Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 30/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 30/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚAPENALĂ NR.30/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: E. S.
Grefier: L. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași
–a fost reprezentat prin procuror: L. D.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta P. M., fiica lui V. și I., născută la data de 11.04.1955, în prezent aflată în stare de deținere în P. B., împotriva rezoluției procurorului din data de 11.11.2013 dată în dosarul nr.497/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr.1275/II/2/2013 din 18.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta P. M., personal, în stare de deținere, asistată de avocat L. G. care o substituie pe doamna avocat M. A., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că dosarul se află la al patrulea termen de judecată, precum și faptul că prin procesul-verbal de repartizare ciclică cauza de față a fost repartizată completului de judecată cu indicativul F7, prin desființarea completului de judecată cu indicativul F11.
Interpelată, petenta P. M. învederează instanței că își menține plângerea formulată.
Instanța, raportat la dispozițiile art.15 din Legea nr.255/2013 și la data înregistrării cauzei de față, constată că soluționarea plângerii de față va urma dispozițiile din Codul de procedură penală anterior.
Avocat L. G., pentru petentă, depune la dosar un memoriu din partea acesteia, înscrisuri și o listă cu martori,probe pe care petenta le solicită în dovedirea plângerii formulate.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public se opune probei cu martori formulată de petentă. Nu se opune, însă, administrării probei cu înscrisuri.
Instanța, raportat la plângerea petentei formulată în baza art.2781 Cod procedură penală anterior, respinge cererea privind audierea martorilor indicați, analizarea plângerii de către urmând a se face în baza susținerilor petentei, a înscrisurilor depuse, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra plângerii formulate.
Avocat L. G., pentru petentă, arată că motivele invocate de către petenta P. M. s-ar încadra, mai curând, la o cerere de revizuire, însă, cu toate acestea, pune concluzii de admitere a plângerii formulate de aceasta în baza înscrisurilor depuse la dosar și dispunerea reluării urmăririi penale conform susținerilor acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulate de petenta P. M., arătând că în urma depunerii unei plângeri la P. de pe lângă C. de A. Iași, procurorul de caz a dat rezoluția din data de 11.11.2013 dată în dosarul nr.497/P/2013, rezoluție ce a fost menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr.1275/II/2/2013 din 18.12.2013. Apreciind că rezoluțiile date sunt legale și temeinice, solicită respingerea plângerii formulate de petentă, ca nefondată.
Petenta P. M., având cuvântul, precizează că a formulat mai multe plângeri pentru a se afla adevărul în cazul decesului soțului său, apreciind că a fost condamnată pe nedrept. Consideră că urmărirea penală s-a realizat cu încălcarea drepturilor sale, motivat de faptul că deși ea se afla în stare de reținere, organele de poliție au făcut cercetări la locuința sa, după decesul soțului său, ea nu a avut cunoștință de acestea. Nu s-a făcut altceva decât să i se aducă la cunoștință conținutul rechizitoriului, chiar dacă actele de urmărire penală s-au îndeplinit în lipsa sa. Arată că soțul său a decedat la Spitalul V. și în acea zi a și fost reținută de poliție, acuzată de decesul acestuia și reținută, și, deși se afla singură la domiciliu, organele de poliție au urcat-o în mașină și au condus-o în arest. I s-au recoltat probe biologice, însă nu a fost asistată de niciun apărător, iar cele 13 ore de reținere nu i-au fost deduse din pedeapsă, deși a stat în permanență în prezența organelor de poliție. Consideră că a fost condamnată pe nedrept, iar revizuirea pe care a formulat-o a fost soluționată nedorindu-se aflarea adevărului.
Instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
C. DE A.,
Asupra cauzei penale directe de față, constată următoarele:
Petenta P. M., aflată în prezent în stare de deținere în P. B., a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din data de 11.11.2013 dată în dosarul nr.497/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, rezoluție ce a fost menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr.1275/II/2/2013 din 18.12.2013.
Intimații au fost legal citați.
