Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 896/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 896/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 896/2015

Cod ECLI

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 17 decembrie 2015

Completul compus din:

Președinte E. S.

Judecător A. C.

Grefier L. M. P.

Decizia penală nr. 896/2015

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpat P. E. I. A. împotriva sentinței penale nr. 1080/21.10.2015 pronunțată de către Tribunalul Iași în dosarul nr._ - omorul calificat (art.189 NCP).

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 14.12.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.12.2015.

În termenul de pronunțare, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar de către inculpat concluzii scrise.

C. DE A.,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1080/21.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, în baza art. 125 alin. 2 teza a II a Cod penal rap. la art. 114 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului minor P. E. I. A., fiul lui I. și A., născut la data de 23 iunie 1998 în orașul Bârlad, jud. V., domiciliat în satul Horpaz, ., fără forme legale în satul și com. Tomești, ., jud. Iași, cetățean român, 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul pentru Minori și Tineri Tichilești, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (cu premeditare), prev. de art. 188 alin. 1 – 189 alin. 1 lit. a Cod penal cu referire la art. 113 alin. 3 Cod penal, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru o perioadă de 15 (cincisprezece) ani.

În baza art. 399 alin. 3 lit. d Cod proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză, a inculpatului minor P. E. I. A., de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 14/UP, emis în ziua de 02 martie 2015 de către Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași (ds. nr._ ), măsură ce a fost prelungită și, ulterior, menținută.

În baza art. 125 alin. 3 teza finală s-a dedus din durata măsurii educative aplicate perioada reținerii și arestării preventive, respectiv, de la 01.03.2015 până la momentul punerii efective în libertate.

S-a respins cererea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul minor P. E. I. A., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 220 alin. 4 Cod proc. pen. rap. la art. 219 alin. 7 Cod proc. pen, s-a dispus luarea față de inculpatul P. E. I. A., a măsurii preventive a arestului la domiciliu, prev. de art. 221 Cod proc. pen., constând în obligația impusă inculpatului minor P. E. I. A. ca, de la data pronunțării prezentei hotărâri, să nu părăsească imobilul unde locuiește, respectiv, satul și com. Tomești, ., jud. Iași, fără permisiunea instanței de judecată și de a se supune restricțiilor stabilite de aceasta, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 octombrie 2015 și până la data de 19 noiembrie 2015.

În temeiul dispozițiilor art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu, inculpatul P. E. I. A. a fost obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice direct sau indirect, prin persoane interpuse sau prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare, cu: persoanele vătămate G. V. și G. I., cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași, cu martorii: Tipirig M., domiciliată în satul D., com. H., ., .; Tiugă V., domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași, B. G., domiciliată în sat. L. Cetățuii, ., ., L. A. E., domiciliată în Iași, ., ., ., L. A. C., domiciliat în Iași, Bld. Poitiers nr. 53, ., ., jud. Iași, I. A. I., domiciliată în Iași, . nr. 1, ., L. N., domiciliat în Iași, ., ., ., și cu orice altă persoană ce va fi propusă spre audiere în cauza de față, în calitate de martor.

În temeiul dispozițiilor art. 221 aliniatul 4 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului P. E. I. A. că, în caz de încălcare cu rea - credință a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 125 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, s-a dispus ca, îndeplinirea obligațiilor impuse de instanța de judecată în sarcina inculpatului minor P. E. I. A., să fie supravegheată de organul de poliție în a cărei circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul, respectiv, de P. de Poliție al ., care va proceda în conformitate cu disp. art. 129 și urm. din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 221 alin. 8 Cod proc. pen., copia prezentei hotărâri s-a comunicat inculpatului, locului de deținere, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul P. E. (Poliția .,), I.P.J. Iași – B. de S. J., Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, Poliției de Frontieră Române, în vederea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

Organul desemnat cu supravegherea inculpatului minor P. E. va verifica periodic respectarea obligațiilor de către inculpat, iar, în cazul în care constată încălcări ale acestora, va sesiza de îndată instanța de judecată.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui colier din material plastic, secționat, cu o lungime de 207,63 mm., respectiv, 185,11 mm. și 47,13 mm., aflat în custodia Tribunalului Iași, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 13 mai 2015 (fila 11 ds. fond), într-un sac de culoare albă cu inscripția 170/P/2015, ce conține urme biologice sigilate.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice J., s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul minor P. E. I. A., în vârstă de 16 ani.

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice J. s-a adus la cunoștința inculpatului minor că probele biologice care vor fi recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 397 Cod proc. pen., s-a constatat că persoanele vătămate G. V. și G. I., domiciliate în Iași, ., ., ., nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 398 Cod proc. pen. rap. la art. 272, art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat pe inculpatul minor P. E. I. A. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 5500 lei.

Prezenta hotărâre este executorie cu privire la punerea de îndată în libertate a inculpatului minor P. E. I. A., de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 14/UP, emis în ziua de 02 martie 2015 de către Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași - ds. nr._ -, (Dec. nr. 7 din 16 martie 2015 a Î.C.C.J. – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M.O. nr. 234 din 6 aprilie 2015) și cu privire la luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

„În fapt:

Inculpatul P. E. I. A. este în vârstă de 16 ani și este elev, provine dintr-o familie organizată. A fost crescut (astfel cum rezultă din referatul de evaluare efectuat în cauză – filele 16 – 18 vol. IV ds. fond) într-un mediu liniștit, fără conflicte sau manifestări violente. Valorile promovate au fost cele tradiționale, cu accent pe realizări profesionale și sociale, dar, în egală măsură, contradictorii: pe de o parte ideea de a respecta normele sociale și juridice și, pe de altă parte, neglijarea cultivării empatiei sau a relațiilor afective sănătoase cu alte persoane. Ideea că sentimentele sunt un semn de vulnerabilitate a fost preluată de inculpatul minor de la tatăl său, a fost interiorizată, creându-se astfel un context favorabil dezvoltării unei mentalități de obiectivizare a persoanelor de sex pus (răceală afectivă, în corelație cu teama de propriile sentimente). Minorul se raportează preponderent la tată, a cărui aprobare și al cărui respect și-l dorește, fapt care a determinat adoptarea unui comportament dezirabil (se conformează imediat cerințelor tatălui, creează iluzia unei comunicări deschise, dar în realitate comunică selectiv, oferind doar informații reale sau inventate, care sunt în acord cu așteptările acestuia).

Prin referatul de evaluare psihosocială se subliniază tocmai comportamentul cameleonic și dezirabil al minorului, adoptat în majoritatea relațiilor cu persoanele din jur, caracterul fluctuant și contradictoriu al convingerilor personale, în funcție de impulsurile și nevoile de moment. Relațiile cu sexul opus sunt zona în care aceste disonanțe se manifestă cel mai pregnant.

În mediul școlar (inculpatul fiind elev în clasa a X-a la Colegiul Tehnic ,,M. S.” Iași), minorul P. E. a avut manifestări comportamentale deviante, concretizate în agresivitate, indiferență, atitudini iraționale. Este încurajat de tată, care nu consideră că trebuie să obțină rezultate foarte bune la învățătură, atâta timp cât trece clasa, viitorul minorului fiind în afaceri.

În ceea ce privește infracțiunea cu care instanța a fost sesizată, trebuie menționat că, inculpatul minor și victima G. D. E., în vârstă de 16 ani, s-au cunoscut în satul Horpaz, ., unde cel dintâi a locuit o perioadă. P. E. a inițiat o relație de prietenie cu victima G. D. E., după ce aceștia s-au cunoscut cu ocazia unei petreceri organizate la ziua unei rude a familiei G..

Pe parcursul derulării relației de prietenie, au existat unele certuri ce au condus la despărțirea celor doi pentru diferite perioade de timp. Din vara anului 2014 și până în decembrie 2014 adolescenții nu au mai întreținut relația lor. Ulterior, prietenia acestora a fost reluată, perioadă în care cei doi nu se întâlneau des, însă vorbeau zilnic la telefon și pe facebook, inculpatul afirmând în cursul urmăririi penale că era foarte atașat de victima G. D. E.. De altfel, din referatul de evaluare psihosocială a inculpatului rezultă faptul că, relația acestuia cu victima a creat contextul unor manifestări comportamentale și afective aberante, pe fondul unei dinamici deosebite de respingere și atracție, interpretată de P. E. drept iubire. În timp, inculpatul a dezvoltat o obsesie pentru victimă, proiectând asupra acesteia multe din trăsăturile proprii de personalitate. Astfel, D. apare, într-una din descrierile minorului, ca un copil matur, ca o fată romantică, interesată preponderent de sentimente, pentru ca aceasta să se transforme, într-o altă viziune a inculpatului, într-o ființă fără scrupule și manipulatoare. Aceste contradicții sunt explicate de inculpat, în fața consilierului de probațiune, prin aceea că victima era de fapt falsă și prefăcută în toate situațiile.

