Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 112/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 18 Februarie 2015

Completul compus din:

Președinte: D. A.

Judecător: C.-G. T.

Grefier: L. R.-C.

DECIZIE PENALĂ Nr. 112/2015

Ministerul Public P. de pe lângă C. de A. Iași a fost reprezentat prin procuror C. S..

Pe rol judecarea apelului formulat de inculpatul N. V. M. împotriva sentinței penale nr. 2212/05.11.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosar_ având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP).

Componența completului de judecată a fost alcătuită în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din R.O.I al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2014, prin participarea judecătorului din programarea de permanență, față de lipsa motivată din instanță a titularului completului de judecată – judecător C.-C. A., fiind întocmit proces verbal în acest sens.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența inculpatului apelant N. V. M., aflat în stare de deținere – arestat în altă cauză, asistat de av. R. L. desemnat din oficiu, lipsă celelalte părți.

Procedura completă și legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul cauzei după care:

Interpelați de instanță inculpatul apelant și apărătorul acestuia arată că s-a realizat termenul de arhivă. Inculpatul apelant N. V. M. arată că nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de apel.

Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av. R. L. pentru inculpatul apelant N. V. M. solicită admiterea apelului formulat de acesta, apel ce vizează redozarea pedepsei în sensul înlăturării sporului aplicat. Prin sentința penală apelată fost condamnat la 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. A constatat instanța de fond că cele două infracțiuni au fost săvârșite în stare de concurs real cu faptele din 18.02.2014, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 1200/23.05.2014 a Judecătoriei V., definitivă prin decizia penală nr. 471/08.08.2014 a Curții de A. Iași și toate aceste fapte au fost săvârșite în restul de 445 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1278/24.08.2011 a Curții de A. Timișoara.

Instanța de fond a descontopit și a contopit pedepsele aplicate în cauză, de 1 an închisoare și 1 an închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1200/2014 a Judecătoriei V., respectiv cu 6 ani și 4 luni închisoare și 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 4 luni închisoare la care a adăugat un spor de 1 an și 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 7 (șapte) ani și 7 (șapte) luni închisoare. A fost adăugat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 7 luni închisoare și restul rămas neexecutat de 445 zile închisoare din sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., urmând ca inculpatul N. V. M. să execute pedeapsa finală de 7 ani, 7 luni și 445 zile închisoare.

Solicită av. R. pentru inculpat reanalizarea regimului sancționator și modalitatea de calcul al pedepsei aplicate cu consecința reducerii sporului apreciat de inculpat mult prea mare.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului, ca nefundat, întrucât cuantumul pedepsei aplicate are corespondent în gravitatea faptelor și împrejurările comiterii acestora, precum și în starea de recidivă a inculpatului, nu în ultimul rând în perioadele scurte de timp scurse între activitățile infracționale desfășurate.

Inculpatul N. V. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și eliminarea sporului care a făcut ca pedeapsa să fie prea mare.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 2212/05.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a hotărât următoarele:

„I. Condamnă pe inculpatul N. V. M., fiul lui C. și R., născut la data de 31.10.1988 în ., domiciliat în . Dumești, județul V., CNP:_, cetățean român, studii – 8 clase, necăsătorit, recidivist postcondamnatoriu, arestat în altă cauză, la următoarele pedepse:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art 193 alin 2 Cod penal (fost art. 181 Cod penal anterior) cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal, art. 5 Cod penal;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art 224 alin 2 Cod penal (fost art. 192 alin 2 Cod penal anterior) cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal, art. 5 Cod penal.

Constată că cele două infracțiuni de mai sus au fost săvârșite în stare de concurs real, prevăzut de art 38 alin 1 Cod penal cu faptele din 18.02.2014, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 1200/23.05.2014 a Judecătoriei V., definitivă prin decizia penală nr. 471/08.08.2014 a Curții de A. Iași.

Constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză (din 31.12.2013) și faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 1200/23.05.2014 a Judecătoriei V. (din 18.02.2014) sunt săvârșite în restul de 445 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1278/24.08.2011 a Curții de A. Timișoara.

Descontopește și descumulează pedeapsa rezultantă de 7 ani și 445 zile închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1200/23.05.2014 a Judecătoriei V. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 (șase) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol în formă simplă, faptă prevăzută de art. 218 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod de procedură penală, art 41 alin 1 Cod penal;

- pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 66 lit. a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii;

- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată, faptă prevăzută de art. 224 alin. 1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod de procedură penală, art 41 Cod penal;

- sporul de 8 (opt) luni închisoare;

- restul de 445 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A..

În temeiul art. 39 alin 1 lit b Cod penal, contopește pedepsele aplicate în cauză, de 1 an închisoare și 1 an închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1200/2014 a Judecătoriei V., respectiv cu 6 ani și 4 luni închisoare și 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 4 luni închisoare la care adaugă un spor de 1 an și 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 7 (șapte) ani și 7 (șapte) luni închisoare.

Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de 445 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., revocare dispusă prin sentința penală nr. 1200/2014 a Judecătoriei V..

În temeiul art 43 alin 2 Cod penal, adaugă la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 7 luni închisoare, restul rămas neexecutat de 445 zile închisoare din sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., urmând ca inculpatul N. V. M. să execute pedeapsa finală de 7 ani, 7 luni și 445 zile închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii, arestării preventive și durata executată de la 19.02.2014 la zi.

II. Condamnă pe inculpatul H. M., fiul lui D. și E., născut la data de 29.05.1983 în ., domiciliat în . Dumești, județul V., CNP:_, cetățean român, studii – 4 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art 193 alin 2 Cod penal (fost art. 181 Cod penal anterior) cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art 224 alin 2 Cod penal (fost art. 192 alin 2 Cod penal anterior) cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Constată că cele două infracțiuni de mai sus au fost săvârșite în stare de concurs real, prevăzut de art 38 alin 1 Cod penal și în termenul de încercare de 2 ani și 4 luni, fixat prin sentința penală nr. 27/11.01.2013 a Judecătoriei V., definitivă prin nerecurare la 29.01.2013.

În temeiul art. 39 alin 1 lit b Cod penal, contopește pedepsele aplicate în cauză, de 1 an închisoare și 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 15 alin 2 din Legea nr. 187/2012, art 83 alin.1 Cod penal anterior, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 (patru) luni închisoare, aplicată inculpatului H. M. prin sentința penală nr. 27 din 11.01.2013 a Judecătoriei V. – definitivă la 29.01.2013 – pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul H. M. să execute pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

Acțiunea civilă

Constată că S. Județean de Urgență V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Admite în parte, acțiunea civilă promovată de partea vătămată H. M. V., constituită parte civilă în procesul penal.

În baza art. 19 și 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 1357,1382 Cod civil, obligă în solidar, pe inculpații N. V. M. și H. M. să achite părții civile H. M. V.:

-suma de 918 lei, cu titlu de daune materiale;

-suma de 15.000 lei, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Ambulanță V., constituită parte civilă în cauză.

În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 313 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G nr. 72/2006, obligă inculpații N. V. M. și H. M., la plata sumei de 1275,7 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V., cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli de transport și cost asistență medicală, ocazionate de transportul persoanei vătămate H. M. V..

Admite acțiunea civilă formulată de S. Clinic de Urgență Prof. Dr.N. O. Iași, constituită parte civilă în cauză.

În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 313 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G nr. 72/2006, obligă inculpații N. V. M. și H. M., la plata sumei de 5490,67 lei către partea civilă S. Clinic de Urgență Prof. Dr.N. O. Iași, cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli ocazionate de internarea și tratamentul persoanei vătămate H. M. V..

În baza art. 274 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă inculpatul N. V. M., la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate, în cursul urmării penale și în cursul judecății.

În baza art. 274 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă inculpatul H. M., la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate, în cursul urmării penale și în cursul judecății.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (av. B. G.-delegație nr. 322/04.03.2013), va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Public iar suma de 300 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în cursul judecății (av. P. A.-delegație nr. 673/2014), va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Pe rolul acestei instanțe la data de 06 mai 2014, sub nr._, s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 273/P/2014, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului H. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și violare de domiciliu, prevăzute de art. 193 alin 2 Cod penal, art. 224 alin 2 Cod penal, ambele cu aplic. art 38 alin 1 și art 44 alin 1 Cod penal ( art. 181 Cod penal, art. 192 alin 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit a Cod penal, art.40 alin 1 Cod penal din 1969) și a inculpatului N. V. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și violare de domiciliu, prevăzute de art. 193 alin 2 Cod penal, art. 224 alin 2 Cod penal, ambele cu aplic. art 38 alin 1 și art 41 alin 1 Cod penal ( art. 181 Cod penal, art. 192 alin 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit a Cod penal, art.37 lit a Cod penal din 1969).

În esență, în actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpaților H. M. și N. V. M. că, în seara zilei de 31.12.2013, au pătruns fără drept în curtea persoanei vătămate H. M. V. și i-au aplicat lovituri cu pumnii și cu obiecte contondente, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la faptele mai sus-menționate, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată H. M. V., certificat medico-legal nr. 37 din 15.01.2014, declarații inculpat N. V. M., declarații inculpat H. M., declarații martori (H. D., R. C., B. N., M. C., F. A. M..

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul N. V. M. a adoptat o poziție oscilantă cu privire la modalitatea de derulare a evenimentelor din seara zilei de 31.12.2013.

