Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 796/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 796/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 796/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 796/2012

Ședința publică de la 29 Iunie 2012

Completul compus din:

Președinte: I. E. C.

Judecător: T. J.

Judecător: A. G. O. M.

Grefier: E. R.

Pe rol fiind pronunțarea recursurilor penale, având ca obiect in fracțiunea de „ ucidere din culpă”, declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul recurent și intimat Z. L. V., părțile civile recurente S. M. și T. E. împotriva sentinței penale nr.406 din 10 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 iunie 2012 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror P. E.), susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 iunie 2012.

După deliberare,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de fata:

Prin sentința penala nr.406 din 10 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

„Condamnă pe inculpatul Z. L. - V., fiul lui V. și E., născut la data de 23.10.1974 în orașul Tîrgu N., județul N., CNP:_, cu domiciliul în Iași, ..15, ., ., cetățean român, fără antecedente penale, studii medii, căsătorit, are un copil minor, la pedeapsa de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă” prev. și ped. de art. 178 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp.art. 74 alin.1 lit.a Cod penal și art. 76 alin.1 lit.d Cod penal.

În baza art 71 alin 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal .

În baza dispozițiilor art . 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o durată de 3(trei) ani și 4(patru) luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare anterior menționat.

În baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp.art. art.49 și art.50 din Legea nr.136/1995, art. 24 și art.26 din Ordinul nr. 11/2007 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor admite în parte cererile de pretenții civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă S. M., fiica lui G. și F., CNP:_, cu domiciliul în Iași, ., . T. E., fiica lui G. și F., CNP:_, cu domiciliul în satul Osoi, . și partea civilă S. C. de Urgențe „P.. Dr. N.O.”Iași cu sediul în Iași, ..

Obligă asigurătorul D. U. O. Assicurazioni-S. E. D. (cod I-026) din Italia, reprezentată în cadrul procesului penal de către S.C.Carom Broker asigurare S.A., cu sediul în București, ..28, sector 4, să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile S. M., fiica lui G. și F., CNP:_,cu domiciliul în Iași, ., . 20.000 lei cu titlu de daune morale, sumă de bani la care se adaugă dobânda de referință practicată de BNR de la data pronunțării prezentei sentințe penale și până la data executării efective a obligației de plată;

- părții civile T. E., fiica lui G. și F., CNP:_, cu domiciliul în satul Osoi, ., suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale sumă de bani la care se adaugă dobânda de referință practicată de BNR de la data pronunțării prezentei sentințe penale și până la data executării efective a obligației de plată;

- părții civile S. C. de Urgențe „P.. Dr. N.O.”Iași cu sediul în Iași, ., suma de 31,04 lei cu titlu de daune materiale.

Respinge restul pretențiilor civile formulate de părțile civile S. M. (cu datele de stare civilă și domiciliul anterior menționate), T. E. ( cu datele de stare civilă și domiciliul anterior menționate) și S. C. de Urgențe „P.. Dr. N.O.” Iași cu sediul în Iași, ., în cadrul procesului penal.

Admite cererea formulată de către inculpatul Z. L. - V., prin apărătorul său, privind prelungirea dreptului de circulație pe drumurile publice și dispune prelungirea acestui drept pe o perioadă de 30 de zile – începând cu data de 12.02.2012 - urmând ca o copie a dispozitivului prezentei hotărâri penale să fie comunicată șefului Serviciului Rutier Iași, pentru luarea măsurilor corespunzătoare.

În baza dispozițiilor art.349 si art.191 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza disp.art. 49 și art.50 din Legea nr.136/1995 și art. 26 din Ordinul nr. 11/2007 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor obligă asigurătorul D. U. O. Assicurazioni-S. E. D. (cod I-026) din Italia, reprezentată în cadrul procesului penal de către S.C.Carom Broker Asigurare S.A., cu sediul în București, ..28, sector 4, să plătească părții civile S. M. suma de 2000 lei și părții civile T. E. suma de 2000 lei (conform chitanței nr._/24.01.2012), cu titlu de cheltuieli efectuate de către acestea în cadrul procesului penal”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt si de drept:

„ Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași emis în dosarul penal nr. 1890/P/2008 la data de 09.12.2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2010 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Z. L.-V., fiul lui V. și E., născut la data de 23.10.1974 în orașul Tîrgu N., județul N., CNP:_, cu domiciliul în Iași, ..15, ., ., cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă” prevăzută și pedepsită de disp.art. 178 alin. (2) Cod Penal.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, la data de 12.07.2008, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare DM-086-JY, având o viteză peste limita legală pentru porțiunea de drum pe care circula, respectiv 84 km/h, inculpatul a lovit pe numita R. F., care se angajase în traversarea neregulamentară a drumului public, producându-i în acest mod leziuni care i-au cauzat decesul.

