Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 285/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 285/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 285/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 285/CJ/2014

Ședința publică de la 05 August 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. A.

Grefier C. B.

Ministerul Public reprezentat prin procuror C. I.

Pe rol judecarea cauzei penale privind contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul V., împotriva sentinței penale nr. 331 din 11. 06. 2014 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul condamnat, în stare de deținere, asistat de avocat P. A., apărător ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea contestației parchetului astfel cum a fost formulată, în sensul că în mod greșit a fost admisă cererea condamnatului C. C. lonuț de aplicare a legii penale mai favorabile și s-a dispus ca acesta să execute doar pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare dintr-o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, acesta rămânând practic nesancționat pentru întreaga sa activitate infracțională desfășurată în timpul minorității.

Cererea condamnatului ar fi trebuit să fie respinsă și nu ar fi trebuit să se intervină asupra pedepsei de 4 ani închisoare pe care acesta o are de executat.

Singurul text de lege care reglementează situația unei infracțiuni comisă după majorat, în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității este art. 22 alin. 4 lit. b din Legea 187/2012.

Potrivit prevederilor art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, „în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea comisă după majorat se stabilește o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta Ia data săvârșirii infracțiunii comise după majorat".

Prin Decizia nr. 4/12.05.2014, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -, s-a stabilit că prevederile art. 22 alin. 4 lit. b din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

Din această decizie, obligatorie pentru instanțele de judecată, rezultă că această normă tranzitorie specială este aplicabilă exclusiv cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod penal.

Pe de altă parte, Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, nici în cuprinsul capitolului IV, intitulat „Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor" și nici în cadrul vreunui alt capitol, nu a edictat vreo normă tranzitorie cu privire la acele situații în care, în cadrul unei pedepse rezultante stabilite printr-o hotărâre definitivă, se regăsesc înglobate (prin cumul juridic sau aritmetic) și pedepse aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității.

Singura normă juridică reglementată cu privire la situația specială a infractorilor minori condamnați definitiv la data intrării în vigoare a noului Cod penal este cea prevăzută de art. 21 din Legea 187/2012, potrivit căruia

„(1) Pedeapsa închisorii executabilă, aplicabilă în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un Centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

(2) Pedeapsa închisorii care depășește 20 de ani, aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.

(3) În cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea prevăzută de alin. (1) și (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

(4) Partea executată din pedeapsa închisorii, precum și durata reținerii și arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție", care însă nu acoperă situația unei pluralități alcătuite din pedepse aplicate pentru infracțiuni comise înainte și după majorat.

În acest context, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul că, în astfel de cazuri, pedeapsa rezultată, aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă înainte de data de 1 februarie 2014, pentru o pluralitate de infracțiuni comise parte în timpul minorității și parte după majorat, nu trebuie fracționată, în sensul înlocuirii pedepselor componente aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție și al executării restului de pedepse în regim privativ de libertate, ci trebuie considerată ca un tot unitar și indivizibil în care pedepsele nu mai pot fi disociate.

Această soluție se impune și datorită faptului că rațiunea dispozițiilor art. 6 din Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul că minorul care se află în executarea unei pedepse să beneficieze de o măsură educativă, nu aceea de a-l lăsa nesancționat pentru activitatea infracțională desfășurată în timpul minorității.

Din modul în care a fost redactat capitolul IV din Legea 187/2012, intitulat „Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor", rezultă că prevederile art. 21 sunt aplicabile doar situațiilor în care o persoană execută o pedeapsă aplicată doar, pentru fapte comise în timpul minorității, iar prevederile art. 22 alin. 2-4 sunt aplicabile doar cauzelor în care hotărârile judecătorești erau deja definitive la acea dată.

În situațiile de genul celei în care se afla condamnatul C. C. lonuț, dispozițiile legale sus-menționate nu sunt incidente, astfel că, prin intervenția asupra hotărârii definitive de condamnare nu se ajunge la respectarea principiului legalității pedepsei, ci la încălcarea principiului autorității lucrului judecat.

În mod greșit s-a dispus anularea MEPI nr. 246/2012 emis de Tribunalul N., în condițiile în care condamnatul C. C. lonuț se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/D/2012, în baza căreia s-a emis de Tribunalul Bacău MEPI nr. 246/D/2012 din 04.12.2012.

