Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 822/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 822/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 822/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 25 noiembrie 2015

Completul compus din:

Președinte E. S.

Judecător A. C.

Grefier L. M. P.

Decizia nr. 822

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și de inculpații R. A. și U. A. C., împotriva sentinței penale nr. 12 din 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 04.11.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.11.2015, când, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, s-a amânat pronunțarea astăzi, 25.11.2015.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 12 pronunțată la data de 02.02.215 de către Judecătoria P., în dosarul nr._, s-a hotărât:

„Recalifică faptele reținute în sarcina inculpatului U. A. C. din infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g. C. p – 1969 (o faptă), art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. – 1969 (o faptă), art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.p. – 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 alin. 3 C.p.- 1969 în 3 infracțiuni de furt calificat, după cum urmează:

-furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 lit. a și a art. 113 alin. 3 C.p. (faptă comisă la data de 22.02.2012 în dauna .),

-furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, C.p., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p. (faptă comisă la data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate C.),

-furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p și cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p.. (faptă comisă la data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate A. C.),

Constată că inculpatul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a C.p. 1969 cu aplicarea art. 99 C.p. 1969 și art. 3201 alin. 7 C.p.p. 1969, pedeapsă pentru care i s-a acordat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, infracțiunea de tâlhărie fiind concurentă cu faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză.

În baza art. 865 rap. la art. 1101 C.p. 1969 anulează beneficiu suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare acordat inculpatului U. prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. și, în baza art. 21 din Legea 187/2012 înlocuiește pedeapsa închisorii aplicată inculpatului minor U. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 129 C.p. rap. la art. 114 C.p. ia față de inculpatul U. A. C., fiul lui I. și M., născut la data de 19.07.1995 în Târgu F., de cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în . jud. Iași, CNP_, minor la data comiterii faptelor, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani, pentru infracțiunile de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p. (faptă comisă la data de 22.02.2012 în dauna .), furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, C.p., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p. (faptă comisă la data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate C.), furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p și cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.p.. (faptă comisă la data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate A. C. ce formează obiectul prezentei cauze și infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a C.p. 1969 cu aplicarea art. 99 C.p. pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare.

Condamnă inculpatul R. A., fiul lui I. și L., născut la data de 01.11.1993 în Târgu F., cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație domiciliat în . jud. Iași, CNP_, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a C.p. 1969. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. 1969.

În baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 alin. 1 C.p., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. 1969.

Condamnă inculpatul R. A. la pedeapsa de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. 1969.

În baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 alin. 1 C.p., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. 1969.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p., contopește cele două pedepse aplicate inculpatului R. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. 1969.

În baza art. 399 alin. 1 C.p.p., menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul R..

Admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă C. și obligă inculpatul U. în solidar cu părțile responsabile civilmente U. la plata sumei de 485 lei reprezentând daune materiale.

Admite acțiunea părții civile C. V. și obligă inculpatul R. la plata sumei de 7 euro la cursul BNR de la data efectuării plății.

Admite în parte acțiunea civilă promovată de . si obligă inculpații în solidar, inculpatul U. în solidar cu părțile responsabile civilmente U. I. și M. la plata sumei de 600 lei reprezentând daune materiale.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. C. și obligă inculpatul U. în solidar cu părțile responsabile civilmente U. I. și M. la plata sumei de 100 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C.p.p. obligă pe inculpatul R. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Obligă inculpatul U. în solidar cu persoanele responsabile civilmente la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu 200 lei în cursul urmăririi penale va fi avansată din fondurile Ministerului Public iar suma de 600 lei în cursul cercetării judecătorești va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.”

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria P. a reținut următoarele:

„La data de 13.12.2013, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr._, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. pri care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

-U. A. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și g – o faptă, 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i – o faptă, 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i cu aplicarea art. 31 alin. 2 C.p. 1969, toate cu aplicarea art. 99 alin. 3 și 33 lit. a C.p. 1969.

-R. A. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 221 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a C.p. 1969 și art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1lit. a, g și i C.p. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a și 75 lit. c C.p. 1969.

Prin același rechizitoriu s-a dispus și:

-scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului Zet C. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, c g și i C.p. 1969 și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei;

-neînceperea urmăririi penale față de C. P. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i C.p. 1969 în dauna părții vătămate chelaru C.;

-disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, c, g și i C.p. 1969 și prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. 1969.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în esență următoarea situație de fapt:

1. În noaptea de 22/23.02.2012, în jurul orei 230, persoana vătămată C. V. se deplasa către locuința sa din satul Oțeleni împreună cu verii săi Amartinesei M. și V.. Cei 3 veneau de la un local din satul Oțeleni și erau în stare evidentă de ebrietate. Au fost urmăriți pe drum de inculpații U. și R. care, la un moment dat i-au atacat pe cei 3 folosindu-se de scânduri rupte din gardul numitului M. Benedict. Persoana vătămată Amartinesei M. a căzut la pământ în stare de inconștiență iar cei doi inculpați i-au sustras din buzunar portofelul în care avea cartea de identitate și alte acte, precum și suma de 1507 euro.

Persoana vătămată C. V. a suferit, în urma acestei agresiuni, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri madicale.

Cu privire la această faptă, inculpatul minor U. a fost trimis în judecată la data de 13.07.2012, fiind condamnat definitiv la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru care i s-a acordat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

2. După săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate C. V., în aceeași noapte, inculpații U. și R. au decis săs sutragă bunuri din localul aparținând . amplasat în centru satului Oțeleni. În drum spre această locație, cei doi inculpați s-au întâlnit cu învinuitul J. care a fost de acord să participe la comiterea faptei. În timp ce inculpatul R. a rămas în stradă pentru a asigura paza, ceilalți 2 au oprit alimentarea cu curent electric a localului, cunoscât că barul beneficiază de camere de supraveghere, au pătruns prn efracție în interior de unde au sustras bani (aproximativ 1800 lei), și bunuri - țigări Kent.

3. În seara zilei de 17/18.03.2012, inculpatul minor U. a profitat de neatenția persoanei vătămate C. și i-a sustras o geantă în care persoana vătămată avea suma de 170 lei o carte de bucate și cheile de la autoturism. Din prejudiciul total de 530 lei, persoana vătămată a recuperat pe parcursul cercetărilor suma de 50 lei.

În aceeași seară, după ce a abandonat geanta persoanei vătămate C., inculpatul U. a pătruns în ocolul de oi al persoanei vătămate A. C. prin escaladarea gardului, iar de aici a sustras un ied pe care l-a transportat la locuința sa unde l-a sacrificat. În aceeași seară inculpatul a revenit la ocolul de oi al persoanei vătămate A. a sustras o motosapă pe care a transportat-o la o locuință părăsită din Oțeleni de unde a fost ridicată și restituită persoanei vătămate.