Pentru a se reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, precum și schița locului accidentului (filele 6-18), proces verbal de constatare tehnică a autovehiculului condus de învinuit (filele 19-20), certificatul de înmatriculare a autoturismului (filele 21-22), proces verbal de prelevare a probelor biologice (fila 23), buletin de examinare clinică (fila 24), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (fila nr. 25), raport de autopsie nr. 4324/23.09.2008 (filele 28-32), raport de expertiză criminalistică (filele 38-45), declarații martori T. G. C. (filele 51-52), F. C. A. (filele 54-55), Z. O. (filele 56-57) C. G. H. (filele 58-59), declarațiile învinuitului (filele 60-61, 63-64), declarațiile părții civile S. M. (fila nr. 50).

În cursul judecății, la termenul din data de 20.04.2011 instanța a constatat regularitatea actului de sesizare în conformitate cu disp.art. 300 alin. 1 Cod pr.pen.

La data de 12.07.2008 inculpatul Z. LaurențiuVictor a plecat din Iași înspre localitatea Răducăneni cu intenția de a vizita niște rude. În acest scop, a împrumutat de la un văr al său autoutilitara marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare DM-086-JY. Împreună cu el i-a luat și pe soția sa Z. O., pe cumnatul și cumnata sa, numiții F. C. și C. G., precum și pe un prieten T. G.. Alături de aceste persoane, în mașină se mai aflau trei copii minori. Inculpatul a condus autovehiculul pe traseul DN 28 ajungând în satul Osoi, moment în care a observat în timp ce se afla într-o curbă ușoară la stângă că pe partea dreaptă a carosabilului s-a angajat în trecerea carosabilului o persoană, prin loc nepermis și fără a se asigura. Inculpatul a claxonat, încercând să o avertizeze sonor însă aceasta și-a continuat deplasarea. Inculpatul a tras de volan înspre stânga însă realizând că nu va reuși să treacă prin fața persoanei în timp util, întrucât aceasta continua să meargă ignorând avertizarea sonoră, inculpatul a tras de volan în sens opus și în același timp a frânat puternic, încercând să ocolească persoana prin spatele acesteia. Întrucât aceasta a avut un moment de ezitare, a fost acroșată de autovehiculul condus de inculpat cu aripa stângă din față și proiectată pe carosabil, pe sensul opus de mers.

Această situația de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului Z. L. V. cu cele ale martorilor Z. O., F. C., C. G. și T. G.. Astfel, aceste persoane au declarat că într-adevăr șoferul nu a mai putut evita accidentul având în vedere distanța mică dintre locul unde victima a pornit să traverseze neregulamentar carosabilul și locul de unde a șoferul a acționat sistemul de frânare și atitudinea victimei care a ignorat complet semnalizarea sonoră.

Inculpatul a fost condus de către organele de poliție la S. de Neurochirurgie Iași unde a fost supus testării pentru a se vedea dacă a condus în stare de ebrietate. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1567/14.07.2008 (fila 25) rezultă că inculpatul nu s-a aflat în momentul comiterii faptei sub influența băuturilor alcoolice.

În ceea ce o privește pe victimă (în vârstă de 82 de ani), aceasta a fost transportată la spital, însă a decedat. Din raportul de necropsie medico-legală depus la dosar a rezultat că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cu fracturi de bază craniană, multiple fracturi costale, de antebraț stâng, de tibie stângă, de bazin, hemoragii subdurale, contuzie cerebrală, contuzii pulmonare, hemotorax, rupturi de splină, hemoperitoneu, contuzie miocardică, contuzie renală stânga. Leziunile s-au putut produce prin lovire și proiectare în cadrul unui accident rutier.

Sub aspectul dinamicii producerii accidentului, din raportul de expertiza criminalistică și din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că victima s-a angajat în traversarea neregulamentară a carosabilului și a fost observată de inculpat însă viteza cu care acesta se deplasa (84 km/h) și spațiul disponibil (55,6 m) nu a permis evitarea coliziunii. Viteza calculată în momentul impactului a fost de 43,6 km/h. Din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică reiese că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul s-ar fi deplasat cel mult cu viteza de 74 km/h și în orice caz putea fi evitat dacă inculpatul ar fi respectat viteza maximă legală de 50 km/h în interiorul localităților. Impactul a avut loc în zona în care urma de frânare își modifică traiectoria oblic spre dreapta, fiind astfel confirmate declarațiile inculpatului și ale martorilor. Din suplimentul la raportul de expertiză dispus de către instanță a rezultat că la fața locului au fost identificate urme de frânare clare și continui care denotă că sistemul ABS nu a funcționat, luându-se în calcul un coeficient de aderență corespunzător alunecării anvelopei pe calea de rulare.

Având în vedere modul în care a fost calculată viteza cu care s-a deplasat inculpatul, cu luarea în considerare de formule fizice precise, cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor producerii accidentului, instanța va înlătura declarația inculpatului și a martorilor audiați în sensul că anterior producerii accidentului inculpatul a circulat cu viteza de 50-60 km/h.

În ceea ce privește starea generală a autoturismului, din procesul verbal de constatare tehnică atașat la dosarul de urmărire penală la fila 19 rezultă că sistemul de frânare al autovehiculului este corespunzător iar sistemul de rulare se află în limitele de uzură admise de lege. Așadar, nu există defecțiuni care ar fi putut schimba dinamica producerii accidentului.