De asemenea, inculpatul P. E. I. A. susține că prietena sa nu împărtășea aceleași sentimente cu el, întrucât aceasta se întâlnea și cu alți băieți, motiv pentru care între ei existau certuri.

Având în vedere că, în seara zilei de 27.02.2015, între inculpatul P. E. I. A. și victima G. D. E. a avut loc un conflict verbal, în timp ce discutau pe facebook, generat de presupuse ,,infidelități” ale victimei, cei doi au hotărât să se întâlnească a doua zi, în parcul Copou, în jurul orelor 14.30.

În aceste condiții, în dimineața zilei de 28.02.2015, (așa cum reiese din declarația acestuia dată în faza de urmărire penală), inculpatul P. E. I. A. s-a trezit în jurul orelor 09.00 și, apreciind că victima își bate joc de el, a luat hotărârea de a o ucide. În continuare, inculpatul s-a deplasat în fata locuinței unde se afla parcat autovehiculul marca VW Transporter, proprietatea tatălui său, cu scopul de a găsi un obiect cu care ar putea duce la îndeplinire săvârșirea omorului. Imediat după ce inculpatul P. E. I. A. a pătruns în vehiculul menționat și a văzut colierele din plastic, a apreciat că poate folosi unul dintre ele la realizarea hotărârii luate de a ucide victima. Pe cale de consecință, inculpatul a luat un colier din interiorul mașinii și l-a introdus în buzunarul din dreapta hainei, după care a revenit în locuință.

Declarațiile martorului P. I. (tatăl inculpatului, care are ocupația de instalator electric și deține în interiorul autovehiculului său diferite obiecte necesare desfășurării acestei activități, printre care și coliere din plastic autoblocante de diferite mărimi), date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, sunt relevante în acest sens. Acesta precizează că avea în autoturismul său coliere autoblocante, iar inculpatul a putut lua unul dintre ele anterior orei 09.00 (aspect confirmat, de altfel, de către fiul său) a zilei de 28 februarie 2015.

Tot din declarația inculpatului reiese că, în jurul orelor 11.00, victima G. D. E. i-a trimis un mesaj telefonic prin care îi amintea de întâlnirea fixata la ora 14.30, după care i-a comunicat că nu poate vorbi, întrucât se află la un curs Grow English, desfășurat în cadrul Universității A. I. C..

La ora 13.30, inculpatul P. E. I. A. a părăsit locuința cu intenția de a merge în zona parcului Copou pentru a se întâlni cu victima G. E., având asupra sa colierul din plastic autoblocant.

Atât inculpatul cât și victima G. D. E. au întârziat la locul de întâlnire, astfel că, între ei au mai existat un schimb de mesaje, aspect care l-a iritat și mai mult pe inculpat.

Cei doi s-au întâlnit in jurul orelor 15.05 în fata parcului Copou, iar la reproșurile inculpatului P. E. I. A. privitoare la întârziere, victima i-a răspuns că nu are nici un drept asupra sa, după care au intrat în parc.

Inculpatul a susținut în cursul urmăririi penale faptul că, împreună cu D. s-au deplasat spre partea din spate a parcului, unde au găsit o bancă din lemn într-un loc retras și necirculat.

Aici, victima G. D. E. s-a urcat pe bancă, așezându-se cu fundul pe spătarul acesteia, și au continuat să se certe până când, la un moment dat, inculpatul P. E. I. A. i-a solicitat acesteia să închidă ochii întrucât are ceva pentru ea, totodată cerându-i să-și ridice părul din jurul gâtului.

Imediat, victima G. D. E. a deschis ochii și a încercat să se agațe cu mâna stângă de zona capului inculpatului, reușind să-i producă acestuia trei excoriații faciale prin zgâriere.

Potrivit declarației inculpatului, la acel moment victima ținea telefonul marca LG în mâna dreaptă. Într-un impuls spontan, i-a luat din mână telefonul, după care, victima a încercat să se prindă de gâtul lui. În aceste condiții, inculpatul P. E. I. A. a împins victima cu mâna dreaptă, în scopul de a o îndepărta de el, și a fugit de la fața locului, fără să precizeze cu exactitate în ce poziție aceasta a căzut de pe bancă, menționând că nu s-a mai uitat în spatele său.

În continuare, inculpatul P. E. I. A. a ieșit pe una din intrările principale ale parcului și s-a îndreptat spre prima stație de autobuz, cu intenția de a se deplasa în zona cartierului N.. A coborât din autobuz, în zona magazinului SELGROS și a auzit telefonul victimei sunând în buzunarul său, aceasta fiind apelată de o persoana înregistrată cu numele de V.. Totodată, a observat că victima mai fusese apelată anterior și de o persoană cu numele A..

În cursul urmăririi penale, inculpatul P. E. I. A. a afirmat că a aruncat mai întâi cartela telefonică a victimei, respectiv, la intersecția străzii F. cu . o distanta de aproximativ 100 m., și telefonul (respectiv, lângă blocul 629 de pe . nu-l mai audă sunând, după care s-a îndreptat spre casă.

Victima G. D. E. a fost găsită de către martora Tipirig M., care a apelat serviciul de urgenta 112.

În cuprinsul raportului medico-legal de necropsie nr. 7945/18.03.2015 medicii specialiști din cadrul I.M.L. Iași au consemnat următoarele concluzii:

moartea numitei G. D. E. a fost violentă;
aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei asfixii mecanice prin ștrangulare cu un lanț semidur, posibil colier plastic pentru fixarea capacelor auto;
celelalte leziuni de violență descrise la examenul necroptic s-au putut produce prin lovire cu obiect dur și nu au intervenit în deces;
la examenul toxicologic, în probele analizate nu s-au pus în evidență alcool etilic, metilic, droguri (canabis, opiacee, cocaina, amphetamine, metamfetamine, ecstasy metadona), medicamente și pesticide;
sângele victimei aparține grupei sangvine AII;
în probele de secreție vaginală recoltate de la sus numita nu s-au pus în evidență spermatozoizi;
decesul poate data din 28.02.2015.

În legătură cu aceste fapte ale inculpatului, mai trebuie menționate următoarele:

- din procesul verbal de cercetare la fața locului și din planșele fotografice anexe rezultă că minora G. D. a fost găsită lângă gardul de beton din partea de sud a parcului Copou cu un colier din plastic în jurul gâtului, ce a fost tăiat pentru a se încerca salvarea vieții victimei; corpul era situat la o distanță de 1,5 metri de banca pe care se urcase minora; în jurul gâtului era deja conturată o echimoză în zona latero – cervicală dreaptă, care atestă printre altele, faptul că inculpatul a acționat cu putere la momentul la care a strâns colierul. Mai mult, dorința inculpatului de a-i suprima viața fără vreo intenție de a reveni asupra deciziei luate estre conturată chiar de împrejurarea că nu a considerat necesar să aibă asupra lui un obiect care să fie folosit la tăierea colierului. Inculpatul cunoștea faptul că acest colier, o dată folosit, nu mai poate fi deschis decât prin tăiere;

- martora Tipirig M., audiată nemijlocit și în faza de judecată, a precizat că a observat în fața băncii pe care dorea să se așeze, pe sol, o pereche de ochelari de vedere ce erau închiși, cu brațele spre lentile, cu lentilele spre sol; martora descrie poziția în care a găsit victima, respectiv, așezată pe partea dreaptă, cu fața spre gard; a fost momentul în care a sunat la 112; i-a verificat pulsul și era foarte slab; apoi a observat colierul care era strâns tare în jurul gâtului; întrucât nu putea descrie locul în care se afla, a mers spre ieșire în întâmpinarea salvării; acesta a fost cel mai probabil momentul în care victima a fost observată și de către martorul L. N., audiat în faza de urmărire penală și de către instanță, dar care nu a contactat serviciul 112, de frică să nu fie bănuit de ceva; mai trebuie menționat și faptul că, martora Ț., urmare a acestui episod, a implicării în încercarea de a o salva pe victima minoră, a impotenței în a reuși acest lucru, fiind prea târziu, a avut nevoie de consiliere psihologică, dar nu a solicitat despăgubirea ei pentru aceste servicii suportate;

