Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 400/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 400/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 400/2015

Ședința publică de la 11 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător M. C.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de partea civilă B. A. și de inculpatul T. V., împotriva sentinței penale nr. 3620/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, având ca obiect amenințarea (art. 193 C.p.)

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 11.05.2015, când:

Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3630/11.12.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:

„I) Condamnă pe inculpatul T. V., fiul lui C. și M., născut la data de 02.08.1964 în ., CNP:_, cu domiciliul în satul Vladomira, ., cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente (respectiv aflate în concurs de infracțiuni):

a) – pentru săvârșirea infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 Cod penal din 1968, la pedeapsa de 1(un) an închisoare;

b) – pentru săvârșirea infracțiunii de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal din 1968 (persoană vătămată fiind Z. C. – D.), la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare;

c) - pentru săvârșirea infracțiunii de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal din 1968 (persoană vătămată fiind B. A.), la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare.

În baza disp. 5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012 cu referire la art. 33 lit.a Cod penal din 1968 și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal din 1968 contopește pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior menționate, la lit. a) –c), și aplică acestuia pedeapsa închisorii cea mai grea, ca pedeapsă unică rezultantă, respectiv pedeapsa de 1(un) an închisoare.

În baza disp. 5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012 cu referire la art. 71 alin 2 Cod penal din 1968 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968. .

În baza disp. 5 Cod penal și art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o perioadă de 3(trei)ani, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1968.

În baza disp. 5 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală din 1968 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

II) În baza disp.art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art.4 Cod penal, dispune achitarea inculpatului T. V. – cu datele de stare civilă și domiciliul mai sus menționate – în ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, modificată, pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul emis la data de 07.08.2013 în dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Ia act că persoana vătămată Z. C. – D., cu domiciliul în satul Vladomira, ., nu a formulat pretenții civile în cadrul procesului penal.

În baza disp.art. 397 Cod procedură penală cu referire la art.19 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A., cu domiciliul în satul Vladomira, ., în cadrul procesului penal.

În baza disp.art. 397 Cod procedură penală cu referire la art.249-254 Cod procedură penală respinge cererea formulată de către partea civilă B. A., cu domiciliul în satul Vladomira, ., privind instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza disp.art. 398 Cod procedură penală și art.272 Cod procedură penală suma de 150 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului în faza de judecată a procesului penal (delegația nr._/03.10.2013 emisă de Baroul Iași) va fi achitată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală și art.274 alin.1 Cod procedură penală Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza disp.art. 398 și art. 276 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească persoanei vătămate Z. C. – D. suma de 1200 lei și părții civile B. A. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli efectuate de către acestea în cadrul procesului penal (conform chitanței . nr.12/25.03.2014, respectiv conform chitanței . nr.09/2014)”.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, emis în dosarul de urmărire penală nr._/P/2011 din data de 07.08.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_, în data de 20.08.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. V. pentru săvârșirea, în data 15.09.2011, a infracțiunilor de: „amenințare” prevăzută de art. 193 Cod penal din 1968 (2 fapte- persoane vătămate Z. C.-D. și B. A.), „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice” prevăzută de art. 321 alin.(1) Cod penal din 1968 și „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire” prevăzută de art. 2 alin.(1) din Legea nr. 61/1991 modificată, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal din 1968.

Prin actul de sesizare a instanței, în esență, s-a reținut că în seara zilei de 15.09.2011, orele 19.30, aflându-se sub influența alcoolului, fiind complet dezbrăcat, inculpatul T. V. a ieșit drumul din fața casei sale, din satul Vladomira, . și având în mână o coasă, a adresat amenințări cu acte de violență extremă ( moartea și incendierea gospodăriei) persoanelor vătămate Z. C.-D. și B. A., după care a provocat scandal public ce a condus la indignarea vecinilor și a celorlalte persoanelor aflate în zonă.

În fapt, s-a arătat că inculpatul Tăbaranu V. și martorul Z. P., deși sunt vecini despărțiți de un gard, se află de mai mult timp într-o stare conflictuală determinată de disputarea unei suprafețe de teren situată pe hatul dintre proprietățile celor doi. Starea conflictuală a culminat în seara zilei de 15.09.2011, când, în jurul orelor 19.30, inculpatul aflat în curtea casei sale, în stare de ebrietate, a început să adreseze cuvinte obscene și amenințări directe cu moartea lui Z. P. și familiei sale.

