Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 181/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 181/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 181
Ședința publică din data de 29.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. G. T.
JUDECĂTOR – M. M.
Grefier – R. C. L.
Pe rol se află pronunțarea asupra examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul P. I. împotriva Deciziei penale nr. 79 din 09.02.2015 pronunțate de C. de A. Iași în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la dezbateri participând procuror D. E. L. de la P. de pe lângă C. de A. Iași, când în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, C. a stabilit pronunțarea pentru astăzi, 29.02.2016.
C. DE A.
Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 431 Cod procedură penală, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori la data de 12.06.2015, condamnatul P. I. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 79 din 09.02.2015 pronunțate de C. de A. Iași în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, P. I., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, prin apărător ales, a arătat că în fapt, a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 270 alin.3 cu ref. la art. 274 din L. 86/2006 modif., cuantum suficient în opinia primei instanțe pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și de exemplaritate ale pedepselor.
În baza art.66 alin. l lit.a, b Noul Cod Penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În rejudecare, C. a înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpatului P. I. în solidar cu inculpatul F. V. (condamnat prin sentința penală nr.54/27 martie 2014 a Judecătoriei Huși pronunțată în dosar penal nr._ ) la plata sumei de 988.876 lei cu titul de pretenții civile, cu achitarea accesoriilor aferente, ce vor fi calculate de la data săvârșirii faptei până la data plății, potrivit disp. art. 120 și art. 1201 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel îl obligă pe inculpatul P. I. să plătească Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția R. Vamală Iași daune materiale în sumă de_,30 lei.
Se constată de către instanța de judecată că această obligație este solidară cu obligația stabilită în sarcina numitului F. V. prin sentința penală nr. 54/27.03.2014 a Judecătoriei Huși, definitivă prin decizia nr. 278/22.05.2014 a Curții de A. Iași.
Din materialul probator reiese faptul că la data de 20.12.2013, un echipaj al Poliției de Frontieră din cadrul S.P.F. Huși, aflându-se în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu pe raza localității Drânceni, au observat intrând în curtea locuinței inculpatului F. V., o autoutilitară de culoare albă, care venea dinspre Iași, având farurile stinse. Motivat de faptul că, zona era supravegheată s-a constatat că în curtea inculpatului F. V., mai multe persoane încărcau în autoutilitară, colete voluminoase.
La data de 20.12.2013 au fost începute cercetările penale împotriva numitului F. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă iar în data de 21.12.2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lui, sub aspectul săvâșirii infracțiunii de contrabandă calificată, faptă prev. și ped. de art. 270 al.3 cu ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modif.
Ulterior, la data de 07.01.2014, au fost extinse cercetările și cu privire la numiții H. V. și P. I., cetățeni moldoveni care se presupunea că au comis împreună cu inculpatul F. V., actele de contrabandă la datele susmenționate, fiind începută urmărirea penală împotriva acestora.
Astfel, s-a solicitat instanței de judecată mandate de percheziție, iar în timpul desfășurării acestei activități, s-a depistat în curte autoutilitara marca FORD TRANZIT cu nr. de înmatriculare_, în interior aflându-se un nr. de 25 colete învelite în folie neagră. S-a stabilit că, în coletele respective se aflau țigări de provenință Republica M. marca PLUGARUL și conțineau un nr. De 31.250 pachete.
Din declarațiile inculpatului F. V. s-a reținut faptul că, în desfășurarea activității de contrabandă el doar punea la dispoziție imobilul său și asigura paza pe timpul încărcării coletelor de țigări, însă țigările erau aduse în curtea lui, fiind trecute peste râul Prut, noaptea, în mod ilegal de alte persoane, după care erau preluate de un cetățean moldovean pe nume V. și un alt cetățean moldovean care avea calitatea de șofer al autoutilitarei.
Ca urmare a acestor informații, pe baza bonurilor de carburant și a rogvinetelor CNADR descoperite cu ocazia percheziției autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_, s-a stabilit că acest autoturism s-a aflat pe data de 06.12.2013, în stația aparținând S.C.OMW PETROM MARKETING SRL 5 S., din ., mun. Iași, în data de 12.12.2013 s-a aflat în stația LUKOIL România SRL Iași, situată în ., mun. Iași, iar în data de 07.12.2013 s-a aflat în stația OMW PETROM MARKETING SRL R., situată în .. 1, din mun. R..
Pe baza acestor date au fost solicitate celor trei stații de carburant, să pună la dispozție înregistrările. Ulterior, după obținerea unor imagini video surprinse de camerele de supraveghere a stațiilor Peco Lukoil din Iași, Calea Chiținăului nr. 6 în perioada 02-05.12.2013 și 20.12.2013, orele 01.00-05.00, OMW-Pterom din zona S., pentru ziua de 06.12.2013 orele 01.00-02.00 și OMW-Petrom-R., pentru ziua de 17.12.2013 a fost identificat numitul Hritscu V., care era însoțit de P. I., care a fost surprins că se afla printre rafturile magazinelor din stațiile PECO în timp ce cumpăra diverse lucruri.