Instanța reține din ansamblul probatoriului administrat că accidentul soldat cu decesul victimei R. F. a fost consecința atât a culpei inculpatului care nu a redus viteza cu care se deplasa în momentul pătrunderii în localitatea Osoi la maximul legal de 50 km/h, cât și a culpei victimei, care și-a asumat riscul traversării carosabilului prin loc nepermis fără să se asigure. Pentru aceste motive consideră instanța că există o culpă concurentă în proporție de 50%-50%.

Fapta inculpatului Z. L. V. care la data de 12.07.2008, aflându-se la volanul autoturismului marca Ford Tranzit cu număr de înmatriculare DM-086-JY, a circulat pe raza localității Osoi cu viteza de 84 km/h și a accidental mortal victima R. F. care s-a angajat în traversarea carosabilului prin loc nepermis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ucidere din culpă” prevăzută și pedepsită de disp.art. 178 alin. 2 Cod Penal.

Instanța constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de „ucidere din culpă” s-a realizat prin fapta inculpatului care, în timp ce conducea autoturismului Ford Tranzit cu o viteză de 84 km/h, a accidentat mortal victima R. F. care se angajase în traversarea carosabilului fără să asigure și prin loc nepermis. Accidentul de circulație s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpatul C. Orinchevici a următoarelor dispoziții legale din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice: disp. art. 35 alin. 1 potrivit căruia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”,disp. art. 48 conform căruia „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, disp. art. 49 alin. 1 care prevede că limita maximă de viteză admisă în localități este de 50 km/h și a art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conform căruia conducătorii de autovehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pentru sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.

Urmarea imediată a acțiunii inculpatului, mai sus prezentată, a constat în decesul numitei R. F. care a fost acroșată cu aripa din stânga față a autoturismului marca Ford Tranzit, fiind proiectată pe carosabil, în urma acestei coliziuni victima suferind leziuni care i-au cauzat moartea.

Instanța constată că raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs este evident, rezultă din materialitatea faptei și este relevat în concluziile raportului medico-legal de necropsie existent în dosarul de urmărire penală, în care se menționează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cu fracturi de bază craniană, multiple fracturi costale, de antebraț stâng, de tibie stângă, de bazin, hemoragii subdurale, contuzie cerebrală, contuzii pulmonare, hemotorax, rupturi de splină, hemoperitoneu, contuzie miocardică.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii instanța reține împrejurarea că fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție în modalitatea culpei cu prevedere, prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. a Cod Penal. Inculpatul a prevăzut rezultatul potențial periculos al faptei sale de a nu respecta viteza maximă legală de 50 km/h admisă în interiorul localităților, rezultat constând în posibilitatea de a intra în coliziune cu alte autoturisme sau chiar persoane care nu s-ar fi deplasat pe acostament, însă în mod ușuratic el a sperat că acest rezultat nu se va produce, bazându-se pe anumite împrejurări printre care vizibilitatea bună specifică timpului de zi, faptului că pe carosabil se deplasau puține autoturisme, abilitățile sale de conducător auto ca urmare a împrejurării că deține carnet de conducere categoria B încă din anul 1993. În condițiile concrete de la locul săvârșirii accidentului aceste împrejurări nu s-au dovedit suficiente pentru a împiedica rezultatul socialmente periculos produs, constând în moartea unei persoane. În concluzie, instanța apreciază că inculpatul nu a respectat normele stabilite pentru asigurarea circulației în condiții de siguranță care prevăd că în localități, în principiu, viteza maximă admisă este de 50 km/h, asumându-și riscul producerii unui accident rutier, vinovăția sa îmbrăcând forma culpei cu prevedere.

Instanța reține că fapta de ucidere din culpă pentru care inculpatul C. Orinchevici a fost trimis în judecată există, a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și constituie infracțiune, motiv pentru care va pronunța condamnarea la pedeapsa închisorii.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța va ține seama de disp.art. 72 Cod Penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor și va lua în considerare dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea în formă consumată, limitele de pedeapsă fiind de 2 ani și respectiv de 7 ani. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei instanța va ține cont de prevederile disp. art. 181 alin. 2 Cod Penal: ”La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului dacă este cunoscut”. Având în vedere aceste dispoziții, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social deoarece accidentul a condus la decesul victimei, inculpatul conducea autoturismul cu viteza de 84 km/h, viteză mult superioară celei admise prin lege.

Sub aspectul persoanei făptuitorului, instanța va reține în favoarea inculpatului împrejurarea că acesta se află la primul contact cu legea penală, precum și conduita generală a acestuia anterior comiterii faptei ce a format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză, care relevă o integrare socială deplină a inculpatului și dovedește manifestarea unui interes în conformarea la normele de drept.