În declarația din 04.03.2014, a arătat printre altele, și următoarele aspecte:

- în seara zilei de 31.12.2013, în jurul orelor 20.00, am hotărât cu H. M. să mergem să colindăm niște cunoștințe. Eu am avut o mască, făcută dintr-o căciulă, am tras-o pe față, am luat salba de clopoței și în mână aveam un arac de circa un metru lungime. Numitul H. M. avea și el o mască și în mână avea o coadă de furcă cu lungimea de circa 1,5 m;

- când am ieșit din curte de la R. M., am constatat că în fața porții lui H. M. se afla H. M. care bătea cu bâta în poartă și am văzut pe cerdacul locuinței pe H. M. și H. D., care au spus că nu primesc cu uratul. Poarta era închisă la familia H.. Arăt faptul că și eu am întrebat dacă primește cu uratul. Eu am încercat să plec dar m-am întors întrucât H. M. fusese încăierat de H. M. cu tot cu soția lui care ieșiseră în drum și l-am văzut pe H. M. jos, iar pe H. M. peste el. Eu am încercat să îi despart, l-am tras pe M. deoparte. S-a ridicat și H. M.. La această intervenție am primit și eu un pumn dar nu știu de la cine. Am plecat, dar imediat m-am întors să-l iau și pe H. M. deoarece acesta făcea scandal și intrase în curte la H. M.. Acolo, când am intrat, am constatat că era și R. C. și am văzut că H. M. încerca să îl dea jos de pe prispă pe H. M. și am reușit să îl scot afară din curte și l-am dus acasă;

- a susținut că nu l-a lovit cu bâta în cap pe H. M., în schimb a recunoscut că a intrat în curtea lui H. M. când a mers să îl ia pe H. M.;

- a văzut când H. M. a lovit-o cu palmele pe H. D. și când i-a aplicat o lovitură cu bâta lui H. M. în zona capului și cel din urmă a căzut jos.

În declarația din 11.04.2014, inculpatul N. V. M. a arătat o cu totul altă situație, și anume a recunoscut că în seara zilei de 31.12.2013, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate H. M. V., după ce a lovit-o în drumul public cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia a căzut pe un podeț de beton, apoi a plecat acasă. A mai arătat că regretă faptele comise.

Inculpatul H. M. a declarat în cursul urmăririi penale următoarele aspecte:

-în declarația din 24.02.2014 a arătat că în seara zilei de 31.12.2013, s-a pus de acord cu N. V. M. să umble prin . ajuns și la locuința lui H. M., au găsit poarta deschisă, au intrat în curte și au început să ure. A ieșit H. M., care le-a zis că nu primește cu uratul iar ei au continuat să ure. La scurt timp, H. M. a ieșit cu o furcă și a început să îi lovească, lucru ce i-a determinat să iasă din curte. H. M. a continuat să îi lovească și atunci au început să îl lovească și ei cu picioarele și pumnii. Imediat a ieșit și soția lui H. M., D., care striga după ajutor cu toate că și soțul ei avea o furcă în mână. Numitul H. M. continua să îi lovească cu furca, fapt ce l-a enervat pe N. V. M. și l-a lovit cu bâta ce o avea asupra lui, în cap și a căzut jos. Imediat după aceasta, au plecat iar soția lui l-a luat în curte și la scurt timp au văzut salvarea cum a venit la locuința lui H. M. și organele de poliție. A recunoscut că l-a lovit pe H. M. cu pumnii și picioarele, însă din cauză că i-a scos din curte cu furca. Numitul N. V. M. este cel care i-a aplicat lovitura în cap cu bâta numitului H. M..

-în declarațiile din 01.04.2014 și 17.04.2014, inculpatul a recunoscut că a intrat în curtea persoanei vătămate după ce aceasta i-a dat afară și că a lovit persoana vătămată. A mai precizat că inculpatul N. V. M. a fost cel care a lovit persoana vătămată cu o bâtă în cap, o singură dată.

În procedura de cameră preliminară, nu au fost invocate cereri și excepții de către inculpați sau apărătorul inculpatului N. V. M. (arestat în altă cauză) și nici instanța nu a apreciat că se impun a fi invocate din oficiu, astfel încât prin Încheierea din 12 iunie 2014, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

În fața instanței de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, s-a prezentat persoana vătămată H. M. V. care a precizat că dorește să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale și morale. Ulterior, partea civilă și-a modificat cuantum pretențiilor civile, arătând că solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 15.000 Euro, daune materiale și morale, din care suma de 3.000 lei reprezentând daune materiale, restul fiind daune morale.

Instanța a mai luat act și de următoarele constituiri de părți civile în cauză: S. de Ambulanță Județean V. cu suma de 1275,7 lei (reprezentând cheltuieli aferente deplasării echipajului medical la domiciliul persoanei vătămate și ulterior la S. Județean de Urgență V., respectiv la S. de Neurochirurgie Iași precum și costul asistenței medicale), S. Clinic de Urgență Prof. Dr. N. O. cu suma de 5490,67 lei (reprezentând cheltuieli aferente spitalizării și asistenței medicale acordate persoanei vătămate în perioada 01.01-14.01.2014, cât a fost internată în această unitate).

La termenul din 11.09.2014, inculpatului N. V. M. i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, iar acesta, în fața instanței de judecată, a declarat că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și că dorește să fie judecat potrivit procedurii de drept comun.

