Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 254/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului penal, având ca obiect „ înșelăciune ”, declarat de partea civilă recurentă I. M. împotriva sentinței penale nr. 1632 din 6.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut lor în ședința publică din data de 29.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași.
Având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 13.05.2014, când:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penala nr. 1632 din 06 Decembrie 2013 a Judecătoriei V., data in dosarul nr._, s-a hotărât:
„Condamnă pe inculpatul JIRCĂ A. I., fiul lui I. și G., născut la data de 21.05.1990 în București, domiciliat în București, ., ., studii – 8 clase, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_ la pedepsele de:
- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și sancționată de art. 215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală ( parte vătămată S. L.);
- 2 ( doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și sancționată de art. 215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și a dispozițiilor art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală ( parte vătămată I. M.).
Constată că cele două infracțiuni sunt concurente sub forma de pluritate a concursului real potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, contopește cele două pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracțiuni comise în condițiile concursului real, urmând ca inculpatul JIRCĂ A. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal privind revocarea beneficului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare fixat, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
ACȚIUNEA CIVILĂ
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală constată că prejudiciul cauzat în dauna părții vătămate S. L. a fost recuperat integral, prin restituire.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. din vechiul Cod civil, obligă pe inculpatul J. A. I. să achite părții civile I. M. cu titlu de despăgubiri civile suma de 3.140 lei ( c/val prejudiciu nerecuperat).”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt si de drept:
“În fapt :
Inculpatul J. A. I. locuiește în mun. București, iar în cursul anului 2010 a auzit prin intermediul programelor de televiziune despre mai multe persoane păgubite, acestea precizând că au fost contactate de necunoscuți care s-au recomandat drept angajați ai firmelor de telefonie și, sub pretextul câștigării unor premii, le-au determinat să achite diferite sume de bani, ulterior aflând că au fost înșelate.
După același model, inculpatul J. A. I. s-a hotărât să încerce să facă rost de bani în aceeași modalitate.
În ziua de 15.04.2010, inculpatul J. A. I. a trimis de pe telefonul său mobil cu număr 0764/997.298, un SMS pe numărul 0766/_, în care anunța pe titular că a câștigat un premiu de fidelitate de 20.000 euro. Titularul acestui număr era partea vătămată S. L., din mun. V., care la scurt timp a apelat la numărul de pe care primise SMS-ul, răspunzând inculpatul J. A. I., care s-a prezentat drept angajat al firmei de telefonie. Acesta i-a comunicat vătămatei că pentru a intra în posesia premiului trebuie să deschidă un cont la o bancă, cont în care să depună o sumă de bani. Ulterior suma trebuia trimisă, prin serviciul Western Union, pe numele J. A. I.. Partea vătămată a împrumutat suma de 1300 lei și a depus-o la sucursala Băncii Transilvania din mun. V., pentru trimitere plătind un comision de 35 lei.
După ce a ridicat banii trimiși pe numele său, inculpatul J. A. I. a contactat-o din nou pe partea vătămată solicitându-i să-i mai trimită și suma de 2.000 lei reprezentând costuri determinate de traducerea unor acte. Bănuind că a fost înșelată, partea vătămată i-a solicitat restituirea banilor trimiși deja, invocând probleme personale. Inculpatul i-a comunicat acesteia că banii îi vor fi restituiți a doua zi, indicând un număr de telefon de contact: 021/636.02.34, unde se va putea interesa de banii respectivi. A doua zi, partea vătămată a constatat că banii nu era în contul ei, a apelat la numărul indicat unde a răspuns o persoană ce părea în vârstă, o voce de femeie, care i-a spus că nu are nici o legătură cu banii respectivi și că nu îl cunoaște pe J. A. I.. Ulterior a fost identificată persoana apelată ca fiind martora P. V..
Partea vătămată a încercat să ia legătura cu inculpatul pe numărul de telefon pe care mai vorbise cu acesta, însă a răspuns doar în momentul în care a fost apelat prin ascunderea numărului apelantului. Ulterior inculpatul a rupt cartela S. pentru a nu mai putea fi contactat pe acel număr.