- din adresa Serviciului pentru comunicații speciale – Direcția pentru apel unic de urgență (fila 279 vol. III ds. fond), rezultă că primul apel efectuat de către martora Tipirig la 112 a fost la ora 15.30, urmat de un al doilea la ora 15.37;

- din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia conducerii în tren a inculpatului P. rezultă că acesta s-a întâlnit cu victima în fața intrării principale a Parcului Copou; de asemenea, acesta a indicat traseul parcurs cu victima G. D., ca și locul în care a comis infracțiunea de omor, locul unde a aruncat cartela telefonică retrasă din aparatul minorei și telefonul;

- cu ocazia reconstituirii efectuate, detaliată în procesul verbal întocmit la data de 1 martie 2015 (fila 48 ds. urm. pen.), inculpatul a dat declarații detaliate asupra modului de operare, în prezența tatălui (martorul P. I.) și a avocatului desemnat din oficiu;

- în urma acordului dat de inculpatul P. E., în prezența tatălui P. I., s-a procedat la o examinare fizică a celui dintâi, constatată prin raportul de primă expertiză medico – legală din 2 martie 2015 (filele 77 – 78 ds. urm. pen.); cu această ocazie s-a constatat faptul că inculpatul prezintă în regiunea unghiului drept al mandibulei, sub pavilionul urechii, trei excoriații liniare paralele între ele, ce se puteau produce prin zgâriere cu unghiile și pot data din 28 februarie 2015. Aceste concluzii susțin și varianta inculpatului potrivit cu care mâna dreaptă a victimei era ocupată cu telefonul acesteia, excoriațiile pe partea dreapta fiind făcute cu mâna stângă a minorei;

- declarația martorului P. I., tatăl inculpatului, potrivit cu care minorul P. E., în dimineața de 1 martie 2015, era pregătit să își asume răspunderea pentru . comisă, este susținută de procesul verbal, aflat la fila 80 - 81 ds. urm. pen., de consemnare de către organul de cercetare al poliției judiciare a mesajului primit, respectiv: Bună dimineața, cer scuze pentru deranj, sunt pregătit să îmi aduc fiul la oricare secție de poliție recomandată de dumneavoastră pentru a recunoaște și a-și asuma răspunderea pentru crima săvârșită ieri. Aștept un telefon de la dvs.! Cu stimă, P. I.;

- martorul Tiugă V., un apropiat al familiei G., a declarat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, faptul că a fost sunat de martora B. G. în ziua de 28 februarie, în jurul orelor 17.54, și a fost întrebat dacă știe ceva despre victimă și, întrucât nu mai știa nimic de ea, a sunat-o la ora 17.56, dar a primit ton de ocupat; era momentul în care inculpatul a văzut că o sună cineva pe D. și a închis, după care a aruncat cartela telefonică și aparatul;

- profilul moral și profesional al victimei a fost foarte bine conturat de martora I. A. – M., diriginta victimei, aceasta prezentând-o ca o elevă bună la învățătură, sârguincioasă, atentă, cu spirit de inițiativă și implicare în activitățile clasei (o prezentare situată la celălalt pol, prin raportare la prezentarea făcută de inculpat): era un elev bun, iar începând cu a doua jumătate a clasei a IX a…a participat la două concursuri școlare la limba română, la olimpiada județeană, unde a luat locul trei. A mai luat o mențiune la un alt concurs intitulat Lectura ca abilitate de viață; scria poezii, avea abilități în această direcție și una dintre poeziile ei chiar a apărut în revista școlii…era un copil deschis, onest, franc, foarte rar există copii care spun ce gândesc și ea era unul dintre aceștia…În colectivitate era foarte bine privită, era foarte bine integrată, era o foarte bună colegă, apreciată…A existat în banca Dianei până la sfârșitul anului școlar tot timpul o fotografie cu o candelă aprinsă și cu flori…;

- din raportul de primă expertiză medico – legală psihiatrică nr. 8220/02.04.2015 (filele 84 – 125 ds. urm. pen., inclusiv anexe) rezultă că inculpatul P. E. prezintă dezvoltare dizarmonică instabil – emoțională de tip impulsiv, intelect în limitele vârstei; la data comiterii faptei minorul a avut capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptei pentru care este cercetat și față de care discernământul a fost păstrat; s-a recomandat internarea într-un centru de detenție, dar și intervenție psihologică, existând risc psihoevolutiv și psihocomportamental;

- analiza raportului de primă expertiză medico – legală psihiatrică și a caracterizărilor depuse la dosar relevă faptul că acestea conturează profilul unui elev neintegrat foarte bine în colectiv, cu un comportament neadecvat (injurii, ieșiri violente, altercații). De asemenea, notele la purtare au fost constant reduse (este vorba de cursurile derulate la Școala I. N. Iași, clasele a V a și a VI a). Din caracterizarea întocmită de Școala gimnazială B. P. H. Iași rezultă că inculpatul nu era interesat de studiu, a demonstrat lipsă de conștiinciozitate și de interes pentru școală, nu se implica în activitățile desfășurate la nivelul școlii, a fost corigent de mai multe ori (deși avea un intelect normal) și a avut multe absențe nemotivate. Ulterior, a ajuns la Colegiul Tehnic M. S. Iași, unde a manifestat dezinteres pentru școală, a avut un număr foarte mare de absențe nemotivate (60), a avut nota scăzută la 5 la purtare, inclusiv pentru folosirea unui limbaj neadecvat;

- raportul de expertiză medico – legală psihiatrică subliniază predispoziția pe viitor la agresiune a inculpatului: minorul a trăit o situație generatoare de agresivitate pe care nu a reușit să o controleze eficient, fiind predispus să trăiască și următoarea situație tot agresiv, pragul său de toleranță fiind redus de experiența anterioară cu încărcătură specifică (fila 88 ds. urm. pen.); îi sunt caracteristice explozii de furie, de irascibilitate, ostilitate, ură, imaturitate, stare de neliniște, anxietate, angoasa de schimbare conduce la un comportament obsesional (fila 89 ds. urm. pen.);

- premeditarea, pregătirea faptei este conturată inclusiv în interviurile derulate pentru întocmirea raportului de expertiză medico – legală psihiatrică: D. m-a făcut să sufăr, m-a rănit de multe ori și de aceea mă obseda ideea că și ea trebuia să sufere…nu știam cum, dar vroiam să o fac să sufere…în ziua respectivă doar la asta mă gândeam că ea trebuie să sufere cum am suferit și eu…mă făcea gelos și i-am spus de mai multe ori că ceva o să se întâmple…dimineață, înainte să plece ai mei, m-am trezit și m-am dus la mașină, am luat colierul din portieră…deoarece m-am gândit că așa o să se termine totul, că nu am să mai dau din nou înapoi și să ajung în punctul în care am mai fost și să mă întorc înapoi la ea…și l-am băgat în buzunar, după care am plecat…în acel moment am simțit că nu există altă cale de a o opri în a profita de slăbiciunea mea față de ea și am băgat mâna dreaptă în buzunarul de la giacă; prin referat se subliniază că inculpatul a gândit în amănunt premeditarea actului, neavând nici o clipă de ezitare, realizând că aplicarea acelui colier pe gâtul victimei este un gest iremediabil: m-am gândit că, dacă nu avea ceva ascuțit la îndemână sau dacă nu a ajutat-o cineva, șansele de a scăpa cu viață se apropiau de zero;

