoare, C. constată că în mod corect instanța de fond a procedat la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 148/06.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., modificată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1035/A din 14.11.2014 a Curții de A. G., făcând aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009, cu raportare la dispozițiile art. 83 alin. 1 și alin. 4 C.pen. din 1968.

Din acest motiv, inculpatul trebuie să execute efectiv atât pedeapsa de 3 ani închisoare menționată pentru care benficiase de suspendare condiționată, cât și pedeapsa stabilită în prezenta cauză de 3 ani și 10 luni închisoare, rezultând un cumul de 6 ani și 10 luni închisoare.

Instanța de fond a dat eficiență astfel dispozițiilor imperative ale art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, art. 83 alin.1 din Codul penal din 1968, precum și Deciziei nr. 1/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiției, a cărei aplicabilitate se menține și sub imperiul noului Cod penal, care consacră atât obligativitatea revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei pentru situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate sau praeterintenționate în termenul de încercare, cât și înlăturarea posibilității aplicării aceluiași beneficiu al suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultată din cumul, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru această formă de individualizare judiciară a executării predepsei.

Așadar, revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare și executarea în concret a pedepsei anterioare adiționate la pedeapsa din prezenta cauză este obligatorie și nu facultativă.

De altfel, inculpatul B. B. D. avea cunoștință despre consecința săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare aferent condamnării din sentința penală nr. 148/06.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., modificată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1035/A din 14.11.2014 a Curții de A. G., asupra beneficiului suspendării executării pedepsei, atrăgându-i-se atenția asupra acestui fapt încă de la data condamnării anterioare.

În consecință, C. va înlătura ca nefondat motivul de nelegalitate al sentinței penale apelate invocat de inculpat.

2. Cu privire la motivele de apel formulate de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, redate mai sus, Curte reține următoarele:

2.1. În ceea ce privește neindividualizarea concretă a persoanelor cu care inculpatul B. B. D. nu are dreptul să ia legătura și de care nu are voie să se apropie, pentru o perioadă de timp determinată, cu titlu de pedeapsă complementară (art. 66 alin.1 lit. n Cod penal), C. constată că într-adevăr instanța de fond nu a indicat în concret numele și calitatea acestor persoane, așa cum prevede art. 66 alin. 5 Cod penal, astfel încât să fie posibilă executarea acestei pedepse și să fie atinsă finalitatea instituirii interdicțiilor.

C. constată, de asemenea, că implicit aceeași lipsă de individualizare este incidentă și cu privire la pedeapsa accesorie aplicată potrivit art. 65 alin.1 Cod penal.

În acest context, C. reține că la dosarul cauzei nu există date care să permită individualizarea acestor persoane, nu au fost întreprinse astfel de demersuri nici de către organul de urmărire penală în faza de urmărire penală, dar nici de instanța de fond, iar parchetul nu a solicitat în dezbaterile pe fondul cauzei în fața instanței de fond instituirea unei astfel de interdicții în conținutul pedepselor complementare și accesorii.

De altfel, parchetul, deși a invocat drept motiv de apel această lipsă de individualizare a persoanelor față de care există interdicția pentru inculpat de a lua legătura și de a se apropia, totuși nu a indicat identitatea acestor persoane nici în motivele scrise și nici în dezbaterile din apel, la solicitarea expresă a instanței.

Față de această situație, C. constată că este imposibilă complinirea lipsurilor din conținutul pedepselor complementare și accesorii, urmând a fi modificat conținutul pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă prev. de art. 66 alin.1 lit. n Cod penal în sensul de a interzice inculpatului B. B. D. exercitarea dreptului de a comunica cu persoanele vătămate V. I. V. și O. I. și de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 50 de metri, astfel încât cele două categorii de pedepse să fie legal stabilite și aplicate.

2.2. Referitor la temeiul juridic al aplicării pedepsei complementare pe lângă pedepsele principale rezultante, C. constată că instanța de fond a menționat art. 45 alin. 1 Cod penal care se referă la situația în care pedeapsa complementară s-a stabilit pe lângă o singură pedeapsă principală.