Ulterior, inculpatul a ieșit în drumul județean din fața locuinței sale, s-a dezbrăcat complet și a continuat să profereze amenințări și cuvinte obscene atât martorului Z. P. cât și nurorii sale, persoanei vătămată Z. C. D., dar și persoanei vătămate B. A., vecina inculpatului, aflată în apropiere. Inculpatul i-a amenințat pe cei trei cu moartea, că le va da foc la casă și „că vor arde ca șobolanii” și „că le va tăia capul cu coasa”, cuvinte care au avut natura să le provoace persoanelor vătămate o reală stare de temere, în condițiile în care inculpatul a mai avut astfel de ieșiri violente.

S-a mai arătat în actul de sesizare a instanței că scandalul provocat de inculpat, în loc public, în prezența a aproximativ zece persoane, dintre care cel puțin patru copii minori cu vârste cuprinse între 7 și 10 ani, a durat două ore și a avut drept consecință scandalizarea opiniei publice din restrânsa comunitate rurală a satului Vladomira și chiar înspăimântarea celor ce au asistat la manifestările acestuia. De asemenea comportamentul scandalos și indecent al inculpatului reiese și din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale care confirmă că inculpatul a ieșit în drumul din fața casei sale, dezbrăcat în pielea goală, având în mâini o coasă cu care lovea în stâlpii de beton din fața casei și adresând injurii, amenințări cu foc și moartea familie Z., dar și față de persoana vătămată B. A., aceasta aflându-se în curtea locuinței sale.

Situația de fapt astfel expusă a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarație persoanei vătămate Z. C.-D. (fila 8 d.u.p), declarație persoană vătămată B. A. (fila 11 d.u.p), procese-verbale de consemnare a declarațiilor martorilor minori M. F.-G., M. M., B. D.-V. (filele 12-14 d.u.p), declarație martor B. A. (fila 15 d.u.p), declarație martor B. I. (filele 18-19 d.u.p), declarație martor B. A. E. (fila 20 d.u.p), declarație martor B. M. (fila 22 d.u.p), declarație martor B. M. ( fila 23 d.u.p), decalrație martor M. M.-C. (fila 24 d.u.p.), decalrație martor M. T. L. (fila 25 d.u.p), declarație martor C. A.-M. (fila 26 d.u.p), declarație martor C. D. (fila 27 d.u.p.), declarație martor D. E. (fila 29 d.u.p), declarație C. V. (filele 31-32), declarație martor Z. P. (fila 37), declarații învinuit T. V. (filele 38 și 51 d.u.p).

La termenul din 16.10.2013, potrivit dispozițiilor Vechiului Cod de procedură penală, incidente la acel moment procesual, instanța a pus în discuția contradictorie a părților regularitatea actului de sesizare, constatând, în temeiul art. 300 Cod procedură penală anterior, raportat la art. 262 și urm. Cod procedură penală anterior, regularitatea acestuia. La același termen de judecată inculpatul, interpelat de instanță, a declarat că nu solicită aplicarea dispozițiilor art.320¹ Vechiul Cod de procedură penală privind procedura recunoașterii vinovăției, nu dorește să dea declarație în această fază procesuală și că își menține declarațiile date în cursul urmării penale.

În faza de judecată a procesului penal, persoana vătămată B. A. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 25.000 lei reprezentând daune morale și 5800 lei reprezentând daune materiale, solicitând instanței să dispună luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei totale de 30.800 lei.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu martori, fiind audiați martorii din cursul urmăririi penale, respectiv: B. I., Z. P. ( la termenul din data de 22.01.2014), B. A.-E., B. M. (la termenul 19.02.2014), D. E. (la termenul din data de 19.03.2014), M. T. L., M. M. C., B. M., C. A. M. ( la termenul din data de 14.10.2014), C. D., C. V. (la termenul din data de 11.11.2014).

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, constatând că situația de fapt expusă prin rechizitoriu este confirmată de probele administrate în această fază procesuală, cât și de cele administrate în cursul judecății, urmând a fi reținută următoarea situație de fapt:

În fapt:

În seara zilei de 15.09.2011, inculpatul T. V., aflat la domiciliul său din ., jud.Iași, aflat în stare de ebrietate, s-a apropiat de gardul care despărțea proprietatea sa de cea a vecinului său, martorul B. I. și pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, a proferat amenințări cu moartea, precum și că va da foc la casă atât lui cât și familiei Z., a cărei locuință se învecinează cu grădina inculpatului. Ulterior, s-a deplasat și în apropierea gardului care despărțea grădina sa de proprietatea celuilalt vecin, martorul Z. P., și văzând-o acasă pe soția acestuia, persoana vătămată Z. C. D. alături de cei doi copii minori, inculpatul a amenințat-o cu moartea și că îi va incendia gospodăria. După proferarea mai multor injurii și amenințări, inculpatul aflat în curtea casei sale s-a dezbrăcat complet de haine, și-a arătat organele genitale persoanei vătămate Z. C. și copiilor acesteia, iar ulterior, fiind de asemenea complet dezbrăcat, a ieșit pe drumul județean din fața locuinței sale, având în mâini o coasă. Aici, în prezența mai multor trecători, vecini, printre care și persoane minore, inculpatul a lovit în mod amenințător cu coasa de un stâlp de înaltă tensiune, a continuat să profereze injurii și amenințări la adresa familiei B. și Z., în sensul că le va tăia capul cu coasa și că le va da foc la gospodării, amenințări de natură a le provoca persoanelor vătămate o reală stare de temere, în condițiile în care inculpatul a mai făcut scandal și cu alte ocazii.

În timp ce inculpatul a continuat să facă scandal, persoana vătămată Z. C., fiind acasă doar cu cei doi copii minori în vârstă de 7 ani, respectiv 2 ani, de frică și pentru că minorii erau speriați și plângeau, s-a adăpostit în casă până la venirea soțului acestuia, martorul Z. P..

Aspectele reținute de instanță rezultă din declarațiile persoanelor vătămate B. A. și Z. C. D., care se coroborează și cu declarațiile date în cursul urmării penale și menținute în cursul judecății a celorlalți martori oculari, respectiv: B. M., B. M., C. V., B. A. E., C. A. M., C. D., D. E., Z. P..

Astfel, martora B. M. a declarat atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății că, în data de 15.09.2011 era în curtea surorii sale, persoana vătămată B. A., și o ajuta la treburi în gospodărie când, la un moment dat, a văzut când a venit la gardul care despărțea proprietatea surorii sale de grădina familiei T., inculpatul T. V. care era în stare avansată de ebrietate. Martora a mai declarat l-a auzit pe inculpat cum striga că va da foc la gospodăria surorii sale și la fâneață și l-a văzut pe acesta când a ieșit în drumul din fața case sale, complet dezbrăcat având în mâini o coasă, unde a continuat scandalul. A precizat martora că inculpatul este cunoscut în comunitate ca o persoană agresivă verbal și fizic, mai ales atunci cînd consumă băuturi alcoolice.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, cu privire la infracțiunile de amenințare săvârșite de inculpatul T. V., față de persoanele vătămate Z. C. D. și B. A. rezultă din declarațiile persoanelor vătămate date în cursul urmării penale care se coroborează cu declarația martorilor B. A. E., C. D. și C. V..

Astfel, martorul C. V. a văzut-o pe vecina sa, persoana vătămată Z. C. care era în curtea casei sale alături de cei doi copii minori și plângea din cauza inculpatului care o amenințase cu moartea. Martorul a mai declarat că auzind strigătele inculpatului, a ieșit în stradă, pe drumul județean 259, unde l-a văzut pe inculpatul T. V. dezbrăcat complet, având în mâini o coasă cu care făcea gălăgie prin lovirea acesteia de stâlpul din beton din fața casei sale. L-a auzit pe inculpat în timp ce amenința cu moartea și că va dat foc la casă persoanelor vătămate. A mai relatat că tot scandalul provocat de inculpat a durat aproximativ două ore, fiind extrem de indignat de comportamentul acestuia. După ce soțul persoanei vătămate Zamisnizu C. a venit acasă, a stat treaz împreună cu acesta pentru ca nu cumva inculpatul să dea foc la locuințe, așa cum amenințase.

Martori la scandalul provocat de inculpat pe drumul public din . au fost și B. M., C. D. și D. E., care locuiesc pe aceeați stradă cu inculpatul și care l-au auzit pe acesta în timp ce striga, înjura și amenința pe cele două familii cu moartea și cu incendierea locuinței.

Instanța a înlăturat declarația dată în cursul judecății de către martorul M. C. (fila 154 dosar), potrivit căreia nu a auzit nimic și nu a asistat la scandalul provocat de inculpat, având în vedere că cele relatate sunt contradictorii față de aspectele relatate de către același martor în declarația dată anterior, în cursul urmăririi penale, urmând a ține cont de aceasta din urmă, reținută a fi conformă cu adevărul, prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, în declarația dată în cursul judecății martorul M. C. a declarat că nu a asistat la incident, în condițiile în care anterior, în cursul urmării penale a declarat că a auzit strigăte, înjurături și amenințări ce veneau din stradă, iar după glas l-a recunoscut pe vecinul său, inculpatul T. V.. Sub aspectul acestor contradicții, este necesar a se remarca că numitul M. C. nu a oferit nici o justificare cu privire la conținutul diferit al declarațiilor date în fața organelor judiciare, astfel încât modalitatea diferită de relatare a incidentului apare ca fiind inexplicabilă.

