Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 797/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 797/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 797/2012
Ședința publică de la 29 Iunie 2012
Completul compus din:
Președinte: I. E. C.
Judecător: T. J.
Judecător: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror P. E.
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor penale, având ca obiect „ vătămare corporală din culpă ”, declarate de inculpatul recurent și intimat Z. V. și recurent asigurator . G.”SA Iași împotriva sentinței penale nr. 490 din 17 februarie 2012 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 2012 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public a domnului procuror P. E.) susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 29 iunie 2012.
După deliberare,
Curtea
Asupra recursurilor penale de față;
P. sentința penală nr. 490 din 17 februarie 2012 a Judecătoriei Iași, s-au dispus următoarele:
„În temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală din culpă pentru care inculpatul Z. V. a fost trimis în judecată, prin reținerea, în locul prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, a dispozițiilor art. 40 alin. 1 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul Z. V., fiul lui C. și E., născut la data de 28.10.1957 în mun. Iași, cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, cetățean român, recidivist, după cum urmează:
-la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea, la data de 5.05.2009, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. a Cod penal;
-la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, la data de 5.05.2009, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal;
-la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea, la data de 5.05.2009, a infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal;
-la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, la data de 5.05.2009, a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, alin. 4 și alin. 41 Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal,
infracțiuni comise în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
Constată că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr.1473/16.04.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă la 12.05.2009, și în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 284/31.01.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la 11.02.2008, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, suspendare condiționată anulată prin sentința penală nr. 1473/16.04.2009 a Judecătoriei Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 85 alin. 1 Cod penal dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de un an închisoare stabilită pentru inculpatul Z. V. prin sentința penală nr.1473/16.04.2009 a Judecătoriei Iași, iar în temeiul prevederilor art. 85 alin. 1 Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire și la Decizia în Interesul Legii nr. XLII/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contopește pedeapsa rezultantă de un an închisoare cu pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 9 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru inculpatul Z. V. fiind de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul și în condițiile art. 71 Cod penal, aplică inculpatului Z. V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5, ale art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art. 998-999 din Codul civil anterior și ale dispozițiilor art. 41 alin. 1 și art. 43 din Legea nr. 136/1995, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. A., cu domiciliul în mun. Iași, ., jud. Iași, și obligă pe asigurătorul S.C. Omniasig V. I. G. S.A., cu sediul în mun. București, ., corp B, sector 1, jud. I., să achite părții civile suma de_,41 de lei, cu titlul de daune materiale, precum și suma de 60 000 de lei, cu titlul de daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5, ale art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art. 998-999 din Codul civil anterior și ale dispozițiilor art. 41 alin. 1 și art. 43 din Legea nr. 136/1995, admite acțiunile civile formulate de părțile civile unități medicale și obligă pe asigurătorul S.C. Omniasig V. I. G. S.A. să achite Spitalului C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași, cu titlul de daune materiale, suma de 88,24 de lei, iar Serviciului Județean de Ambulanță Iași, cu același titlu, suma de 578 de lei, reprezentând contravaloarea tratamentului medical, respectiv a transportului asigurat părții vătămate I. A..
În temeiul prevederilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul Z. V. să achite, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 1500 de lei, incluzând suma de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății, potrivit delegației nr. 3404/4.05.2011, care va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 1 Cod procedură penală și ale art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe asigurătorul S.C. Omniasig V. I. G. S.A. să achite părții civile I. A., cu titlul de cheltuieli de judecată, suma de 1700 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, potrivit chitanțelor nr. 208/2009, nr. 52, nr. 54 și nr. 57/2011 și nr. 61/2012.”
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul zilei de 5.05.2009, care avea permisul de conducere anulat, a consumat băuturi alcoolice în mod repetat, potrivit propriilor declarații 500 ml de bere și 500 ml de vin, 2 litri de bere, apoi alți doi litri de bere, ajungând în stare avansată de ebrietate. Inculpatul lucra ca șofer la firma ., administrată de C. V., căruia nu i-a adus la cunoștință că nu mai avea dreptul de a conduce, în acest fel având acces la autoutilitara Peugeot Expert cu nr. de înmatriculare_, achiziționată în leasing.