Așa cum rezultă din sentința penală apelată, inculpatul B. B. D. a fost condamnat pentru trei infracțiuni aflate în concurs real, pe lângă fiecare pedeapsă principală stabilindu-se și pedepse complementare, motiv pentru care temeiul de drept al aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare, din prezenta cauză, și pe lângă pedeapsa rezultantă finală de 6 ani și 10 luni închisoare (urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei din sentința penală nr. 148/06.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., modificată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1035/A din 14.11.2014 a Curții de A. G.), este art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal și nu art. 45 alin. 1 Cod penal, așa cum eronat a menționat instanța de fond.

2.3.Cu privire la confiscarea specială a sumei de 100 lei de la inculpatul B. B. D., potrivit art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, C. arată că într-adevăr potrivit declarațiilor inculpatului B. B. D. din faza de urmărire penală, filele 278 și 282, acesta a înstrăinat bunuri sustrase de la partea civilă V. V. I. în valoare de 100 lei (o baterie auto și un casetofon), însă trebuie reținută și declarația părții civile din faza de judecată în primă instanță în care arată că prejudiciul suferit în urma infracțiunii de furt calificat săvârșită de inculpat a fost integral recuperat, acesta primind de la inculpat suma de 1.000 lei reprezentând daune materiale, adică exact suma cu care se constituise parte civilă în cauză (încheierea de ședință de la termenul din data de 28.05.2015, fila 136 vol. I ds. fond). Acesta este și motivul pentru care s-a împăcat cu inculpatul (declarații de împăcare, filele 133 și 134 vol. I ds. fond).

Or, în aceste condiții, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, suma de 100 lei obținută de inculpat din vânzarea celor două bunuri a servit la despăgubirea părții civile.

Examinând cauza și din oficiu, C., potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că nu sunt date alte motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinței penale apelate.

Față de ansamblul considerentelor prezentate, C., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. B. D., fiul lui F. și T., născut la data de 21.08.1976 în ., C.N.P._, cu domiciliul în satul Tălpigi, ., împotriva sentinței penale nr. 226/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 226/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

În temeiul art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând:

Va modifica conținutul pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă prev. de art. 66 alin.1 lit. n Cod penal în sensul că interzice inculpatului B. B. D. exercitarea dreptului de a comunica cu persoanele vătămate V. I. V. și O. I. și de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 50 de metri.

Va modifică temeiul de drept în baza căruia prin sentința penală apelată s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară rezultantă din art. 45 alin. 1 Cod penal în art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal.

Totodată, C. va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Întrucât pe parcursul soluționării prezentei cauze inculpatul B. B. D. s-a aflat în stare de arest preventiv, în temeiul art. 422 rap. la art. 424 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 72 alin.1 Cod penal, C. va deduce, în continuare, din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 6 ani și 10 luni închisoare durata arestării preventive de la data de 03.09.2015 la zi.

Reținând culpa procesuală a inculpatului în formularea prezentului apel, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, C. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. D. G., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 15.985/17.10.2015, se va avansa către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului parchetului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. B. D., fiul lui F. și T., născut la data de 21.08.1976 în ., C.N.P._, cu domiciliul în satul Tălpigi, ., împotriva sentinței penale nr. 226/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 226/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

În temeiul art. 423 alin. 1 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

Modifică conținutul pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă prev. de art. 66 alin.1 lit. n Cod penal în sensul că interzice inculpatului B. B. D. exercitarea dreptului de a comunica cu persoanele vătămate V. I. V. și O. I. și de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 50 de metri.

Modifică temeiul de drept în baza căruia prin sentința penală apelată s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară rezultantă din art. 45 alin. 1 Cod penal în art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 422 rap. la art. 424 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art.72 alin. 1 Cod penal, deduce, în continuare, din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 6 ani și 10 luni închisoare durata arestării preventive de la data de 03.09.2015 la zi.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. D. G., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 15.985/17.10.2015, se avansează către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului parchetului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2015.

Președinte Judecător

M. M.A. C. C.

Grefier

L. R.-C.

Red.,Tehnored. M.M.

2 ex. + 5 ex./ 09.12.2015

Judecătoria Bârlad /Judecător I. - O. O.

← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 133/2016....		Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 240/2015. Curtea de... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 817/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 817/2015. Curtea de Apel IAŞI