Situația de fapt descrisă în actul de sesizare a fost reținută pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă: declarații martori, declarații persoane vătămate, procese verbale și planșe forografice realizate de către organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, certificatul medico-legal al persoanei vătămate C., adresa din care rezultă că inculpatul R. a achitat suma de 1500 lei, actele de provenineță ale motosapei și dovada de recuperare ale acesteia, declarațiile învinuiților.

Instanța, din oficiu, a dispus atașarea fișelor de cazier judiciar ale inculpaților.

La termenul din 29.01.2014, persoana vătămat C. s-a constituit parte civilă cu suma de 480 lei reprezentând daune materiale.

La termenul din 26.02.2014, persoana vătămată Ț. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei.

La același termen, persoana vătămată a dispus transpunerea cauzei în departamentul NCPP și declanșarea procedurii de cameră preliminară.

Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării și administrării probelor din cursul urmăririi penale și a dispus începerea judecății cu privire la cei doi inculpați.

La termenul din 18.06.2014, persoana vătămată C. și-a precizat constituirea de parte civilă și a solicitat obligarea inculpatului U. la plata sumei totale de 535 lei.

La termenul din 22.10.2014, instanța a audiat inculpatul U. A. Csian care a declarat că recunoaște comiterea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, declarația dată în acest sens fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 145).

La același termen, instanța a dispus audierea inculpatului R., declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

S-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, încheierea dată în acest sens fiind menținută de T. Iași prin decizia nr. 49/2014.

Din oficiu, instanța a dispus efectuarea referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului U. (filele 177-178).

La termenul din 03.12.2014, cei doi inculpați au fost reaudiați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 193 și 195).

Inculpatul R. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere iar la termenul din 17._ a fost audiat martorul C. M. propus de inculpatul R..

La termenul din 19.12.2014, instanța a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul R. și a menținut această măsură.

La termenul din 14.01.2015, instanța a audiat sub prestare de jurământ martorul Amartinesei V., declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Inculpații R. și U. sun consăteni, ambii locuind în .> În seara zilei de 22.02.2012, cei 2 s-au deplasat la un bar din localitate unde au consumat băuturi alcoolice. La același local se aflau și persoana vătămată C. și martorii Amartinesei, toți 3 consumând băuturi alcoolice în exces. Din discuțiile celor 3 a reieșit că persoana vătămată C. revenise în țară din Italia, având o sumă mai mare de bani asupra sa. La un moment dat, persoana vătămată C. și martorii Amartinesei au părăsit localul, fiind urmați îndeaproape de cei doi inculpați. Ajunși în dreptul locuinței numitului M. Benedict, inculpatul minor U. a smuls o scândură din gardul acestuia cu care a lovit mai întâi martorul Amartinesei M.. În acest timp, inculpatul R. a lovit persoana vătămată C. care a căzut la pământ. Apoi inculpatul minor U. a lovit persoana vătămată C. de 2 ori în zona capului, producându-i leziunile constatate în certificatul medico-legal aflat la fila 41 dosar up și pentru vindecarea cărora a necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul U. a luat din buzunarul persoanei vătămate portofelul.

Inculpatul R. a negat în mod constant implicarea sa în comiterea acestei fapte. Deși inițial a formulat declarații în care a susținut că inculpatul R. a contribuit esențial la comiterea acestei infracțiuni prin exercitarea de acte de violență, ulterior inculpatul U. a revenit asupra declarațiilor susținând că inculpatul major nu a contribuit la comiterea faptei.

Aceste susțineri sunt nesincere și nu corespund adevărului. Reține instanța că în declarațiile date imediat după comiterea faptei, atât persoana vătămată C. cât și martorii Amartinesei au dat declarații concordante privind contribuția inculpatului R. care a fost identificat de vătămat.

De altfel, acest inculpat nu neagă prezența sa la locul comiterii infracțiunii. Susținerile sale că a părăsit zona când a văzut că minorul U. îi atacă pe cei 3 este puțin credibilă, mai ales în contextul acțiunilor ulterioare ale celor 2 care se vor implica în comiterea unei infracțiuni de furt.

În primele declarații date de inculpatul U. cu privire la această faptă, și acesta indica pe inculpatul R. ca fiind atât instigator cât și coautor al infracțiunii. Mai mult, reține instanța că declarațiile de implicare a inculpatului R. nu erau de natură a crea o situație mai favorabilă inculpatului minor în contextul în care atrag aplicabilitatea disp. art. 211 alin. 21 lit. a și deci limite de pedeapsă mai mari.

Lipsa unor justificări temeinice privind schimbarea declarațiilor inițiale de către acest inculpat determină instanța să înlăture susținerile ulterioare și să aibă în vedere ca reale doar primele declarații ale minorului U., acestea fiind și concordante cu declarațiile martorilor Amartinesei și ale persoanei vătămate C..

Nu în ultimul rând, instanța are în vedere că, și în contextul unei stări avansate de ebrietate a minorului, nu este plauzibilă ipoteza ca acesta să atace singur 3 adulți.

Situația de fapt descrisă anterior a fost reținută pa baza probatoriului administrat în cauză. Astfel, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor Amartinesei, declarațiile persoanei vătămate C. și ale inculpatului U., dar și planșele fotografice realizate cu ocazia reconstituirii realizată cu inculpatul Urasache și a experimentului judiciar privind identificarea bățului de lemn folosit pentru agresarea victimei.

În ceea ce privește declarația martorului C., instanța reține că aceasta nu vizează comiterea faptei ci aspecte ulterioare. Declarația olografă a inculpatului R. de la filele 262-265 în care acesta arată că a asitat inițial la întregul conflict dintre U. și C. și Amartinesei iar U. i-a arătat portofelul imediat după comiterea faptei.

2. După sustragerea portofelului persoanei vătămate, cei 2 inculpați se deplasează la locuința inculpatului R. unde constată că în portofel nu se afla suma de bani la care sperau. Acesta este motivul care îi determină să revină la barul aparținând . amplasat în centru satului Oțeleni. În momentul în care ies din locuința lui R., cei 2 se întâlnesc cu învinuitul J. căruia îi propun să participe la comiterea faptei.

Cei 3 s-au deplasat la sediul barului, aflat în apropierea locuinței inculpatului R., acesta a rămas de pază în drumul public, în timp ce inculpatul U. împreună cu învinuitul J. s-au deplsat către tabloul electric al localului. Au deconectata construcția de la rețeaua electrică pentru a împiedica funcționarea camerelor de supraveghere din interior și, cu ajutorul unui levier metalic, au forța accesul în clădire. În tmp ce inculpatul R. asigura paza din drumul public, cei 2 au spart cutiile jocurilor de noroc de unde au sustras suma de 500 lei. Din spatele barului au sustras suma de 1300 lei aflată într-un borset, dar și 3 cartușe de țigarete Kent.