Spre seară, împreună cu martorii T. C. și I. D., aflați și ei în stare de ebrietate, cu care fusese la pescuit, inculpatul a plecat din zona L. Cetățuii spre Iași, aflându-se la volanul autoturismului, În jurul orei 20,20, inculpatul conducea autovehiculul Peugeot prin satul Valea Adîncă, pe drumul județean DJ24, spre ., și din cauza stării avansate de ebrietate a pătruns pe acostamentul din partea dreaptă a carosabilului, pe sensul spre Iași, lovind cu partea dreapta față a mașinii pe partea vătămată I. A., care se deplasa regulamentar către Horpaz, având asupra sa un rucsac cu un laptop. Victima a fost proiectată prin aer într-o mașină parcată în apropiere, căzând apoi pe spațiul verde de lângă aceasta, unde trecătorii și unii dintre șoferii ce treceau pe acolo i-au acordat primul ajutor.
Martorul G. A., care conducea un taxi chiar în spatele autovehiculului condus de inculpat, a observat că, deși accidentase o persoană, acesta nu dădea semne că ar vrea să oprească, ci chiar a accelerat spre Iași, astfel încât a pornit în urmărirea lui,atenționându-l insistent cu semnale luminoase și sonore,la un moment dat circulând paralel cu autoutilitara, pentru a-l determina pe inculpat să oprească. În cele din urmă, inculpatul a oprit abia în zona Centrului Expozițional M., la scurt timp sosind la fața locului și un echipaj al poliției rutiere, inculpatul manifestându-se violent atât față de polițiști, cât și de martorii care l-au reținut până la sosirea acestora.
Z. V. a fost testat cu aparatul etilotest la ora 20,52, reieșind o concentrație de alcool în aerul expirat de 1,45mg/l, după care a fost condus la S. C. de Urgențe P.. Dr. N. O. Iași pentru recoltarea probelor biologice, reieșind că la ora 21,25 avea o alcoolemie de 2,45 g/l, iar la ora 22,25 2,25 g/l.
Potrivit certificatului medico-legal nr._/20.05.2009 emis de IML Iași, I. A. a prezentat fractură triplă de mandibulă, fractură perete lateral sinus maxilar bilateral, cu expulzii dentare 11, 12, 13, 14, 15, 21, 22, 23, 24, 25 și 41, a prezentat de asemenea excoriații, echimoze,plăgi contuze, leziunile putându-se produce prin lovire urmată de cădere în cadrul unui accident rutier și necesitând pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă mai sus rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul celor două faze ale procesului penal, inculpatul recunoscând, de altfel, în declarația dată la ultimul termen de judecată, comiterea infracțiunilor pentru care este judecat, cu excepția părăsirii locului accidentului, susținând că era atât de beat încât nu și-a dat seama că lovise pe cineva și că nu intenționase să se sustragă răspunderii penale prin fuga de la locul evenimentului rutier. Susținerile sale sunt însă infirmate de declarațiile martorului G., cel care a pornit în urmărirea inculpatului și i-a făcut semn în mod repetat să oprească, cu farurile, cu claxoanele și chiar circulând paralel cu acesta, inculpatul oprind după aproape un kilometru, lângă ., după ce, în primă fază, accelerase, precum și de declarația martorului I., care a discutat cu inculpatul după două-trei zile, acesta spunându-i că nu oprise din frică. De asemenea, modul în care inculpatul explică de ce nu și-a dat seama că a lovit pe cineva sunt neplauzibile, având în vedere împrejurarea că era totuși suficient de conștient cât să conducă autovehiculul, că a accelerat după accident și ținând seama de avariile suferite de autoturism.
În drept, faptele inculpatului Z. V. care, deși avea exercițiul dreptului de a conduce autovehiculul suspendat urmare a unor infracțiuni mai vechi de conducere în stare de ebrietate, la data de 5.05.2009, a condus pe drumul județean DJ248, din L. Cetățuii spre mun. Iași autovehiculul Peugeot cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică mult peste limită, probele biologice atestând o alcoolemie de 2,45‰, respectiv de 2,25‰, în aceste condiții cauzând,din culpă, un accident rutier în care i-a provocat părții vătămate I. A., care se deplasa regulamentar pe acostament, leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, după care, cu intenție, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fiind oprit de un alt participant la trafic, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, alin. 4 și alin. 41 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal cu privire la primele trei infracțiuni, respectiv a dispozițiilor art. 40 alin. 1 Cod penal cu privire la vătămarea corporală din culpă.
În acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală din culpă pentru care inculpatul Z. V. a fost trimis în judecată, prin reținerea, în locul prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, a dispozițiilor art. 40 alin. 1 Cod penal, nefiind îndeplinită una din condițiile prevăzute de lege pentru a se reține recidiva, anume comiterea din nou a unei infracțiuni, cu intenție.
Pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța îi va aplica inculpatului Z. V. pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora va ține cont atât de datele privind fiecare faptă în parte,cât și de circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, instanța va avea în vedere valoarea deosebit de ridicată a alcoolemiei inculpatului în momentul producerii accidentului, nonșalanța cu care acesta se referă că comiterea infracțiunii de conducere în stare de ebrietate, raportându-se la accident ca la un eveniment nefericit în lipsa căruia ar fi condus în continuare fără a avea nimeni probleme, instanța formându-și convingerea că șofatul în stare de ebrietate este o activitate obișnuită pentru inculpat. Instanța va ține cont de insistența cu care inculpatul și-a continuat deplasarea după comiterea accidentului, deși era urmărit și i se cerea să oprească, de atitudinea sa procesuală nesinceră în această privință, precum și de împrejurarea că a devenit violent atunci când a fost nevoit să oprească.
Instanța va avea în vedere și împrejurarea că starea de recidivă postcondamnatorie este generată de condamnarea sa anterioară, prin sentința penală nr. 284/31.01.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la 11.02.2008, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, suspendare condiționată anulată prin sentința penală nr. 1473/16.04.2009 a Judecătoriei Iași, prin care a fost condamnat pentru o altă infracțiune prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Inculpatul este certat cu regulile care protejează siguranța circulației pe drumurile publice, vădind inconștiență, perseverență infracțională și un absolut dispreț față de prevederile legii penale, precum și față de consecințele unor astfel de fapte atât față de alte persoane, cât și față de el însuși,nefiind interesat nici măcar de iminența revocării suspendării condiționate.
În ceea ce privește vătămarea corporală din culpă, instanța va ține cont de gravitatea și natura leziunilor suferite de partea vătămată, incluzând expulzia a 11 dinți și fractură triplă de maxilar, intervalul de timp necesar pentru refacerea părții vătămate, de împrejurarea că numai norocul a făcut ca victima să rămână în viață, precum și de starea inculpatului în momentul în care a produs accidentul și de comportarea sau ulterioară. Chiar dacă este vorba de o infracțiune săvârșită din culpă, instanța consideră că inculpatul putea și trebuia să prevadă producerea unui asemenea accident în momentul în care, cu o indiferență aproape criminală, s-a urcat la volan în starea în care se afla.
Ținând cont de periculozitatea socială deosebită a inculpatului și de perseverența infracțională dezarmantă a inculpatului, de gravitatea faptelor și a urmărilor acestora, dar și de modul relaxat în care Z. V. se raportează la infracțiunile pentru care este judecat, apreciind că, probabil, în lipsa acestui accident, inculpatul ar mai fi condus în stare de ebrietate și cu permisul suspendat și cu alte ocazii, instanța îi va aplica inculpatului,pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni, pedepse situate semnificativ peste minimul special.
Instanța va constata că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite de inculpatul Z. V. în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr.1473/16.04.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă la 12.05.2009, și în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 284/31.01.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la 11.02.2008, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, suspendare condiționată anulată prin sentința penală nr. 1473/16.04.2009 a Judecătoriei Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 85 alin. 1 Cod penal instanța va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de un an închisoare stabilită pentru inculpatul Z. V. prin sentința penală nr.1473/16.04.2009 a Judecătoriei Iași, iar în temeiul prevederilor art. 85 alin. 1 Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire și la Decizia în Interesul Legii nr. XLII/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, va contopi pedeapsa rezultantă de un an închisoare cu pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 3 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 9 luni închisoare, necesar pentru a asigura o sancționare efectivă a perseverenței infracționale deosebite a inculpatului în comiterea de infracțiuni de aceeași natură, care pun în pericol grav siguranța celorlalți participanți la trafic.
