Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Hotărâre din 20-02-2015, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 119/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP
Ședința publică din 20.02.2015
Completul constituit din:
Președinte T. C. G.
Judecător S. E.
Grefier R. E. M.
Decizia penală nr. 119
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de partea civilă M. I. formulat împotriva sentinței penale nr. 1795/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 09.02.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.02.2015.
INSTANȚA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1795/25.06.2014, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către partea civilă M. I..
Condamnă inculpatul B. I., fiul lui V. și R., născut la data de 01.12.1990 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără persoane în întreținere, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal (comisă la data de 21.10.2011).
În baza art. 81 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, conform art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal din 1969 în conformitate cu care comiterea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 ce va fi suspendată în condițiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
În baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și urm. cod civil obligă inculpatul să plătească părții civile M. I., domiciliat în mun. Iași, ., ., CNP_, suma de 20.000 lei cu titlu de daune.
În baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în mun. Iași, Bld. Independenței nr. 1, jud. Iași, suma de 995,43 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda de referință a BNR începând cu data de 26.10.2011 și până la achitarea prejudiciului.
În baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 342 lei.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 05.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în seara zilei de 21.10.2011 inculpatul a lovit partea vătămată M. I., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14 - 15 zile de îngrijiri medicale.
Procurorul a precizat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate M. I., certificat medico-legal emis de IML Iași nr. 2465/24.10.2011, finalizat la data de 01.11.2011, fișa de solicitare a ambulanței, adresa de constituire de parte civilă a Spitalului „Sf. S.” Iași, adresa de constituire de parte civilă a Serviciului de Ambulanță Jud. Iași, declarațiile martorilor A. V. V., A. N. D., C. I., B. A. M., B. M., declarațiile inculpatului.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 27.03.2014, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 05.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din data de 04.06.2014, în prezența apărătorului ales, inculpatul, a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței, exprimându-și acordul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul a declarat că și le însușește, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
Față de această situație, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală pentru inculpatul B. I., sens în care a hotărât ca judecata prezentei cauze penale să se facă în procedura specială, simplificată, a „recunoașterii învinuirii”, și nu potrivit procedurii de drept comun.
Constatând așadar că sunt îndeplinite în speța de față cerințele prevăzute de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală pentru inculpatul B. I., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 21.10.2011, în jurul orelor 23.00 – 23.30, partea vătămată M. I., care domiciliază pe .. Iași, în timp ce se afla în apropierea imobilului în care locuiește, respectiv în dreptul blocului G5, a fost oprit de către inculpatul B. I., pe care îl cunoaște de mai mult timp, fiind consătean cu tatăl acestuia. Inculpatul B. I. era însoțit de un alt tânăr, rămas neidentificat. Între partea vătămată și inculpat a avut loc un schimb de replici, iar la un moment dat, B. I. l-a prins cu o mână de haină pe M. I. și l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona gurii și după ce partea vătămată a căzut a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, . încetând în momentul în care celălalt tânăr i-a spus inculpatului să lase partea vătămată în pace.
Întreg incidentul a fost observat de martorii A. V. V. și A. N. D., care au perceput în mod direct momentul în care inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele.
După ce și-a revenit, partea vătămată a apelat la S. de Ambulanță la ora 01.15 din noaptea de 21/22.10.2011 și a fost transportată la S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, unde a fost ulterior internat la Clinica OMF în perioada 24-26.10.2011.
În certificatul medico-legal Iași nr. 2465/24.10.2011emis de IML Iași, finalizat la data de 01.11.2011, se concluzionează că M. I. a prezentat un traumatism labio-dentar cu luxație dentară, pe fond de parodontită marginală cronică profundă, necesitând extracția a patru dinți și a necesitat pentru vindecare 14 - 15 zile de îngrijiri medicale.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul B. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că în ziua de 21.10.2011 a participat la un botez în satul Liteni, ., împreună cu prietena sa și părinții acesteia și a plecat de acolo în dimineața zilei de 22.10.2011. Apărarea inculpatului a fost verificată de către organele de cercetare penală, care au audiat martori din care reiese că botezul a avut loc în noapte de 22 spre 23.10.2011, unii martori susținând că nu-l cunosc și nu l-au văzut pe inculpat.
Ulterior, în fața instanței, inculpatul și-a modificat poziția procesuală, recunoscând comiterea infracțiunii.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu plângerea și declarația persoanei vătămate M. I., certificat medico-legal emis de IML Iași nr. 2465/24.10.2011, finalizat la data de 01.11.2011, fișa de solicitare a ambulanței, adresa de constituire de parte civilă a Spitalului „Sf. S.” Iași, adresa de constituire de parte civilă a Serviciului de Ambulanță Jud. Iași, declarațiile martorilor A. V. V., A. N. D., C. I., B. A. M., B. M. care, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere, date în fața instanței de judecată, fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma intenției directe în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept,
Fapta inculpatului B. I. care, în seara zilei de 21.10.2011 inculpatul a lovit partea vătămată M. I., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14 - 15 zile de îngrijiri medicale (un traumatism labio-dentar cu luxație dentară, pe fond de parodontită marginală cronică profundă, necesitând extracția a patru dinți), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, pentru care va fi condamnat.
Prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. De asemenea, prin decizia nr. 5 din data de 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în materie penală, s-a decis faptul că în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
La stabilirea încadrării juridice potrivit dispozițiilor art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 instanța a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul penal 2014, faptul că de la săvârșirea infracțiunii, 21.10.2011, și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, respectiv noul Cod penal, la data de 01.02.2014, în cauză existând o succesiune de legi penale, și a apreciat asupra legii penale mai favorabile, stabilind că, în speță, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a analizat dispozițiile art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, precum și cele din art. 193 alin. (2) Cod penal 2014, prin prisma pedepsei principale prevăzute de lege. Astfel, potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa prevăzută în cazul art. 180 alin. (2) este de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Pedeapsa prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod penal 2014 este de la 6 luni la 5 ani sau amendă, prin urmare instanța apreciază ca fiind lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969, atât limita minimă cât și cea maximă fiind inferioare noii legi.
În ceea ce privește solicitarea persoanei vătămate M. I. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, în sensul reținerii dispozițiilor art. 182 Cod penal din 1969 – infracțiunea de vătămare corporală gravă – motivat de faptul că a avut loc o sluțire și pierderea unui organ sau simț, instanța o consideră neîntemeiată.
În primul rând, instanța constată că nu a intervenit o sluțire a părții vătămate, nerezultând acest aspect din actele dosarului de urmărire penală, iar pierderea dinților nu reprezintă pierdere de organ ori a unui simț. În același timp, certificatul medico-legal nu a făcut nici o precizare a persoana vătămată a suferit o infirmitate.
În al doilea rând, se va reține că în cazul în care s-ar considera că pierderea dinților reprezintă pierderea unui organ, datorită succesiunii legilor în timp, cererea persoanei vătămate trebuie raportată atât la textul art. 182 Cod penal din 1969 cât și la textul art. 194 Cod penal 2014. În cazul în care fapta inculpatului s-ar încadra la dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod penal din 1969, legea penală mai favorabilă ar fi Codul penal 2014 care prevede limite ale pedepsei între 2 și 7 ani închisoare, în timp ce legea veche prevedea limite ale pedepsei închisorii între 2 și 10 ani. Or, în legea nouă pierderea unui organ nu mai este prevăzută ca element constitutiv al infracțiunii, iar conform art. 194 alin. 1 lit. c trebuie să se producă un prejudiciu grav și permanent, ceea ce nu se constată în cazul persoanei vătămate. Potrivit art. 4 din Codul penal 2014, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute sub legea nouă.
Pe cale de consecință, cererea persoanei vătămate este neîntemeiată atât sub aspectul neîndeplinirii situației de fapt (nu există sluțire, pierdere de organ sau simț) și nici din punct de vedere al temeiului în drept (chiar dacă, ipotetic, ar exista situațiile invocate, legea nouă nu le mai prevede ca elemente constitutive ale vreunei infracțiuni).
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizat de modalitățile și împrejurările comiterii faptei precum și mijloacele folosite, inculpatul agresând partea vătămată cu pumnii și picioarele inclusiv după ce aceasta a căzut la pământ, victima fiind în evidentă stare de imposibilitate de a se apăra, starea de pericol creată pentru integritatea fizică a persoanei vătămate, aceasta suferind mai multe leziuni, un traumatism labio-dentar cu luxație dentară, pe fond de parodontită marginală cronică profundă, necesitând extracția a patru dinți, inculpatul s-a oprit din a lovi victima doar la solicitarea unei ale persoane, astfel încât se poate trage concluzia că victima putea suferi leziuni mai grave, iar pe de altă parte persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este căsătorit, nu are persoane în întreținere, este student, atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei adoptată pe parcursul urmăririi penale, ceea ce a condus la prelungirea duratei procesului penal, la audierea unor persoane ale căror declarații nu aveau relevanță în această cauză, și apoi atitudinea de recunoaștere a faptei adoptată în fața instanței.
Față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal din 1969, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare calculat conf. art. 82 Cod penal din 1969.
Va atrage atenția inculpatului că săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare va atrage revocarea suspendării condiționate, în conformitate cu art. 83 Cod penal din 1969.
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
În latură civilă, se vor constata următoarele:
Partea vătămată M. I. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu suma de_ lei reprezentând daune materiale, necesare refacerii danturii și daune morale, pentru suferințele pricinuite.
S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 995,43 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda de referință a BNR începând cu data de 26.10.2011 și până la achitarea prejudiciului, conform adresei nr._/09.08.2012 (fila 28 d.u.p.), iar S. de Ambulanță Județean Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 342 lei, conform adresei nr._/06.08.2012 (fila 29 d.u.p.).
Potrivit art. 1357, alin. 1 Cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare". În completare, alin 2 precizează că „autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară".
Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale care revine fiecărei persoane pentru faptele sale, declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții prevăzute de lege și anume: existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului, existența prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat, precum si a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța va constata îndeplinite condițiile răspunderii civile în ceea ce privește existența unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului B. I., având în vedere că, în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale, instanța urmează a constata că fapta inculpatului este infracțiune și a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
În ceea ce privește prejudiciul produs prin fapta acestuia, pentru obligarea inculpatului la repararea acestuia se cer a fi îndeplinite două condiții cumulative: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat.
Prejudiciul produs de inculpat este cert constând în contravaloarea îngrijirilor necesare persoanei vătămate vindecare și ca echivalent al suferințelor fizice și morale cauzate de agresiune, iar în cazul spitalului și serviciului de ambulanță în contravaloarea îngrijirilor medicale și a transportului de specialitate.
Având în vedere și declarația inculpatului dată în ședința publică din 04.06.2014 prin care a arătat că este de acord cu acoperirea prejudiciilor solicitate de partea civilă, precum și dispozițiile art. 23 alin. 3 Cod procedură penală potrivit cărora în cazul recunoașterii pretențiilor civile instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, în baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și urm. Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, urmează să admită integral acțiunile civile formulate de părțile civile astfel cum au fost arătate mai sus.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, pentru fapta pentru care a fost condamnat, va obliga inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta.”.
***
Împotriva sentinței penale nr. 1795/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a formulat apel partea civilă M. I.. Acesta a solicitat admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, în contextul în care a suferit un traumatism labio-dentar cu luxație dentară profundă ce a necesitat extracția a patru dinți, vătămare ce reprezintă o pierdere a unui organ și o sluțire.
Totodată, prin motivele dezvoltate de apel, depuse în scris la dosar, partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat în mod expres la plata sumei de 20.000 Ron, iar pentru că inculpatul tergiversează plata solicită 30.000 Ron, reprezentând daune, inclusiv rata inflației.
Analizând cauza din prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 din Codul de procedură penală, C. constată următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, C. de A. constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului B. I., ce nu au fost contestate prin prezentul apel.
Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât în mod corect, în opinia Curții de A., condamnarea inculpatului B. I., reținându-se, în esență că, în seara zilei de 21.10.2011, inculpatul a lovit partea civilă M. I., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14 - 15 zile de îngrijiri medicale (un traumatism labio-dentar cu luxație dentară, pe fond de parodontită marginală cronică profundă, necesitând extracția a patru dinți).
În ceea ce privește încadrarea juridică stabilită de instanța de fond, ce a fost criticată prin motivele de apel, C. constată că, în mod fondat, s-a apreciat că fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe.
Astfel, din certificatul medico-legal cu nr. 2465/24.10.2011, întocmit de IML Iași, rezultă că partea civilă a prezentat un traumatism labio-dentar cu luxație dentară 31,32,41,42 pe fond de parodontită marginală cronică profundă cu mobilitate anormală a dinților 31,41 și 42, și excoriații, leziuni ce au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare timp în care se include și eventualul tratament protetic dentar.
Așa cum a reținut și instanța de fond, ruperea a mai multor dinți ai părții civile nu constituie un prejudiciu estetic grav și permanent, consecință prevăzută de noul Cod penal în cazul vătămării corporale, prev. de art. 194 alin. 1, lit. d, în condițiile în care dinții extrași pot fi înlocuiți cu proteze, tratament prin care sunt restabilite toate funcțiile cavității stomatologice, adică cea de masticație și cea estetică. În aceste condiții, din punct de vedere medical, nu putem vorbi de o sluțire, în sensul art. 182 din Codul penal din 1968 și nici de un prejudiciu estetic permanent.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. costată, mai întâi, că este inadmisibilă majorarea pretențiilor materiale în calea de atac a apelului, dispozițiile art. 20 alin. 5 din Codul de procedură penală fiind imperative în acest sens, precizând că mărirea sau micșorarea întinderii pretențiilor poate fi solicitată de către partea civilă doar până la terminarea cercetării judecătorești.
Referitor la obligarea efectivă a inculpatului B. I. la plata daunelor în sumă de_ de lei, C. constată că instanța de fond a dispus în acest sens, însă executarea unei hotărâri nu se face de către judecător. Astfel, potrivit disp. art. 581 din Codul de procedură penală, dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile. Hotărârea penală constituie titlu executoriu, astfel că partea civilă are posibilitatea să procedeze la executarea acestor dispoziții conform Codului de procedură civilă, dacă este necesar prin executarea silită.
Totodată, partea civilă are și dreptul, potrivit disp. art. 84 din Codul penal din 1968, de a solicita, revocarea suspendării executării pedepsei, dacă, până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de îndeplini acele obligații.
Pentru toate aceste considerente, C. va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea apelului declarat de partea civilă M. I. formulat împotriva sentinței penale nr. 1795/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, se va dispune obligarea părții civile apelante la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul părții civile M. I. formulat împotriva sentinței penale nr. 1795/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă partea civilă apelantă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei, incluzând și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
Președinte, Judecător,
T. C. GabrielScriminți E.
Grefier,
R. E. M.
Red./Tehnored. T.C.G.
2 ex. + 5 ex./24.04.2015
Judecătoria Iași
Judecător C. F.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 6/2015.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