Inculpatul N. V. M. a solicitat administrarea probelor cu audierea coinculpatului H. M. și audierea martorei F. A. M., pe care instanța le-a încuviințat.

Inculpatul N. V. M. a fost audiat cu privire la învinuirile ce îi sunt aduse cu respectarea dispozițiilor art. 378 Cod de procedură penală, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.

Instanța mai subliniază că la termenul din 11.09.2014, când s-a dat citire actului de sesizare, procedura de citare cu inculpatul H. M. a fost legal îndeplinită, acesta semnând personal de luare la cunoștință a termenului de judecată și fără motiv justificat nu s-a prezentat.

La termenul din 23.10.2014, s-a prezentat inculpatul H. M. care a fost de acord să dea declarație în cauză, precizând că nu are de solicitat probatorii în cauza penală ce îl privește.

Din dispoziția instanței, au fost atașate la dosarul cauzei, cazierele judiciare ale inculpaților, sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., sentința penală nr. 27/11.01.2013 a Judecătoriei V., sentința penală nr. 1200/23.05.2014 a Judecătoriei V.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt:

Inculpații N. V. M. și H. M. locuiesc în .. Dumești, jud. V.. Persoana vătămată H. M. V. domiciliază în mun. București dar deține un imobil și în .>

În seara zilei de 31.12.2013, persoana vătămată se afla la locuința sa din . cu soția și copilul.

În aceeași seară, inculpații au decis să meargă prin localitate să colinde. În jurul orelor 20:00, inculpatul N. M. V. a plecat de la domiciliul său având o mască făcută dintr-o căciulă, pe care a tras-o pe față, o salbă de clopoței și în mână un arac de circa un metru lungime. De la domiciliul său, inculpatul a plecat împreună cu concubina F. A. M., care ținea în brațe pe copilul acestora.

Inculpatul a mers inițial singur la martora M. C. pe care a colindat-o. După aceasta, s-a întâlnit cu inculpatul H. M., care avea și el o mască și în mână ținea o coadă de furcă. Concubina inculpatului N. V. M. a rămas la domiciliul inculpatului H. M..

Cei doi inculpați au mers împreună să colinde pe martorul R. C.. Aici, au fost serviți cu câte un pahar de vin iar inculpatul H. M. a ieșit primul din curte și s-a îndreptat către locuința persoanei vătămate H. M. V..

Poarta locuinței persoanei vătămate era închisă iar inculpatul H. M. a început să bată în poartă și să strige către persoana vătămată dacă primește cu uratul. Datorită gălăgiei făcute de către inculpat și a loviturilor în poartă, persoana vătămată a ieșit afară și i-a spus inculpatului că nu îl primește să îl ure.

Din afara curții, inculpatul H. M. a aruncat cu coada de furcă către persoana vătămată dar nu a reușit să îl lovească. Apoi, inculpatul a deschis poarta și a intrat în curte, ajungând la persoana vătămată pe care a trântit-o la pământ și a început să o lovească cu pumnii.

Inculpatul H. M. și persoana vătămată au ajuns în cele din urmă în afara curții, loc în care inculpatul H. M. a lovit din nou persoana vătămată cu capul de betonul de la podețul din fața porții.

În tot aceste timp, soția persoanei vătămate care ieșise afară, îi solicita inculpatului să nu îl mai lovească.

Inculpatul H. M. a încetat să mai lovească persoana vătămată, moment în care aceasta din urmă a văzut pe inculpatul N. V. M. care avea asupra lui o bâtă.

Inculpatul N. V. M. a îmbrâncit persoana vătămată, care a căzut jos, astfel încât i-a aplicat o . lovituri cu pumnii.

Întrucât soția persoanei vătămate striga la inculpați să îl lase în pace pe vătămat, inculpatul N. s-a oprit din lovituri. Persoana vătămată s-a ridicat, moment în care a fost lovit din nou, în cap de către inculpatul N. V. M. cu bâta pe care o avea asupra sa.

Persoana vătămată a căzut la pământ iar inculpații au plecat, fiind determinați în acest sens și de numitele B. N. și F. A. M., concubinele celor doi inculpați, care au ajuns și ele la fața locului.

H. M. V. a fost ajutat de soție să ajungă în casă iar la locuința acestora a ajuns martorul R. C., alarmat de zgomotul produs la locuința persoanei vătămate.

În timp ce soția inculpatului se afla în spatele locuinței pentru a apela organele de poliție și serviciul de ambulanță, inculpații au intrat din nou în curtea persoanei vătămate căutând bâtele cu care au venit. Aceștia au încercat să intre și în casă dar au fost opriți de către martor, care a închis ușa locuinței.