În temeiul prevederilor art. 71 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor avute în vedere de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, și anume dreptul de a alege și de a fi ales în autorități publice ori în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, apreciind că modul și împrejurările în care au fost comise faptele deduse judecății, atitudinea inculpatului față de respectarea legii și a siguranței celorlalți participanți la trafic, indiferența față de măsurile luate de autorități pentru a preveni urcarea sala volan și față de condamnările anterioare determină în privința sa o nedemnitate în a exercita aceste drepturi, inclusiv dreptul de a vota, care implică un minim de responsabilitate morală și cetățenească, adeziune la regulile și valorile societății, respectul pentru autorități și modul de funcționare a statului.
În temeiul dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5, ale art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art. 998-999 din Codul civil anterior și ale dispozițiilor art. 41 alin. 1 și art. 43 din Legea nr. 136/1995, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. A., cu domiciliul în mun. Iași, ., jud. Iași, și îl va obliga pe asigurătorul S.C. Omniasig V. I. G. S.A., cu sediul în mun. București, ., corp B, sector 1, jud. I., să achite părții civile suma de_,41 de lei, cu titlul de daune materiale, precum și suma de 60 000 de lei, cu titlul de daune morale.
În acest sens, instanța constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de_ de lei daune materiale și_ daune morale. În ceea ce privește daunele materiale, instanța constată că doar o parte din prejudiciul material invocat a fost dovedit, în acest sens având în vedere înscrisurile de la filele 36-42 și 102-103, cu mențiunea că, în ceea ce privește devizul de estimare a contravalorii lucrărilor dentare, instanța nu a avut în vedere decât prejudiciul care, fiind viitor, poate fi considerat cert, neluând astfel în considerare valoarea estimată a lucrărilor conjuncte la care, astfel cum rezultă chiar din deviz, nu se poate spune cu precizie dacă va fi nevoie a se apela.
În ceea ce privește daunele morale, instanța apreciază că, față de natura leziunilor, care au provocat pe lângă inconveniente de tip funcțional și suferințe fizice, și un grav prejudiciu de imagine părții civile, față de durata în timp a urmărilor accidentului, ținând cont în același timp de necesitatea ca dezdăunarea prejudiciului de natură morală să nu lase loc îmbogățirii fără justă cauză, suma globală de_ de lei este echitabilă.
În temeiul dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5, ale art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art. 998-999 din Codul civil anterior și ale dispozițiilor art. 41 alin. 1 și art. 43 din Legea nr. 136/1995, instanța va admite acțiunile civile formulate de părțile civile unități medicale și obligă pe asigurătorul S.C. Omniasig V. I. G. S.A. să achite Spitalului C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași, cu titlul de daune materiale, suma de 88,24 de lei, iar Serviciului Județean de Ambulanță Iași, cu același titlu, suma de 578 de lei, reprezentând contravaloarea tratamentului medical, respectiv a transportului asigurat părții vătămate I. A..
În temeiul prevederilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța îl va obliga pe inculpatul Z. V. să achite, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 1500 de lei, incluzând suma de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății, potrivit delegației nr. 3404/4.05.2011, care va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 1 Cod procedură penală și ale art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 instanța îl va obliga pe asigurătorul S.C. Omniasig V. I. G. S.A. să achite părții civile I. A., cu titlul de cheltuieli de judecată, suma de 1700 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, potrivit chitanțelor nr. 208/2009, nr. 52, nr. 54 și nr. 57/2011 și nr. 61/2012.”
Împotriva sentinței penale au declarat recurs inculpatul Z. V. și asiguratorul S.C. Omniasig V. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul inculpatului se critică sentința penală sub aspectul laturii penale și a laturii civile a cauzei. Se motivează că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și solicită achitarea pentru această infracțiune pe temei că nu a fost săvârșită cu intenție. Susține că nu și-a dat seama că a acroșat pe victimă, întrucât era seară și se afla sub influența alcoolului, victima fiind proiectată pe spațiul verde. La o distanță relativ mică când a fost atenționat de taximetristul care a folosit semnalizarea sonoră și luminoasă a oprit și atunci a aflat despre accident.