De asemenea, instanța a înlăturat declarațiile martorei Murgua T. L. date în cursul judecății ( fila 158 dosar instanță) potrivit cărora nu a asistat la scandalul provocat de inculpat, deoarece acestea sunt contradictorii cu cele date în fața organelor de cercetare penală, când a relatat că la momentul săvârșirii faptelor era în drumul din fața locuinței sale, când l-a văzut pe vecinul său complet dezbrăcat, înjurând, amenințând și lovind cu coasa de un stâlp, martora intrând apoi în curtea casei sale pentru a povesti cele văzute și părinților săi.

Aspecte cu privire la situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, referitoare la faptele de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice rezultă și din declarațiile martorului C. V., B. I., D. E. ,B. M. și C. A. M. care au relatat că l-au văzut pe inculpat ieșind în stradă cu o coasă în mână, acesta era dezbrăcat complet și în timp ce lovea cu coasa de un stâlp de beton, striga, înjura și amenința cu moartea pe cele două persoane vătămate. Au mai relatat că tot scandalul s-a produs în prezența mai multor copii și adulți, fiind indignați de un asemenea comportament.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor imputate, pretinzând în mod constant că acțiunile sale nu s-au derulat în modalitatea în care au fost reținute de organele de cercetare penală, iar plângerile formulate sunt făcute din răzbunare pe fondul unui conflict mai vechi apărut între el și cele două familii.

Încadrarea în drept și individualizarea judiciară a pedepsei

Având în vedere că în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită, activitatea desfășurată de inculpat în data de 15.09.2011, expusă în cadrul situației de fapt, ce are conotație penală pentru majoritatea infracțiunilor cu privire la care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată în ambele reglementări penale, cu excepția infracțiunii de „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire”, prevăzută de art. 2 alin.(1) din Legea nr. 61/1991 modificată, faptă ce este dezincriminată în modalitatea în care s-a reținut activitatea concretă desfășurată de inculpat, instanța a analizat legea penală mai favorabilă.

Din acest considerent, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

I. Analizând comparativ cele două reglementări penale, instanța a constatat că fapta inculpatului T. V., care, în data de 15.09.2011 a amenințat persoana vătămată Z. C. D. cu moartea și incendierea locuinței, producându-i acesteia din urmă un sentiment puternic de teamă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare”, prevăzută de art. 193 Cod penal din 1968, iar în actualul Cod penal elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare” prevăzută de art. 206 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de intimidare directă și explicită prin amenințarea cu săvârșirea de infracțiuni, respectiv, a infracțiunii de „omor” prevăzută de art. 174 Cod penal din 1968 îndreptate împotriva sa și a infracțiunii de „distrugere prin incendiere” prevăzută de art. 217 Cod penal din 1968. Amenințarea a fost aptă să producă persoanei vătămate o temere serioasă de natură să o alarmeze, având în vedere că inculpatul era în stare de ebrietate, fiind cunoscut de comunitate ca o persoană cu un comportament violent.

Urmarea produsă, a constat în starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei vătămate. Între acțiunile inculpatului și urmarea produsă există, în mod direct, o legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1968), prevăzând starea de pericol pe care o creează prin săvârșirea faptei și urmărind producerea acesteia.

II. Fapta inculpatului T. V. care, în data de 15.09.2011 a amenințat persoana vătămată B. A. cu moartea și incendierea gospodăriei producându-i acesteia din urmă un sentiment puternic de teamă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare”, prevăzută de art. 193 Cod penal din 1968, iar în actualul Cod penal elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare” prevăzută de art. 206 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de intimidare directă și explicită prin amenințarea cu săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv, a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal din 1968 îndreptată împotriva persoanei vătămate și a familiei acesteia, precum și a infracțiunii de distrugere prin incendiere prevăzută de art. 217 Cod penal din 1968. Amenințarea a fost aptă să producă persoanei vătămate o temere serioasă de natură să o alarmeze având în vedere că acțiunea de intimidare a fost săvârșită în condițiile în care inculpatul se manifesta violent, agresiv verbal, lovind cu coasa un stâlp de beton, precum și datorită persoanei inculpatului, aflat în stare de ebrietate și cunoscut ca având un comportament violent.