Au părăsit locația și s-au deplasat la locuința inculpatului U. unde au împărțit bunurile. A doua zi, cei 3 s-au deplasat în orașul Tg F. unde au cheltuit banii astfel obținuți. Pe parcursul cercetărilor, mama inculpatului R. a restituit suma de 1500 lei persoanei vătămate ..

Situația de fapt descrisă anterior a fost reținută de instanță pe baza probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești. Astfel, reține instanța că declarațiile de recunoaștere date de cei doi inculpați sunt concordante cu declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor A. T., planșele foto realizate cu ocazia cercetării la fața locului, declarațiile martorului asistent I. V., declarațiile învinuitului J. și planșele fotografice realizate cu ocazia reconstituiri realizate de acesta, declarațiile date de martora G. M., I. L..

Inculpații au indicat în detaliu modalitatea de comitere cât și contribuția fiecăruia la această faptă.

3. În seara zilei de 17/18.03.2012, inculpatul minor U. a

Participat la o discotecă organizată în satul Hândești, în barul aparținând persoanei vătămate C..

La terminarea discotecii, inculpatul minor a profitat de neatenția persoanei vătămate C. care lăsase pe bar o geantă în care se găseau suma de 170 lei cheile de la un autoturism și o carte de bucate.

După ce a ajuns în localitatea Oțeleni, minorul a luat din interiorul genții cheile de autoturism și banii iar geanta împreună cu cartea de bucate a aruncat-o în rigola din fața Postului de Poliție Oțeleni.

Ulterior, minorul a restituit persoanei vătămate suma de 50 lei din cei 170 lei sustrași.

Cu ocazia sustragerii animalului, minorul a observat o motocoasă motiv pentru care, în aceeași seară a revenit la ocolul de oi al persoanei vătămate A. a sustras o motosapă pe care a transportat-o la o locuință părăsită din Oțeleni de unde a fost ridicată și restituită persoanei vătămate.

Situația de fapt descrisă anterior a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor de recunoaștere date de inculpatul minor U. atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească ce sunt concordante cu declarațiile martorilor asistenți la reconstituire, procesele-verbale și planșele fotografice realizate cu ocazia certărilor la fața locului, declarațiile persoanei vătămate A. și actele de provenineță a motocoasei care a fost găsită la locul indicat de inculpat și restituită.

În drept, fapta inculpatului R. care în noaptea de 22/23.02.2012, împreună cu minorul U. A. C. a exercitat acte de violență asupra martorului Amartinesei M. și a persoanei vătămate C., împiedicând astfel o reacție de apărare din partea acestora și făcând posibilă sustragerea portofelului persoanei vătămate C. de către minor întrunește elementele constitutive ale infracțiuii de tâlhărie prev. de art. 221 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a C.p. 1969.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta inculpatului s-a concretizat în actele de violență exercitate asupra martorului Amartinesei și asupra persoanei vătămate C..

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă, inculpatul urmărind aducerea victimei în imposibilitatea de a se apăra.

Comiterea faptei pe timp de noapte și în drumul public face aplicabile dispozițiile art. 211 lain. 2 lit. b și c C.p.

Așa cum s-a reținut anterior, la comiterea acestei fapte a participat și minorul ursache A. casian, condamnarea acestuia pentru comiterea acestei fapte fiind definitivă ți intrată în puterea lucrului judecat (s. 17/2013). Comiterea faptei de către 2 persoane împreună atrage incidența dispozițiilor art. 211 alin. 21 lit. a C.p. 1969.

Fapta inculpatului R. care în noaptea de 22/23.02.2012 a asigurat paza în timp ce inculpatul U. împreună cu numitul J. au pătruns prin efracție în localul paraținând . de unde au sustras bani și țigări întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțoiunea de furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1lit. a, g și i C.p. 1969.

Elementul materiale al laturii obiective s-a concretizat în paza asigurată de inculpat în timp ce inculpatul U. și învinuitul J. sustrăgeau bunuri din local.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă asigurarea pazei pentru cei doi autori fiind făcută tocmsi în scopul de a nu fi descoperiți.

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c C.p. 1969 este justificată de împrejurarea c inculpatul U. era minor la momentul comiteri faptei, aspect cunoscut de inculpatul R..

Între momentul comiterii faptelor pentru care este cercetata inculpatul R. în prezenta cauză și momentul pronunțării prezentei hotărâri a interveni o succesiune de legi penale, instanța având obligația de a aplica inculpatului legea penală mai favorabilă.

În stabilirea legii penale mai favorabile, instanța este datoare să aibă în vedere situația concretă a inculpatului.

În noul cod penal infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului R. îmbracă forma prev. de art. 238 alin. 1 lit. d cu aplicarea art. 77 lit. d C.p.

Limitele de pedeapsă prev. de lege sunt mai mari în vechea reglementare, respectiv de la 7 la 20 de ani față de limitele prev. în noul cod penal, de la 3 la 10 ani. În noul cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie, față de reglementarea anterioară ce nu prevedea o astfel de pedeapsă.

În ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de furt calificat, si pentru această fapta limitele de pedeapsă sunt mai mici în noua reglementare față de vechiul cod penal, respectiv de la 2 la 7 ani față de 3-15 ani.

Regimul sancționat la concursului de infracțiuni este însă în mod cert mai sever în noul cod penal decât în vechea reglementare prin aceea că impune aplicarea unui spor de pedeapsă cu caracter obligatoriu.

Față de aceste aspecte, având în vedere gradul concret de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche, urmând a aplica inculpatului această lege.

În drept, fapta inculpatului U. de a pătrunde a pătrunde în localul aparținâns . prin efracție și de a sustrage beni și bunuri împreună cu nuitul J. în timp ce inculpatul R. asigura paza, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a g și i C.p. 1969.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a concretizat în acțiunea de deconectarea localului de rețeaua electrică, pătrunderea în local prin forțarea ușii și sustragerea de bai și bunuri.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Forma calificată prev. de art. 209 alin. 1 lit. a, g și i este justificată de împrejurarea că fapta a fost comisă de e persoane împreună, dintr-n loc public, prin efracție și pe timp de noapte.

Fapta inculpatului U. care în seara de 17/18.03.2012, a profitat de neatenția persoanei vătămate C. și i-a sustras o geantă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 l- 209 alin. 1 lit. e și g C.p. 1969.

Sub aspectul elementului materiale al laturii obiective, instanța reține că fapta sa concretizat în acțiunea de sustragere a genții de către inculpat dintr-un loc public și pe timp de noapte.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Fapta îmbracă forma infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 alin. 1 lit e și g întrucât a fost comisă pe timp de noapte și într-un loc public – discoteca.

Și în acest caz inculpatul a acționat cu intenție directă.

