Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 104/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier E. A.
Ministerul Public P. de pe lângă C. de A. Iași
a fost reprezentat prin procuror C. I.
Pe rol judecarea contestației formulată de condamnatul G. V. împotriva sentinței penale nr. 301 din 1.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator G. V., în stare de deținere, asistat de avocat Haller C., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul contestator.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocat Haller C. luând legătura cu condamnatul arată că acesta menține contestația promovată împotriva sentinței Tribunalului Iași.
Interpelate părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Haller C. pentru condamnat, având cuvântul solicită să se admită contestația așa cum a fost formulată de condamnat, acesta apreciază că la momentul când a săvârșit infracțiunea de omor pentru care a primit o condamnare de 18 ani închisoarea era diagnosticat cu schizofrenie.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită să se constate că hotărârea instanței de fond apare ca fiind temeinică și legală, să se respingă ca nefondată contestația.
Condamnatul G. V. în ultimul cuvânt solicită să se admită contestația și să i se reducă cuantumul pedepsei principale, consideră că nu s-a făcut o evaluare corectă a situației sale.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
C. DE A.
Asupra contestației penale de față:
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 301 din 1.04.2014 a dispus următoarele:
„În baza art. 595 NCPP, art. 23 alin. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013, cu referire la art. 6 alin. 6 NCP, admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, cu privire la pedeapsa complementară, pentru persoana condamnată G. V., fiul lui G. și T., născut la data de 01.06.1961 în con. Strunga, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, și, pe cale de consecință:
În baza art. 6 alin. 6 NCP, reduce de la 10 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), aplicată prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare, la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d NCP, pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia”.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), aplicată condamnatului G. V., fiul lui G. și T., născut la data de 01.06.1961 în con. Strunga, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare.
S-a arătat că persoana condamnată G. V. execută pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 189 alin. 1 lit. a noul Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), cu durata de 10 ani.
S-a solicitat în conținutul sesizării ca instanța să evalueze dacă în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 NCP, având în vedere că pedeapsa complementară depășește durata prev. de art. 66 alin. 1 NCP.
S-au atașat sesizării următoarele acte: fișa de evaluare, fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 385/2005 din data de 04.05.2005, fotocopia sentinței penale nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare și fotocopia cazierului judiciar.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 alin. 5 din Legea 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În temeiul sentinței penale nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 385/2005 din data de 04.05.2005, pe care-l execută în prezent persoana condamnată G. V., executarea pedepsei începând la data de 07.11.2004, urmând să ia sfârșit la data de 06.11.2022.
Alăturat pedepsei principale, persoanei condamnate i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, timp de 10 ani.
Potrivit noii reglementări a Codului penal (art. 66 alin. 1, privind conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
Instanța constată așadar, pe de o parte, că, în lumina noilor reglementări, durata minimă și maximă a pedepsei complementare este prevăzută expres de la unu la 5 ani, limita maximă de 10 ani, prevăzută de Codul penal anterior, fiind redusă la 5 ani, potrivit noului Cod penal.
Pe de altă parte, se constată că interdicția exercitării dreptului de a alege se regăsește și în noul Cod penal (lit. d, art. 66 alin. 1), însă noul legiuitor a ales reglementarea sa separată de interdicția exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice (lit. a, art. 66 alin. 1), noua reglementare diferind și sub acest aspect față de cea anterioară care prevedea cele două drepturi la aceeași literă (art. 64 alin. 1 lit. a Codul penal anterior).
Or, reține instanța, potrivit art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Întrucât pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, nu poate depăși 5 ani, instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal anterior, aplicată condamnatului G. V., de la 10 ani, la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin. 1 lit. a, b, d din noul Cod penal.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, în baza art. 595 NCPP, art. 23 alin. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013, cu referire la art. 6 alin. 6 NCP, instanța va admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, cu privire la pedeapsa complementară, pentru persoana condamnată G. V., fiul lui G. și T., născut la data de 01.06.1961 în con. Strunga, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, și, pe cale de consecință:
În baza art. 6 alin. 6 NCP, va reduce de la 10 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), aplicată prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare, la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d NCP, pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii.
Consecință a soluției pronunțate, în baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia”.
Împotriva acestei soluții, a formulat contestație, în termen legal, condamnatul G. V. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației, condamnatul G. V. arată că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare de către instanța de fond, întrucât noul cod prevede pedepse mai ușoare pentru infracțiunile comise de el și solicită admiterea și reducerea pedepsei rezultante de executat. De asemenea, arată condamnatul că el este bolnav psihic și nu s-a ținut cont de asta.
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. V. având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 298/18.04.2005 a Tribunalului Iași, inculpatul G. V. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de 174 – 175 lit. „a” Cod penal și pedeapsa complementară de 10 ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a, b” Cod penal.
Potrivit art. 6 din Noul Cod de procedură penală aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se poate face dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea definitivă a pedepsei închisorii sau a amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită, reducerea făcându-se la acest maxim.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, infracțiunea pentru care G. V. este condamnat a fost recalificată în art. 189 alin. 1 lit. „a” Cod penal, iar noul cod prevede aceleași limite de pedeapsă pentru această infracțiune.
Corect a reținut instanța de fond că, fiind sesizată doar în ce privește reducerea pedepsei complementare, cadrul procesual este astfel stabilit și fiind întemeiată cererea a admis-o și a redus la 5 ani pedeapsa complementară, recalificând drepturile interzise în art. 66 lit. „a, b” din Noul Cod penal.
Față de aceste prevederi, în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 6 din Noul Cod de procedură penală cu privire la pedeapsa principală pe care o execută condamnatul.
În consecință, constatând că sentința instanței de fond este temeinică și legală, se va respinge ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. V., împotriva Sentinței penale nr. 301/1.04.2014 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. V., deținut în P. Iași împotriva Sentinței penale nr. 301/01.04.2014 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă contestatorul sa achite 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.05.2014.
Președinte,
M. C.
Grefier,
E. A.
Red. Ch.M.
Tehnored. A.E.
2 ex./19.05.2014
Tribunalul Iași
Judecător – M. M.
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 226/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 148/2014. Curtea de... → |
|---|