Chiar dacă ar fi fost vinovat pedeapsa pentru această infracțiune este excesiv de mare.
Pedepsele aplicate nu au fost just individualizate, instanța de fond reținând doar elemente legate de circumstanțe agravante fără a da vreo relevanță unor împrejurări și atitudini ce ar fi putut constitui circumstanțe atenuante.
Mai mult, pentru infracțiunea de vătămare corporală comisă din culpă deși, formal, nu se reține recidiva, instanța l-a tratat pe inculpat ca și cum ar fi recidivist și ca și cum ar fi comis fapta intenționat prin aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege. Pentru această infracțiune solicită reducerea pedepsei.
Instanța nu a reținut că inculpatul a recunoscut faptele, că are familie, are copii majori care au urmat studii superioare, elemente care ar duce la reducerea pedepselor.
Pedepsele aplicate sunt prea severe și în plus s-a aplicat și un spor . Solicită reevaluarea criteriilor ce trebuie avute în vedere la individualizare, nu numai cele agravante dar și circumstanțele personale și forma vinovăției (culpa la vătămare corporală) și aplicarea unor pedepse mai blânde și nu excesiv de severe. Solicită reducerea sporului de pedeapsă aplicat.
În ce privește soluționarea acțiunii civile, instanța de fond a acordat daune morale și materiale escesiv de mari fără o motivație corespunzătoare. Jurisprudența instanțelor este în sensul acordării unor daune de 6,7 ori mai mici pentru infracțiuni intenționate. În ce privește reparațiile estetice acestea pot fi realizate cu cheltuieli mai mici.
În recursul său, asiguratorul S.C. Omniasig V. SA solicită reducerea cuantumului daunelor morale și materiale, în urma analizării probatoriului administrat.
Solicită ca inculpatul să fie obligat la plata despăgubirilor materiale și morale, iar hotărârea instanței este opozabilă asiguratorului de răspundere civilă, întrucât solidaritatea pasivă nu se prezumă ci trebuie prevăzută expres.
Sunt aplicabile dispozițiile art. 54 alin. 1 și 57 din Legea nr. 136/1995 precum și decizia în interesul legii nr. 1/2005 a Î.C.C.J. în sensul obligării inculpatului la plata despăgubirilor.
În ce privește cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond, aceste despăgubiri trebuie să aibă efecte strict compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru victime. Cuantumul daunelor morale trebuie să se raporteze și la situația economică a celui care le solicită, pentru a nu constitui o îmbogățire fără just temei.
Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea de vătămare corporală din culpă și nu cu intenție se impune reducerea cuantumului daunelor morale. Suma de_ ron excede principiului unei juste despăgubiri, fiind excesivă și disproporționată cu prejudiciul cauzat.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Faptele și vinovăția inculpatului sunt dovedite prin probele cauzei dincolo de orice dubiu. Încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică.
În timp ce inculpatul conducea pe drumurile publice autoturismul cu permisul de conducere anulat și cu îmbibație alcoolică de 2,45, 2,25 g/l a pătruns pe acostamentul din partea dreaptă a carosabilului, pe sensul spre Iași, lovind cu partea dreaptă față a mașinii pe partea vătămată I. A. care se deplasa regulamentar către Horpaz, având asupra sa un rucsac cu un laptop și a fost proiectat în aer într-o mașină parcată în apropiere căzând apoi pe spațiul verde lângă aceasta, iar inculpatul a condus în continuare, fără a da semne că ar vrea să oprească, accelerând spre Iași, un taximetrist, martor în cauză, fiind cel care l-a urmărit, atenționându-l prin semnale luminoase și sonore, circulând paralel cu autoutilitara pentru a-l determina pe inculpat să oprească. În cele din urmă, inculpatul a oprit în zona Centrului Expozițional M. din Iași.
Inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, săvârșind cu intenție directă această infracțiune. Starea de ebrietate și faptul că era seară nu sunt elemente care să lipsească acțiunea inculpatului de elementul subiectiv al intenției în comiterea infracțiunii, modalitatea de comitere a faptei dovedind intenția în săvârșirea faptei cu atât mai mult cu cât inculpatul a condus autoturismul cu alcoolemie în sânge peste limita legală prin această acțiune săvârșind și o altă infracțiune, respectiv infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2005.
