Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 44/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 44/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică din data de 22.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
JUDECĂTOR: C.-G. T.
GREFIER: M. G.
DECIZIA PENALĂ NR. 44
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de revizuentul B. P. împotriva Sentinței penale nr. 1071/20.10.2015 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la ședința de judecată participând procuror D. E. L. de la P. de pe lângă C. de A. Iași, când, în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, instanța a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi, 19.01.2016.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin Sentința penală nr. 1071/20.10.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași, în baza disp. art. 459 alin. 5 raportat la art. 456 alin. 2 și 3 Cod procedură penală a respins, ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1263/11.11.2014 din a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 76/09.02.2015 a Curții de A. Iași, formulată de către condamnatul B. P., fiul lui M. și M., născut la data de 28.06.1975, deținut în P. Iași.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat revizuientul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 130 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată inițial din fondurile M. Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 1263/11.11.2014 a Tribunalului Iași, menținută prin și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 76/09.02.2015 a Curții de A. Iași, a fost condamnat B. P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 din noul Cod penal, rap. la art. 199 alin. 1 noul Cod penal, coroborat cu art. 374 alin. 4 rap. la art. 369 alin. 10 Cod proc. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare, în considerarea poziției procesuale a inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa.
Potrivit art.459 C.proc.pen. admisibilitatea în principiu a cererii se examinează de către instanță în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului.
Potrivit textului legal, instanța examinează daca cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petentul revizuient B. P., instanța de fond a constatat următoarele:
Condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale de condamnare motivat de faptul că la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat a participat și concubina sa, numita U. M., persoană care i-a aplicat victimei o lovitură cu un ciocan, și care l-a instigat la comiterea infracțiunii de omor față de mama sa, în condițiile în care suferă de afecțiuni de natură psihică și are deviații de comportament pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Or, motivele precizate de condamnatul revizuient B. P. nu pot constitui temei al revizuirii sentinței penale de condamnare pronunțate de Tribunalul Iași, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului și, ca urmare, nici legii. În cadrul reglementării actuale în procesul penal, elementele noi, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din mai multe cauze. Este vorba în primul rând de existența unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut adevăr era în realitate o cunoaștere inexactă a faptelor. Noile elemente care promovează o revizuire a soluției date apar, în aceste cazuri, din alte fapte și împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă. În alte cazuri, elementele noi se datorează constatării că mijloacele de probă care au stat la baza convingerii judecătorilor sunt false, determinând o soluție greșită prin încrederea care li s-a acordat inițial. O a treia cauză se referă la situația în care o persoană care a instrumentat sau a judecat într-o cauză penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu acea cauză, de natură să infirme imparțialitatea pe care trebuie să o aibă și, ca urmare, pune la îndoială corectitudinea soluției adoptate. În sfârșit, o eroare poate proveni și din existența a două hotărâri definitive, date în cauze diferite, dacă acestea stabilesc fapte ce se contrazic, ori poate fi constatată de CEDO și impusă a fi înlăturată prin revizuirea acelei hotărâri.
Ori, nici unul dintre motivele invocate de revizuientul condamnat nu se circumscriu acestor cazuri de revizuire, legea reglementând în amănunt fiecare caz prezentat, instituind condiții de fond și de formă ce se cer a fi îndeplinite și condiționând dovedirea cazurilor de revizuire de folosirea anumitor mijloace de probă.
Numai în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) al art. 459 C.proc.pen. dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire. Art. 459 alin. 5 C.proc.pen. prevede expres că în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Or, este evident că motivele dezvoltate de revizuent în cererea adresată și precizate în fața instanței nu pot fi circumscrise cazului de revizuire invocat, nefiind astfel invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.
Instanța a reținut că simpla clamare a participării unei alte persoane la comiterea faptei (în condițiile în care inculpatul B. P. a recunoscut permanent implicarea și contribuția sa la săvârșirea faptei de care era acuzat, solicitând aplicarea procedurii simplificate) nu satisface exigențele prevederilor art.394 alin.1 lit.a, c, d Cod procedura penala, neîncadrându-se în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Împrejurările invocate de revizuientul condamnat nu sunt de natură să conducă la o soluție diametral opusă (cea de achitare), ci revizuientul invocă împrejurări care nu-i afectează în nici un fel situația sa juridică.
