Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 792/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 792/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 792/2012
Ședința publică de la 29 Iunie 2012
Completul compus din:
Președinte: I. E. C.
Judecător: T. J.
Judecător: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
M. Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași – a fost reprezentat prin procuror L. M.
Pe rol fiind pronunțarea contestațiilor în anulare formulate de contestatorii T. D. și P. V. împotriva deciziei penale nr-178/07.02.2012 pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._/245/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 iunie 2012, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al DIICOT- Serviciul Teritorial Iași – a doamnei procuror M. L., susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 29 iunie 2012.
Curtea,
Asupra contestațiilor în anulare de față:
La data de 09.05.2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași cererea de contestație în anulare formulată de condamnatul T. D. împotriva deciziei penale nr. 178/07.02.2012 a Curții de Apel Iași. Cauza a fost înregistrată la nr._ .
La aceeași dată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași cererea de contestație în anulare formulată de condamnatul P. V. împotriva deciziei penale nr. 178/07.02.2012 a Curții de Apel Iași. Cauza a fost înregistrată la nr._ .
Contestatorii au invocat aceleași cazuri de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c și e Cod procedură penală, solicitând, totodată, suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea căii extraordinare de atac în conformitate cu dispozițiile art. 390 Cod procedură penală.
În motivarea cazului de contestație prevăzut de art. 386 lit. c Cod procedură penală, contestatorii au susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 10 lit. f Cod procedură penală, referitoare la lipsa unei condiții necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în sensul că la data la care se consideră că s-a săvârșit fapta - data depunerii cererii împreuna cu documentația (anul 2001/2002) - aceasta nu era prevăzută de legea penală (art. 10 lit. b Cod procedură penală), și, totodată, faptei îi lipsește un element constitutive al infracțiunii (art. 10 lit. d Cod procedură penală), în cauză neexistând probe că fondurile proveneau din bugetul general al Comunităților Europene. În legătură cu acest caz de contestație în anulare, s-a mai arătat că în cauză era incidentă Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.
Referitor la cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. e Cod procedură penală, precizat și prin concluziile avocatului în cadrul dezbaterilor pe fond, contestatorii au arătat că, după ce prima instanță a schimbat încadrarea juridică era obligatorie audierea acestora de instanța de recurs cu privire la fapta în noua încadrare.
Având în vedere că prin cele două contestații în anulare s-au invocat aceleași temeiuri de fapt și de drept, Curtea a hotărît reunirea acestora sub nr._ .
P. încheierea de ședință din 31.05.2012 a fost respinsă cererea celor doi contestatori de suspendare a executării deciziei atacate în considerarea momentului la care a fost susținută această cerere, premergător examinării admisibilității în principiu a contestațiilor în anular. P. aceeași încheiere, contestațiile în anulare au fost admise în principiu, în considerarea cazurilor prevăzute de art. 386 lit. c și e Cod procedură penală, constatându-se îndeplinirea în acest sens a condițiilor cumulative din art. 391 alin. 2 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din 28.06.2012 apărătorul contestatorilor a completat cererile de contestație în anulare cu cazul prev. de art. 386 lit. d Cod procedură penală, susținând că față de cei doi contestatori există două hotărâri definitive cu privire la aceleași persoane și față de aceeași situație, respectiv decizia penală nr. 785/2011 a Curții de Apel Iași și decizia penală nr. 178/2012 a Curții de Apel Iași. S-a arătat că prin decizia penală nr. 785/2011 Curtea de Apel Iași a casat sentința penală nr. 1984/02.06.2009 a Judecătoriei Iași, precum și decizia penală nr. 467/18.11.2010 a Tribunalului Iași, dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru judecarea cauzei în primă instanță. Tribunalul Iași a considerat că nu este competent să judece cauza în primă instanță, astfel că intervenind un caz de întrerupere a cursului justiției, cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța supremă a trimis cauza spre competentă soluționare a recursurilor declarate de inculpați la Curtea de Apel Iași, pronunțându-se astfel, decizia penală nr. 178 din 07.02.2012, în condițiile în care în fond și în apel nimeni nu i-a mai judecat pe cei doi inculpați.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererile de contestație în anulare sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
P. sentința penală nr. 1984/02.06.2009 Judecătoria Iași a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul T. D. din infracțiunile prevăzute de art. 181 alin.1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. 2 Cod penal, 183 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. 2 și art. 33 lit. a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, iar pentru inculpatul P. V. din infracțiunile prevăzute de art. 181 alin.1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. 2 Cod penal, 183 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin.2 și art. 33 lit. a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 181 alin. 1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul T. D. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin.1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. a, 76alin. 1 lit. a Cod penal, cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 66 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul P. V. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art.181 alin.1 și 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. a, 76alin. 1 lit. a Cod penal cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 66 Cod penal.