Cu toate că a intervenit asupra pedepsei de executat, dispunând ca în loc de 4 ani închisoare, condamnatul să execute 1 an și 6 luni închisoare, instanța a omis să precizeze în hotărârea pronunțată pedeapsa accesorie ce urmează a fi executată. Este insuficientă consemnarea că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău, ale sentinței penale nr. 2439/2008 și ale sentinței penale nr. 1399/2009 ale Judecătoriei Bacău, în condițiile în care, prin hotărârea Tribunalului Bacău s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale, care era de 4 ani închisoare, și aceeași pedeapsă accesorie a fost stabilită și prin cele două hotărâri ale Judecătoriei Bacău, tot pe durata executării pedepselor principale, pedepse care însă nu au fost înlocuite prin hotărârea contestată cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție.

Pentru motivele sus-menționate, în baza prevederilor art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și a art. 23 alin. 9, 10 din Legea 255/2013, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii pronunțate și respingerea ca neîntemeiată a cererii având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile formulată de persoana condamnată C. C. lonuț.

Avocat P. A. pentru intimat susține că la data de 11.06.2014 Tribunalul V. a pronunțat sentința penala nr. 331 prin care a fost admisa sesizarea comisiei prevăzute de HG 836/2013 si s-a dispus aplicarea legii penale mai favorabile fata de persoana condamnata C. C. lonut.

In acest sens Tribunalul V. a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 al. 1 si 114 al. 2 lit b) din NCP precum si a disp. art. 21 din Legea nr. 187/2012 in sensul înlocuirii pedepsei închisorii de 2 ani si 6 luni (aplicata prin sentința nr. 1399/2009 a Judecătoriei Bacău) cu măsura educativa a internării . detenție pentru aceeași perioada. De asemenea prima instanța a dispus contopirea măsurii educative cu pedepsele închisorii de 1 an si 6 luni si de 1 an( aplicate prin sentința nr. 103/2012 a Tribunalului Bacău) urmând ca persoana condamnata sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni "închisoare.

Împotriva acestei sentințe a fost formulata contestație de către P. de pe lângă Tribunalul V. pe care va solicit sa o respingeți având in vedere ca motivele invocate sunt nefondate iar hotărârea instanței de fond este una legala si temeinica pentru următoarele considerente:

Tribunalul V. a făcut o analiza corespunzătoare a situației juridice deduse judecații si a făcut aplicarea dispozițiilor legale care se circumscriu regimului sancționator aplicabil pentru faptele săvârșite in timpul minoratului.

Astfel, incident in acest sens este capitolul IV al Legii 187/2012 de punere in aplicare a noului Cod penal care in cuprinsul disp. art. 21 al. 1 prevede ca in aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penala mai favorabila "pedeapsa închisorii executabila, aplicata in baza Codului Penal din 1969 pentru infracțiuni comise in timpul minorității se înlocuiește cu măsura educativa a internării . detenție pe o perioada egala cu durata pedepsei închisorii."

Ca atare înlocuirea pedepsei rezultante de 2 ani si 6 luni "închisoare pentru fapte comise in timpul minorității in măsura educativa privativa de libertate de internare . detenție pentru aceeași perioada este in spiritul legislației in vigoare.

Motivarea Parchetului referitoare la împrejurarea ca in urma aplicării a unei pedepse rezultante de 1 an si 6 luni închisoare ar duce la nesancționarea condamnatului pentru întreaga activitate infracționala este lipsita de temei având in vedere ca si masurile educative au caracter sancționator si mai mult decât atât prima instanța a făcut aplicarea unei masuri educative privative de libertate.

De asemenea nu este de acord nici cu raționamentul Parchetului referitor la imposibilitatea intervenirii de către instanța asupra pedepsei de 4 ani de zile aplicata condamnatului prin sentința penala nr. 102/2012 pronunțata de către Tribunalul Bacău atâta timp cat dispozițiile art. 21 din Legea 187/2012 da aceasta posibilitate.

In ceea ce privește decizia nr. 4/12.05.2014 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept in materie penala consideră ca aceasta decizie nu își găsește aplicabilitatea raportat la situația juridica a persoanei private de libertate C. C. lonut.

Astfel, situația prevăzuta de art. 22 alin. 4 lit. b) din Legea 187/2012 raportat la art. 129 alin. 2 Ut. b) din Codul Penal vizează o cu totul alta situație si anume împrejurarea in care instanța de judecata are de soluționat aplicarea unei pedepse pentru săvârșirea unei infracțiuni comise de un major in termenul de încercare a suspendării pedepsei pentru o fapta săvârșita in timpul minorității.

Ori in speța dedusa judecații condamnatul se afla in executarea unei pedepse definitive iar dispoziția legala incidența este art. 21 alin. 1 din Leagea 178/2012 de punere in aplicare a Noului Cod Penal așa cum in mod corect a reținut si instanța de fond. De asemenea, chiar P. in motivele contestației formulate, la fila 6 recunoaște ca singura norma juridica reglementata cu privire la situația speciala a infractorilor minori condamnați definitiv la data in vigoare a NCP este cea prevăzuta de art. 21 din Legea 178/2012.