Conform certificatului medico-legal nr. 37 din 15.01.2014, în urma examinării persoanei vătămate H. M. V. s-a constatat că acesta prezenta leziuni traumatice de tipul hematomului subdural temporal stâng, hematomului extradural temporo-frontal drept, hemoragiei subarahnoidiene, fracturii temporo-parietale drepte iradiate emisferic la nivelul mastoidei drepte, hemosinusului sfenoidal drept, hemotimpanului drept, plăgii contuze și hematomului epicranian. S-a concluzionat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente, pot data din 31.12.2013 și necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Starea de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, a fost reținută de către instanță pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cursul procesului penal.

Faptul că inculpatul N. V. M. avea asupra lui o bâtă în momentul în care a ajuns în fața porții persoanei vătămate reiese din declarația acestui inculpat, care e recunoscut că a plecat de la domiciliul său cu un astfel de obiect.

Faptul că inculpatul N. a lovit cu bâta în cap persoana vătămată reiese din declarațiile persoanei vătămate care se coroborează cu declarațiile inculpatului H. M. și ale martorilor H. D. și B. N..

Instanța va aprecia ca nesinceră declarația martorei F. A. M. care a declarat că inculpatul N. nu avea nici un obiect contondent asupra sa în momentul în care a plecat de acasă și că nu a lovit persoana vătămată întrucât este o declarație singulară în acest sens. Declarația inculpatului N. în sensul că nu a lovit persoana vătămată un poate fi coroborată cu cea a acestei martore întrucât spre deosebire de martori, care sunt obligați să spună adevărul în depoziții lor, inculpații au dreptul să îmbrățișeze acea poziție procesuală pe care o considere potrivită în apărarea lor, chiar și dacă aceasta nu implică spunerea adevărului.

Instanța este datoare însă să stabilească adevărul baza tuturor probelor administrate. Ori, probele administrate, confirmă instanței că inculpatul N. V. M. a lovit persoana vătămată cu bâta în cap.

De altfel, instanța constată că într-una din declarațiile din cursul urmăririi penale (11.04.2014), însuși inculpatul N. a recunoscut că a lovit persoana vătămată cu pumnii în zona feței după care a pătruns în curtea persoanei vătămate. Această schimbare a poziției procesuale nu a fost motivată de către inculpat însă este apreciată ca fiind corespunzătoare adevărului întrucât se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, ale soției persoanei vătămate, a inculpatului H. M. și a martorei B. N..

În ceea ce privește loviturile aplicate de inculpatul H. M., instanța arată că acest inculpat a recunoscut că a lovit persoana vătămată cu pumnii și picioarele, fără însă a recunoaște că l-a lovit și cu capul de podeț.

Instanța a stabilit că inculpatul H. M. a lovit persoana vătămată cu pumnii și picioarele peste corp și cu capul de podeț, în baza declarațiilor acestui inculpat care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și ale soției persoanei vătămate. De altfel, și inculpatul N. V. M. a confirmat lovirea persoanei vătămate de către inculpatul H. M., negând însă implicarea sa în conflict.

Martora B. N. și inculpatul N. V. confirmă prin declarațiile lor că inculpatul H. M. a avut asupra lui o coadă de furcă în momentul în care a ajuns la domiciliul persoanei vătămate.

Instanța mai arată că probatoriul administrat în cauză nu confirmă că persoana vătămată avea asupra sa o coadă de furcă cu care a lovit pe inculpați și nici faptul că i-a lovit. În acest sens, inculpații aveau posibilitatea să facă la rândul lor plângere penală împotriva vătămatului pentru lovire dar nu au acționat în nici un sens, declarând chiar în cursul urmăririi penale că nu înțeleg să urmeze o astfel de cale. De asemenea, nu au făcut dovada cu acte medicale că au suferit leziuni ca urmare a faptului că ar fi fost loviți de vătămat.

În raport de probatoriile administrate în cauză, instanța apreciază că a fost răsturnată în mod neîndoielnic prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpaților prin dispozițiile art. 4 Cod de procedură penală, făcându-se dovada certă a săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare.

În drept, sub aspectul laturii obiective,

- faptele inculpatului N. V. M. care, în seara zilei de 31.12.2013, a aplicat lovituri cu pumnii și cu un obiect contondent, persoanei vătămate H. M. V., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale și ulterior a pătruns, fără drept, în curtea persoanei vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin 2 Cod penal și ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzute de art. 224 alin 2 Cod penal.

- faptele inculpatului H. M., care în seara zilei de 31.12.2013, a pătruns fără drept în curtea persoanei vătămate H. M. V. și i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin 2 Cod penal și ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzute de art. 224 alin 2 Cod penal.

S-a reținut forma calificată a infracțiunii de violare de domiciliu având în vedere împrejurarea că inculpații au pătruns fără drept în domiciliul persoanei vătămate “în timpul nopții”.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor, instanța constată că inculpații au săvârșit faptele cu vinovăție, în forma intenției directe, aceștia prevăzând și urmărind producerea lor prin săvârșirea faptelor în cazul săvârșirii infracțiunii de lovire și ale violențe și cu intenție indirectă în cazul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu.

Față de aceste considerente, văzând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpați, instanța va pronunța o soluție de condamnare a acestora.

Cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, instanța arată că începând cu data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul cod penal.

Conform art 5 Noul cod penal „în cazul în care de la săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”

D. fiind aceste dispoziții legale, instanța este datoare să verifice și să identifice legea penală mai favorabilă în cazul inculpaților, respectiv Codul penal din 1969 (în vigoare la data săvârșirii faptelor de către aceștia) sau Noul Cod penal (Legea nr. 286/2009).

Analiza legii penale mai favorabile urmează a fi efectuată global cu privire la toate dispozițiile din cele două legi.

Potrivit Codului penal anterior, faptele de lovire asupra persoanei vătămate se încadrau în dispozițiile art 181alin 1 Cod penal, la infracțiunea de vătămare corporală, fiind pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit noului Cod penal, aceleași fapte constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art 193 alin 2 Cod penal și este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă

Pătrunderea fără drept în domiciliul persoanei vătămate, pe timpul nopții era calificată potrivit vechiului Cod penal drept infracțiune de violare de domiciliu, prevăzută de art 192 alin 2 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Noul Cod penal a păstrat în dispozițiile art 224 alin 2 aceeași calificare a faptei, dar a redus limitele de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Întrucât inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor și au antecedente penale, în favoarea acestora nu pot fi reținute circumstanțe atenuante sau cauze legale de reducere a pedepselor, în urma cărora s-ar putea coborî limitele de pedeapsă prevăzute de vechiul Cod penal.

Prin urmare, cât privește pedepsele care se pot aplica inculpaților, instanța constata că Noul Cod penal este mai favorabil întrucât prevede posibilitatea aplicării amenzii penale la infracțiunea de lovire și violare de domiciliu iar limitele de pedeapsă cu închisoarea la infracțiunea de violare de domiciliu au fost reduse considerabil.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 224 alin. 2 Cod penal, art. 193 alin. 2 Cod penal, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpați (având în vedere că inculpații au venit la domiciliul persoanei vătămate cu obiecte contondente, de duritatea cu care au lovit persoana vătămată și de numărul mare de zile de îngrijiri medicale) precum și de circumstanțele personale ale fiecăruia, aceștia nefiind la primul conflict cu legea penală.

Prin urmare, instanța apreciază că se impune a fi aplicate fiecărui inculpat, pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

Cât privește rezolvarea situației infracționale a fiecărui inculpat, instanța arată următoarele:

Inculpatul H. M. a săvârșit cele două infracțiuni din cauză în concurs real, prevăzut de art. 38 alin 1 Cod penal și în termenul de încercare de 2 ani și 4 luni, fixat prin sentința penală nr. 27/11.01.2013 a Judecătoriei V..

Contopirea pedepselor conform art 39 alin 1 lit b Cod penal ( pentru concursul de infracțiuni) este mai favorabilă acestui inculpat chiar și în situația aplicării sporului de 1/3 prevăzut de acest articol.

Deși conform art 34 lit b Cod penal anterior, aplicarea unui spor pentru aceeași situație nu era obligatoriu, se observă că potrivit legii vechi, cea mai mică pedeapsă pe care ar fi executat-o inculpatul era cea de 3 ani, pe care instanța ar fi aplicat-o, prin contopirea pedepselor, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

Potrivit art 15 din Legea nr. 187/2012 „Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.

Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că față de săvârșirea de către inculpatul H. M. a infracțiunilor din prezenta cauză în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 27/2013 a Judecătoriei V., rămân în continuare aplicabile dispozițiile cuprinse in art 83 alin 1 Cod penal anterior și după . Noului cod penal.

În consecință, în urma aplicării art. 39 alin 1 lit b Cod penal, inculpatul H. M. va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art 15 alin 2 din Legea nr. 187/2012, art. 83 alin 1 Cod penal anterior, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 27/2013 a Judecătoriei V., pe care o va cumula aritmetic cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare din cauză, urmând ca inculpatul H. M. să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

Inculpatul N. V. M. a săvârșit faptele din prezenta cauză și faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentința penală nr.1200/2014 a Judecătoriei V. în stare de concurs real, prevăzut de art 38 lit a Cod penal.

De asemenea, instanța constată că atât faptele din prezenta cauză cât și cele din 18.02.2014, pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 1200/2014 a Judecătoriei V. au fost săvârșite în restul de 445 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1774/2011 a Judecătoriei A..

Conform art. 10 din Legea nr. 187/2012 (de punere în aplicare a Codului penal) “tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă”

D. fiind aceste dispoziții legale și având în vedere că instanța a constatat existența pluralității de infracțiuni sub forma concursului real între faptele din prezenta cauză și cele săvârșite sub imperiul Noului Cod penal (pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 1200 /2014 a Judecătoriei V.), instanța este obligată să rezolve situația infracțională a inculpatului conform regulilor prevăzute de noul cod penal pentru sancționarea faptelor săvârșite în concurs și a celor săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

Pe cale de consecință, va descontopi și descumula pedeapsa rezultantă de 7 ani și 445 zile închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1200/23.05.2014 a Judecătoriei V. în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 66 lit. a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii;

- sporul de 8 (opt) luni închisoare;

- restul de 445 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A..