III. Fapta inculpatului T. V. care, în seara zilei de 15.09.2011, în intervalul orar 19.20-22.00, aflându-se sub influența alcoolului și fiind complet dezbrăcat și având în mâini o coasă, a provocat scandal pe drumul public județean din satul Vladomira, ., înjurând, amenințând cu moartea și incendierea gospodăriilor a trei persoane, dintre care două au depus plângere, în prezența mai multor copii și adulți, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică pe raza satului Vladomira, să provoace o stare de neliniște și nesiguranță locuitorilor satului, cu atât mai mult cu cât inculpatul este cunoscut pentru comportamentul agresiv verbal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal din 1968, iar potrivit Codului penal actual elementele constitutive ale infracțiunii de „tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 371 Cod penal

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acte de violență verbală, proferarea de amenințări, injurii, pe raza satului Vladomira, care au tulburat ordinea și liniștea publică locuitorilor aflați în zonă.

Urmarea produsă a constat în producerea unei stări de pericol pentru conviețuirea socială. Între acțiunile inculpatului și urmarea produsă există, în mod direct, o legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19 alin. 1 lit. a) Cod penal de la 1968), prevăzând starea de pericol pe care o creează și urmărind realizarea acesteia.

Având în vedere că toate faptele reținute în sarcina inculpatului au fost comise în aceeași zi, fără ca pentru vreuna dintre acestea inculpatul să fi fost condamnat definitiv, se impune a se menționa că potrivit Codului penal anterior își au aplicare în cauză dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. a) Cod penal din 1968 cu privire la concursul real de infracțiuni, iar potrivit Noului Cod penal art. 38 alin.(1).

Instanța a apreciat că analiza în concret a legii penale favorabilă inculpatului, conform art. 5 Cod penal, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:

1) - condițiile de incriminare existente în legile succesive; s-a constatat că ambele legi penale reglementează și sancționează faptele de amenințare, tulburarea ordinii și liniștii publice; În ceea ce privește infracțiunea de „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire”, prevăzută de art. 2 alin.(1) din Legea nr. 61/1991 modificată, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul a constatat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare, incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 Cod penal, întrucât noua lege penală nu mai incriminează aceste fapte în modalitatea în care s-a reținut comiterea lor de către inculpat.

2) - condițiile de tragere la răspundere penală; s-a constatat că sub imperiul Codului penal din 1968, încetarea procesului penal era posibilă, cu consecința înlăturării răspunderii penale a inculpatului, pentru infracțiunea de amenințare, ca urmare a retragerii plângerii prealabile sau a împăcării părților;în actuala reglementare încetarea procesului penal este posibilă, cu consecința înlăturării răspunderii penale a inculpatului, pentru infracțiunea de amenințare, însă doar ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate. Instanța a constatat că pentru cele două fapte de amenințare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu a intervenit împăcarea sau retragerea plângerii prealabile.

3) - pedepsele prevăzute de legea penală.

Achitarea inculpatului T. V. pentru infracțiunea de „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire”, incriminată și sancționată de art. 2 alin.(1) din Legea nr. 61/1991 modificată.

Fapta inculpatului T. V. care în seara zilei de 15.09.2011, aflat sub influența alcoolului, a ieșit pe drumul județean din satul Vladomira, . având în mână o coasă cu care lovea în mod amenințător un stâlp din beton, înjurând și amenințând mai multe persoane aflate în apropierea casei sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire”, incriminată și sancționată de art. 2 alin.(1) din Legea nr. 61/1991 modificată.

După . noului Cod penal, fapta concretă comisă de inculpat nu se mai înscrie în sfera ilicitului penal, neputând fi reținută infracțiunea de „portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase” reglementată de art. 372 Noul Cod penal, deoarece aceasta din urmă sancționează fapta de a purta fără drept obiecte periculoase, precum cuțitul (...) sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun. Ori, analizând situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, se poate constata că inculpatul nu a săvârșit faptele în niciunul din locurile expres prevăzute de legiuitor în norma de incriminare.

S-a constatat astfel incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 Cod penal „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă” și se va da eficiență caracterul imperativ al dezincriminării unor fapte anterior prevăzute de legea penală.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art.4 Cod penal, a dispus achitarea inculpatul T. V., în ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, modificată, pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul emis la data de 07.08.2013 în dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește ultimul criteriu de determinare a legii penale mai favorabile (pct. 3), incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale unor infracțiuni și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, se impune a se menționa că analiza acestora implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.

Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Prin urmare, instanța a determinat atât pedeapsa rezultantă pe care i-ar aplica-o inculpatului în temeiului Codului penal din 1968, cât și pedeapsa rezultantă pe care i-ar aplica-o în temeiul actualului Cod penal și pe baza comparației între acestea, să stabilească legea penală mai favorabilă și, în mod corespunzător, pedeapsa pe care inculpatul ar urma să o execute.

A. Individualizarea judiciară a pedepselor

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului conform Codului penal anterior, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cod penal din 1968 și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin.1 Cod penaldin1968.

Astfel, a reținut incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunile cu privire la care se va dispune condamnarea inculpatului, respectiv pentru cele două infracțiuni de amenințare prev. de art. 193 alin.(1) Cod penal din 1968, închisoare de la 3 luni la un an sau amenda, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării, iar pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 Cod penal din1968, închisoare de la 1 la 5 ani.

De asemenea, a apreciat gradul de pericol social concret al faptelor prin raportare la dispozițiile art. 18¹ alin. (2) Cod penal din 1968, reținând că inculpatul a săvârșit fapta fiind sub influența băuturilor alcoolice, scandalul public a fost săvârșit pe un drum public județean aflat în ., afectând un număr mare de persoane, dintre care două au depus plângere penală, acestea fiind înjurate, amenințate cu moartea și cu distrugerea prin incendiere a gospodăriilor. În același timp, instanța va lua în considerare și timpul scurs de la săvârșirea infracțiunii, respectiv septembrie 2011, faptul că ecoul dezechilibrului social produs prin săvârșirea infracțiunii s-a atenuat, precum și faptul că, comportamentul inculpatului a fost determinat și de existența unui conflict mai vechi în legătură cu amplasarea de către persoana vătămată Z. C. a unui gard despărțitor care, potrivit susținerilor inculpatului, nu respecta hatul ce delimita cele două proprietăți învecinate.

Referitor la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta, în vârstă de 50 de ani, este tatăl a șapte copii minori, nu are antecedente penale, cunoscut în comunitate ca o persoană agresivă verbal și fizic atunci când consumă băuturi alcoolice.

În aprecierea cuantumului pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni de amenințare (persoane vătămate Z. C. și B. A.), dar și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța a luat în considerare aspecte legate de persoana inculpatului și de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii.

Totodată, instanța a luat în considerare atitudinea nesinceră pe care inculpatul a avut-o atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, declarațiile sale nefiind concordante cu cele date în cauză de persoanele vătămate sau de martorii audiați, îngreunând astfel soluționarea în mod complet și corect a împrejurărilor legate de această cauză penală. Având în vedere toate aceste împrejurări, instanța a considerat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de amenințare.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, față de toate cele expuse anterior, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, având în vedere amploarea, locul și durata scandalului provocat, faptul că acesta în timp ce profera injurii, amenințări și diverse cuvinte obscene, era dezbrăcat complet fără a ține cont că erau de față și minori, fapte ce relevă un dispreț total al inculpatului pentru relațiile sociale referitoare la ordinea și liniștea publică, pentru conviețuirea în mod pașnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală.

Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) Cod penal din 1968, instanța, față de pedepsele aplicate, a făcut aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal din 1968 și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa aplicată este mai mică de 2 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, figurând în cazierul judiciar ca fiind lipsit de antecedente penale, iar în lumina considerentelor expuse mai sus și ținând seama și de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptei, instanța consideră că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

În acest sens, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului - 50 ani, faptul că acesta este tatăl a șapte copii, nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale, aspecte de natură să formeze convingerea instanței, în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

În acest sens, instanța nu a considerat necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere și unor obligații, din categoria celor prevăzute de art. 86³ Cod penal din 1968.

A apreciat, însă, nu doar prin prisma îndeplinirii formale a condițiilor prevăzute de art. 81 Cod penal, ci prin raportare la circumstanțele concrete ale faptei și a celor legate de persoana inculpatului, că acesta a conștientizat consecințele grave pe care un astfel de act le poate genera, și că deține suficiente resurse pentru a se putea reabilita social.

Din aceste considerente, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal din 1968.