Totodată, la stabilirea cuantumului pedepsei cer urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, instanța va avea în vedere împrejurarea că victima a avut propria parte de culpă în producerea accidentului, apreciată în proporție de 50% de instanță, întrucât a încercat să traverseze . și fără a-și lua minime măsuri de precauție.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei enumerate mai sus instanța va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special de doi ani, reținând astfel circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) Cod Penal, în acord cu dispozițiile art. 76 alin.1 lit.d Cod penal.

În consecință, instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În privința aplicării pedepselor accesorii, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. c. României și în cauza Hirst c. Marii Britanii, exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate. Interpretarea cu forță obligatorie, dată dispozițiilor art. 71 Cod penal de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 74/2007 pronunțată cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, referitoare la pedepsele accesorii este în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. În cauză, natura faptei comise de inculpat reflectă în mod indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte - deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale. În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii - prin care Curtea EDO a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenție – instanța apreciază că în speță, în raport cu natura concretă a faptei comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

În privința modalității de executare a pedepsei, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod Penal pentru a se dispune suspendarea condiționată a pedepsei. Astfel, pedeapsa aplicată este închisoarea de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale. Din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar rezultă că inculpatul este de meserie șofer și are un copil minor în întreținere. Instanța apreciază că ținând cont de persoana inculpatului și de comportamentul avut după săvârșirea infracțiunii că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta care nu va mai săvârși și alte infracțiuni. În consecință, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de trei ani și patru luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod Penal. În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal instanța va dispune și suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține următoarele:

La momentul producerii accidentului rutier care a avut ca urmare decesul victimei R. F., autoturismul condus de inculpatul Z. L. V. era asigurat pentru cazuri de angajare a răspunderii civile auto la societatea de asigurare D. U. O. Assicurazioni – S. E. D., citată în cauză prin societatea corespondentă din România, respectiv S.C. Carom Broker de Asigurare S.A. Fiind dovedită existența raporturilor contractuale de asigurare-daune dintre inculpat și societatea de asigurare instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de asigurător a societății D. U. O. Assicurazioni – S. E. D..

În cauză s-au constituit părți civile cele două fiice ale victimei, S. M. și T. E., prima solicitând suma de 40.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de1.000.000 lei cu titlu de daune morale, iar cea de-a doua a solicitat 1.000.000 lei cu titlu de daune morale.

De asemenea, în cauză s-au constituit părți civile S. Județean de Ambulanță Iași cu suma de 379,90 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul victimei R. F. la spital și S. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași cu suma de 62,08 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate aceleiași victime la data de 12.07.2008.

S. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași a depus la dosarul cauzei un înscris în dovedirea pretențiilor civile solicitate (fila 78 dosar instanță).

S. Județean de Ambulanță Iași nu a solicitat probe în susținerea pretențiilor civile indicate.

Având în vedere acest cadru procesual, instanța constată că acțiunile civile promovată în cauză au temei legal pe de o parte în disp. art. 14 alin. 1 Cod proc. pen. potrivit cărora acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului iar pe de altă parte în disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995: „ Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane pagubite prin accidente de vehicule” și disp. art. 50: „ Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare (…) persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces” coroborate cu disp. art. 26 alin. 1 din Ordinul CSA 8/2008: „Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru (...) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial”. Instanța va examina temeinicia pretențiilor formulate de părțile civile cu luarea în considerare a disp. art. 998-999 cod civil care prevăd că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală trebuie să fie întrunite anumite condiții, respectiv existența unei fapte ilicite săvârșită de o persoană, un prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția chiar sub forma celei mai simple culpe a celui care a cauzat prejudiciul. Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la situația de fapt concretă reținută de instanță, se apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții deoarece inculpatul a provocat din culpă un accident rutier ce a avut ca urmare directă decesul unei persoane, cu consecința prejudicierii părților civile, fiicele victimei și a unităților spitalicești.

În dovedirea acțiunilor civile formulate, părțile civile T. E. și S. M. au propuși doi martori (A. L. și D. C.) care au fost audiați la termenul din 30.11.2011. Martorii au arătat faptul că la înmormântare au participat aproximativ 150 de persoane, iar la praznicele ulterioare circa 70 de persoane, praznicele fiind organizate la 9 zile, la șase luni și apoi în fiecare an. Nu au putut preciza ce sume au fost cheltuite de părțile civile cu prilejul acestor ritualuri creștinești însă au apreciat că au fost mari. Părțile civile au depus un înscris tehnoredactat în care au indicat cheltuielile efectuate și cele pe care au estimat că vor mai fi făcute până la 7 ani, cheltuieli pe care și le-au însușit sub semnătură. În ceea ce privește aceste daune materiale, instanța reține că cele două părți civile nu au făcut dovada cheltuielilor efectuate, dovadă a cărei sarcină le revenea potrivit dispozițiilor legale. Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 49 din Ordinul C.S.A. nr. 11 din 02.10.2007 emis în temeiul art. 53 din Legea nr. 136/1995, ”La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: (...) 2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative. În consecință, deoarece nu au fost depuse documente din care să rezulte valoarea prejudiciului cert încercat de părți și având în vedere că instanța nu poate ea însăși să estimeze care este acest prejudiciu în lipsa unor probe concludente și pertinente, se impune respingerea solicitării de acordare a daunelor materiale ca neîntemeiată.