Raționamentul Parchetului referitor la inexistenta unui text de lege aplicabil in cazul analizării legii penale mai favorabile in caz de pluralitate de infracțiuni comise parte in minorat parte in majorat si ca atare pedepsele deja aplicate trebuie văzute ca un tot unitar nemaiputând fi disociate este un raționament lipsit de temei având in vedere ca exista dispozițiile legale in vigoare ce acoperă si aceste împrejurări si care au fost avute in vedere de către Tribunalul V..( art. 114 al. 2 Ut. b) si art. 129 din NCP, art. 21 din Legea 187/2012 precum si Decizia 1/14.04.2014 pronunțata de ICCJ in vederea dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept)

In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de contestație formulat referitor la eroarea strecurata de către prima instanța in sensul anularii mandatului nr. 246/D/04.12.2012 emis de către Tribunalul N. deși mandatul era este emis de către Tribunalul Bacău consider ca acesta nu este un motiv de contestație fiind doar o eroare materiala ce poate fi îndreptata prin intermediul altei instituții juridice.

Cel de-al treilea motiv de contestație vizează in opinia Parchetului omiterea de către Tribunalul V. a pedepsei accesorii ce urmează a fi executata.

Având in vedere ca instanța de fond a menținut celelalte dispoziții ale sentinței nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău si in care este prevăzuta pedeapsa accesorie stabilita de art. 64 Ut. a) teza all-a si Ut. b) din Codul Penal din 1969 pe toata durata executării pedepsei principale urmează ca si acest motiv de contestație sa fie respins având in vedere ca este nefondat.

Pentru toate aspectele invocate solicită, in baza prevederilor 425 indice 1 alin. 7 punct 1 lit. b) din NCPP respingerea ca nefondata a contestației formulate si pe cale de consecința menținerea hotărârii nr. 331/11.06.2014 pronunțata de către Tribunalul V. ca fiind temeinica si legala.

Condamnatul intimat, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.

Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

INSTANȚA

Asupra contestației penale de față;

Prin sentința penala nr. 331/11.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, a Tribunalului V., s-a hotărât:

„În temeiul art. 595 C.proc.pen., art. 23 din Legea nr. 255/2013 admite cererea având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile formulată de persoana condamnată C. C. I., fiul lui S. V. și al lui DOINIȚA I., născut la 13 Decembrie 1990, deținut în prezent în Penitenciarul V..

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 4.12.2012, prin nerecurare, în pedepsele componente:

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. 1 C.pen.

pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,

pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2439/2008 a Judecătoriei Bacău, modificată prin decizia penală nr. 701/2009 a Curții de A. Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. a, g, e, i C.p. cu aplicarea art. 99 C.pen.

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1399/2009 a Judecătoriei Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1,2 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.

Menține măsura revocării pedepselor de 8 luni închisoare și 2 ani închisoare dispuse prin Sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău.

Constată că infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 2439/2008 a Judecătoriei Bacău pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. a, g, e, i C.p. cu aplicarea art. 99 C.pen. este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1399/2009 a Judecătoriei Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1,2 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.

Constată intervenită legea penală mai favorabilă cu privire la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2439/2008 și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1399/2009 a Judecătoriei Bacău, fiind aplicate pentru fapte comise în timpul minorității.

În temeiul art. 129 alin. 1 N.C.p., contopește pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2439/2008 cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1399/2009, ambele pronunțate de Judecătoria Bacău, dispunând ca persoana condamnată să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 129 alin. 1 N.C.p., art. 114 alin. 2 lit. b N.C.pen. și art. 21 din Legea nr. 187/2012, aplică persoanei condamnate măsura educativă privativă de libertate de internare într-un centru de detenție pe perioada de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 40 alin. 1 din Vechiul Cod penal, contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. 1 C.pen. cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, aplicate prin Sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău cu măsura educativă de internare într-un centru de detenție pe perioada de 2 ani și 6 luni, dispunând ca persoana condamnată să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada de reținere din 31.05.2011, ora 15 – 01.06.11, ora 15, perioada de arestare preventivă de la 7.06._11, precum și perioada executată începând cu data de 26.04.2013 la zi.

Anulează MEPI nr. 246/2012 emis de Tribunalul N. și dispune emiterea unui nou mandat.

Menține celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău, ale Sentinței penale nr. 2439/2008 și ale Sentinței penale nr. 1399/2009 ale Judecătoriei Bacău și le înlătură pe cele contrare.”