Comparând pedepsele ce i-ar putea fi aplicate inculpatului prin prisma dispozițiilor Codului penal din 1968, respectiv a actualului Cod penal, prin prisma criteriilor de individualizare impuse de fiecare din cele două reglementări penale, s-a stabilit că, în speță, legea penală mai favorabilă este reprezentată de Cod penal din 1968.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că persoana vătămată Z. C. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În ceea ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă B. A., constând în acordarea sumei de 30.800 lei, din care 25.000 lei daune morale și 5.800 lei daune materiale, cauzate de distrugerea gardului stricat de inculpat, instanța a arătat că potrivit art. 1349 alin. 1 Cod civil” orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar conform art. 1357 Cod civil, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să il repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoara culpă”.

Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a)existența unei fapte ilicite b) existența unui prejudiciu; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța a reținut ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constatând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracțiunile pentru care se va dispune condamnarea sa, precum și vinovăția sa în comiterea acestora.

În ceea ce privește prejudiciului material, instanța a constatat că partea civilă B. A. a solicitat 5.800 lei daune materiale pentru repararea gardului stricat de inculpat și pentru cheltuielile ocazionate de acest proces. În raport de pretențiile formulate instanța a apreciat că prejudiciul suferit de partea civilă nu are legătură cu faptele ilicite săvârșite de inculpat, în sensul că nu există un raport de cauzalitate între infracțiunile pentru care se va dispune condamnarea inculpatului și prejudiciul pretins a fi suferit de partea civilă. Astfel, instanța a fost sesizată cu săvârșirea de către inculpatul T. V. a două fapte de amenințare și o faptă de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, iar nu pentru distrugere.

În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că daunele materiale solicitate de partea civilă B. A. pentru repararea gardului stricat de inculpatul T. V. nu au legătură cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și nici nu au fost dovedite de partea civilă.

În ceea ce privește daunele materiale, instanța a considerat că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele psihice ale părții civile, acestea constituind un prejudiciu nepatrimonial. În stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate nu există criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.

Partea civilă a solicitat 25.000 lei daune morale pentru spaima, stresul permanent cauzat și pentru prejudiciul de imagine suferit în urma scandalului provocat de inculpat.

Instanța a apreciat că, raportat la gravitatea atingerii aduse stării psihice a părții civile și a suferințelor morale cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, simpla condamnare a inculpatului reprezintă o reparație echitabilă și suficientă sub aspectul daunelor morale solicitarea de partea civilă.

În consecință, în baza disp. art. 397 Cod procedură penală cu referire la art.19 Cod procedură penală, instanța a respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A..

Având în vedere soluția de respingere a acțiunii civile, în baza disp. art. 397 Cod procedură penală cu referire la art.249-254 Cod procedură penală instanța a respins cererea formulată de către partea civilă B. A. privind instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

***

În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de partea civilă B. A., atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, fiind criticată pentru netemeinicie.

În motivarea cererii de apel, partea civilă B. A. a solicitat desființarea în parte a sentinței apelate, atât în latură penală, cât și în latură civilă, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea cu executare efectivă, admiterea în tot a acțiunii civile, respectiv obligarea inculpatului la plata daunelor materiale de 5800 lei, din care 5000 lei cheltuieli cu repararea gardului stricat de inculpat, 800 lei onorariul avocatului ales, obligarea inculpatului la plata de daune morale de_ lei, pentru temerea reală cu care s-a confruntat și continuă a trăi, stresul permanent cauzat și mai ales prejudiciul de imagine suferit în comunitatea rurală.

Partea civilă a arătat că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul întregului proces penal, este o persoană agresivă verbal și fizic, cunoscută astfel în comunitate.

Executarea efectivă a pedepsei închisorii de către inculpat ar avea ca efect și protejarea sa și a familiei sale, aceștia temându-se constant pentru siguranța lor urmare a scandalului petrecut.

Suspendarea executării pedepsei nu se poate dispune dacă inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Or, doi martori – M. C. și M. T. L. – și-au modificat declarațiile în fața judecătorului, declarând că nu au auzit nimic și nu au asistat la scandalul provocat de inculpat, declarații neavute în vedere de instanță.

Cu privire la latura civilă, s-a învederat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu există o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul material. În momentul scandalului, inculpatul a lovit cu coasa pe care o avea în mână gardul său, stricându-l. necesitatea reparării gardului rezultă și din motive de siguranță, ținând cont că inculpatul este vecinul său, gardul fiind menit a le delimita proprietățile.

Indiferent de infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, el trebuie să repare paguba materială pricinuită.

Referitor la daunele morale, acestea nu trebuie probate, cum a stabilit ÎCCJ în jurisprudența sa, ci se stabilesc prin evaluare de către judecător.