P. decizia penală nr. 476/18.11.2010 Tribunalul Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T. D. și P. V. și părțile responsabile civilmente . și ., împotriva sentinței penale nr. 1984/02.06.2009 a Judecătoriei Iași.
P. decizia penală nr. 785 din 28.06.2011 Curtea de Apel Iași a admis recursurile declarate de inculpații T. D. și P. V. și de părțile responsabile civilmente . și ., împotriva sentinței penale nr. 1984 din 2.06.2009 a Judecătoriei Iași și a deciziei penale nr. 476 din 18.11.2010 a Tribunalului Iași, pe care le-a casat integral și a trimis cauza la Tribunalul Iași pentru judecarea fondului în primă instanță.
Învestit cu judecarea cauzei, Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 447 din 3.10.2011 a dispus, în baza art. 39 alin. 1 și 3 cu referire la art. 27 pct. 1 din Codul de procedură penală admiterea excepției necompetenței materiale invocate de M. Public prin Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, a constatat existența unui caz de întrerupere a cursului justiției și, în baza art. 29 pct. 5 lit. b Cod procedură penală a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea cazului de întrerupere a cursului justiției.
P. sentința nr. 1594/8.11.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, a constatat că în cauza privind pe inculpații T. D. și P. V. a fost întrerupt cursul justiției și a trimis cauza spre competentă soluționare a recursurilor la Curtea de Apel Iași.
P. decizia penală nr. 178 din 07.02.2012 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T. D. și P. V. și de părțile responsabile civilmente . și ., împotriva deciziei penale nr. 476 din 18.11.2010 a Tribunalului Iași.
Nemulțumiți de soluțiile de condamnare inculpați T. D. și P. V. au solicitat anularea deciziei penale nr. 178 din 07.02.2012 a Curții de Apel Iași, invocând cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. c, d și e Cod procedură penală.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară prin care cei cărora le-au fost încălcate anumite drepturi limitativ indicate în art. 385 lit. a-e Cod procedură penală sunt repuși în aceste drepturi. P. această cale de atac se urmărește anularea pentru vicii ori nulități privind actele de procedură și nicidecum înlăturarea erorilor de judecată care ar privi fondul cauzei.
Potrivit art. 386 lit. c Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație, când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penale dintre cele prev. în art. 10 alin. 1 lit. f – i ind. 1 Cod procedură penală, cu privire la care existau probe în dosar.
În sprijinul contestațiilor în anulare formulate de T. D. și P. V. nu au fost invocate ori probate cazurile prevăzute de Codul de procedură penală la art. 10 lit. f - lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate; art. 10 lit. g - amnistia, prescripția ori decesul făptuitorului; art. 10 lit. h - retragerea plângerii prealabile ori împăcarea părților; art. 10 lit. i - înlocuirea răspunderii penale, ori art. 10 lit. i ind. 1 - existența unei cauze de nepedepsire, care ar justifica încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b din același cod.
Motivele invocate de contestatori nu se încadrează în art. 386 lit. c Cod procedură penală, căci, deși se susține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, cu referire expresă la lipsa unei condiții necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în realitate se invocă neprevederea faptei în legea penală și neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii și prin aceasta însăși nevinovăția, chestiune ce ține de fondul cauzei.