S-au efectuat apoi verificări la Centrul Comun de Contact G., privind intrările în țară a autoutilitarei marca Ford Tranzit cu nr de înmatriculare_, iar apoi intrările în România singur cu mașina sa, autoutilitara Mercedes în zilele de 06.12.2013, 12.12.2013 și 20.12.2013.
Pentru a arăta și proba implicarea inculpatului P. I. în activitatea de contrabandă de țigări, anchetatorii au modificat ilegal zilele la care s-ar fi produs actele de de contrabandă astfel că la data de 12,10.2013 s-a transformat in 12.12.2013, iar data de 04.12.2013 s-a transformat în data de 06.12.2013, procedând și la ajustarea declarațiilor lui F. V., care în declarația din data de 30.12.2013, rectifică și susține că la data de 12.10.2013 era de fapt 12.12.2013, falsificând în acest mod probatoriile dosarului și răstălmăcind situația de fapt din dosar în defavoarea inculpatului P., cu scopul de a proba ilegal implicarea lui P. I. în faptele penate de care era acuzat. Ulterior însă, la judecata în apel, F. V. a susținut că în realitate data la care s-a efectuat primul act de contrabandă este 12.10.2013.
Raportat la modalitatea ilegală prin care s-a desfășurat mare parte a urmăririi penate în dosar, începând cu punerea sub acuzare a inculpaților F. Beronel, Hrițscu V. și P. I. este evident că și maniera prin care au fost administrate și interpretate aceste probe de către organul de urmărire penală și de procuror este una ilegală, iar aceste probe nu pot sta la baza stabilirii situației de fapt în sensul reținut de către procuror sau de către instanța de fond, neputând exista nici măcar o prezumție de legalitate a acestor acte procedurale și procesuale efectuate.
Mai mult decât atât, i s-a format convingerea faptului că, analizând circumstanțele în care s-a aflat, respectiv legătura de rudenie a inculpatului F. V. care este fratele șefului Poliției de Frontieră din Punctul Vamal Albita, suspectează că declarațiile inculpatului F. V., au fost influențate de polițiștii de frontieră în sensul că P. I. este persoana care conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr de înmatriculate_, astfel fiind implicat în actele de contrabandă deduse judecății.
În depoziția sa, inculpatul P. I., arată că a condus în două rânduri autoutilitare în discuții, la solicitarea lui H. V., din municipiul Iași până în localitatea Drânceni și încă o dată Ia R., însă nu a știut niciodată ce transporta și nu a fost niciodată la locuința inculpatului F. V., pe care nu îl cunoaște.
Un alt motiv pentru care solicită admiterea prezentei contestații este faptul că, toate contradicțiile dintre declarațiile inculpatului P. I. și F. V. nu au fost deloc lămurite nici de către organul de urmărire penală și nici ulterior de către instanța de judecată, motiv pentru care veți constata că au fost mari dubii cu privire la implicarea condamnatului P. I. în comiterea faptelor penale de care este acuzat, dubii care îi profită acestuia întrucât la dosar nu au existat probe certe care să susțină vinovăția acestuia.
Inculpatul P. I. nu a transportat cantitatea de 87.500 pachete de țigări, nu a fost prins în flagrant săvârșind această faptă, nu i-au fost descoperite amprente pe mașină sau coletele cu țigări, motiv pentru care o declarație obținută pe căi ilegale de acuzare, prin influențarea inculpatului F. V. nu pot constitui acele probatorii credibile care să convingă o instanță obiectivă că acesta ar fi fost vinovat de acuzațiile care i-au fost aduse.
Pe parcursul urmăririi penale ofițerii de poliție care aveau obligația să obțină probe certe și legale nu au făcut nici un fel de demersuri în acest sens pentru a demonstra săvârșirea infracșiunii de contrabandă.
Mai mult decât atât nu au fost identificați alți martori care să aibă o poziție neutră și să declare într-un mod corect și obiectiv cum s-au petrecut faptele, dacă acestea au fost săvârșite, nu s-a făcut o audiere prin comisie rogatorie a numitului Hrițscu V. aflat în R. M., nu au fost identificate alte persoane implicate în activitate de contrabandă, rețeaua de distribuție a mărfurilor ilegale și nu s-a efectuat o cercetare la fața locului corectă și completă prin prelevare de urme de impresiuni papilare din exteriorul și interiorul autoutilitarei marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, pe coletele de țigări, în vederea identificării persoanelor care au fost implicate în activități ilegale.