Art. 6 paragraf. 3 lit. d din Convenția europeană garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea sa în fața unei instanțe independente și imparțiale, și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest sens C. de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d din Convenția europeană și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază hotărârea de condamnare pe declarația dată în cursul urmăririi penale de un martor, la a cărui audiere inculpatul a renunțat – hotărârea din 28 august 1991, în cauza Brandestetter contra Austriei, parag. 49.
În speță, numita U. M. a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de martor, iar instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii, inclusiv depoziția acestei martore.
Uzând de această procedură simplificată, nemulțumirile condamnatului puteau fi legate doar de cuantumul pedepsei aplicate ori de încadrarea juridică stabilită și puteau fi invocate în căile de atac ordinare, de care revizuientul a uzat de altfel, și nu pe calea revizuirii.
De altfel, în ultimul cuvânt acordat la sfârșitul dezbaterilor, condamnatul a declarat că este mulțumit de pedeapsa care i-a fost aplicată, singura sa nemulțumire fiind legată de faptul că nu a fost cercetată și concubina sa, numita U. M., aspect care nu poate fi valorificat în cadrul procesual de față.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B. P., ca inadmisibilă în principiu.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. a obligat obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
***
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de condamnatul B. P. și criticată ca netemeinică, prin memoriul depus la dosar acesta invocând următoarele:
- în cauza în care a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru infracțiunea de omor nu sun probe din care să rezulte că a lovit cu obiecte contondente, cum ar fi par ciocan, cuțit;
- în condițiile în care a recunoscut că a lovit doar cu pumnii și picioarele, iar victima de decedat, potrivit concluziilor medicilor legiști, ca urmare a loviturilor cu corpuri și obiecte contondente, se impune admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, urmând a se modifica încadrarea juridică în lovituri cauzatoare de moarte.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport de motivele invocate de condamnatul revizuent, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Procedând la efectuarea verificărilor impuse de etapa admisibilității în principiu, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 453 Cod procedură penală pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 453 alin.1 Cod procedură penală, rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă.
Potrivit disp. art. 453 alin. 4, teza I Cod procedură penală, cazul prev. de alin. 1, lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ceea ce înseamnă că aceste împrejurări noi trebuie să conducă la o soluție diametral opusă, respectiv de achitare.
Din analiza motivelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire promovată de condamnatul B. P., C. constată că, în primul rând, revizuentul nu a învederat nici o împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 1263/11.11.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 76/09.02.2015 a Curții de A. Iași.
Astfel, susținerea revizuentului condamnat că nu ar fi lovit cu obiecte contondente, cum ar fi par ciocan ori cuțit, a fost invocată în declarația din faza de urmărirea penală, și a fost avută în vedere la situația de fapt prezentată în rechizitoriu, unde s-a reținut că acesta a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în cap și peste corp, situație de fapt ce a fost însușită și de instanța de fond, având în vedere că inculpatul a solicitat, instanța încuviințându-i, să fie judecat în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, și, astfel, aceste împrejurări au fost cunoscute la soluționarea cauzei.
În al doilea rând, în mod fondat a constatat instanța de fond că prin invocarea acestor împrejurări nu se tinde la obținerea unei soluții diametral opuse, respectiv de achitare, ci condamnatul solicită reținerea unei alte încadrări juridice și, implicit reducerea pedepsei, solicitare ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
În consecință, în baza art. 421 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală va fi respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul condamnat B. P. împotriva sentinței penale nr. 1071/20.10.2015 a Tribunalului Iași, pronunțată în ds. cu nr._, ce va fi menținută.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu ce va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul B. P., C.N.P._, aflat la P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 1071/20.10.2015 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul revizuent la plata sumei de 360 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat. din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. O. I., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 17.043/20.11.2015, se avansează către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.
PreședinteJudecător
M. M. C. G. T.
Grefier,
M. G.
Red., tehnored. T.G.C.
5ex/08.03.2016
Tribunalul Iași – judecător I. D.
Trei comunicări emise:
- revizuent,
- Penitenciar,
- P..
Data comunicării:
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 896/2015. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 191/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