Fapta inculpatului U. care în seara de 17/18.03.2012 a pătruns de 2 ori pe propietatea persoanei vătămate A. C. de la care a sustras inițial un ied și apoi o motocoasă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cp. - 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

Sub aspectul elementului materiale al laturii obiective, instanța reține că fapta sa concretizat în acțiunea de pătrundere prin escaladarea gardului și sustragere a iedului și motocoasei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Faptul că inculpatul nu împlinise vârsta de 18 ani la momentul comiterii acestor fapta, atrage incidența art. 99 alin. 3 C.p. 1969.

În stabilirea legii penale mai favorabile, instanța este datoare să aibă în vedere situația concretă a inculpatului.

În noua reglementare penală, regimul sancționator al minorilor este în mod evident mai favorabil întrucât permite aplicarea unor măsuri educative.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul are deja o condamnare la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru o infracțiune de tâlhărie, pluralitatea de infracțiuni pentru care este cercetat în prezenta cauză, instanța apreciază fa fiind mai favorabilă noua lege care impune aplicarea unei singure măsuri educative pentru întreaga activitate infracțională din perioada minoratului.

În acest context, instanța va recalifica faptele reținute în sarcina inculpatului U. A. C. din infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g. C. p - 1969 (o faptă), art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp. - 1969 (o faptă), art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cp. - 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 alin. 3 Cp.-1969 în 3 infracțiuni de furt calificat, după cum urmează:

-furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cp., cu aplicarea art. 77 lit. a și a art. 113 alin. 3 Cp. (faptă comisă la data de 22.02.2012 în dauna .),

- furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, Cp., cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cp. (faptă comisă ia data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate C.),

- furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b Cp., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cp și cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cp., (faptă comisă la data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate A. C.),

Constatând că vinovăția inculpaților a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, instanța va soluționa acțiunea penală în sensul sancționării inculpaților pentru infracțiunile comise.

La individualizarea sancțiunilor ce urmează a fis aplicate inculpatului U., instanța va avea în vedere perseverența infracțională a acestuia, conduita agresivă adoptată în comuntate, surprinsă în referatul de evaluare psiho-socială, gradul redus de instrucție șilipsa unei calificări profesionale care să îi permită obținerea mijloacelor de trai prin modalități oneste. Toate aceste conduc la concluzia că intervenția instituțiilor statului este necesară, fiind în interesul inculpatului instituționalizarea acestuia pentru a i se permite completarea studiilor și obținerea unei calificări profesionale.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța constată că minorul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a Cp. 1969 cu aplicarea art. 99 Cp. 1969 și art. 3201 alin. 7 C.p.p. 1969, pedeapsă pentru care i s-a acordat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, infracțiunea de tâlhărie fiind concurentă cu faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză.

Având în vedere că inculpatul este cercetat în prezenta cauză pentru infracțiuni comise înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 17/2013, în baza art. 865 rap. la art. 1101 Cp. 1969 instanța va anula beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 aniși 6 luni închisoare acordat inculpatului U. prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. și, în baza art. 21 din Legea 187/2012 înlocuiește pedeapsa închisorii aplicată inculpatului minor U. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.

în baza art. 129 Cp. rap. la art. 114 Cp. va lua față de inculpatul U. A. C., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani, pentru infracțiunile de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cp., cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cp. (faptă comisă la data de 22.02.2012 în dauna .), furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, Cp., cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cp. (faptă comisă la data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate C.), furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b Cp., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cp și cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cp., (faptă comisă la data de 17/18.03.2012 în dauna persoanei vătămate A. C. ce formează obiectul prezentei cauze și infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a Cp. 1969 cu aplicarea art. 99 Cp. pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare.

Cu privire la inculpatul R., la individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează să fie aplicate inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C.p., scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C.p. și necesitatea realizării prevenției generale și speciale.

Cu privire la persoana inculpatului, din actele tâlhărie pentru care este cercetat în prezenta cauză. Conduita procesuală adoptată a fost de sustragere de cercetăr. Atitudinea adoptată în cursul cercetării judecătorești a determinat instanța luarea măsurii preventive a controlului judiciar pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.

Față de aceste aspecte, având în vedere perseverența infracțională adoptată (a comis 2 infracțiuni în aceeași seară) faptul că a comis faptele împreună cu un minor, instanța va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a Cp. 1969. cu aplicarea art. 75 lit. c Cp. 1969.

în baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 alin. 1 Cp., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cp. 1969. apreciind că exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morala ireproșabilă

Va condamna inculpatul R. A. la pedeapsa de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp. cu aplicarea art. 75 lit. c Cp. 1969.

în baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 alin. 1 Cp., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cp. 1969, apreciind că exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morala ireproșabilă.

în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cp.,va contopi cele două pedepse aplicate inculpatului R. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cp. 1969.

în baza art. 399 alin. 1 C.p.p., instanța va menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul R., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, restrângerea libertății de mișcare a inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța va admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă C. și va obliga inculpatul U. în solidar cu părțile responsabile civilmente U. la plata sumei de 485 lei reprezentând daune materiale. Se reține cu privire la această acțiunea civilă că inculpatul a restituit vătămatului suma de 50 lei din totalul sustras.

Cu privire la acțiunea civilă promovată de părtea civilă C. V., instanța o va admite acțiunea și va obliga inculpatul R. la plata sumei de 7 euro ia cursul BNR de la data efectuării plății, constatând că probatoriul administrat în cauză dovedește că acesata este suma de bani pe care partea civilă o avea asupra sa.

Se va admite în parte acțiunea civilă promovată de . si se vor obliga inculpații în solidar, inculpatul U. în solidar cu părțile responsabile civilmente U. loan și M. la plata sumei de 600 lei reprezentând daune materiale (diferenșa dintre totalul suatrs și restul rămas neachitat după ce inculpatul R. a achitat suma de 1500 lei).

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. Ca rol și obligă inculpatul U. în solidar cu părțile responsabile civilmente U. loan și M. la plata sumei de 100 lei reprezentând daune materiale – contravaloarea iedului sustras și sacrificat.

în baza art. 274 alin. (1) C.p.p. se va obliga inculpatul R. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Se va obliga inculpatul U. în solidar cu persoanele responsabile civilmente la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, au formulat apel, în termenul legal prevăzut de art. 410 Cod de procedură penală, P. de pe lângă Judecătoria P., inculpatul U. A. C. și inculpatul R. A..

P. de pe lângă Judecătoria P., în motivarea apelului, a arătat că sentința penală apelată este nelegală, întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii și sub aspectul sancțiunii aplicabile inculpatului.

În mod greșit, instanța de fond a făcut aplicația art. 86⁵ rap. la art. 110¹ Codul penal 1969, respectiv art. 21 din Legea nr. 187/2012 și a stabilit o măsură

educativă privativă de libertate inculpatului U. pentru faptele deduse judecății, dar și pentru o infracțiune pentru care el a fost condamnat anterior. Consideră că nu putea fi anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P., și nici înlocuită pedeapsa închisorii.

Prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal s-a stabilit, în art. 15 și 16, că măsurile suspendării condiționate și suspendării sub supraveghere, aplicate în baza Codului penal din 1969, se mențin și după . Noului Cod, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării (doar cea a suspendării condiționate).

În speță, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni de închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și dacă ar fi fost contopită cu alte pedepse, s-ar fi depășit limitele prevăzute de lege, astfel că nu i s-ar fi putut acorda din nou beneficiul suspendării condiționate ori sub supraveghere; însă, aceasta nu înseamnă că era vorba despre o pedeapsă executabilă ce putea fi transformată.

Consideră că legiuitorul a creat un regim special pentru infractorii minori

reglementând doar posibilitatea revocării suspendării pentru săvârșirea de noi

infracțiuni sau alte cauze, astfel că instanța trebuia să se pronunțe doar cu privire

la cele trei infracțiuni de furt calificat deduse judecății.

Totodată, consideră că, în speță, erau aplicabile prevederile art. 17 din Legea nr. 187/2012, care prevede că, în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă, intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării aplicabilă potrivit Codului Penal 1969 este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Noul Cod Penal.

Ori, cele trei infracțiuni de furt calificat au fost comise înainte de . a Noului Cod Penal și i se putea acorda acest beneficiu inculpatului, dispozițiile art. 17 din Legea nr. 187/2012 având caracter imperativ.

Așadar, consideră că sentința penală este nelegală în ceea ce-1 privește pe inculpatul U. A. C. și, în temeiul art. 421 alin. 2 din Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului și desființarea acesteia, pentru motivele arătate.

II.Inculpatul R. A. a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, în ceea ce privește latura penală.

Precizează că a săvârșit infracțiunea de furt calificat, însă nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Deși a fost la fața locului, nu a avut niciun incident cu partea vătămată Caman V., inculpatul U. fiind cel care a lovit partea vătămată și i-a luat portofelul, aspect confirmat de martorul C. M..

Declarațiile martorilor Amartinesei V. și Amartinsei M. sunt contradictorii, modificându-și în fața instanței de judecată declarațiile date în cursul urmăririi penale. Arată și că, pentru a pune presiune, P. de pe lângă Judecătoria P. s-a sesizat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de cei doi martori.

Partea vătămată este, la rândul ei, inconsecventă în declarații, arătând, pe de o parte, că nu își amintește dacă l-a lovit, dar, pe de altă parte, își amintește că i-a sustras portofelul.

Solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Pentru infracțiunea de tâlhărie, solicită achitarea, potrivit art. 16 lit. c Cod pr. penala raportat la art. 396 C. pr. penala.

Prin motivele de apel formulate ulterior, de noul apărător ales, inculpatul R. A. (filele 62-63 dosar instanța de control judiciar), în baza dispozițiilor art. 421 alin. 2 lit. a) Cod procedură penală, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria P., desființarea hotărârii apelate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună redozarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere următoarele

-inculpatul a înțeles să adopte în fața instanței de control judiciar o poziție procesuală corectă, sens în care acesta recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată și pentru care a fost condamnat de către prima instanță.

Atitudinea procesuală a inculpatului în fața organelor de urmărire penală cât și în fața primei instanțe a avut la bază "strategia" apărătorului ales de la acel moment, care, în mod constant, evoca o "lipsă a probatoriului" în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În acest sens, solicită instanței de control judiciar să ia act de faptul că inculpatul nu-și însușește motivele de apel formulate de către apărătorul ales pe care l-a avut în fața instanței de fond.

- în mod greșit, prima instanță nu a reținut în cauză dispozițiile ari. 74 lit. "a" (bună conduită în societate, lipsă antecedente penale, urmarea unei forme de învățământ, loc de muncă stabil) și "b" (a achitat suma de 1.500 lei persoanei vătămate S.C. T. CO S.R.L. reprezentând contravaloare bunuri sustras, precum și suma de 50 lei persoanei vătămate C. V., după ce instanța de fond l-a obligat la plata echivalentului în lei a sumei de 7 euro) C.pen (1969) privitoare la circumstanțele atenuante în ceea ce-l privește pe inculpatul R. A..

Solicită instanței control judiciar să dea dovadă de clemență, dispunând în cauză redozarea pedepselor si aplicarea unei pedepse a cărei executare să o suspende sub supraveghere în conformitate cu disp. art. 86 ind. I C.pen. 1969.

Inculpatul U. A. C. nu a motivat apelul formulat.

În susținerea orală a apelului formulat, a precizat, prin apărător, că se raliază la concluziile Ministerului Public privind situația juridică și că se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

La termenul de judecată din 4 noiembrie 2015, a fost audiat inculpatul R. A., care a arătat că recunoaște faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu. A mai arătat că nu l-a lovit pe Caman V., doar pe Amartinesei M.. Portofelul era pe jos și a fost luat de U..

Interpelat fiind conform art. 420 alin. 4 Cod de procedură penală, inculpatul U. A. C. a indicat că nu dorește a da declarații în fața instanței de apel.

Inculpatul R. A. a depus înscrisuri în circumstanțiere (filele 32-33 și 64-69 dosar instanța de control judiciar).

La solicitarea instanței de control judiciar, s-au atașat: relații privind situația juridică a inculpatului U. A. C., comunicate de B. SIRENE, cu adresa nr._/SIRENE/SMG din 08.06.2015 (fila 197 dosar instanța de control judiciar), din care reiese că este arestat preventiv in Germania din 27.05.2015 pentru fapte comise pe teritoriul acelui stat; relații privind situația juridică a inculpatului U. A. C., comunicate de B. SIRENE, cu adresa nr._/SIRENE/SMG din 1.07.2015 (fila 228 dosar instanța de control judiciar), din care reiese că a fost predat din Germania la data de 31.07.2015 și preluat de o escortă a I.P.J. Iași; situația inculpatului U. A. C., astfel cum reiese din evidența electronică a A.N.P. (fila 234 dosar instanța de control judiciar); fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 256-257 dosar instanța de control judiciar); sentința penală nr. 7/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. și sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., cu referate ale Biroului de executări penale din cadrul instanței respective (filele 260-266 dosar instanța de control judiciar).

Examinând hotărârea apelată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În mod corect, și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, precum și în fața primei instanțe, instanța de fond a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele inculpaților există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații R. A. și U. A. C..

Curtea reține că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului material probator administrat, a reținut și a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății.

În urma efectuării propriei analize cu privire la situația de fapt, prin raportare la ansamblul probator administrat, Curtea reține, în esență, următoarele:

1. În seara zilei de 22.02.2012, inculpații s-au deplasat la un bar din localitate, unde au consumat băuturi alcoolice. La același local, se aflau și persoana vătămată C. și martorii Amartinesei, toți trei consumând băuturi alcoolice în exces. Din discuțiile celor trei, a reieșit că persoana vătămată C. revenise în țară din Italia, având o sumă mai mare de bani asupra sa. La un moment dat, persoana vătămată C. și martorii Amartinesei au părăsit localul, fiind urmați îndeaproape de cei doi inculpați.