Suferința morală a părții civile trebuie acoperită pecuniar.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelantă, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către partea civilă apelantă, C. apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpatului T. V., încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de acesta.

Astfel, s-a reținut, în mod temeinic, că la data de 15.09.2011 inculpatul T. V. a amenințat persoana vătămată Z. C. D. cu moartea și incendierea locuinței, producându-i acesteia din urmă un sentiment puternic de teamă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare”, prevăzută de art. 193 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal (legea penală mai favorabilă fiind corect identificată de instanța de fond ca fiind legea veche, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014).

Totodată, fapta inculpatului T. V. care, în data de 15.09.2011 a amenințat persoana vătămată B. A. cu moartea și incendierea gospodăriei producându-i acesteia din urmă un sentiment puternic de teamă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare”, prevăzută de art. 193 Cod penal din 1968.

S-a mai reținut că fapta inculpatului T. V. care, în seara zilei de 15.09.2011, în intervalul orar 19.20-22.00, aflându-se sub influența alcoolului și fiind complet dezbrăcat și având în mâini o coasă, a provocat scandal pe drumul public județean din satul Vladomira, ., înjurând, amenințând cu moartea și incendierea gospodăriilor a trei persoane, dintre care două au depus plângere, în prezența mai multor copii și adulți, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică pe raza satului Vladomira, să provoace o stare de neliniște și nesiguranță locuitorilor satului, cu atât mai mult cu cât inculpatul este cunoscut pentru comportamentul agresiv verbal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal din 1968.

Instanța de fond a aplicat inculpatului pentru faptele dovedit a fi comise următoarele pedepse:

– pentru săvârșirea infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 Cod penal din 1968, la pedeapsa de 1(un) an închisoare;

– pentru săvârșirea infracțiunii de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal din 1968 (persoană vătămată fiind Z. C. – D.), la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal din 1968 (persoană vătămată fiind B. A.), la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

Pedepsele au fost individualizate, în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal din 1968, la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune în parte, în condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale, are 7 copii.

Imprejurarea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reprezintă temei pentru a nu fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, neimpunându-se însă, cum corect a stabilit și instanța de fond, aplicarea unui spor de pedeapsă și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție. Nu există date că inculpatul ar fi influențat în vreun fel declarațiile martorilor.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii este de natură, apreciaă C., de a a consțientiza pe deplin inculpatul cu privire la faptele anticosciale comise și a-l atenționa pe acesta că, în măsura în care va reitera comportamentul infracțional, va suporta rigorile legii penale.

In privința motivelor de appel ale părții civile B. A. vizând latura civilă, corect instanța de fond nu l-a obligat pe inculpat la plata daunelor materiale de 5000 leri, comstând în contravaloarea reparării gardului, în condițiile în care acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de amenințare și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, iar nu pentru infracțiunea de distrugere.

In ipoteza în care partea civilă susține că inculpatul i-a cauzat această pagubă materială prin fapta sa, are posibilitatea exercitării unei acțiuni în răspundere civilă delictuală împotriva acestuia.

Condamnarea inculpatului T. V. este, într-adevăr, în sine, o reparație echitabilă și suficientă a prejudicului moral suferit de partea civilă B. A.. Daunele morale nu trebuie probate, iar instanța de fond tocmai acest lucru a stabilit, că partea civilă a suferit un prejudiciu moral evident, prine amenințările proferate de inculpat. D. cu privire la evaluarea prejudiciului moral instanța a intervenit, statuând corect în sen sul sus-arătat.

Pentru aceste considerente, C., în conf. cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către partea civilă B. A. împotriva sentinței penale nr. 3630/11.12.2014 a Judecătoriei Iași, sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.

În temeiul disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, iar cererea sa de obligare a inculpatului la plata onorariului avocatului ales, în apel, va fi respinsă, în baza disp. art. 276 C. proc. pen., dată fiind soluția pronunțată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă B. A. împotriva sentinței penale nr. 3630/11.12.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Respinge cererea părții civile B. A. de obligare a inculpatului T. V. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., obligă apelanta-parte civilă B. A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.

Președinte,Judecător,

A. PrelipceanMihaela C.

Grefier,

C. B.

Red. /tehnored. A.P.

6 ex. 28 mai 2015

Judecătoria Iași

Judecător U. A.

Comunicat 4 ex.

1 ex. parchet

1 ex. inculpat.

1 ex. p., civ.

1 ex. p. văt.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 55/2015....		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel IAŞI