În ceea ce privește acordarea de daunele morale solicitate de către părțile civile T. E. și S. M., din declarațiile martorilor rezultă că S. M. a suferit o depresie ca urmare a decesului mamei sale și a fost internată în spital, primind tratament de specialitate. De asemenea, din înscrisurile medicale depuse la dosar rezultă că această parte civilă a fost internată și examinată de mai multe ori în perioada 14.01._11 în cadrul Spitalului C. de Psihiatrie Socola Iași fiind diagnosticată cu tulburare afectivă bipolară caracterizată prin dispoziție oscilantă, toleranță redusă la frustrare, iritabilitate, anxietate, sentimente de deznădejde, dificultăți de integrare și relaționare în mediul socio-familial, cefalee intensă occipitală, astenie și vertij.

Instanța reține ca fiind evidentă suferința produsă celor două părți civile prin decesul unei rude atât de apropiate - suferință de altfel inerentă unui asemenea eveniment cu consecințe tragice - și apreciază că probele administrate în cauză au făcut dovada acestei stări de fapt.

Cu toate acestea, sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor. Având în vedere acest principiu care reglementează materia despăgubirilor acordate pentru repararea unui prejudiciu moral, instanța apreciază că acordarea unei sume în cuantum de 40.000 lei fiecăreia dintre cele două părți civile este rezonabilă pentru a justifica suferința cauzată prin dispariția subită a unei persoane dragi. Având în vedere și procentul de culpă de 50% reținut în sarcina victimei, instanța va înjumătăți în mod corespunzător această sumă, urmând a acorda în final suma de 20.000 lei pentru fiecare din părțile vătămate S. M. și T. E..

În mod identic, având în vedere pretențiile materiale formulate de partea civilă S. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași, instanța va obliga asigurătorul la plata sumei de 31,04 lei, proporțional cu procentul de culpă de 50% reținut în sarcina inculpatului, având în vedere că partea civilă a depus la dosar un decont justificativ al cheltuielilor efectuate.

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată de S. Județean de Ambulanță Iași, instanța o va respinge ca neîntemeiată deoarece nu a fost depus la dosar nici un document justificativ al cheltuielilor pretinse.

Pentru toate aceste considerente, în baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp.art. art.49 și art.50 din Legea nr.136/1995, art. 24 și art.26 din Ordinul nr. 11/2007 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanța va admite în parte cererile de pretenții civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă S. M., fiica lui G. și F., CNP:_, cu domiciliul în Iași, ., . T. E., fiica lui G. și F., CNP:_, cu domiciliul în satul Osoi, . și partea civilă S. C. de Urgențe „P.. Dr. N.O.”Iași cu sediul în Iași, ..

Va obliga asigurătorul D. U. O. Assicurazioni-S. E. D. (cod I-026) din Italia, reprezentată în cadrul procesului penal de către S.C.Carom Broker Asigurare S.A., cu sediul în București, ..28, sector 4, să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile S. M., fiica lui G. și F., CNP:_,cu domiciliul în Iași, ., .,. 20.000 lei cu titlu de daune morale, sumă de bani la care se adaugă dobânda de referință practicată de BNR de la data pronunțării prezentei sentințe penale și până la data executării efective a obligației de plată;

- părții civile S. C. de Urgențe „P.. Dr. N.O.”Iași cu sediul în Iași, ., suma de 31,04 lei cu titlu de daune materiale.

Pentru aceleași considerente, anterior prezentate, instanța va respinge restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile”.

În termen legal hotărârea primei instanțe a fost recurată de către inculpatul Z. L., partile civile S. M. și T. E. si procurorul din cadrul Parchetului de pe linga Judecatoria Iasi, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele expuse, pe larg, în scris și susținute oral în dezbaterea recursului de fiecare dintre recurenți, și consemnate întocmai în încheierea de dezbateri la care vom face referire.

In recursul formulat, reprezentantul parchetului critica hotărârea primei instanțe, in principal si in esența, pentru următoarele aspecte de nelegalitate si netemeinicie:

- în mod greșit au fost respinse pretențiile Serviciului Județean de Ambulanță Iași constituită parte civilă în cauză cu suma de_ lei reprezentând cheltuieli de transport a părții vătămate R. F. cu motivarea că aceasta nu a depus niciun document justificativ al cheltuielilor pretinse;

- în mod greșit, instanța de fond a respins daunele materiale solicitate pentru cheltuielile de înmormântare, făcute de moștenitorii victimei, cu motivarea că nu s-au depus documente din care să rezulte valoarea prejudiciului cert încercat de părți, iar instanța nu poate ea însăși să estimeze care este acest prejudiciu în lipsa unor probe concludente și pertinente;

- pedeapsa aplicată inculpatului este insuficientă raportat la consecințele produse. Iar din punct de vedere legal atitudinea si nerecunoașterea faptei pot fi apreciate de către instanța de judecată ca circumstanțe agravante conform art.75 alin.2 Cod penal. Solicită a se observa că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului doar circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a Cod penal deși a constatat că fapta săvârșită de acesta prezintă un grad ridicat de pericol social deoarece accidentul a condus la decesul victimei.