Ajunși în dreptul locuinței numitului M. Benedict, inculpatul minor (la data săvârșirii faptelor) U. A. C. a smuls o scândură din gardul acestuia, cu care a lovit, mai întâi, martorul Amartinesei M.. În acest timp, inculpatul R. A. a lovit persoana vătămată C. care a căzut la pământ. Apoi inculpatul minor U. A. C. a lovit persoana vătămată C. de 2 ori în zona capului, producându-i leziunile pentru vindecarea cărora a necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul U. A. C. a luat din buzunarul persoanei vătămate portofelul.

2.După săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate C. V., în aceeași noapte, inculpații U. A. C. și R. A. au decis să sustragă bunuri din localul aparținând ., amplasat în centru satului Oțeleni. În drum spre această locație, cei doi inculpați s-au întâlnit cu învinuitul J. care a fost de acord să participe la comiterea faptei. În timp ce inculpatul R. A. a rămas în stradă, pentru a asigura paza, ceilalți doi au oprit alimentarea cu curent electric a localului, cunoscând că barul beneficiază de camere de supraveghere, au pătruns prin efracție în interior, de unde au sustras bani (aproximativ 1800 lei) și bunuri - țigări Kent.

3. În seara zilei de 17/18.03.2012, inculpatul minor U. A. C. a profitat de neatenția persoanei vătămate C. și i-a sustras o geantă, în care persoana vătămată avea suma de 170 lei, o carte de bucate și cheile de la autoturism. Din prejudiciul total, persoana vătămată a recuperat, pe parcursul cercetărilor, suma de 50 lei.

4.În aceeași seară, după ce a abandonat geanta persoanei vătămate C., inculpatul minor U. A. C. a pătruns în ocolul de oi al persoanei vătămate A. C., prin escaladarea gardului, iar, de aici, a sustras un ied, pe care l-a transportat la locuința sa, unde l-a sacrificat.

În aceeași seară, inculpatul a revenit la ocolul de oi al persoanei vătămate A., a sustras o motosapă, pe care a transportat-o la o locuință părăsită din Oțeleni, de unde a fost ridicată și restituită persoanei vătămate.

În ceea ce privește calitatea de autor al infracțiunii de tâlhărie a inculpatului R. A., instanța de control judiciar arată că autorul este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Constituie contribuție de autor la infracțiunea de tâlhărie numai aceea concretizată prin acte de executare a activității principale (aceea de “luare” a bunului) ori a uneia dintre activitățile secundare (exercitarea de violențe ori amenințări).

Întrucât inculpații R. A. și U. A. C. au avut o înțelegere prealabilă în vederea urmăririi părții vătămate C., chiar dacă portofelul a fost sustras doar de către inculpatul minor, având în vedere că ambii au exercitat acte de violență asupra părții vătămate (inculpatul U. și asupra martorului Amartinesei M.), fiecare dintre inculpați este autor al infracțiunii de tâlhărie.

Instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului minor, la data săvârșirii faptelor, U. A. C., respectiv trei infracțiuni de furt calificat (dintre care ultima în formă continuată) prevăzute de: art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b), d), alin. 2 lit. b) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Noul Cod penal și a art. 113 alin. 3 Noul Cod penal (faptă comisă în dauna S.C. T. Co S.R.L.); art. 228 alin. 1 Noul Cod penal – art. 229 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Noul Cod penal (faptă comisă la data de 17/18.03.2012) și art. 228 alin. 1 Noul Cod penal – art. 229 alin. 1 lit. b), d) alin. 2 lit. b) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul Cod penal și cu aplicarea art. 113 alin. 3 Noul Cod penal (faptă comisă la data de 17/18.03.2012).

Curtea constată că instanța de fond a stabilit, în mod corect, raportat la legislația penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014 și la normele de drept penal în vigoare la acest moment, că legea penală mai favorabilă, în ceea ce îl privește pe inculpatul U. A. C., este Noul Cod penal, însă, în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 1 Noul Cod penal ce prevăd că „în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74”, întrucât în situația inculpatului minor U. A. C. aceste prevederi legale nu sunt incidente, față de considerentele care urmează a fi expuse.

În primul rând, instanța de control judiciar arată că faptele pentru care inculpatul U. A. C. a fost trimis în judecată în prezenta cauză (fapte comise la datele de 22/23.02.2012 și 17/18.03.2012) sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. (faptă comisă la data de 22/23.02.2012) și cu faptele pentru care, prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost înlocuită măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani, aplicată prin sentința penală nr. 7 din 15 ianuarie 2015 a Judecătoriei P. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 (trei) ani (fapte comise la datele de 24.08.2012 și 24/25.08.2012).

În al doilea rând, situația juridică a inculpatului U. A. C. a suferit modificări esențiale față de momentul pronunțării sentinței de către instanța de fond și al promovării căilor de atac în prezenta cauză.

Astfel, prin sentința penală nr. 7/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria P., definitivă la data de 30.04.2015, prin decizia penală nr. 132/CJ din 30.04.2015 pronunțată de T. Iași, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2¹ lit. a Cod penal 1969, cu aplicarea art. 99 Cod penal 1969 și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală 1969.

Totodată, în baza art. 22 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 6 Noul Cod penal, a fost înlocuită pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani.

De asemenea, prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în baza art. 124 alin. 3 Cod penal, a fost înlocuită măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani, aplicată inculpatului U. A. C., prin sentința penală nr. 7 din 15 ianuarie 2015 a Judecătoriei P. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 (trei) ani.

Conform referatului întocmit de grefierul de ședință, inculpatul U. A. C. a început executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție la data de 24.11.2015.

Devin astfel incidente dispozițiile art. 125 alin. 3 Noul Cod penal care stabilesc că dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

În al treilea rând, apelul promovat de P. de pe lângă Judecătoria P. nu poate fi considerat un apel exclusiv în favoarea inculpatului, calea de atac promovată vizând aspecte de legalitate ale sentinței penale apelate raportat la datele privind situația juridică a inculpatului U. A. C. la momentul respectiv. Procurorul nu urmărește obținerea unei soluții favorabile pentru sine, ci exercită căile de atac în scopul justei soluționări a cauzelor penale (a se vedea G. în M. U. (coord.), Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Editura C.H. B., București, 2015, pagina 1065).

De altfel, în concluziile formulate asupra apelului, reprezentantul Ministerului Public sunt în sensul rezolvării legale a situației juridice a inculpatului U. A. C..