Formularul Western Union completat de inculpat în 15.04.2010, când a ridicat banii, a fost supus analizei specialiștilor, cu scripte de comparație. Din raportul de constatare tehnico-științifică 15.246 din 12.01.2012 rezultă că scrisul și semnătura executate pe acest formular aparțin inculpatului J. A. I..
În data de 13.05.2010, inculpatul J. A. I. a trimis de pe numărul de telefon 0767/057.112, un SMS pe numărul 0762/296.161 aparținând părții vătămate I. M. din mun. Huși, prin care o înștiința pe aceasta că este câștigătoarea unui premiu de 20.000 euro, oferit de Cosmote. După aproximativ 30 minute, inculpatul a fost apelat pe același număr de partea vătămată, prezentându-se drept angajat al Cosmote, și i-a comunicat că este necesar să meargă la o unitate bancară pentru a deschide un cont în care să-i fie virat premiul. Pentru a intra în posesia premiului, inculpatul i-a cerut părții vătămate să depună suma de 1.400 lei pe numele J. A. I., prin serviciul Western Union.
În aceeași zi partea vătămată a mers la agenția din mun. Huși a Băncii Carpatica unde a depus la numele inculpatului suma de 1.400 lei, pe care acesta i-a ridicat în aceeași zi de la BRD agenția C.. A doua zi, inculpatul a contactat-o din nou pe partea vătămată și i-a mai cerut să achite încă 2000 lei, respectiv 1900 lei, motivând că nu sunt suficienți bani în contul respectiv pentru a-i putea fi virat premiul. Partea vătămată a depus în 14.05.2010 suma de 980 lei la BRD Agenția Huși, apoi 110 lei la Banca Transilvania Agenția Huși și apoi 1900 lei la agenția Huși a Băncii Carpatica. Banii au fost scoși în aceeași zi de inculpat, de la agențiile BRD C. și Banca Transilvania Lipscani.
Originalele actelor cu care au fost ridicate aceste sume de bani au fost supuse expertizei specialiștilor, fiind luate în acest scop și scripte de comparație de la inculpat. Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 53.814/03.05.2012 sunt în sensul că scrisul de mână și semnăturile executate pe formularele Western Union nr._/14.05.2010,_/13.05.2010 și_/14.05.2010 aparțin inculpatului J. A. I..
În raport de probatoriile administrate în cauză a fost răsturnată în mod neîndoielnic prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului J. A. I. prin dispozițiile art. 66 și art.5 Cod procedură penală, art.23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, făcându-se dovada certă a săvârșirii faptei reținute prin rechizitoriu.
În drept,
Fapta inculpatului J. A. I. J. A. I. care, în zilele de 15.04.2010 și 13-14.05.2010 a indus în eroare pe părțile vătămate S. L. și I. M., prezentându-se în fals drept angajat al Cosmote și promițându-le acestora un premiu de 20.000 euro pentru care le-a determinat pe acestea să-i achite sume de bani, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 215 alin.1,2 Cod penal, infracțiuni comise în formă continuată și în condițiile concursului real ( fapta comisă în dauna părții vătămate I. M.) ( art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal ) și sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:
- declarații parte vătămată S. L. ( filele 19-20, 21);
- chitanța de depunere numerar la BT din 15.04.2010 ( fila 22);
- formular MTCN_ prin care partea vătămată S. L. a trimis prin serviciul Western Union suma de 1300 lei pe numele inculpatului J. A. I. ( fișa 24);
- cerere de deschidere cont curent pentru valută ( filele 25-26);
- dovada de achitare a prejudiciului cauzat părții vătămate S. L. ( filele 27,28);
- răspuns Western Union cu privire la locația de unde a fost ridicată suma de 1300 lei ( fila 30);
- formulat Western Union de ridicare a banilor de către inculpat ( fila 33);
- adresă de înaintare documente folosite ca scripte de comparație ( filele 52,53);
- declarație martor P. V. ( filele 61,62);
- declarația părții vătămate I. M. ( filele 67-68, 69-70);
- formulare Western Union cu care s-au trimis bani pe numele inculpatului ( filele 72,73,74,75);
- dovada de achitare a 1200 lei din prejudiciul cauzat părții vătămate I. M.( fila 76);
- adresa nr. 19/19.03.2012 în legătură cu locațiile de unde au fost ridicați banii de către inculpat ( filele 78,80);
- formulare originale Western Union de ridicare a banilor de către inculpat ( filele 83,84,86,89,91,92);
- raport de constatare tehnico științifică nr. 53.814/03.05.2012 ( filele 97-104);
- declarații inculpat J. A. I. ( filele 106-108, 110, 117-120);
- scripte de comparație ( filele 111-114, 121-129);
- declarație martor J. G. ( fila 130,131-132).
Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 Cod penal, constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, iar alin.2 al articolului menționat prevede expres că „ Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume ori calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește”.
Rațiunea incriminării înșelăciunii este aceea de a asigura încrederea și buna credință în relațiile cu caracter patrimonial și de a evita producerea unui prejudiciu persoanei fizice sau juridice.
Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracțiunii de înșelăciune s-a realizat prin inducerea în eroare a părților vătămate S. L. și I. M. cărora inculpatul s-a prezentat în fals drept angajat al COSMOTE și promițându-le acestora premii de 20.000 Euro determinându-le pe acestea să achite diferite sume de bani.
Sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune s-a produs rezultatul socialmente periculos și anume paguba pricinuită patrimoniului părților vătămate S. L. și I. M., respectiv sumele de bani plătite de acestea inculpatului J. A. I., între fapta săvârșită și urmarea produsă existând un raport de cauzalitate.
Instanța reține că fapta săvârșită de inculpatul J. A. I. în dauna părții vătămate I. M. are caracterul unei infracțiuni continuate în sensul dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal, text ce prevede că există infracțiune continuată ori de câte ori, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale făptuitorul comite acte materiale ce prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Sub aspectul laturii subiective , atitudinea psihică a inculpatul J. A. I. față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în forma intenției directe conform dispozițiilor art. 19 alin.1 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale ( producerea unor prejudicii în patrimoniul părților vătămate cu scopul de a obține pentru sine un folos material injust) și a urmărit producerea acestora prin săvârșirea faptelor.
Vinovăția inculpatului J. A. I. în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, niciuna din probele administrate nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
În cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
În temeiul art. 345 Cod procedură penală, având în vedere că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmează să dispună condamnarea acestuia.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, instanța îl va condamna pentru fiecare dintre ele la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 215 alin.1,2 Cod penal de la 3 la 15 ani închisoare, de dispozițiile art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală potrivit căruia limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută se reduc cu o treime, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptei, de atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut fapta precum și de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul său conflict cu legea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie aleasă și dozată încât prin funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal, art. 52 alin.1 – potrivit căruia „ scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Față de aspectele reținute și având în vedere și dispozițiile art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală, instanța apreciază că pedepsele de:
- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și sancționată de art. 215 alin.1,2 Cod penal ( parte vătămată S. L.);
- 2 ( doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și sancționată de art. 215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( parte vătămată I. M.), sunt suficiente și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
Faptele fiind comise de către inculpat în condițiile concursului real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal - mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele – instanța va contopi potrivit art. 34 lit. b Cod penal cele două pedepse cu închisoarea aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi ) ani închisoare.
Sub aspectul pedepsei accesorii, conform art. 71 alin.2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua, lit. b) și lit. c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Însă, potrivit art. 20 al Constituției, dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
Ca atare, normele cuprinse în Convenție și în Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de C. Europeană a Drepturilor Omului, alcătuiesc un . jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă, având forță constituțională și supralegislativă. Interpretarea instanței de contencios European, în virtutea principiului subsidiarității, se impune deci și față de instanțele interne, astfel încât, la examinarea conținutului pedepsei accesorii, trebuie avută în vedere hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii ( Cererea nr._-2001, Hotărârea din 06.10.2005) prin care C. a constatat încălcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege a persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Astfel, C. Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Interzicerea unui drept nu poate avea loc indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și b) Cod penal, instanța reține că natura faptei săvârșite și atitudinea inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Exercitarea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii nu va fi interzis având în vedere că inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii în speță de o anumită funcție sau profesie.
Cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e), respectiv drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, ca urmare a modificărilor intervenite prin legea nr. 278 din 04.07.2006, interzicerea acestora se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită este independentă de autoritatea părintească, instanța nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e), ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii, precum și de persoana infractorului.
În consecință, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.
Instanța, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia - inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale și prezentând șanse sporite de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 alin.1 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni),circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea manifestată de acesta după comiterea faptelor, sinceritatea și regretul manifestată de acesta pe întreg parcursul desfășurării procesului penal, sunt elemente de natură să determine concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea condiționată a executării acesteia reprezintă un avertisment suficient pentru inculpat în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale ce incriminează infracțiunea pentru care a fost antrenată răspunderea penală și să își conformeze conduita exigențelor legii penale, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, fixat în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal. (cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani).
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului J. A. I. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal.
ACȚIUNEA CIVILĂ
Sub aspectul laturii civile promovate de partea vătămată I. M. care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3140 lei cu titlu de despăgubiri civile ( c/val prejudiciu nerecuperat) instanța reține următoarele:
Relativ la acțiunea civilă susținută de partea vătămată I. M., în raport de situația de fapt descrisă instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 998 cod civil ” Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara” iar în conformitate cu prevederile art. 998 din același act normativ „ Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa „.
În raport de atare reglementări legale și de situația de fapt expusă, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia, respectiv:
a) existența unui prejudiciu
b) existența unei fapte ilicite
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu
d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În consecință, în baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. din vechiul Cod civil, va obliga pe inculpatul J. A. I. să achite părții civile I. M. cu titlu de despăgubiri civile suma de 3.140 lei ( c/val prejudiciu nerecuperat).”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs devenit apel după noul Cod de Procedura Penala, partea civila I. M., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica, doar sub aspectul laturii civile, solicitând ca inculpatul sa fie obligat si la plata dobânzilor bancare pe care le are de plătit ca urmarea a contractării împrumutului in suma de 4. 792,59 lei, de la Raiffesen Bank.
In fata Curții partea civila a specificat ca dorește sa i se plătească dobânda bancara la suma cu care s-a constituit parte civila si a mai arătat ca a avut o înțelegere cu inculpatul ca acesta s-ai achite întreg prejudiciul până la dat de 15. 01. 2014.
La termenul din 01.04. 2014, partea civila apelanta I. maria in sala de judecata si înainte de . in sala, a făcut însemnări pe o cerere făcuta de ea si depus ala dosar cu ceva timp înainte in care specifica ca a fost despăgubita de inculpat si nu mai are nicio pretenție la el si nu s-a mai prezentat la următorul termen de judecata. Tot la acel termen inculpate, a depus un înscris la dosar prin care arta ca i+a achitat părții civile întreaga suma solicitata .
Având in vedere aceste aspecte instanța de control judiciar apreciază ca partea civila a fost îndestulata cu suma solicitată de la inculpate si ca nu mai insista in critica adusa sentinței.
Pe de alta parte, chiar daca ar fi sa analizam aceasta critica C. reține ca ea nu ar fi întemeiat deoarece partea civila nu cerut la instant de fond aceste dobânzi bancare.
In lumina acestor considerente se constat ca apelul părții civile este nefondat si urmează sa fie respinsa ca atare.
Văzând si disp. art. 275 al. 2 din noul Cod procedură penală se va obliga partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila I. M., împotriva sentinței penale nr. 1632 din 06 Decembrie 2013 a Judecatoriei V., pe care o mentine.
Obliga recurenta sa plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariul de avocat oficiu, pentru intimatul inculpat J. A. I., va avansata din fondurile statului.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi 13. 05. 2014.
Președinte,Judecător,
D. AntonMihaela C.
Grefier,
C. B.
Red. A.D.
Tehnored. C.B.
2 ex. 14 Mai 2014
Judecătoria V.
Judecător L. M.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