Părțile civile recurente au formulat, in esența, următoarele critici:

- in mod greșit prima instanța a respins daunele materiale solicitate de către partea civilă S. M., întemeindu-și această soluție pe dispozițiile art.49 din Ordinul CSA nr.11/2007, întrucât dispozițiile art.26 din același ordin CSA permit persoanelor prejudiciate ca pretențiile formulate să fie probate prin orice mijloace de probă.

- cu privire la daunele morale, raportat la data producerii accidentului, susține recurentele că este aplicabil Ordinul CSA nr.11/2007, care în art.24 prevede limita de despăgubire pentru care răspunde asiguratorul RCA, respectiv 750.000 euro, sumă care constituie un criteriu obiectiv și este imperios necesar a fi avut în vedere de către instanța de judecată la stabilirea despăgubirilor civile, întrucât conform dispozițiilor arătate, asiguratorul se obligă să plătească despăgubirea ori suma asigurată, în limitele și la termenele convenite.

Inculpatul Z. L. si-a retras recursul formulat, solicitând instanței de control sa ia act de manifestarea sa de voința.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea caracterului devolutiv conferit recursului de dispozițiile art. 385 ind. 6 alin. 6 Cod proc. pen., Curtea, constată că nu sunt întemeiate recursurile formulate, pentru considerentele ce se vor expune:

Instanța de fond, în baza unui examen temeinic și convingător a amplului material probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează judecata în primă instanță, a stabilit corect situația de fapt circumscrisă conflictului de drept penal prezent, constând în aceea că la data de 12.07.2008, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare DM-086-JY, având o viteză peste limita legală pentru porțiunea de drum pe care circula, respectiv 84 km/h, inculpatul a lovit pe numita R. F., care se angajase în traversarea neregulamentară a drumului public, producându-i în acest mod leziuni care i-au cauzat decesul.

În acest sens a concluzionat și expertiza criminalistică efectuată în cauză, în vederea stabilirii modului de producere a accidentului rutier, și care a stabilit, în raport de datele de anchetă, că culpa părții vătămate a constatat în faptul că, aceasta s-a angajat în traversarea carosabilului prin loc nepermis și fără a se asigura. In raportul de expertiză criminalistică, in ceea ce privește culpa inculpatului, s-a concluzionat că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul s-ar fi deplasat cel mult cu viteza de 74 km/h și în orice caz putea fi evitat dacă inculpatul ar fi respectat viteza maximă legală de 50 km/h în interiorul localităților. Astfel, cu privire la situația de fapt, la dinamica producerii accidentului, la proporția culpelor in producerea acestuia a celor implicați in eveniment, nu pot fi aduse critici, aceste aspecte fiind dovedite fără echivoc, cu atât mai mult cu cat organul de specialitate abilitat să concluzioneze asupra modului de producere a accidentului, respectiv expertul criminalistic, susținut și de celelalte probe ale dosarului, respectiv martori, înscrisuri, a explicitat în mod logic și argumentat cauza pentru care in producerea accidentului cele doua parții implicate, inculpatul si partea vătămata, au o pondere de culpabilitate in proporție egala, concluzii pe care și instanța de control judiciar le apreciază ca fiind legale, întemeiate și temeinic argumentate, și care nu pot fi înlăture fiind susținute de tot probatoriul administrat.

Concomitent, fapta reținută și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză și expuse în mod exhausiv de către instanța fondului, ceea ce face de prisos reluarea expunerii și analizării fiecăreia dintre acestea de către instanța de control judiciar,care își însușește, așa cum arătat probatoriul și situația de fapt reținută pe și în baza acestuia, a fost încadrată corespunzător în drept. Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate,instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea,în limitele prevăzute de textul incriminator.

Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei ,la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului ,de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea textului de lege invocat ,rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei, fiind in mod optim transpuse de către instanța fondului în prezenta cauză, conducând la o individualizare justă și echitabilă a pedepsei aplicate atât în ce privește cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare.

Pe de altă parte, art.52 Cod penal ,prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportat acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are atât pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului, cât și valoarea economică a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, precum și modalitatea de comitere a acesteia și consecințele produse, condițiile care au condus la comportamentul antisocial al făptuitorului.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul ,definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Au fost, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală fiind cunoscut cu antecedente penale.

Raportat conduitei manifestate de inculpat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal și ca efect al reținerii acesteia făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal, a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 1(un) an si 4(patru)luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, iar raportat considerentelor expuse, este și concluzia însușită de către instanța controlului judiciar.