În contextul concret al cauzei, în raport de datele privitoare la faptele comise de inculpat (pericolul social concret al faptelor pus în evidență de împrejurările și urmările produse – un număr important de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, comise într-o perioadă scurtă de timp), cât și de circumstanțele personale ale inculpatului (nivel de educație, vârstă, perseverență în activitatea infracțională, faptul că a fost arestat preventiv în străinătate pentru fapte săvârșite pe teritoriul altor state), Curtea va prelungi măsura educativă a internării într-un centru de detenție, aplicată inculpatului U. A. C. prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, de la perioada de 3 (trei) ani la o perioadă de 4 (patru) ani, fapt care va contribui în modul cel mai eficient la îndreptarea inculpatului, fiind o sancțiune aptă să-și atingă scopul de reeducare și să răspundă exigențelor legii penale.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R. A., în dezacord cu instanța de fond, Curtea consideră raportat la legislația penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014 și la normele de drept penal în vigoare la acest moment, că legea penală mai favorabilă, este Noul Cod penal.

În primul rând, Curtea apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului R. A.. Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca și circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai diminuarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauza de față, având în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor (împreună cu un minor; planificarea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie; comiterea unei noi infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, imediat după săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că nu a fost obținut folosul material anticipat), instanța de control judiciar consideră că nu se poate vorbi de eforturi depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și nici de diminuarea periculozității sociale deosebite a faptei comisă de către acesta sau periculozității infractorului.

Legat de încadrarea în drept a faptelor ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, Curtea ține să arate că infracțiunile de ”tâlhărie”, în varianta normativă prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 2¹ lit. a) Cod penal din 1969 și ”furt calificat”, în varianta normativă prevăzută de art. 26 Cod penal 1969 raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal 1969 au continuitate de incriminare, având corespondent în Codul penal actual, în textele de incriminare prevăzute la art. 234 alin. 1 lit. d) Noul Cod penal și la art. 48 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b) și d) alin. 2 lit. b) Noul Cod penal.

În ceea ce privește regimul sancționator, Curtea constată că noua lege a adus o atenuare semnificativă a limitelor de pedeapsa cu închisoarea, pentru ambele infracțiuni (pentru infracțiunea de tâlhărie calificată - închisoare de la 3 la 10 ani comparativ cu închisoare de la 7 la 20 ani, în legislația anterioară; pentru infracțiunea de furt calificat - închisoare de la 2 la 7 ani comparativ cu închisoare de la 3 la 15 ani, în legislația anterioară).

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond a stabilit o pedeapsă de 7 (șapte) ani de închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, așadar la minimul special prevăzut de legea veche, și o pedeapsă de 4 (patru) ani de închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, orientată spre minimul special prevăzut de legea veche și fără a se da eficiență circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. c) Cod penal 1969.

Având în vedere modalitatea în care instanța de fond a individualizat pedepsele, Curtea constată că, inclusiv în condițiile aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de noul Cod penal (art. 39 alin. 1 lit. b) prevede, în cazul concursului de infracțiuni, că se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; legislația penală anterioară prevedea un spor facultativ), Curtea consideră că legea penală mai favorabilă inculpatului R. A., este Noul Cod penal.

Pe cale de consecință, în baza art. 386 Cod de procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. A. din:

-infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 2¹ lit. a) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal din 1969 în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

-complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 26 Cod penal 1969 raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal 1969 în complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b) și d) alin. 2 lit. b) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) Noul Cod penal. cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

La stabilirea regimului sancționator, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare judiciara înscrise la art. 74 Noul Cod penal, respectiv împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs, mobilul și scopul urmărit, trecutul infracțional al inculpatului, conduita adoptată după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În contextul concret al cauzei, în raport de datele privitoare la faptele comise de inculpat (împreună cu un minor; planificarea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie; comiterea unei noi infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, imediat după săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că nu a fost obținut folosul material anticipat), cât și de circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta inculpatului; lipsa antecedentelor penale; conduita bună anterioară în rândul comunității; achitarea unei părți a prejudiciului, dar și atitudinea procesuală oscilantă), Curtea va condamna pe inculpatul R. A.:

- la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal;

- la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni de închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b) și d) alin. 2 lit. b) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie calificată, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie, conform art. 65 alin. 2 Cod penal, întrucât legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. În cazul infracțiunii de furt calificat, Curtea apreciază ca fiind necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi raportat la natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana infractorului.

Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria P., de către inculpatul U. A. C. și de către inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 12 pronunțată la data de 02.02.2015 de către Judecătoria P., în dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, în latură penală, precum și cu privire la avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale din fondurile Ministerului Public.

Rejudecând cauza, în limitele desființării:

I.a.Va constata că sunt concurente:

- faptele pentru care inculpatul U. A. C. a fost trimis în judecată în prezenta cauză (fapte comise la datele de 22/23.02.2012 și 17/18.03.2012);

- faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. (faptă comisă la data de 22/23.02.2012);

- faptele pentru care, prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost înlocuită măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani, aplicată prin sentința penală nr. 7 din 15 ianuarie 2015 a Judecătoriei P. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 (trei) ani (fapte comise la datele de 24.08.2012 și 24/25.08.2012).

I.b.Va constata că prin sentința penală nr. 7/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria P., definitivă la data de 30.04.2015, prin decizia penală nr. 132/CJ din 30.04.2015 pronunțată de T. Iași, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2¹ lit. a Cod penal 1969, cu aplicarea art. 99 Cod penal 1969 și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală 1969 și că, în baza art. 22 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 6 Noul Cod penal, a fost înlocuită pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani.

I.c.Va constata că prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în baza art. 124 alin. 3 Cod penal, a fost înlocuită măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani, aplicată inculpatului U. A. C., prin sentința penală nr. 7 din 15 ianuarie 2015 a Judecătoriei P. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 (trei) ani.

I.d.În baza art. 125 alin. 3 Cod penal, va prelungi măsura educativă a internării într-un centru de detenție, aplicată inculpatului U. A. C. prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, de la perioada de 3 (trei) ani la o perioadă de 4 (patru) ani.

Având în vedere și Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 26 noiembrie 2015, va deduce din durata de 4 (patru) ani a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, perioada deja executată de la 24.11.2015 la zi.

Deși prevăzută ca o măsură educativă privativă de libertate, măsura internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială și nu impune un regim de pază și supraveghere ca în cazul măsurii educative a internării într-un centru de detenție, astfel că nu se scade din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție perioada executată din măsura educativă a internării într-un centru educativ (a se vedea, în același sens, și M. U., D. penal. Partea generală. Noul Cod penal, ediția a 2-a, Editura CH B., București, 2015, pagina 475).

II.a. În baza art. 386 Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. A. din:

II.b. În baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul R. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 Noul Cod penal, va aplica inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, va aplica inculpatului R. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul R. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni de închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b) și d) alin. 2 lit. b) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 Noul Cod penal, va aplica inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal, care urmează a se executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, va contopi pedepsele principale aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare, la care va adăuga un spor de 9 (nouă) luni de închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani și 3 ani de închisoare), inculpatul R. A. urmând să execute în final pedeapsa de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni de închisoare.