- relația cu D. a fost idealizată de către inculpat, ea existând mai mult în visurile sale, decât la modul real; cu ocazia examinării psihiatrice, acesta a relatat că, am cunoscut-o la ziua lui A. N. (9 iulie 2013), finul părinților ei, primul an a fost o relație de copii, din iunie 2014 până în decembrie 2014 nu am mai vorbit; martora minoră L. A. E., colegă de clasă cu victima, cunoștea faptul că aceasta era într-o relație de prietenie cu P. E. și că la un moment dat s-au certat, pentru ca în cursul lunii decembrie 2014 să se împace; la momentul 28 februarie 2015, relația era din nou terminată cu aproximativ două săptămâni înainte; martora relatează despre încercările inculpatului de a se revedea cu victima; momentul de început al relației dintre D. și inculpat a fost descris de martora minoră B. G., prietenă a victimei, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată; spre finalul relației, martora povestește cum inculpatul îi trimitea victimei tot felul de mesaje jignitoare; întrucât unele cunoștințe ale celor doi i-au trimis inculpatului mesaje cuprinzând convorbiri ale victimei cu alți adolescenți, D. s-ar fi simțit obligată și ar fi reluat în decembrie 2014 relația cu inculpatul; de altfel, obsesia lui P. E. pentru victima G. D. a fost întreținută și accentuată, prin metodele virtuale de comunicare, de către diferite persoane din anturajul acestora, gelozia inculpatului căpătând dimensiuni majore, degenerând în dorința acestuia de răzbunare și materializându-se în luarea hotărârii de a o ucide și de a se pregăti în acest sens; faptul că, în după amiaza zilei de 28 februarie, martora nu reușea să o contacteze pe victimă, i-a trimis inculpatului un mesaj să o contacteze; acest lucru s-a întâmplat la ora 18.31 și atunci P. E. a încropit o poveste, respectiv, i-a spus martorei că a așteptat-o pe D. două ore în Super Copou și nu a venit, că aceasta și-a bătut joc de el; această versiune este reluată de către inculpat și în prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală (filele159 - 160); în jurul orelor 20.10, martora a primit pe facebook un filmuleț de la colega de bancă a Dianei, martora minoră L. A., și amândouă au realizat faptul că tânăra găsită moartă în Copou este D. G.; filmulețul a fost trimis mai departe surioarei victimei, pe facebook, aceasta recunoscând-o și ea; de asemenea, înregistrarea a fost trimisă pe facebook și inculpatului, care i-a precizat, prin mai multe mesaje, că ar vrea să moară și el; acest din urmă aspect a fost însă negat în fața medicului psihiatru: nu mi-a trecut prin cap să îmi iau viața, dacă îmi iau și eu viața îi las într-un șoc și mai mare pe părinți, toți în aceeași măsură… (fila 89 ds. urm. pen.); în plus, i-a mai scris martorei, pentru a da credibilitate faptului că el nu este implicat, că D. are telefonul închis pentru că are o relație de prietenie cu un alt băiat de la ea de la liceu și s-a întâlnit cu acesta; contradicțiile din relatările inculpatului cu privire la victimă sunt evidente: inculpatul minor prezintă victima ca persoană promiscuă, volatilă emoțional, experimentată sexual, dar virgină, romantică, dar manipulatoare și cochetă;

- martorul minor L. A. C., audiat și în faza de judecată, a confirmat faptul că victima, după cursurile de la Universitate, se deplasa în zona Super Copou pentru a se întâlni cu cineva; martorul a fost cel care a descoperit știrea morții, a realizat că acea persoană era îmbrăcată la fel ca D. G., a contactat-o pe martora L. A., i-a trimis link – ul cu filmulețul, aceasta apoi confirmându-i identitatea fetei;

- imediat după faptă, inculpatul s-a gândit inclusiv să nu atragă atenția asupra sa dacă ar fugi, sens în care a început să meargă normal, dar nu m-am întors deloc, nici măcar nu m-am uitat în spate;

- pe lângă toleranță scăzută la frustrare, inculpatul a dat dovadă și de o capacitate limitată de a trăi sentimentul de vină și de a învăța din experiență; minorul justifică fapta ca fiind un răspuns la provocarea victimei; de asemenea, are o înclinație de a da vina pe alții sau de a oferi explicații plauzibile pentru comportamentul care a generat conflictul cu victima, de a acționa impulsiv, fără a lua în considerare consecințele, împreună cu instabilitatea afectivă;

- cât privește problematica regretelor, din referatul de examinare psihiatrică rezultă că acesta regretă relația cu victima, supărarea creată familiei și apoi fapta și consecințele ei: sunt un om care a făcut o greșeală ireversibilă, gravă, iremediabilă…sunt un puștan de 16 ani care a adus tristețe pe chipurile a sute de oameni…regret faptul că am reluat relația cu ea, pentru că m-a făcut să sufăr, iar partea a doua a relației nu a fost așa cum ar fi trebuit să fie, nu a fost mai bine, nu ne-am maturizat suficient…regret fapta, deoarece am luat viața unei persoane și am lăsat multe persoane în suferință. Din referatul de evaluare psihosocială (fila 17 vol. IV ds. fond), rezultă că întreg interviul cu consilierul de probațiune a conturat faptul că inculpatul minor arată o lipsă profundă de conștientizare a gravității faptei, în ciuda declarațiilor de regret și considerație pentru suferința victimei și a părinților acesteia. Inculpatul are un nivel de inteligență suficient de ridicat, precum și adaptabilitatea necesară pentru a-și construi un discurs dezirabil, care să-i ușureze situația. Există un contrast semnificativ între limbajul verbal și cel nonverbal, acesta din urmă conturând o răceală afectivă pronunțată, chiar indiferență. Potrivit aceluiași referat, caracterul dezirabil și chiar fals al declarațiilor este relevat și de stereotipiile verbale, minorul folosind aceleași fraze în contexte diferite, atunci când vorbește despre impactul acțiunilor sale: am luat viața unui om, nu vreau să mai sufere nimeni din cauza mea, etc.; de altfel, aceste fraze s-au evidențiat și pe parcursul derulării cercetării judecătorești; ele au fost apreciate de consilierul de probațiune, în contextul intervievării și a tuturor informațiilor de care dispunea, ca fiind lipsite de emoție, repetate mecanic. Pe de altă parte, minorul este foarte bine informat cu privire la consecințele juridice asupra propriei persoane, degajând o gândire rece, calculată, inclusiv cu privire la perioada de detenție care ar începe să curgă în momentul condamnării și până la o posibilă liberare condiționată. Această latură este conturată încă de la momentul examinării psihiatrice din faza de urmărire penală și apreciată ca fiind un element al personalității sociopate (trece cu ușurință peste un comportament reprobabil, în condițiile în care un individ cu o personalitate normală, responsabil de comiterea unui act criminal, are mustrări de conștiință puternice, este dominat și copleșit de implicațiile faptei și nu este capabil să se proiecteze în viitor – fila 17 vol. IV fond). Întrebat de consilierul de probațiune despre emoțiile resimțite în momentul comiterii infracțiunii, inculpatul a declarat că a resimțit descărcare și eliberare, după care panica de a fi prins.

Persoanele vătămate G. V. și G. I., părinții victimei, nu s-au constituit părți civile în cauză, solicitând, printre altele, administrarea probei cu înscrisuri pentru dovedirea profilului moral și social corespunzător al Dianei, pentru conturarea relațiilor dintre victimă și inculpat, dintre victimă și prieteni sau colegi. Proba a fost admisă, astfel că au fost listate și depuse la dosar o . convorbiri ale victimei cu prietenii, cu inculpatul, ale prietenelor victimei cu inculpatul (volumele II și III ds. fond).

Analiza acestor convorbiri creează imaginea adolescentei preocupate de școală, de prieteni, de dezvoltare și acumulare de noi cunoștințe, cu preocupări specifice vârstei, dezvoltării personale. D. era o fată tot timpul happy, era foarte bună, îți făcea plăcere să stai în preajma ei…m-am înțeles foarte bine cu ea, era inteligentă, frumoasă, îmi era prietenă (martorul L. A.).

Mai mult, aceste convorbiri sunt edificatoare inclusiv pentru a contura obsesia inculpatului pentru victimă, caracterul lui posesiv, dorința de a-i îndepărta pe cei din anturajul ei, iar în caz de nereușită, încercarea de a-i contura o imagine promiscuă. Dinamica relației dintre victimă și inculpat, anterior infracțiunii, relevă o evoluție a acestuia de la dorința de posesie și starea de infatuare romantică față de victimă până la o dorință din ce în ce mai mare de control asupra acesteia și frustrare culminând cu ură și dorința de a o distruge. În relația cu apropiații victimei și cu colegii/prietenii acesteia și-a construit diverse scenarii erotice în care s-ar fi aflat cu victima, deși situațiile respective, astfel cum rezultă din multitudinea de informații puse la dispoziție, nu au avut loc. Scenariile au un caracter pronunțat sexual, atracția către obscen și jocuri de putere cu caracter erotic a minorului fiind foarte accentuată. S-a încercat de către părinții victimei, prin apărător, să se contureze și o altă împrejurare legată de faptă și anume: crima să fi avut și ea o componentă erotică, luarea vieții unei persoane fiind o expresie a puterii totale în cazul personalităților sociopate. Instanța a respins solicitarea de administrare a unei probe care să contureze tocmai această circumstanță, urmare a unei lipse de concludență asupra modului de soluționare.