Instanța de fond având în vedere atât datele personale ale inculpatului, conduita de recunoaștere și regret manifestată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, cât și datele ce țin de fapta comisă, a apreciat în mod optim că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

În consecință, Curtea apreciază că în cauză s-a aplicat un eficient tratament sancționator, atât sub natura și cuantumul pedepsei aplicate, cât și in privința modalității de executare, apreciind in mod optim ca simplu fapt al condamnării constituie pentru inculpat un avertisment suficient si îndestulător cu privire la conduita sa, astfel că nu poate fi primită solicitarea procurorului de majorare a cuantumului pedepsei, întrucât s-ar altera caracterul uman al dreptului penal, care impune amendarea conduitei infracționale dar în condiții de respectare a personalității umane.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei Curtea reține:

Din scriptele depuse la dosarul cauzei, rezulta ca partea civila S. Județean de Ambulanță Iași s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 379,90 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul victimei R. F. la spital, fără însa sa depună in dovedirea daunelor materiale solicitate decont justificativ .

Insa S. Județean de Ambulanță Iași nu a solicitat si nici nu a administrat probe în susținerea pretențiilor civile indicate, nedovedind pretențiile solicitate, astfel ca, in mod corespunzător si i n conformitate cu procedura impusa de prevederile art. 1169 cod civil, prima instanța a respins pretențiile astfel formulate ca fiind nedovedite.

Părțile civile recurente, fiicele victimei, S. M. și T. E., s-au constituit părți civile in cauza prima solicitând suma de 40.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de1.000.000 lei cu titlu de daune morale, iar cea de-a doua a solicitat 1.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Avându-si izvorul in principii de dreptate si echitate sociala, răspunderea civila este reglementata de art. 998 Cod civil, text de lege ce consacra răspunderea civila pentru faptele cauzatoare de prejudicii.

Repararea integrala a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit si culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, in scopul repunerii, pe cat posibil, în situația anterioara.

Acest principiu de baza al răspunderii civile își are reglementarea in art.998 Cod civil,text care instituie obligația generala de reparare a prejudiciului,prevăzând ca "orice fapta a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara".

Promovarea acțiunii civile in procesul penal urmează regulile edictate de normele civile referitoare la răspunderea civila delictuala, fiind necesara întrunirea cumulativa a mai multor condiții legate de dovedirea faptei ilicite, a prejudiciului cauzat, a legăturii de cauzalitate intre cele doua precum si a vinovatei inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art.1169 Cod civil, cel care face o propunere in fata judecații trebuie sa o dovedească, partea civila având sarcina probei.

In raport de aceste prevederi legale, in deplina concordanta cu actele si lucrările dosarului, prima instanța a apreciat ca părțile civile nu au făcut dovada prejudiciului patrimonial cauzat prin fapta ilicita a inculpatului reprezentând daune materiale, motivat de împrejurarea ca devizul depus la dosar de către părțile civile – fila.............- nu reprezintă o dovada in sensul legii civile, reprezentând pur si simplu un înscris întocmit in forma tehnoredactat de către părțile civile cu articolele necesare unui astfel de eveniment, cu menționarea unui preț, apreciat si stabilit exclusiv de cele care au întocmit respectiva nota, pentru fiecare din articolele acolo menționate. De asemenea, in aceeași ordine de idei, nici martorii propuși in aceasta privința de către părțile civile si audiați de către instanța de fond - A. L. și D. C. - nu au făcut precizări, cel puțin estimative, daca nu exacte, cu privire la sumele pe care le-ar fi cheltuit partea civila S. pentru înmormântarea mamei sale, făcând aprecieri de ordin general cu privire la numărul participanților la pomenile tradiționale efectuate de părțile civile, precum si estimări abstracte cu privire la costul unor astfel de evenimente, fără a indica nici măcar o suma estimativa despre care sa aibă cunoștința ca a fost cheltuita de către partea civila in acest sens sau cel puțin de alte persoane ce au trecut prin astfel de încercări.

Nu pot fi primite, nefiind prevăzute de legea civila, întrucât nu sunt in conformitate nici cu litera, nici cu spiritul legii, susținerile procurorului si ale părților civile, recurenți, in sensul ca instanța putea ea însăși să estimeze care este acest prejudiciu în lipsa unor probe exacte, coroborând probele administrate. Evenimentul produs părților civile este un eveniment firesc, omenește, ce va încerca la un moment dat pe fiecare dintre noi in evoluția cursului firesc al vieții, ca copii sa își îngroape părinții, situație in care fiecare va fi confruntat cu astfel de cheltuieli si de tradiții ce trebuie îndeplinite. Dar de la a aprecia ca fiecare dintre noi are cunoștința despre costul estimativ al unui astfel de eveniment, in ansamblul sau(înmormântare, pomeni tradiționale periodice, etc.), si a considera ca pot fi acordate despăgubiri materiale si se poate stabili un cuantum concret al acestora pe si in baza faptului ca sunt împrejurări firești, încercate sau de fiecare persoana, excede oricărei logici juridice si oricărei prevederi legale in materia probațiunii. Nu am negat posibilitatea ca in acordarea unor astfel de despăgubiri, instanța sa aibă in vedere si propriile aprecieri, dar acestea trebuie grevate pe probe certe administrate de parte interesata si nu pe criterii generice de genul”știm cu toții cat costa o înmormântare si pomenile ulterioare”, așa cum au susținut părțile civile in recursul promovat. In primul rând ca legea obliga la dovedirea certa a prejudiciului, la administrarea de probe care sa confere posibilități certe de cuantificare a despăgubirilor ce vor fi acordate, si, in al doilea rând, si din rațiuni de ordin pur subiectiv, pentru a nu mai detalia cu privire la obiceiuri, tradiții, care diferă radical de la o zona la alta cu privire la astfel de evenimente si care reclama cheltuieli diferite în funcție de acestea, sunt tot atâtea aspecte care fac solicitările si totodată criticile recurenților sa fie lipsite de fundament.

In categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse, fără excepție, suferințele si durerile de natura fizica si psihica pe care le încearcă victima unui fapt ilicit si culpabil.

În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale, este necesara o analiza in concreto si subiectiva a existentei si întinderii prejudiciului, precum si corelarea despăgubirii cu realitatea măsurata a suferințelor indurate de victima.

Atingerea de orice fel adusa integrității fizice sau sănătății unei persoane se concretizează . rezultate negative, intre care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natura morala, cu atât mai mult aceste consecințe se produc in momentul pierderii unei ființe apropiate, recunoscute si in patrimoniul afectiv al parților civile.

Incălcarea unui drept patrimonial, nu se rezuma exclusiv la un prejudiciu patrimonial.

Prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic, ca parților civile le-au fost cauzate prejudicii de ordin moral. Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani. Dar această realitate nu implică nicidecum imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare a daunelor morale. Astfel, atunci când se impune repararea unui prejudiciu moral nici nu se pune problema evaluării lui în bani, pentru a pute a fi compensat. Prejudiciul moral cauzat va fi apreciat de judecător nu în bani, ci după criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi: importanța prejudiciului, durata menținerii consecințelor vătămării, intensitatea durerilor fizice și psihice. În funcție de aceste criterii, judecătorul va putea aprecia, în final, gravitatea prejudiciului moral cauzat. Dacă gravitatea prejudiciului moral este mare, conform aprecierii instanței, atunci indemnizația trebuie să fie și ea considerabilă. În această ipoteză, nu prezintă nici un fel de importanță faptul că prejudiciul moral nu poate fi evaluat precis în bani, deoarece se știe foarte bine și independent de această împrejurare că indemnizația trebuie să fie însemnată pentru a fi capabilă să ofere persoanei vătămate o anumită satisfacție compensatorie. Aceasta înseamnă că indemnizația de reparare poate fi stabilită corect, în funcție de gravitatea prejudiciului, independent de realitatea imposibilității evaluării în bani a prejudiciului moral. In acest context, Curtea retine ca in urma acțiunii conjugate a inculpatului, cat si a victimei R. F., care deși avea o vârsta înaintată, respectiv 82 de ani, s-a angajat in traversarea străzii in mod neregulamentar, ignorând avertismentele sonore ale inculpatului, s-a produs evenimentul rutier producător de prejudicii in dauna parților civile, ca urmare a decesului victimei R. F., mama acestora.

Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța a acordat părților civile suma de câte 20.000 lei fiecare cu titlu de daune morale, suma pe care Curtea o apreciază ca o reparare rezonabila pentru suferințele si consecințele negative pe care le-au resimțit pe plan psihic, afectiv, părțile civile recurente ca urmare a faptei culpabile a inculpatului. Suma determinata la fond cu titlu de daune morale este echitabila, de natura sa acopere prejudiciul nepatrimonial cauzat părții civile prin fapta dedusa judecații.

Așa fiind, raportat tuturor considerentelor de drept si de fapt expuse, Curtea urmează sa constante nefondate criticile formulate de către recurenți, urmând ca, in temeiul dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă, ca nefondate, recursurile formulate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și părțile civile S. M. și T. E. împotriva sentinței penale nr.406 din 10.02.2012, a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.

In ceea ce privește recursul formulat de inculpatul Z. L., Curtea urmează sa facă aplicarea dispozițiilor art. 385 ind. 4 raportat la art. 369 Cod procedură penală in sensul ca va lua act de manifestarea de voință a acestuia cu privire la retragerea recursului formulat.

Văzând si dispozițiile art. 192 alin. 2, alin 3 Cod procedură penală pentru fiecare dintre recurenți in parte:

Pentru aceste motive

În numele legii,

Decide:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și părțile civile S. M. și T. E. împotriva sentinței penale nr.406 din 10.02.2012, a Judecătoriei Iași, pe care o menține.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul Z. L. V. împotriva aceleași sentințe.

Obligă pe inculpat și părțile civile recurente să plătească statului suma de 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. I. E. J. T. O. – M.

A. G.

Grefier,

R. E.

Red.C.I.E.

Tehnored. C.I.E./R.E.

2 ex.

26.07.2012

Judecătoria Iași:

Judecător: U. A.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 798/2012. Curtea de...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 796/2012. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 796/2012. Curtea de Apel IAŞI