Din toate cele expuse anterior reiese faptul că au fost încălcate drepturi fundamentale de care trebuie să beneficieze fiecare cetățean al statului român ART. 6 Dreptul la un proces echitabil- ( Convenția Europeană a Drepturilor Omului )- acest drept constituie una din componentele principiului asigurării preeminenței dreptului într-o societate democratică. După cum a arătat C., statele semnatare ale Convenției au decis să ia toate măsurile necesare pentru apărarea efectivă a unor drepturi enunțate de Declarația Universală a Drepturilor Omului" datorită atașamentului lor sincer la principiul preeminenței dreptului".
Aceste măsuri semnifică organizare unei bune administrări a justiției, credibilă, sigură, imparțială și independentă pentru cei ce ajung în fața insituțiilor judiciare.
În același timp precizează și faptul că prin Ordonanța de declinare din 22.01.2015 pronunțată în dosarul 750/P/2014 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de acest condamnat către Direcția Națională Anticorupție, cauza fiind in cercetare.
În același timp, dreptul la un proces echitabil este o componentă esențială a altui principiu fundamental care rezultă din dispozițiile Convenției puse în aplicare în jurisprudența organelor sale, anume acela al afirmării uni ordini publice europene a drepturilor omului.
În cazul acestei ordini publice specifice, statele semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenție să fie concrete și efective și nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art.6 au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la un proces achitabil.
Din acest punct de vedere textul impune statelor o obligație de rezultat ele au latitudinea adoptării, în ordinea juridică internă, a acelor măsuri a acelor măsuri corespunzătoare deci a mijloacelor necesare realizării acestor obligații.
Cazul prevăzut în art. 426 lit. b NCPP este incident când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. Potrivit art. 396 alin. (6) NCPP, încetare a procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin.(l) lit. e) - j) .
Față de aspectele menționate solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
În susținerea contestației în anulare, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie: Ordonanța din 22.01.2015 dată de P. de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr. 750/P/2014 (fila 8), plângerea penală formulată de P. I. adresată procorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 9-13), Decizia penală nr. 79 pronunțată la data de 09.02.2015 de C. de A. Iași în dosar nr._ (filele 14-20) și adresa nr. 133 din 09.06.2015 a Cabinetului de Avocați I. și asociații către D.N.A. București (fila 21).
A fost atașat dosarul de fond nr._ al Curții de A. Iași fiind solicitat de la instanța de fond, Judecătoria Huși.
La termenele de judecată din datele de 22.09.2016 și 23.02.2016 contestatorul P. I. a depus la dosar memorii (filele 46-47, 85-86) prin care și-a manifestat nemulțumirea cu privire la condamnarea sa, la modul în care au fost efectuate urmărirea penală și judecata cauzei.
La termenul de judecată din data de 23.02.2016, a pus în discuția contradictorie a părților admisibilitatea în principiu a cererii de contestației în anulare formulate, contestatorul solicitând a se constata că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune admisibilitatea în principiu a cererii.
Analizând condițiile privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, C. reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 79/09.02.2015 pronunțată de C. de A. Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite apelul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr. 66/04.04.2014 pronunțate de Judecătoriei Huși, pe care o desființează în parte în latură penală și integral în latură civilă.
Rejudecând:
Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului P. I. în solidar cu inculpatul F. V. (condamnat prin sentința penală nr. 54/27 martie 2014 a Judecătoriei Huși pronunțată în dosar penal nr._ ) la plata sumei de 988.876 lei cu titlul de pretenții civile, cu achitarea accesoriilor aferente, ce vor fi calculate de la data săvârșirii faptei până la data plății, potrivit disp. art. 120 și art. 1201 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Obligă pe inculpatul P. I. să plătească Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția R. Vamală Iași daune materiale în sumă de_,30 lei.
Constată că această obligație este solidară cu obligația stabilită în sarcina numitului F. V. prin sentința penală nr. 54/27.03.2014 a Judecătoriei Huși, definitivă prin decizia penală nr. 278/22.05.2014 a Curții de A. Iași.
Restituie inculpatului P. I. un telefon Nokia AE51 Plus IMEI_ cu cartela Orange Republica M. seria_ și un telefon Nokia 105 IMEI_/05/_ cu cartela Orange Republica M. seria_, aflate în păstrarea organului de cercetare penală conform dovezii . nr._ din 21.01.2014 (fila 303 dosar urm. pen.).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Deduce perioada arestului preventiv de la 04.04.2014 la zi.
Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.”
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare condamnatul P. I., pentru motivele prezentate mai sus și cele prezentate în dezbaterile consemnate în încheierea de ședință de la termenul din data de 23.06.2016, invocând cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. b Cod procedură penală.