Confruntat cu această discrepanță între imaginea transmisă de el asupra victimei și imaginea acesteia conturată de convorbirile listate de pe facebook, inculpatul o respinge, afirmând că toate aceste dovezi sunt fabricate cu scopul de a-i înrăutăți situația. Minorul consideră că părinții victimei vor să se răzbune pe el; în realitate, nu admite că victima ar fi putut avea o viață separată, în care să nu fie inclus (fila 17 vol. IV ds. fond). Inculpatul încearcă să transmită ideea că el este de fapt victima, impulsul criminal fiind astfel justificat.

Poziția procesuală a inculpatului minor a fost conturată pe parcursul prezentei hotărâri: deși a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel cum este descrisă în actul de sesizare, referatul de evaluare întocmit, împreună cu raportul de expertiză medico – legală psihiatrică evidențiază lipsa de conștientizare a gravității faptei comise.

Din referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la data de 2 septembrie 2015 (filele 15 și urm. ds. fond) rezultă (pe lângă cele deja subliniate pe parcursul prezentei hotărâri) că, minorul a dezvoltat personalitate deviantă, dezorganizată, cu elemente patologice, stimulată și de mediul familial, care a promovat valori superficiale, preponderent materiale. Minorul nu a reușit să dezvolte relații afective armonioase cu sexul opus, fapt generator de frustrări semnificative, cu influență asupra actului infracțional. Dificultăți de adaptare și integrare au apărut și în mediul școlar, contribuind la dezorganizarea structurii de personalitate. Atitudinea inculpatului ulterior faptei arată lipsa conștientizării gravității acesteia și intensificarea elementelor patologice la nivel cognitiv și emoțional, existând un risc ridicat de comitere de noi infracțiuni.

Se concluzionează prin referat că, minorul prezintă un risc ridicat de comitere de noi infracțiuni.

S-a considerat, că se impune o măsura educativă a internării într-un centru de detenție și implicarea minorului într-o intervenție terapeutică în vederea dezvoltării empatiei, reducerii disonanțelor cognitive și a impulsurilor distructive, printr-o gestionare corectă a emoțiilor.

În drept

Fapta inculpatului minor P. E. I. A. care, în cursul zilei de 28.02.2015, în intervalul orar 15.05 - 15.30, în timp ce se afla în parcul Copou situat în mun. Iași, a strangulat-o pe numita G. D. E., cu un colier de plastic dur autoblocant, provocându-i moartea, ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unei asfixii, hotărârea de a săvârși fapta fiind luată în dimineața zilei de 28 februarie 2015, reflectând într-un mod complet asupra împrejurărilor locului, momentului de săvârșire a faptei, și întreprinzând acțiuni specifice de pregătire în acest scop, prin procurarea de mijloace necesare, constituie infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.188 alin.1 – art. 189 alin. 1 lit. a Cod penal, cu referire la art. 113 alin 3 C penal.

Circumstanța specială a premeditării este conturată inclusiv în interviurile derulate pentru întocmirea raportului de expertiză medico – legală psihiatrică: D. m-a făcut să sufăr, m-a rănit de multe ori și de aceea mă obseda ideea că și ea trebuia să sufere…nu știam cum, dar vroiam să o fac să sufere…în ziua respectivă doar la asta mă gândeam că ea trebuie să sufere cum am suferit și eu…mă făcea gelos și i-am spus de mai multe ori că ceva o să se întâmple…dimineață, înainte să plece ai mei, m-am trezit și m-am dus la mașină, am luat colierul din portieră…deoarece m-am gândit că așa o să se termine totul, că nu am să mai dau din nou înapoi și să ajung în punctul în care am mai fost și să mă întorc înapoi la ea…și l-am băgat în buzunar, după care am plecat…în acel moment am simțit că nu există altă cale de a o opri în a profita de slăbiciunea mea față de ea și am băgat mâna dreaptă în buzunarul de la geacă; prin referat se subliniază că inculpatul a gândit în amănunt premeditarea actului, neavând nici o clipă de ezitare, realizând că aplicarea acelui colier pe gâtul victimei este un gest iremediabil: m-am gândit că, dacă nu avea ceva ascuțit la îndemână sau dacă nu a ajutat-o cineva, șansele de a scăpa cu viață se apropiau de zero.

Față de aspectele de fapt și de drept expuse s-a dispus antrenarea răspunderii penale a inculpatului.

La individualizarea judiciară a măsurii educative ce a fost aplicată și a caracterului acesteia – privativ sau neprivativ de libertate, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.p., respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (mai mari de 7 ani închisoare), gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea deosebită a infractorului, evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, după mijloacele folosite, după starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, după natura și consecințele infracțiunii, după conduita după săvârșirea infracțiunii și pe parcursul procesului penal, după nivelul de educație, vârstă, situația familială și socială.

Gravitatea infracțiunii comise de către inculpat este extrem de ridicată, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de premeditare a faptei penale, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care fapta a fost anterior planificată, inclusiv prin derularea de activități specifice de pregătire și identificare a mijloacelor cele mai potrivite pentru suprimarea vieții, modul în care fapta a fost comisă și determinarea, hotărârea inculpatului de a nu reveni cumva asupra rezoluției de a o face să sufere și de a i se termina chinul geloziei și al obsesiei; nu în ultimul rând, consecințele produse, respectiv, încălcarea dreptului la viață al victimei, atingerea adusă dezvoltării psihice a părinților și surioarei victimei, a colegilor și prietenilor acesteia (a se vedea în acest sens declarația dirigintei victimei).

Impactul evenimentului asupra celor apropiați victimei și asupra întregii comunități a fost deosebit de puternic, fiind indus un acut sentiment de nesiguranță, de vulnerabilitate, spaimă, teamă, disconfort psihic. Martora Tipirig a precizat instanței (fila 28 vol. IV ds. fond) faptul că, după ceea ce s-a întâmplat, a avut nevoie să urmeze o lună de terapie cu un psiholog, întrucât încă mai simțea căldura fetei percepută la momentul în care i-a luat pulsul. A menționat că, după ce a dat declarație în fața organelor de poliție, a suferit o traumă, materializată într-un sentiment de culpabilitate, motivat de aceea că nu a reușit să facă ceva pentru acea tânără, nu a reușit să o ajute. Colegii victimei se simt răspunzători, de asemenea, pentru faptul că au tolerat relația inculpatului cu victima.

La rândul său, inculpatul prezintă un nivel de periculozitate ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea (premeditând-o, folosind un colier autoblocant fără a se asigura asupra probabilității de a fi nevoit să-l taie dacă s-ar fi răzgândit în ultima secundă), de imaginea conturată în comunitatea locală de persoană impulsivă, ciudată, obsedată de dorința de a controla relațiile afective și pe cei implicați. Deși nu a acceptat să dea declarație în fața instanței, inculpatul minor a depus un memoriu (filele 281 și urm. vol. III ds. fond) care vine să confirme, o dată în plus, concluziile referatului de evaluare psihosocială și ale raportului de expertiză medico – legală. Întreaga hotărâre, de altfel, face referire la lipsa de empatie a inculpatului, la lipsa de conștientizare a gravității faptei comise, la riscul foarte ridicat pe care minorul îl prezintă de comitere de fapte penale.

Atitudinea inculpatului de după comiterea faptei, de a părăsi locul agresiunii fără a se uita în urmă, fără a-și pune măcar o clipă problema că ar putea să facă ceva pentru a salva victima, de a încerca să fugă de responsabilitate prin crearea unei povești potrivit cu care victima nu a mai apărut la locul de întâlnire, de a oferi părinților o imagine dezirabilă privind suferința care îl încearcă prin conștientizarea faptei comise (comunicându-le că ar fi dorit să se sinucidă, dar hotărârea i-a fost spulberată urmare a telefonului fratelui său care îl aștepta acasă, hotărâre negată, de altfel, în fața medicului psihiatru și a întregii comisii de evaluare, astfel cum s-a subliniat la fila 7 din prezenta), conturează un grad de pericol extrem de ridicat al minorului P. E..