În speță, motivul de contestație invocat, privind reaprecierea probelor cu consecința pronunțării soluției de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b și art. 10 lit. d Cod procedură penală, reprezintă în realitate o pretinsă eroare de judecată în fond ce excede cadrului legal extraordinar reglementat de art. 386-392 Cod procedură penală.
Cel de-al doilea motiv întemeiat pe disp. art. 386 lit. e Cod procedură penală este, de asemenea, nefondat.
Conform dispozițiilor legale invocate împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385 ind. 14 alin. 1 ind. 1 ori art. 385 ind. 16 alin. 1 Cod procedură penală.
Ascultarea obligatorie este o componentă a dreptului de apărare a acuzatului în fața instanțelor ierarhic superioare în situația în care, ca urmare a exercitării apelului sau recursului în defavoarea acuzatului, este posibilă adoptarea unei soluții de condamnare.
Or, în speță, nu suntem în ipotezele menționate de dispozițiile art. 385 ind. 14 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală, având în vedere că împotriva contestatorilor prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare, menținută atât de instanța de apel, cât și de cea de recurs, în căile de atac exercitate în favoare de inculpați (contestatorii din prezenta cauză) și părțile responsabile civilmente.
În legătură cu cel de-al treilea caz de contestație prev. de art. 386 lit. d Cod procedură penală se impune a se observa că potrivit art. 387 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul este obligat să arate în cuprinsul cererii de contestație toate cazurile de contestație pe care le invocă și toate motivele aduse în sprijinul acestora. Această cerință împiedică partea de a face cereri succesive, întemeiate pe alte încălcări ale legii de procedură neindicate anterior.
În cauza dedusă judecății, Curtea constată că în cererile de contestație în anulare au fost invocate numai dispozițiile art. 386 lit. c și e Cod procedură penală, iar referirea la dispozițiile art. 386 lit. d Cod procedură penală, s-a făcut doar la ultimul termen de judecată.
Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. d Cod procedură penală se referă la situația când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceiași faptă, adică atunci când se constată încălcarea principiului de drept „non bis in idem”.
Acest caz de contestație în anulare are în vedere remedierea situației când a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale definitive.
Or, în prezenta cauză, niciuna din deciziile invocate de contestatori nu încalcă autoritatea de lucru judecat a alteia deoarece prin decizia penală nr. 785 din 28.06.2011 a Curții de Apel Iași, nu s-a dispus o soluție pe fondul cauzei (cu privire la existența/inexistența faptelor, a persoanei care a săvârșit-o ori cu privire la vinovăția acesteia), casarea sentinței și a deciziei pronunțate în apel fiind dispusă pentru un motiv procedural, anume competența materială de judecată în primă instanță, iar nu pentru motive substanțiale.
Astfel, în timp ce decizia penală nr. 785 din 28.06.2011 a Curții de Apel Iași este o hotărâre prin care au fost casate, prin intermediul căilor ordinare de atac, hotărârile instanțelor ierarhic inferioare și s-a dispus rejudecarea cauzei, nefiind antamat fondul cauzei, decizia penală nr. decizia penală nr. 178 din 07.02.2012 a Curții de Apel Iași este o hotărâre pe fondul cauzei.
În ce privește criticile referitoare la incidența în cauză a Legii nr. 543/2002, Curtea constată că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de contestație prevăzute expres și limitativ în art. 386 Cod procedură penală.
Considerând că, în realitate, contestatorii urmăresc o nouă judecare a cauzei în recurs, ceea ce, potrivit dispozițiilor legale evocate, nu este posibil, Curtea va respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare.
Văzând și disp. art.192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatori T. D. și P. V. împotriva deciziei penale nr. 178/07.02.2012 pronunțate de Curtea de Apel Iași.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe contestatori la câte 150 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. I. E. J. T. O. - M.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red./tehnored.: OMAG/2 ex.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 953/2012. Curtea... → |
|---|