Pentru a hotărî astfel prima instanța a motivat in fapt si in drept după cum urmează:

„Pe rolul acestei instanțe, la data de 01.04.2014 sub nr._, s-a înregistrat ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria V., cererea având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile formulată de persoana condamnată C. C. I., prin care aceasta solicită reducerea pedepsei rezultante prin aplicarea dispozițiilor art. 4 și 6 C.pen. și ca urmare a modificărilor intervenite cu privire la faptele comise în perioada minorității.

S-au atașat la dosarul cauzei Sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 04.12.2012 prin nerecurare, fișa de evaluare întocmită de Penitenciarul V., MEPI nr. 246/4.12.2012 emis de Tribunalul Bacău, Sentința penală nr. 2439/2008 și Sentința penală nr. 1399/2009 ale Judecătoriei Bacău.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererea este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 04.12.2012, prin nerecurare, persoana privată de libertate C. C. I. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea:

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. 1 C.pen.,

infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002,

infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. a, g, e, i C.p. cu aplicarea art. 99 C.pen.,

infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1,2 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.

Pentru stabilirea legii penale mai favorabile, instanța urmează să analizeze aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește fiecare dintre pedepsele aplicate.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.

Instanța va avea în vedere și împrejurarea că la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare au fost cumulate două pedepse (de 8 luni închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare) a căror suspendare a fost revocată, pedepse ce i-au fost aplicate persoanei condamnate pentru două infracțiuni săvârșite în timpul minorității.

Așa fiind, instanța urmează să constate intervenirea legii penale mai favorabile cu privire la cele două infracțiuni comise de persoana condamnată în timpul minorității și pentru care urmează să-i aplice în mod obligatoriu o măsură educativă, în locul pedepsei cu închisoarea.

Ca urmare, instanța va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău, în pedepsele componente:

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. 1 C.pen.

pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,

Verificând fiecare pedeapsă descontopită cu pedepsele maxime prevăzute de Noul Cod penal pentru fiecare infracțiune, instanța constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, astfel că pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău și Sentințele penale nr. 2439/2008 și 1399/2009 ale Judecătoriei Bacău vor fi mențiune în cuantumul lor.

Va fi menținută și măsura revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2439/2008 a Judecătoriei Bacău pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 lit. a,g,e,i C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. și de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Bacău prin Sentința penală nr. 1399/2009 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.

Faptele pentru care persoanei condamnate C. C. I. i s-au aplicat pedepsele de 8 luni închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare, săvârșite în timpul minorității sunt concurente.

Potrivit dispozițiilor Noului Cod penal pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu se mai aplică pedepse cu închisoare, ci doar măsuri educative.

În temeiul art. 129 alin. 1 Noul Cod penal, se va dispune contopirea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2439/2008 cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1399/2009, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 129 alin. 1 Noul Cod penal, art. 114 alin. 2 lit. b Noul Cod penal și art. 21 din Legea nr. 187/2012, instanța va aplica persoanei condamnate măsura educativă privativă de libertate de internare într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

Faptele pentru care persoana privată de libertate a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. 1 C.pen. și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 prin sentința penală nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău comise în perioada minorității, se încadrează în dispozițiile art. 40 alin. 1 C.pen. din 1969, au corespondent în dispozițiile art. 44 Noul Cod penal și art. 129 alin. 2 lit. b Noul Cod penal.

Pentru aplicarea regulilor pluralității intermediare, instanța identifică ca fiind mai favorabile dispozițiile art. 40 alin. 1 C.pen. din 1969 și va dispune contopirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare și cu măsura educativă privată de libertate de internare într-un centru de detenție, urmând ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada de reținere din 31.05.2011, ora 15 – 01.06.11, ora 15, perioada de arestare preventivă de la 7.06._11, precum și perioada executată începând cu data de 26.04.2013 la zi.”

In termen legal aceasta sentința a fost atacata cu contestație de P. de pe lângă Tribunalul V., si criticata ca fiind nelegala.

Criticile procurorului sunt următoarele:

în mod greșit a fost admisă cererea condamnatului C. C. lonuț de aplicare a legii penale mai favorabile și s-a dispus ca acesta să execute doar pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare dintr-o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, acesta rămânând practic nesancționat pentru întreaga sa activitate infracțională desfășurată în timpul minorității.