Importante sunt și concluziile referatului de evaluare, ale raportului de expertiză medico – legală psihiatrică, analizate în detaliu pe parcursul prezentei hotărâri, și care fac trimitere la predispoziția pe viitor la agresiune a inculpatului: minorul a trăit o situație generatoare de agresivitate pe care nu a reușit să o controleze eficient, fiind predispus să trăiască și următoarea situație tot agresiv, pragul său de toleranță fiind redus de experiența anterioară cu încărcătură specifică (fila 88 ds. urm. pen.); îi sunt caracteristice explozii de furie, de irascibilitate, ostilitate, ură, imaturitate, stare de neliniște, anxietate, angoasa de schimbare conduce la un comportament obsesional (fila 89 ds. urm. pen.); prezintă un risc ridicat de comitere de bnoi infracțiuni.

În funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale Codului penal, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a legii penale, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului și detaliată mai sus, instanța a aplicat acestuia o măsură educativă privativă de libertate, având în vedere și criteriile prevăzute de art.114 alin.2 Cod penal, respectiv, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru perioada maximă prevăzută de lege, respectiv, de 15 (cincisprezece) ani.

În baza art. 399 alin. 3 lit. d Cod proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză, a inculpatului minor P. E. I. A., de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 14/UP, emis în ziua de 02 martie 2015 de către Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași (ds. nr._ ), măsură ce a fost prelungită și, ulterior, menținută.

În baza art. 125 alin. 3 teza finală a dedus din durata măsurii educative aplicate perioada reținerii și arestării preventive, respectiv, de la 01.03.2015 până la momentul punerii efective în libertate.

Pe de altă parte, întreg materialul probator administrat în cauză și care conturează vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prin premeditare, reprezintă și probe care conturează necesitatea luării față de inculpatul minor a unei măsuri preventive (alta decât arestul preventiv) în scopul (dovedit mai sus, pe parcursul întregii hotărâri) de a-l împiedica pe viitor să mai comită infracțiuni, riscul unei astfel de activități fiind foarte mare, astfel cum s-a subliniat de mai multe ori pe parcursul prezentei.

Instanța a apreciat că, prin dec. 7/16 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost trasată obligativitatea punerii de îndată în libertate a inculpatului minor arestat în cauză, față de care s-a dispus luarea unei măsuri educative privative de libertate (în cazul de față), fără a fi imposibilă luarea unei alte măsuri preventive, alta decât arestul preventiv, în condițiile art. 202 alin. 1 Cod proc. pen. (și nu al art. 399 alin. 10 Cod proc. pen.). Pe de altă parte, punerea de îndată în libertate a inculpatului minor (dispoziție executorie) ca urmare a încetării de drept a măsurii arestării preventive este singura soluție ce poate fi aplicată. Înlocuirea măsurii arestării preventive prin hotărârea de aplicare a unei măsuri educative (privative de libertate, în speța de față) ar conduce la nerespectarea caracterului obligatoriu al deciziei instanței supreme. Nu în ultimul rând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, anterior datei de deliberare și pronunțare a unei hotărâri de aplicare a unei măsuri educative, înlocuire întemeiată nu pe o modificare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive inițiale, ci pe motivarea dec. 7/16 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (aplicabilă, de altfel, doar la momentul soluționării cauzei și aplicării inculpatului arestat preventiv a unei măsuri educative) ar putea echivala cu o antepronunțare.

Cu toate acestea, nu poate fi ignorat pericolul pe care minorul P. E. îl prezintă prin scoaterea acestuia în afara oricărui control, oricărei supravegheri din partea unui organ abilitat în acest sens. Instanța a apreciat că, și din perspectiva gravității faptei penale pentru comiterea căreia inculpatului minor i se aplică o măsură educativă privativă de liberate, a modului și circumstanțelor concrete de comitere a acesteia, superfluu a fi reluate, măsura arestării la domiciliu este necesar a fi dispusă pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, pentru împiedicarea inculpatului de a comite noi infracțiuni.

La formarea unei atare concluzii instanța a avut în vedere, pe lângă pronunțarea unei hotărâri de luare a unei măsuri educative privative de libertate, și întrunirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru luarea unei astfel de măsuri în această fază procesuală, pericolul pe care îl prezintă inculpatul minor de a comite din nou infracțiuni, astfel cum este conturat inclusiv prin documente de specialitate, respectiv, raportul de expertiză medico – legală psihiatrică și referatul de evaluare psihosocială, fiind foarte ridicat.

Or, toate aceste împrejurări reprezintă aspecte care conving instanța că luarea măsurii arestării la domiciliu este unica măsură aptă la acest moment procesual de a asigura atingerea scopurilor măsurilor preventive, fiind o măsură proporțională cu gravitatea infracțiunii comise și pentru care se aplică o măsură educativă privativă de libertate și cu riscul major pe care îl prezintă minorul, odată lăsat în libertate.

Conform art. 202 alin. (1) Cod proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 Cod proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Luarea unei măsuri preventive față de un inculpat poate avea loc pe întreg parcursul procesului penal, inclusiv la momentul luării unei hotărâri (parte componentă de altfel a unui proces penal). Este adevărat că, dispozițiile art. 399 alin. 10 din Cod proc. pen., fac trimitere la posibilitatea luării unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, după pronunțarea hotărârii și până la sesizarea instanței de apel. Apreciază, însă, că legiuitorul, printr-o astfel de normă juridică, nu a urmărit restrângerea momentului la care s-ar putea lua o măsură preventivă, prin înlăturarea posibilității de luare prin hotărârea de condamnare, ci a urmărit să acopere a perioadă procesuală, în care instanța de fond s-a desesizat, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, iar instanța de apel nu a fost încă sesizată.

Mai mult, în cazul de față, luarea unei măsuri preventive, alta decât arestul preventiv, se impune nu în baza art. 399 alin. 10 Cod proc. pen., ci sunt aplicabile dispozițiile părții generale, față de inculpatul minor, fiind luată măsura preventivă a arestului la domiciliu în baza art. 220 alin. 4 Cod proc. pen. rap. la art. 219 alin. 7 Cod proc. pen.

Apreciind asupra aplicabilității acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat și care conturează vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prin premeditare, a constatat că se impune luarea față de inculpatul minor P. E. a măsurii preventive a arestului la domiciliu, prev. de art. 221 Cod proc. pen., constând în obligația impusă inculpatului minor P. E. I. A. ca, de la data pronunțării prezentei hotărâri, să nu părăsească imobilul unde locuiește, respectiv, satul și com. Tomești, ., jud. Iași, fără permisiunea instanței de judecată și de a se supune restricțiilor stabilite de aceasta, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 octombrie 2015 și până la data de 19 noiembrie 2015.

În temeiul dispozițiilor art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu, inculpatul P. E. I. A. va trebui să respecte următoarele obligații:

c) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat;

d) să nu comunice direct sau indirect, prin persoane interpuse sau prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare, cu: persoanele vătămate G. V. și G. I., cu domiciliul în Iași, ., ., cu martorii: Tipirig M., domiciliată în satul D., com. H., ., ., ., jud. Iași; Tiugă V., domiciliat în Iași, ., ., ., B. G., domiciliată în sat. L. Cetățuii, ., ., L. A. E., domiciliată în Iași, ., ., L. A. C., domiciliat în Iași, Bld. Poitiers nr. 53, ., I. A. I., domiciliată în Iași, . nr. 1, ., ., L. N., domiciliat în Iași, ., ., . orice altă persoană ce va fi propusă spre audiere în cauza de față, în calitate de martor.

În temeiul dispozițiilor art. 221 aliniatul 4 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului P. E. I. A. că, în caz de încălcare cu rea - credință a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 125 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a dispus ca, îndeplinirea obligațiilor impuse de instanța de judecată în sarcina inculpatului minor P. E. I. A., să fie supravegheată de organul de poliție în a cărei circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul, respectiv, de P. de Poliție al ., care va proceda în conformitate cu disp. art. 129 și urm. din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 397 Cod proc. pen., s-a constatat că persoanele vătămate G. V. și G. I., domiciliate în Iași, ., ., ., nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 398 Cod proc. pen. rap. la art. 272, art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat pe inculpatul minor P. E. I. A. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 5500 lei.”

În termenul legal, inculpatul P. E. I. A. a apelat sentința penală sus-menționată, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii duratei măsurii educative a internării într-un centru de detenție pentru o perioadă de 15 (cincisprezece) ani.

Inculpatul a fost asistat de reprezentanții legali, părinții și de avocat din oficiu (inițial), apoi de avocat ales, care a motivat în scris apelul, a depus înscrisuri în circumstanțiere.

