Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 62/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 62/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte E. S.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. T. Iași –
procuror M. C.
Decizia nr. 62/2015
Pe rol se află judecarea contestației formulate de către inculpat C. M. C. împotriva încheierii penale din data de 18.05.2015 pronunțate de Tribunalul V. - înlocuire măsură preventivă (art. 242 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator C. M. C., asistat de către apărător desemnat din oficiu, avocat R. C. care substituie pe avocat D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, prezența inculpatului contestator.
Avocat R. C. depune la dosar delegația nr._/27.05.2015 și delegație de substituire.
Instanța procedează la identificarea inculpatului C. M. C. care, interpelat fiind, învederează instanței faptul că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la contestația formulată.
Avocat R. C., pentru inculpat, precizează că motivele ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu se mențin, cercetarea judecătorească putând fi făcută în stare de libertate a inculpatului. De asemenea, precizează că procesul s-a desfășurat în condiții bune, inculpatul nu a influențat în nici un fel probele și că are posibilitatea să-și găsească un loc de muncă că și zidar, meserie ce se desfășoară pe timpul verii. Are familie și un minor în întreținere, motive pentru care solicită instanței admiterea contestației și înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură mai ușoară.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței respingerea contestației formulate împotriva încheierii penale din data de 18.05.2015 pronunțate de Tribunalul V. prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. La acest moment se impune menținerea măsurii arestului preventiv având în vedere temeiurile care au stata la baza luării acestei măsuri, temeiuri care subzistă și în prezent.
Inculpatul C. M. C., în ultim cuvânt, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului său.
Instanța reține cauza spre competenta soluționare.
CURTEA DE APEL,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea penală din data de 18.05.2015 a Tribunalului V., s-a dispus:
„În baza art. 399 alin. 10 Cod de procedură penală raportat la disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP din 13.01.2015 emis de Tribunalul V., formulată de inculpatul C. M.-C., cetățean român, fiul lui N. și G., născut la data de 05.10.1985 în municipiul Bârlad, județul V., CNP_, cu domiciliul în municipiul Bârlad, .. 27, județul V., fără forme legale în ., studii medii – 8 clase, fără loc de muncă, ocupație zidar, divorțat, un copil minor, cunoscut cu antecedente penale, actualmente deținut în P. V., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 4/D/P/2015 din 06.02.2015 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a) Cod penal și condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
In baza art. 275 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe inculpatul C. M. C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.”
Tribunalul V., pentru a se pronunța astfel, a reținut următoarele:
„Asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de inculpatul C. M. C., reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._ 5 din 13.05.2015, inculpatul C. M. C. a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Prezent în instanță, inculpatul a arătat că dorește să fie în libertate, alături de familie, până la soluționarea definitivă a cauzei.
În motivarea scrisă a cererii, s-a arătat că are în întreținere un copil minor, care merge la școală și el era singurul întreținător al familiei, concubina sa fiind casnică.
De asemenea, solicită ca instanța să ia în considerare că a recunoscut în totalitatea fapta săvârșită și nu poate împiedica desfășurarea procesului penal.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de inculpatul C. M. C., este neîntemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 61/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul V., în privința inculpatului C. M. C. s-au dispus, în latură penală, următoarele:
În baza art. 386 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C. M. C. prin rechizitoriul nr. 4/D/P/2015 din 06.02.2015 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. V. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a) Cod penal în complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a) Cod penal.
A fost condamnat inculpatul C. M.-C., cetățean român, fiul lui N. și G., născut la data de 05.10.1985 în municipiul Bârlad, județul V., CNP_, cu domiciliul în municipiul Bârlad, .. 27, județul V., fără forme legale în ., jud. V., actualmente deținut în P. V., studii medii – 8 clase, fără loc de muncă, ocupație zidar, divorțat, un copil minor, cunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Au fost interzise inculpatului C. M.-C. drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului C. M.-C..
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12.01.2015 la zi.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. M.-C. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Împotriva sentința penalei nr. 61/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul V. a exercitat calea de atac a apelului, până la acest moment, inculpatul C. M. C..
Art. 399 alin. 10 Cod de procedură penală stabilește că, după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Cod de procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Din probatoriul administrat până în prezent, nu reiese o diminuare a probelor existente la momentul luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului C. M.-C., fiind de altfel pronunțată o condamnare în primă instanță la pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare.
Luarea măsurii arestării preventive, precum și menținerea acesteia în cursul judecății nu implică pronunțarea asupra fondului procesului, adică și asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ci doar asupra legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate, aspecte care nu înlătură prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură (fapt consacrat atât în practica și literatura de specialitate, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – a se vedea în acest sens și decizia Curții Constituționale nr. 38/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/05.02.2007).
Instanța consideră că și la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe ar prezenta-o lăsarea sa în libertate.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanța constată că acest pericol rezultă din modul și împrejurările în care faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță au fost săvârșite, de natura și gravitatea acestora.
Instanța constată că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție.
Instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, astfel cum este și infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, aspect reliefat și prin limitele de pedeapsă.
Se aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Totodată, gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare aplicată în cauză, sunt generatoare și a unui pericol de sustragere a acestora de la judecată.
Referitor la persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar a acestuia reiese că inculpatul C. M. C. a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat.
Având în vedere și Hotărârea C.E.D.O. "N contra Austriei din 27 iunie 1968", Tribunalul reține că inculpatul nu are un loc de muncă util, existând și din acest punct de vedere riscul ca, aflat în libertate, în lipsa unor mijloace de trai asigurate în mod legal, să săvârșească fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, prin prisma jurisprudenței C.E.D.O., având o vârstă tânără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, de asemenea, liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea judecății, ori să tulbure ordinea publică.