Apărările inculpatului că nu și-a dat seama că a lovit partea vătămată cu autoturismul nu sunt plauzibile având în vedere că după accident a părăsit locul accidentului accelerând și ținând seama și de avariile suferite de autoturism.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/202 cu intenție, iar soluția de condamnare este legală.
Inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză la data de 5 mai 2009 în concurs cu infracțiunile prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 1473/16 aprilie 2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă la 12 mai 2009, și în stare de recidivă postcondamnatorie și respectiv pluritate intermediară pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, alin. 4 și alin. 4 ind. 1 C.pen. raportat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 284/31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 12 februarie 2008,pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv în termenul de încercare al suspendării condiționată, suspendare care a fost anulată prin sentința penală nr. 1473/16 aprilie 2009 a Judecătoriei Iași.
În procesul individualizării pedepselor, în considerarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, a scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret a infracțiunilor comise, modalitățile de săvârșire, consecințele produse, nivelul ridicat al alcoolemiei, gravitatea și natura leziunilor produse părții vătămate, perseverența infracțională a inculpatului, starea de recidivă, numărul infracțiunilor comise precum și faptul că toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, fie în concurs fie cele care constituie prim termen al recidivei, sunt infracțiuni de aceeași natură cu infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză, infracțiuni la regimul rutier, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, situație care dovedește persistența infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni și periculozitate socială a inculpatului. Pedepsele sunt stabilite, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, la nivel mediu și nu sunt îndreptate spre maximul special de pedeapsă astfel cum se invocă, iar Curtea constată că sunt proporționale cu faptele și persoana inculpatului.
Conduita procesuală de recunoaștere a faptelor, statutul său social, căsătorit cu copii majori, sunt elemente de circumstanțiere care au o anumită pondere în procesul individualizării prin coroborare cu celelalte criterii de individualizare analizate și prevăzute de lege dar care nu pot conduce la reducerea pedepselor stabilite de instanța de fond, nivelul stabilit al răspunderii penale fiind proporțional cu faptele și persoana inculpatului prin considerarea inclusiv al acestor împrejurări ce țin de persoana inculpatului.
P. infracțiunea de vătămare corporală din culpă, comisă de inculpat în formă calificată, în cadrul limitelor legale de pedeapsă, de la 1 an la 5 ani închisoare, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei la nivelul de 3 ani închisoare luând în considerare gravitatea și natura leziunilor suferite de partea vătămată incluzând expulzia a 11 dinți și . triplă de maxilar, care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, starea inculpatului în momentul în care a produs accidentul, respectiv starea de ebrietate care este un element al laturii obiective a infracțiunii ce califică conținutul de bază și implicit agravează răspunderea penală prim limitele de pedeapsă pe care legea le prevede, precum și forma de vinovăție cu care a săvârșit infracțiunea respectiv culpa.
Instanța de fond nu a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă și nu a dat eficiență acestei forme de agravare a răspunderii penale, dar infracțiunea a fost comisă în cadrul unei plurități infracționale și anume pluritatea intermediară prev. de art. 40 C.pen. Sporul de pedeapsă aplicat este legal, rezultat al aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni și este întemeiat.
Cu privire la modul de soluționare al laturii civile, criticile formulate în ambele recursuri sunt nefondate.
Despăgubirile materiale au fost acordate în cuantumul dovedit în cauză cu înscrisuri, în cuantum de_,41 lei în care se include valoarea devizului de estimare a c/valorii lucrărilor dentare prejudiciu cert, fără luarea în considerare a valorii estimate a lucrărilor conjuncte la care, conform devizului, nu este cert dacă va fi nevoie a se apela. Peste valoarea lucrărilor dentare estimate prin deviz, critica incluzând aprecierea subiectivă că prejudiciul estetic produs poate fi reparat cu succes cu cheltuieli mai mici este irelevantă.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, de_ lei, instanța de fond a avut în vedere ca și criterii, natura leziunilor produse, durata îngrijirilor medicale pentru recuperarea sănătății, leziunile produse prin accidentul de circulație comis de inculpat, respectiv prin vătămarea corporală din culpă a părții vătămate, au provocat inconveniente de tip funcțional și suferințe fizice și psihice determinate de vătămarea produsă.