Fiind interpelat de instanța de control judiciar, inculpatul nu a solicitat să dea declarații noi.

Părțile civile (părinții victimei) au fost legal citate și reprezentați de avocatul ales.

C. a analizat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate raportat la criticile formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 417 Cod procedură penală, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 1178/P/2014 la 18.02.2015, s-a dispus:

- trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului minor P. E. I. A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin.1, art. 189 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului P. E. I. A., în vârstă de 16 ani la momentul comiterii faptelor, că, în cursul zilei de 28.02.2015, în intervalul orar 15.00- 15.25, în timp ce se afla în parcul Copou din mun. Iași, pe un fond de gelozie și în baza unei hotărâri de a o ucide pe numita G. D. E. și a unor pregătiri anterioare, a strangulat-o cu un colier din plastic autoblocant, după care a abandonat-o și a părăsit locul faptei. Decesul victimei G. D. E. s-a produs ca urmare a insuficienței cardio - respiratorii acute consecința unei asfixii prin strangulare cu un lanț semidur.

Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu (au fost audiați nemijlocit martori, probele cu cercetarea la fața locului, planșe foto, rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice, respectiv medico-legale ale victimei etc).

Instanța de fond a reținut, în drept, că fapta inculpatului minor P. E. I. A. care, în cursul zilei de 28.02.2015, în intervalul orar 15.05 - 15.30, în timp ce se afla în parcul Copou situat în mun. Iași, a strangulat-o pe numita G. D. E., cu un colier de plastic dur autoblocant, provocându-i moartea, ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unei asfixii, hotărârea de a săvârși fapta fiind luată în dimineața zilei de 28 februarie 2015, reflectând într-un mod complet asupra împrejurărilor locului, momentului de săvârșire a faptei, și întreprinzând acțiuni specifice de pregătire în acest scop, prin procurarea de mijloace necesare, constituie infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.188 alin.1 – art. 189 alin. 1 lit. a Cod penal, cu referire la art. 113 alin 3 C penal.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut circumstanța specială a premeditării este conturată inclusiv în interviurile derulate pentru întocmirea raportului de expertiză medico – legală psihiatrică: D. m-a făcut să sufăr, m-a rănit de multe ori și de aceea mă obseda ideea că și ea trebuia să sufere…nu știam cum, dar vroiam să o fac să sufere…în ziua respectivă doar la asta mă gândeam că ea trebuie să sufere cum am suferit și eu…mă făcea gelos și i-am spus de mai multe ori că ceva o să se întâmple…dimineață, înainte să plece ai mei, m-am trezit și m-am dus la mașină, am luat colierul din portieră…deoarece m-am gândit că așa o să se termine totul, că nu am să mai dau din nou înapoi și să ajung în punctul în care am mai fost și să mă întorc înapoi la ea…și l-am băgat în buzunar, după care am plecat…în acel moment am simțit că nu există altă cale de a o opri în a profita de slăbiciunea mea față de ea și am băgat mâna dreaptă în buzunarul de la geacă; prin referat se subliniază că inculpatul a gândit în amănunt premeditarea actului, neavând nici o clipă de ezitare, realizând că aplicarea acelui colier pe gâtul victimei este un gest iremediabil: m-am gândit că, dacă nu avea ceva ascuțit la îndemână sau dacă nu a ajutat-o cineva, șansele de a scăpa cu viață se apropiau de zero.

Instanța de apel a reevaluat întreg materialul probator constatând că situația de fapt și încadrarea juridică reținute de prima instanță sunt legale și temeinice, anume:

Inculpatul minor și victima G. D. E., în vârstă de 16 ani, s-au cunoscut în satul Horpaz, ., unde cel dintâi a locuit o perioadă. P. E. a inițiat o relație de prietenie cu victima G. D. E., după ce aceștia s-au cunoscut cu ocazia unei petreceri organizate la ziua unei rude a familiei G..

Pe parcursul derulării relației de prietenie, au existat unele certuri ce au condus la despărțirea celor doi pentru diferite perioade de timp. Din vara anului 2014 și până în decembrie 2014, adolescenții nu au mai întreținut relația lor. Ulterior, prietenia acestora a fost reluată, perioadă în care cei doi nu se întâlneau des, însă vorbeau zilnic la telefon și pe facebook, inculpatul afirmând, în cursul urmăririi penale, că era foarte atașat de victima G. D. E.. Din referatul de evaluare psihosocială a inculpatului, rezultă faptul că, relația acestuia cu victima a creat contextul unor manifestări comportamentale și afective aberante, pe fondul unei dinamici deosebite de respingere și atracție, interpretată de P. E. drept iubire. În timp, inculpatul a dezvoltat o obsesie pentru victimă, proiectând asupra acesteia multe din trăsăturile proprii de personalitate. Astfel, D. apare, într-una din descrierile minorului, ca un copil matur, ca o fată romantică, interesată preponderent de sentimente, pentru ca aceasta să se transforme, într-o altă viziune a inculpatului, într-o ființă fără scrupule și manipulatoare. Aceste contradicții sunt explicate de inculpat, în fața consilierului de probațiune, prin aceea că victima era de fapt falsă și prefăcută în toate situațiile.

De asemenea, inculpatul P. E. I. A. a susținut că prietena sa nu împărtășea aceleași sentimente cu el, întrucât aceasta se întâlnea și cu alți băieți, motiv pentru care între ei existau certuri, acest aspect stând la baza reacțiilor inculpatului.

În aceste condiții, în dimineața zilei de 28.02.2015, inculpatul P. E. I. A. s-a trezit în jurul orelor 09:00 și, apreciind că victima își bate joc de el, a luat hotărârea de a o ucide. În continuare, inculpatul s-a deplasat în fata locuinței unde se afla parcat autovehiculul marca VW Transporter, proprietatea tatălui său, cu scopul de a găsi un obiect cu care ar putea duce la îndeplinire săvârșirea omorului. Imediat după ce inculpatul P. E. I. A. a pătruns în vehiculul menționat și a văzut colierele din plastic, a apreciat că poate folosi unul dintre ele la realizarea hotărârii luate de a ucide victima. Pe cale de consecință, inculpatul a luat un colier din interiorul mașinii și l-a introdus în buzunarul din dreapta hainei, după care a revenit în locuință.

Din declarația inculpatului s-a reținut că, în jurul orelor 11:00, victima G. D. E. i-a trimis un mesaj telefonic prin care îi amintea de întâlnirea fixata la ora 14.30, după care i-a comunicat că nu poate vorbi, întrucât se află la un curs Grow English, desfășurat în cadrul Universității Alexndru I. C..

La ora 13.30, inculpatul P. E. I. A. a părăsit locuința cu intenția de a merge în zona parcului Copou pentru a se întâlni cu victima G. E., având asupra sa colierul din plastic autoblocant, ulterior cei doi s-au întâlnit in jurul orelor 15:05 în fața parcului Copou, iar la reproșurile inculpatului P. E. I. A. privitoare la întârziere, victima i-a răspuns că nu are nici un drept asupra sa, după care au intrat în parc.

Inculpatul a susținut în cursul urmăririi penale faptul că, împreună cu D. s-au deplasat spre partea din spate a parcului, unde au găsit o bancă din lemn într-un loc retras și necirculat, unde, victima G. D. E. s-a urcat pe bancă, așezându-se cu fundul pe spătarul acesteia, și au continuat să se certe până când, la un moment dat, inculpatul P. E. I. A. i-a solicitat acesteia să închidă ochii întrucât are ceva pentru ea, totodată cerându-i să-și ridice părul din jurul gâtului.

În urma solicitării inculpatului, victima G. D. E. s-a conformat, a închis ochii și și-a ridicat părul, ocazie cu care inculpatul P. E. I. A., i-a înfășurat în jurul gâtului cu o singura mișcare colierul autoblocant și l-a strâns cu mâna dreaptă, moment în care, victima G. D. E. a deschis ochii și a încercat să se agațe cu mâna stângă de zona capului inculpatului, reușind să-i producă acestuia trei excoriații faciale prin zgâriere.