În temeiul art. 39 alin 1 lit b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate în cauză, de 1 an închisoare și 1 an închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1200/2014 a Judecătoriei V., respectiv cu 6 ani și 4 luni închisoare și 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 4 luni închisoare la care adaugă un spor de 1 an și 4 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite), rezultând pedeapsa de 7 (șapte) ani și 8 (opt) luni închisoare.

Va menține revocarea liberării condiționate pentru restul de 445 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., revocare dispusă prin sentința penală nr. 1200/2014 a Judecătoriei V..

În temeiul art 43 alin 2 Cod penal, va adăuga la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare, restul rămas neexecutat de 445 zile închisoare din sentința penală nr. 1774/16.06.2011 a Judecătoriei A., urmând ca inculpatul N. V. M. să execute pedeapsa finală de 7 ani, 8 luni și 445 zile închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii, arestării preventive și durata executată de la 19.02.2014 la zi.

Va dispune anularea mandatului de executare nr. 1294/2014 emis în baza sentinței penale nr. 1200/2014 a Judecătoriei V. și emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Acțiunea civilă:

Față de pretențiile materiale și morale solicitate de partea civilă H. M. V., instanța le apreciază ca fiind dovedite în parte.

Întrucât instanța a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor de lovire asupra persoanei vătămate, va fi antrenată și răspunderea patrimonială a acestora în temeiul răspunderii civile delictuale, astfel încât orice persoană vinovată de săvârșirea unei fapte ilicite trebuie să repare consecințele acesteia . Răspunderea solidară a inculpaților va fi antrenată conform dispozițiilor art. 1357, 1382 Cod civil.

În concret, cu privire la pretențiile materiale solicitate de partea civilă, conform probatoriilor administrate în latura civilă a cauzei, instanța constată că această parte a făcut dovada certă a faptului că a cheltuit suma de 918 lei ca urmare a vătămării sale de către inculpați.

Sunt avute în vedere de către instanță înscrisurile existente la filele 89-91 din dosar și cele din plicul atașat la fila 92 din dosar reprezentând bonuri fiscale pentru achiziționarea de medicamente. Din aceste înscrisuri reiese că partea civilă a cheltuit suma de 918 lei, ca urmare a vătămării de către inculpați.

În ceea ce privește biletele de călătorie existente în plicul de la fila 92 din dosar, instanța constată că acestea nu sunt datate și nici nu fac dovada că au fost plătite de partea civilă. Acestea reprezintă doar un început de dovadă cu privire la susținerile părții în sensul efectuării de călătorii datorită acțiunilor ilicite ale inculpaților, dar nu sunt suficiente pentru a stabili cu certitudine că partea civilă a făcut acestor călătorii din culpa inculpaților.

Cât privește bonurile de benzină atașate în același plic, instanța constată că acestea au dată corespunzătoare cu termenele de judecată fixate în cauză. Acestea nu pot fi incluse în categoria daunelor materiale solicitate de la inculpați ci partea civilă putea să le solicite cu titlu de cheltuieli de judecată.

Întrucât nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în cauză, instanța nu le poate acorda, partea civilă putând să introducă o acțiune separată pentru recuperarea lor.

Înscrisurile existente la filele 86,87 din dosar din care rezultă că la datele de 03.01.2014 și 15.01.2014 au fost transferate sume de bani în contul soției părții civile nu dovedesc prin ele însele că sumele înscrise au fost cheltuite în folosul părții civile și datorită acțiunii ilicite a inculpaților. Chiar și în ipoteza în care aceste sume au fost necesare părții civile pentru vindecare, nu rezultă modalitatea în care această suma a fost primită de către parte, ca donație sau ca împrumut. Instanța subliniază că în ipoteza în acre această sumă a fost primită ca donație, partea civilă nu poate solicita obligarea inculpaților la restituirea ei. Prin urmare, întrucât nu s-a făcut dovada modalității în care această sumă a fost acordată familiei părții civile, instanța nu o va lua în considerare în cuantumul pretențiilor civile pe care le va acorda părții civile.

Cu privire la daunele morale, instanța le apreciază ca fiind întemeiate în parte, și anume în limita sumei de 15.000 lei.

La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale raportat la gravitatea modului în care inculpații au acționat și lovit partea civilă care a avut nevoie atât de spitalizare cât și ulterior, de tratament medical.

Această suferințe fizice produc repercursiuni și asupra psihicului unei persoane, care fără voia sa, ajunge într-o incapacitate de muncă și supusă unui mod de trai care diferă de cel avut anterior faptei ilicite. Prin urmare, aceste suferințe se impun a fi reparate prin obligarea inculpaților la plata de daune morale.

Instanța va admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Ambulanță V., constituită parte civilă în cauză.