Petenta, aflată în stare de deținere, a fost asistată de avocat din oficiu, a depus un memorii și a susținut aspectele de critică ce referă la analiza pe fond a probelor administrate în soluția de condamnare, cât și nemulțumirea petentei față de modalitatea în care procurorul a efectuat cercetările prealabile.
C. a analizat plângerea petentei raportat la dosarul nr. 497/P/2013, la rezoluția pronunțată și la susținerile petentei, constatând:
Prin rezoluția contestată, petenta a susținut că a fost cercetată în stare de arest preventiv și, ulterior, a fost condamnată fără drept pentru uciderea soțului ei, întrucât procurorii și polițiștii desemnați a efectua cercetări și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile specifice funcțiilor deținute, agresând-o în cursul anchetei, întocmind înscrisuri (proces-verbal de cercetare la fața locului și declarații) cu un conținut nereal și privând-o pe nedrept de libertate.
La data de 25.01.2012, prin sentința penală nr.14 emisă în dosarul nr._, Tribunalul V. a dispus condamnarea inculpatei P. M. la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, apreciind că fapta pentru care a fost cercetată (uciderea soțului ei suferind) este confirmată de probele administrate în cauză.
Sentința penală de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare, prin decizia penală nr.48 din 1.03.2012 a Curții de A. Iași, luându-se act că inculpata P. M. nu a declarat apel.
În privința actelor de urmărire penală și a rechizitoriului întocmite de magistratul procuror B. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. se constată că instanțele de judecată (Tribunalul V. și C. de A. Iași) au apreciat că acestea au fost îndeplinite în mod corect și complet și au pronunțat condamnarea inculpatei P. M. pentru situația de fapt și încadrarea juridică prezentată de procuror în actul de trimitere în judecată.
Față de aspectele din cererea petentei de redeschidere a urmăririi penale, corect procurorul a sesizat că este fără obiect pentru că în respectiva cauză nu a fost începută (deschisă) urmărirea penală față de persoanele acolo reclamate deoarece urmărirea penală a fost finalizată prin emiterea actului de inculpare și sesizare a instanței de judecată (rechizitoriul 329/P/2011 din 29.11.2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V.). Mai mult, actul de sesizare a făcut obiectul evaluării în instanță, iar probatoriul administrat a fost verificat nemijlocit în cursul cercetării judecătorești fiind confirmat prin hotărârea de condamnare a reclamantei pentru fapta cu privire la care a fost inculpată.
Împotriva hotărârii judecătorești – sentința penală nr.14 din 25.02.2012 a Tribunalului V. – a fost declarat un apel, dar s-a constatat că nu a fost declarat de petentă, așa că soluția instanței a rămas definitivă prin decizia penală nr.48/2012 a Curții de A. Iași.
Niciunul dintre argumentele susținute de petentă nu pot constitui obiectul unei plângeri formulate în condițiile art.278 ind.1 Cod procedură penală; procurorul a efectuat temeinic toate actele de cercetare prealabilă; iar criticile susținute puteau fi, eventual, apreciate pe calea unei revizuiri a sentinței penale de condamnare – cale de atac pe care petenta a folosit-o.
Din analiza efectuată nu s-au constatat vicii pentru a fi desființate rezoluțiile contestate și în conformitate cu dispozițiile art.278 ind.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă plângerea petentei formulată împotriva rezoluției procurorului din data de 11.11.2013 dată în dosarul nr.497/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr.1275/II/2/2013 din 18.12.2013.
Va fi obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P. M., fiica lui V. și I., născută la data de 11.04.1955, în prezent aflată în stare de deținere în P. B., împotriva rezoluției procurorului din data de 11.11.2013 dată în dosarul nr.497/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr.1275/II/2/2013 din 18.12.2013.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petenta să achite suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2014.
Președinte,
E. S.
Grefier,
L. A.
Red.S.E.
Tehnored.A.L.
3 ex./21.02.2014
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 254/2014. Curtea de... | Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 6/2014.... → |
|---|