Despăgubirile morale nu constituie măsura prejudiciului moral suferit ci posibilitatea de a-l atenua. La stabilirea întinderii despăgubirilor se au în vedere criterii referitoare la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, importanța lui, durata consecințelor vătămătoare, intensitatea suferințelor fizice și psihice, Curtea având în vedere și lipsa culpei părții vătămate în nexul cauzal.
Suma stabilită de instanța de fond cuantificată la_ lei constituie o justă și integrală reparare a prejudiciului moral suferit, raportat acestor criterii, existând proporționalitate între despăgubirea acordată și prejudiciul efectiv produs, și nu constituie îmbogățire fără justă cauză pentru partea vătămată.
Este irelevant și fără efect juridic în stabilirea despăgubirilor morale, condiția și starea material financiară a părții vătămate și nu constituie criteriu în evaluarea acestora.
Critica formulată de asiguratorul recurent, în sensul că inculpatul trebuia obligat la plata despăgubirilor civile către partea vătămată și nu asiguratorul, este nefondată.
Răspunderea civilă a asiguratorului este reglementată de dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitate de parte responsabilă civilmente, iar în cazul asigurărilor de răspundere civilă societățile de asigurare au obligația despăgubirii persoanelor păgubite în limitele stabilite de contract sau lege, odată cu producerea cazului asigurat, plata despăgubirilor făcându-se în temeiul contractului.
Este invocată decizia în interesul legii nr. 1/28 martie 2005 a Î.C.C.J., însă prin această decizie s-a statuat că societatea de asigurare în procesul penal are calitatea de asigurator, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct, fiind statuat prin decizie și caracterul limitat derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziției sale calității de parte responsabilă civilmente.
În cauză societatea de asigurare a fost citată în calitate de asigurator și a fost obligată la plata despăgubirilor civile către partea vătămată și părți civile.
Nu a fost obligată în solidar cu inculpatul, orice critică privind solidaritatea pasivă excede dispozițiilor instanței și nu va fi examinată.
Conform art. 54 alin. 1 din lege, drepturile persoanei păgubite prin accidente produse se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, iar potrivit art. 55 alin. 1 din lege, despăgubirile se plătesc de asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Conform art. 54 alin. 1 din lege, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49 iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească drepturile persoanei păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia.
Conform art. 50 din lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratorul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Coroborând dispozițiile art. 50 și 54 din Legea nr. 136/2005 rezultă că asiguratorul de răspundere civilă va acorda persoanelor prejudiciate despăgubiri persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.
Așadar, Legea nr. 136/1995, modificată, stabilește expres că asiguratorii răspund pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente, asiguratorul fiind ținut răspunzător direct și personal de prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, respectiv prin accidentul de circulație produs de inculpat circumscris infracțiunii de vătămare corporală din culpă, fapta cauzatoare de prejudiciu.
În speță, partea vătămată s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul și asiguratorul în solidar, instanța hotărând în mod legal obligarea asiguratorului RCA la plata despăgubirilor civile materiale și morale, tuturor părților civile constituite în cauză, având calitatea de terțe persoane păgubite prin accident de vehicule, conform art. 49 din Legea nr. 136/1995.
Art. 57 din Legea 136/1995 invocat în recurs este în prezent abrogat.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpat și asigurator împotriva sentinței penale nr. 490 din 17.02.2012 a Judecătoriei Iași, care va fi menținută.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. pr. pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul Z. V. și asigurătorul de răspundere civlă . împotriva sentinței penale nr.490 din 17.02.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent și asigurătorul recurent să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare fiecare.
Definitivă.
Pronunțată de ședință publică, azi, 29.06.2012.
Pt. Președinte Judecător Judecător
C. I. E. J. T. O. M. A. G.
aflat în C.O., semnează
președintele instanței
Pt. Grefier
R. E.
aflat în C.O., semnează
primul grefier
Red. J.T.
Tehnored. A.C.
2 ex/16.08.2012
Judecătoria Iași:
Jud. M. M. A.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 796/2012. Curtea... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