Referitor la durata măsurii arestării preventive în prezenta cauză, Tribunalul arată că, în prezenta cauză, în 3 luni de la momentul arestării preventive a inculpatului a fost efectuată și finalizată urmărirea penală; s-a dispus trimiterea în judecată a patru inculpați; în fața instanței de judecată, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la unul dintre inculpații care a recurs la procedura prevăzută de art. 320 indice 1 din Cod de procedură penală.
Tribunalul consideră că, în prezenta cauză, nu se poate reține așadar depășirea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive raportat la complexitatea acesteia, necesitatea lămuririi tuturor aspectelor de fapt și de drept, în sensul furnizării atât apărării, cât și acuzării a ocaziei de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare, după ce au reflectat asupra existenței sau inexistenței infracțiunii.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească așadar eforturile instanțelor în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal (art. 1 Cod de procedură penală), constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăție sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi contra Franței).
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, instanța reiterează argumentele anterior expuse, în sensul că această tulburare a fost evidentă și certă, în primele faze ale anchetei, și chiar dacă, ca și în jurisprudența C.E.D.O., consideră că o astfel de tulburare nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, apreciază totuși că în cauză, și la acest moment – tocmai din perspectiva elementelor, anterior expuse, ca fiind cele care caracterizează pericolul pentru ordinea publică – această ordine continuă să fie efectiv amenințată.
Toate argumentele arătate anterior conduc așadar la concluzia că, în cauză, nu sunt elemente suficiente pentru a conchide că înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar ar fi oportună la acest moment și ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică și că punerea în libertate a inculpatului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu ar provoca o reală tulburarea a ordinii și liniștii publice.
Tribunalul constată și că buna desfășurare a procesului penal poate fi compromisă, urmând a se desfășura judecata în calea de atac a apelului.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 399 alin. 10 Cod de procedură penală raportat la disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP din 13.01.2015 emis de Tribunalul V., formulată de inculpatul C. M.-C., condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Constatând culpa procesuală, în baza art. 275 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe inculpatul C. M. C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.”
În termenul legal, încheierea de ședință a fost contestată de inculpatul C. M. C. solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv raportat la circumstanțele personale, familia are nevoie de prezența sa pentru a asigura cele necesare, inculpatul putând lucra în perioada de vară.
Curtea a analizat contestația formulată raportat la actele și lucrările dosarului, reținând:
Prin sentința penală nr. 61/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul V., a fost condamnat inculpatul C. M.-C., la pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Instanța de apel a Tribunalului V. a analizat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, reținând că gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare aplicată în cauză, sunt generatoare și a unui pericol de sustragere a acestora de la judecată.
Referitor la persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar a acestuia reiese că inculpatul C. M. C. a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat.
S-a mai reținut de Tribunalul V. că nu sunt elemente suficiente pentru a conchide că înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar ar fi oportună la acest moment și ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică și că punerea în libertate a inculpatului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu ar provoca o reală tulburarea a ordinii și liniștii publice.
Instanța de control judiciar a analizat susținerile contestatorului prin avocatul din oficiu, în strictă raportare la cerințele art. 242 Cod procedură penală în referire la art. 202 Cod procedură penală.
Dispozițiile art. 242 alin. 1, 2 Cod procedură penală prevăd:
„(1) Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
(2) Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală prevăd: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Din evaluarea probatoriului administrat până la acest moment, Curtea reține, pe de o parte, că natura infracțiunii pentru care este judecat inculpatul este foarte gravă, iar pe de altă parte, în prezenta cauză, în 3 luni de la momentul arestării preventive a inculpatului a fost efectuată și finalizată urmărirea penală, s-a dispus trimiterea în judecată a patru inculpați, iar în fața instanței de judecată, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la unul dintre inculpații care a recurs la procedura prevăzută de art. 320 indice 1 din Cod de procedură penală; încât nu se poate reține așadar depășirea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive raportat la complexitatea acesteia, necesitatea lămuririi tuturor aspectelor de fapt și de drept, în sensul furnizării atât apărării, cât și acuzării a ocaziei de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare, după ce au reflectat asupra existenței sau inexistenței infracțiunii.
Susținerile inculpatului sunt veridice, însă sunt aspecte de circumstanțe personale și nu pot justifica arbitrar înlocuirea măsurii arestului preventiv și nici nu pot constitui suficiente garanții pentru derularea procesului penal în bune condiții ori pentru ca inculpatul, aflat în stare de libertate, să nu itereze comportamentul infracțional pentru care este judecat.
Probele administrate demonstrează, în continuare, subzistența temeiurilor ce au impus menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului, iar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție.
Prin prisma considerentelor expuse, va fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul C. M. C..
Văzând dispozițiile art. 275 Cod procedură penală, va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, incluzând și onorariul avocatului din oficiu de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul-contestator C. M. C., fiul lui N. și G., născut la data de 05.10.1985, în municipiul Bârlad, județul V., CNP_, cu domiciliul în municipiul Bârlad, .. 27, județul V., fără forme legale în ., jud. V., cu antecedente penale, actualmente deținut în P. V., împotriva încheierii penale din 18.05.2015 pronunțate de Tribunalul V. în dosarul nr._ 5, încheiere pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul inculpat C. M. C. la plata sumei de 200 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, incluzând și onorariul avocatului din oficiu de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2015.
Președinte,
E. S.
Grefier,
L. M. P.
Red.: S.E.
Tehnored.: L.M.P.
2 ex. + 2 ex./04.06.2015
Tribunalul V.
Judecător C. A.
| ← Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 400/2015. Curtea de... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