În drept, C. reține că potrivit dispozițiilor art. 426 Cod procedură penală,împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Soluționarea contestației în anulare, cale extraodinară de atac de retractare, presupune parcurgerea unei prime etape a admisibilității în principiu în cadrul căreia instanța verifică îndeplinirea condițiilor de exercitare a acesteia, potrivit art. 431 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, instanța verifică dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute expres și limitativ în art. 426 Cod procedură penală, dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestație în anulare invocat sau acestea există deja la dosar, dacă hotărârea atacată este definitivă, dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 Cod procedură penală și de către o persoană dintre cele prevăzute în art. 427 Cod procedură penală.
Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul contesator P. I. prin prisma dispozițiilor legale citate, C. reține că deși cererea a fost formulată de către o persoană care a avut calitatea de parte în proces, respectiv inculpat, în limita calității sale procesuale, și cu respectarea termenului prevăzut de lege pentru aceasta, totuși nu a indicat cazul concret de contestație în anulare prev. de art. 426 Cod procedură penală pe care se sprijină cererea sa.
Simplul fapt că este indicat un articol de lege, în speță art. 426 lit. b Cod procedură penală, fără ca între acesta și motivele de fapt prezentate în sprijinul cazului de contestație în anulare invocat să există concordanță, nu este suficient pentru a se concluziona în sensul existenței unui caz de contestație în anulare.
Examinând motivele de fapt concrete prezentate de contestator, prin apărătorul ales, C. constată că este lesne de observat că acestea nu se circumscriu cazului de contestație în anulare menționat mai sus, așa cum nu pot fi încadrate în niciun alt caz de contestație în anulare prevăzut de art. 426 Cod procedură penală.
În fapt, contestatorul își exprimă nemulțumirea față de soluția dată pe fondul cauzei (modul în care s-a desfășurat urmărirea penală și judecata, analiza probatoriului, contradicțiile dintre declarații, etc.), invocând practic apărări de fond pe care avea posibilitatea să le invoce și în concret le-a și invocat în calea de atac ordinară a apelului.
Deși i s-a pus în vedere în mod expres încă de la termenul din data de 22.09.2015 (încheierea de ședință, filele 47-48), să indice care este în concret cazul de încetare a procesului penal pe care îl consideră incident în cauză, dintre cele prev. de art. 16 lit. e – j Cod procedură penală, contestatorul beneficiind de asistența calificată a unui apărător ales, acesta nu a fost în măsură să indice cazul concret, susținând că a avut în vedere dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. e teza a II-a Cod procedură penală, în sensul că „lipsește o altă condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”, respectiv „dacă organele abilitate ale statului ar fi făcut din start o cercetare legală și temeinică, atunci ar fi dus la concluzia că nu există acest prim pas al începerii urmăririi penale, o condiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.”
Rezultă că, condamnatul P. I. confundă aspectele care vizează fondul cauzei și modul în care s-a desfășurat urmărirea penală și judecata în cauza cu privire la care a formulat cererea de contestație în anulare, cu incidența cazului de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. 1 lit. e teza a II-a Cod procedură penală - o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale – condiție de procedibilitateîn procesul penal, de ex. lipsa sesizării din partea unui anumit organ competent, lipsa autorizării prealabile din partea unui organ competent. Aceasta este o condiție exterioară aspectelor de fond și celor generale privind punerea în mișcare a acțiunii penale vizând existența probelor sau indiciilor temeinice că o persoană a săvârșit o infracțiune.
În concret, toate motivele prezentate de contestatorul P. I. vizează fondul cauzei, nemulțumirea sa față de soluția de condamnare dispusă în ceea ce-l privește, aspecte care excedează prezentului cadru procesual.
Prin urmare, nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute cumulativ pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în speța aceea de a fi indicat într-o manieră susceptibilă de verificare a unui caz de contestație în anulare dintre cele prevăzute expres în art. 426 Cod procedură penală, C., în temeiul art. 431 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de contestație în anulare formulată de condamantul contestator P. I., fiul lui T. și M., născut la data de 19.11.1978, aflat în Penitenciarul V., împotriva deciziei penale nr. 79/09.02.2015 pronunțată de C. de A. Iași în dosarul nr._ .
Reținând culpa procesuală a constatorului în formularea prezentei cereri, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, C. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 431 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de contestație în anulare formulată de condamantul contestator P. I., fiul lui T. și M., născut la data de 19.11.1978, aflat în Penitenciarul V., împotriva deciziei penale nr. 79/09.02.2015 pronunțată de C. de A. Iași în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.02.2016.
Președinte Judecător
C.-G. T. M. M.
Grefier
L. R.-C.
Red. și Tehnored. M.M.
2 ex. + 2 ex./14.03.2016
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 207/2016. Curtea de Apel IAŞI | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 98/2012. Curtea... → |
|---|