în mod greșit s-a dispus anularea MEPI nr. 246/2012 emis de Tribunalul N., în condițiile în care condamnatul C. C. lonuț se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/D/2012, în baza căreia s-a emis de Tribunalul Bacău MEPI nr. 246/D/2012 din 04.12.2012.

cu toate că a intervenit asupra pedepsei de executat, dispunând ca în loc de 4 ani închisoare, condamnatul să execute 1 an și 6 luni închisoare, instanța a omis să precizeze în hotărârea pronunțată pedeapsa accesorie ce urmează a fi executată.

Analizând dispozițiile legale aplicabile C. constata ca prezenta contestație este fondata din următoarele motive:

In acord deplin cu motivarea procurorului, C. constata ca, cererea condamnatului ar fi trebuit să fie respinsă și nu ar fi trebuit să se intervină asupra pedepsei de 4 ani închisoare pe care acesta o are de executat după cum se va argumenta in continuare.

Textul de lege care reglementează situația unei infracțiuni comisă după majorat, în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității este art. 22 alin. 4 lit. b din Legea 187/2012, care prevede că, „Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. 2 - respectiv cu măsura educativă a internării într-un centru educativ -, după care, dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune stabilită potrivit art. 129 alin. 2 Cod penal". Potrivit prevederilor art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, „în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea comisă după majorat se stabilește o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta Ia data săvârșirii infracțiunii comise după majorat".

Pedeapsa închisorii care depășește 20 de ani, aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.

În cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea prevăzută de alin. (1) și (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

Partea executată din pedeapsa închisorii, precum și durata reținerii și arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție", care însă nu acoperă situația unei pluralități alcătuite din pedepse aplicate pentru infracțiuni comise înainte și după majorat.

In acest context, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul că, în astfel de cazuri, pedeapsa rezultată, aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă înainte de data de 1 februarie 2014, pentru o pluralitate de infracțiuni comise parte în timpul minorității și parte după majorat, nu trebuie fracționată, în sensul înlocuirii pedepselor componente aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție și al executării restului de pedepse în regim privativ de libertate, ci trebuie considerată ca un tot unitar și indivizibil în care pedepsele nu mai pot fi disociate.

In situațiile de genul celei în care se afla condamnatul C. C. lonuț, dispozițiile legale sus-menționate nu sunt incidente, astfel că, prin intervenția asupra hotărârii definitive de condamnare nu se ajunge la respectarea principiului legalității pedepsei, ci la încălcarea principiului autorității lucrului judecat.

In mod greșit prima instanța a dispus anularea MEPI nr. 246/2012 emis de Tribunalul N., în condițiile în care condamnatul C. C. lonuț se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/D/2012, în baza căreia s-a emis de Tribunalul Bacău MEPI nr. 246/D/2012 din 04.12.2012.

De asemenea instanța de fond a omis să precizeze în hotărârea pronunțată pedeapsa accesorie ce urmează a fi executată. Este insuficientă consemnarea că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 102/2012 a Tribunalului Bacău, ale sentinței penale nr. 2439/2008 și ale sentinței penale nr. 1399/2009 ale Judecătoriei Bacău, în condițiile în care, prin hotărârea Tribunalului Bacău s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale, care era de 4 ani închisoare, și aceeași pedeapsă accesorie a fost stabilită și prin cele două hotărâri ale Judecătoriei Bacău, tot pe durata executării pedepselor principale, pedepse care însă nu au fost înlocuite prin hotărârea contestată cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție.

Prin urmare criticile procurorului sunt întemeiate si urmează sa fie luate in considerare.

In baza acestor considerente contestația de fata urmează sa fie admisa si sentința fondului desființata.

In rejudecare, se va respinge ca nefondata sesizarea formulată de contestatorul C. C. I. si va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

In baza dispozițiilor art. 275 al. 3 c. p. p. cheltuielile judiciare in apel vor rămâne in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestația formulata de P. de pe lângă Tribunalul V., împotriva sentinței penale nr. 331 din 11. 06. 2014, a Tribunalului V., pe care o desființează in tot.

Rejudecând.

Respinge ca nefondata cererea formulată de condamnatul C. C. I., aflat în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare care i-a fost stabilită prin sentința penală nr. 102/11.04.2012 a Tribunalului Bacău, rămasă definitiva la 04. 12. 2012, privind aplicarea legii mai favorabile

Obliga pe condamnat sa plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu prezenta contestație, rămân in sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțata in ședința publica azi 05. 08. 2014.

Președinte,

D. A.

Grefier,

C. B.

Red. A.D.

Tehnored. C.B.

2 ex. 14.08.2014

Tribunalul V.

Judecător S. E.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 453/2014. Curtea de Apel IAŞI →

Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 285/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 285/2014. Curtea de Apel IAŞI