În baza disp. art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, va aplica inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

În baza disp. art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, va aplica inculpatului R. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

II.c.În baza art. 424 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală cu referire la art. 241 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală (măsurile preventive încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului), va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul Râtan A., urmare a rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, față de inculpat urmând a fi emis mandat de executare a pedepsei închisorii în condițiile art. 555 Cod de procedură penală raportat la art. 552 alin. 1 Cod de procedură penală.

III.În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Este întemeiată așadar critica parchetului, formulată la momentul dezbaterilor, referitoare la avansarea din fondurile Ministerului Public a onorariului apărătorilor desemnați din oficiu în faza de urmărire penală.

De la regula instituită de art. 272 Cod procedură penală, în conformitate cu care Ministerul Public acoperă toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea fazei de urmărire penală, legiuitorul a instituit o excepție.

Astfel, prin dispozițiile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, s-a prevăzut că pentru asistența judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii și volumului activității desfășurate, în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, iar, în textele următoare, a fost reglementată procedura de plată efectivă a acestor onorarii. De asemenea, prin art. 85 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 s-a stipulat că onorariile pentru asistența judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, în condițiile legii.

În baza acestor dispoziții ale legii organice, între Ministerul Justiției și UNBR a fost încheiat Protocolul nr._ (nr. M.J.) prin care s-au stabilit cuantumurile onorariilor și a fost detaliată procedura de plată a onorariilor cuvenite avocaților desemnați din oficiu să acorde asistența juridică obligatorie în faza de urmărire penală și în cursul judecății.

Ansamblul normelor cuprinse în acest protocol indică faptul că toate onorariile, indiferent de etapa procesuală, se plătesc de către Ministerul Justiției. Astfel, Ministerul Public și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca entități judiciare ce beneficiază de asistența apărătorilor desemnați din oficiu, nu suportă în mod direct aceste onorarii, chiar dacă au bugete distincte de cel al Ministerului Justiției. De altfel, obligația de a suporta anumite sume cu titlu de onorarii este de natură contractuală, ceea ce înseamnă că Ministerul Public, fiind terț față de Protocol, nu poate fi silit să plătească sumele negociate între Ministerul Justiției și U.N.B. din România.

Va înlătura dispozițiile contrare și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizi penale.

Verificând cauza și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea nu a descoperit alte fine de netemeinicie sau de nelegalitate.

Instanța de control judiciar nu va reforma sentința penală apelată sub aspectul admiterea acțiunii civile formulate de Caman V. și nu va înlăturaobligarea inculpatul R. A. la plata sumei de 7 euro la cursul BNR de la data efectuării plății, întrucât nu s-a făcut și dovada încasării sumei de 35 lei de către partea civilă, ci doar a depunerii sumei de inculpat (factura . nr._/16.04.2015, fila 65 dosar instanța de control judiciar).

Luând în considerare soluțiile de admitere ale apelurilor, în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în soluționarea apelurilor promovate de către P. de pe lângă Judecătoria P., inculpatul U. A. C. și inculpatului R. A. vor rămâne în sarcina acestuia, din care suma de 580 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu (300 lei – avocat Bicîin I., delegație nr._/25.03.2015, 130 lei – avocat F. M., delegație nr._/07.07.2015 și 150 lei – avocat C. S., delegație nr._/25.03.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria P., de către inculpatul U. A. C. și de către inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 12 pronunțată la data de 02.02.215 de către Judecătoria P., în dosarul nr._, pe care o desființează, în parte, în latură penală, precum și cu privire la avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale din fondurile Ministerului Public.

Rejudecând cauza, în limitele desființării:

I.a.Constată că sunt concurente:

- faptele pentru care inculpatul U. A. C. a fost trimis în judecată în prezenta cauză (fapte comise la datele de 22/23.02.2012 și 17/18.03.2012);

- faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P. (faptă comisă la data de 22/23.02.2012);

I.b.Constată că prin sentința penală nr. 7/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria P., definitivă la data de 30.04.2015, prin decizia penală nr. 132/CJ din 30.04.2015 pronunțată de T. Iași, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2¹ lit. a Cod penal 1969, cu aplicarea art. 99 Cod penal 1969 și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală 1969 și că, în baza art. 22 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 6 Noul Cod penal, a fost înlocuită pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani.

I.c.Constată că prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în baza art. 124 alin. 3 Cod penal, a fost înlocuită măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 (trei) ani, aplicată inculpatului U. A. C., prin sentința penală nr. 7 din 15 ianuarie 2015 a Judecătoriei P. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 (trei) ani.

I.d.În baza art. 125 alin. 3 Cod penal, prelungește măsura educativă a internării într-un centru de detenție, aplicată inculpatului U. A. C. prin sentința penală nr. 144/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria P., modificată și rămasă definitivă la data de 19.11.2015, prin decizia penală nr. 811 din 19.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, de la perioada de 3 (trei) ani la o perioadă de 4 (patru) ani.

Deduce din durata de 4 (patru) ani a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, perioada deja executată de la 24.11.2015 la zi.

II.a. În baza art. 386 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. A. din:

II.b. În baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul R. A., fiul lui I. și L., născut la data de 01.11.1993, în Târgu F., cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație domiciliat în . jud. Iași, CNP_, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 Noul Cod penal, aplică inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, aplică inculpatului R. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul R. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni de închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b) și d) alin. 2 lit. b) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 Noul Cod penal, aplică inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal, care urmează a se executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, contopește pedepsele principale aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare, la care adaugă un spor de 9 (nouă) luni de închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani și 3 ani de închisoare), inculpatul R. A. urmând să execute în final pedeapsa de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni de închisoare.

În baza disp. art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, aplică inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

În baza disp. art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, aplică inculpatului R. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, care urmează a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

II.c.În baza art. 424 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală cu referire la art. 241 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală, constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul Râtan A., urmare a rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, față de inculpat urmând a fi emis mandat de executare a pedepsei închisorii în condițiile art. 555 Cod de procedură penală raportat la art. 552 alin. 1 Cod de procedură penală.

Înlătură dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizi penale.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în soluționarea apelurilor promovate de către P. de pe lângă Judecătoria P., inculpatul U. A. C. și inculpatului R. A. rămân în sarcina acestuia, din care suma de 580 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu (300 lei – avocat Bicîin I., delegație nr._/25.03.2015, 130 lei – avocat F. M., delegație nr._/07.07.2015 și 150 lei – avocat C. S., delegație nr._/25.03.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2015.

Președinte,Judecător,

E. S. A. C.

Grefier,

L. M. P.

Red./Tehnored.: C.A.

2 ex. + 10 ex./07.12.2015

Judecătoria P.

Judecător: C. A. N.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 240/2015. Curtea de...		Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 822/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 822/2015. Curtea de Apel IAŞI