În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 313 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G nr. 72/2006, va obliga inculpații N. V. M. și H. M., la plata sumei de 1275,7 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V., cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli de transport și cost asistență medicală, ocazionate de transportul persoanei vătămate H. M. V..

Va admite acțiunea civilă formulată de S. Clinic de Urgență Prof. Dr.N. O. Iași, constituită parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul N. V. M., la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate, în cursul urmării penale și în cursul judecății.

În baza art. 274 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul H. M., la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate, în cursul urmării penale și în cursul judecății.

***

În termenul prev. de art. 410 din C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Huși a fost apelată de către inculpatul N. V. M., care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, solicitând, prin avocatul desemnat din oficiu, redozarea cuantumului pedepsei aplicate, și, în special, eliminarea sporului stabilit ca urmare a aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 471 din Codul de procedură penală, C. constată următoarele:

Referitor la fondul cauzei, C. de A. constată, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului N. V. M., dându-se în drept o justă încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat, ce nu au fost criticate de apelant.

Astfel, în fapt, s-a reținut, în esență, că inculpatul N. V. M., în seara zilei de 31.12.2013, a aplicat lovituri cu pumnii și cu un obiect contondent, persoanei vătămate H. M. V., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale și, ulterior, a pătruns, fără drept, în curtea persoanei vătămate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin 2 Cod penal și ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzute de art. 224 alin 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, ca urmare a intervenirii la data de 01.02.2014 a noului Cod penal, C. constată că, în mod corect, instanța de fond, potrivit criteriului aprecierii globale, a apreciat că legea nouă este mai favorabilă, având în vedere că limita minimă specială revăzută de lege în cazul infracțiunii de violare de domiciliu comisă în timpul nopții este de 6 luni, pe când în Codul penal din 1969, această limită este de 3 ani, dar și pentru faptul că, în cazul inculpatului N. V. M., ce nu a recunoscut comiterea faptelor și are antecedente penale, nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de Codul penal din 1969, ce ar fi avut ca și consecință aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

La analiza motivelor de apel referitoare la individualizarea judiciară pedepsei, ce a fost criticată de inculpat, C. se va raporta la dispozițiile art. 74 Cod penal, care prevăd că stabilirea cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșire și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Or, din formularea dată de textele de lege mai sus arătate acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Astfel, în mod just instanța de fond a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor de către inculpat, astfel cum au fost descrise mai sus, urmările produse care se concretizează într-un număr mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv de 50-55 zile, obiectul vulnerant dar și zona lezionată, respectiv zona capului, neputând fi ignorate nici vătămarea libertății persoanei, libertate care include și inviolabilitatea domiciliului.

În ceea ce privește persoana inculpatului N. V. M., în mod corect, s-a constatat că, potrivit fișei de cazier judiciar, acesta prezintă antecedente panele, fiind condamnat de 6 ori pentru încălcarea acelorași relații sociale referitoare la integritatea corporală și inviolabilitatea domiciliului, iar faptele deduse judecății au fost comise în perioada liberării condiționate din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, rest neexecutat fiind de 445 zile închisoare, apreciindu-se, în mod just, că aceste avertismente nu au fost suficiente pentru reeducarea sa și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de cele arătate, C. constată că fiecare pedeapsă aplicată inculpatului este proporțională cu natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor, rezultatul produs, dar și cu pericolul social ridicat al persoanei inculpatului, iar aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța de fond, acesta fiind, de altfel, spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită, nefiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ.

C. are în vedere la menținerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de astfel de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

În ceea ce privește sporul de pedeapsă stabilit ca urmare a aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de disp. art. 39 alin. 1, lit. b din Codul penal, acesta nu poate fi înlăturat ori redus de către instanță, având în vedere că este determinat în mod matematic de către lege și este obligatoriu (când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – în speța de față, pedeapsa cea mai grea este de 6 ani și 4 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an și 4 luni, ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa totală fiind de 7 ani și 8 luni închisoare.

Art. 43 alin. 1 din Codul penal prevede obligativitatea adăugării restului rămas neexecutat la pedeapsa stabilită pentru al doilea termen al recidivei postcondamnatorie, drept pentru care, în mod legal, instanța de fond a aplicat pedeapsa finală de 7 ani, 8 luni și 445 zile închisoare.

Pentru toate aceste considerente, C. va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea apelului declarat de inculpatul N. V. M., împotriva sentinței penale nr. 2212/05.11.2014 a Judecătoriei V., ce va fi menținută ca legală și temeinică.

În temeiul disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. V. M., fiul lui C. și R., CNP_, născut la data 31.10.1988 în ., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 2212 din 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 8977/06.01.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant N. V. M. să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2015.

Președinte,Judecător,

D. A. C.-G. T.

Grefier,

L. R.-C.

Red și tehnored jud. TCG

8 exemplare/21.04.2015

Jud. fond C. V.

← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 6/2015.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel IAŞI