Față de apărările și susținerile inculpatului, ce au vizat circumstanțele în care a acționat, relația sa cu victima, comportamentul victimei, înscrisurile depuse reprezentând comunicările facebook între inculpat și victimă, C. reține:

- din procesul verbal de cercetare la fața locului și din planșele fotografice anexe rezultă că minora G. D. a fost găsită lângă gardul de beton din partea de sud a parcului Copou cu un colier din plastic în jurul gâtului, ce a fost tăiat pentru a se încerca salvarea vieții victimei; corpul era situat la o distanță de 1,5 metri de banca pe care se urcase minora; în jurul gâtului era deja conturată o echimoză în zona latero – cervicală dreaptă, care atestă printre altele, faptul că inculpatul a acționat cu putere la momentul la care a strâns colierul. Mai mult, dorința inculpatului de a-i suprima viața fără vreo intenție de a reveni asupra deciziei luate este conturată chiar de împrejurarea că nu a considerat necesar să aibă asupra lui un obiect care să fie folosit la tăierea colierului. Inculpatul cunoștea faptul că acest colier, o dată folosit, nu mai poate fi deschis decât prin tăiere;

- din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia conducerii în tren a inculpatului P. a rezultat că acesta s-a întâlnit cu victima în fața intrării principale a Parcului Copou; de asemenea, acesta a indicat traseul parcurs cu victima G. D., ca și locul în care a comis infracțiunea de omor, locul unde a aruncat cartela telefonică retrasă din aparatul minorei și telefonul;

- cu ocazia reconstituirii efectuate, detaliată în procesul verbal întocmit la data de 1 martie 2015 (fila 48 ds. urm. pen.), inculpatul a dat declarații detaliate asupra modului de operare, în prezența tatălui (martorul P. I.) și a avocatului desemnat din oficiu;

- din raportul de primă expertiză medico – legală psihiatrică nr. 8220/02.04.2015 (filele 84 – 125 ds. urm. pen., inclusiv anexe) rezultă că inculpatul P. E. prezintă dezvoltare dizarmonică instabil – emoțională de tip impulsiv, intelect în limitele vârstei; la data comiterii faptei, minorul a avut capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptei pentru care este cercetat și față de care discernământul a fost păstrat; s-a recomandat internarea într-un centru de detenție, dar și intervenție psihologică, existând risc psihoevolutiv și psihocomportamental.

De asemenea, din analiza raportului de primă expertiză medico – legală psihiatrică și a caracterizărilor depuse la dosar s-a evaluat profilul unui elev neintegrat foarte bine în colectiv, cu un comportament neadecvat (injurii, ieșiri violente, altercații). De asemenea, notele la purtare au fost constant reduse (este vorba de cursurile derulate la Școala I. N. Iași, clasele a V a și a VI a). Din caracterizarea întocmită de Școala gimnazială B. P. H. Iași a rezultat că inculpatul nu era interesat de studiu, a demonstrat lipsă de conștiinciozitate și de interes pentru școală, nu se implica în activitățile desfășurate la nivelul școlii, a fost corigent de mai multe ori (deși avea un intelect normal) și a avut multe absențe nemotivate, ulterior, acesta a ajuns la Colegiul Tehnic M. S. Iași, unde a manifestat dezinteres pentru școală, a avut un număr foarte mare de absențe nemotivate (60), a avut nota scăzută la 5 la purtare, inclusiv pentru folosirea unui limbaj neadecvat.

Raportul de expertiză medico – legală psihiatrică a subliniat predispoziția pe viitor la agresiune a inculpatului, anume minorul a trăit o situație generatoare de agresivitate pe care nu a reușit să o controleze eficient, fiind predispus să trăiască și următoarea situație tot agresiv, pragul său de toleranță fiind redus de experiența anterioară cu încărcătură specifică (fila 88 ds. urm. pen.); îi sunt caracteristice explozii de furier, de irascibilitate, ostilitate, ură, imaturitate, stare de neliniște, anxietate, angoasa de schimbare conduce la un comportament obsesional (fila 89 ds. urm. pen.).

Sub aspectul premeditării infracțiunii, instanța de apel a reținut că această circumstanță a fost conturată inclusiv prin interviurile derulate pentru întocmirea raportului de expertiză medico – legală psihiatrică: „D. m-a făcut să sufăr, m-a rănit de multe ori și de aceea mă obseda ideea că și ea trebuia să sufere…nu știam cum, dar vroiam să o fac să sufere…în ziua respectivă doar la asta mă gândeam că ea trebuie să sufere cum am suferit și eu…mă făcea gelos și i-am spus de mai multe ori că ceva o să se întâmple…dimineață, înainte să plece ai mei, m-am trezit și m-am dus la mașină, am luat colierul din portieră…deoarece m-am gândit că așa o să se termine totul, că nu am să mai dau din nou înapoi și să ajung în punctul în care am mai fost și să mă întorc înapoi la ea…și l-am băgat în buzunar, după care am plecat…în acel moment am simțit că nu există altă cale de a o opri în a profita de slăbiciunea mea față de ea și am băgat mâna dreaptă în buzunarul de la giacă”, prin referat subliniindu-se că inculpatul a gândit în amănunt premeditarea actului, neavând nici o clipă de ezitare, realizând că aplicarea acelui colier pe gâtul victimei este un gest iremediabil: „m-am gândit că, dacă nu avea ceva ascuțit la îndemână sau dacă nu a ajutat-o cineva, șansele de a scăpa cu viață se apropiau de zero”.

Pe cale de consecință, C. a reținut că, sub aspectul încadrării juridice reținute de prima instanță, corect a fost conturată premeditarea săvârșirii faptei.

Din referatul de examinare psihiatrică a rezultat că inculpatul a regretat relația cu victima, supărarea creată familiei și apoi fapta și consecințele ei, precizând că „sunt un om care a făcut o greșeală ireversibilă, gravă, iremediabilă…sunt un puștan de 16 ani care a adus tristețe pe chipurile a sute de oameni…regret faptul că am reluat relația cu ea, pentru că m-a făcut să sufăr, iar partea a doua a relației nu a fost așa cum ar fi trebuit să fie, nu a fost mai bine, nu ne-am maturizat suficient…regret fapta, deoarece am luat viața unei persoane și am lăsat multe persoane în suferință”. Din referatul de evaluare psihosocială (fila 17 vol. IV ds. fond), a rezultat că întreg interviul cu consilierul de probațiune a conturat faptul că inculpatul minor arată o lipsă profundă de conștientizare a gravității faptei, în ciuda declarațiilor de regret și considerație pentru suferința victimei și a părinților acesteia. Inculpatul are un nivel de inteligență suficient de ridicat, precum și adaptabilitatea necesară pentru a-și construi un discurs dezirabil, care să-i ușureze situația și există un contrast semnificativ între limbajul verbal și cel nonverbal, acesta din urmă conturând o răceală afectivă pronunțată, chiar indiferență. Potrivit aceluiași referat, caracterul dezirabil și chiar fals al declarațiilor este relevat și de stereotipiile verbale, minorul folosind aceleași fraze în contexte diferite, atunci când vorbește despre impactul acțiunilor sale: am luat viața unui om, nu vreau să mai sufere nimeni din cauza mea, etc.; de altfel, aceste fraze s-au evidențiat și pe parcursul derulării cercetării judecătorești; ele au fost apreciate de consilierul de probațiune, în contextul intervievării și a tuturor informațiilor de care dispunea, ca fiind lipsite de emoție, repetate mecanic. Pe de altă parte, s-a mai reținut că minorul este foarte bine informat cu privire la consecințele juridice asupra propriei persoane, degajând o gândire rece, calculată, inclusiv cu privire la perioada de detenție care ar începe să curgă în momentul condamnării și până la o posibilă liberare condiționată, această latură fiind conturată încă de la momentul examinării psihiatrice din faza de urmărire penală și reprezentând un element al personalității sociopate (persoana trece cu ușurință peste un comportament reprobabil, în condițiile în care un individ cu o personalitate normală, responsabil de comiterea unui act criminal, are mustrări de conștiință puternice, este dominat și copleșit de implicațiile faptei și nu este capabil să se proiecteze în viitor – fila 17 vol. IV fond). De asemenea, fiind întrebat de consilierul de probațiune despre emoțiile resimțite în momentul comiterii infracțiunii, inculpatul a declarat că a resimțit descărcare și eliberare, după care panica de a fi prins.

Din referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la data de 2 septembrie 2015 (filele 15 și urm. ds. fond) a rezultat că: minorul a dezvoltat personalitate deviantă, dezorganizată, cu elemente patologice, stimulată și de mediul familial, care a promovat valori superficiale, preponderent materiale; faptul că nu a reușit să dezvolte relații afective armonioase cu sexul opus, fapt generator de frustrări semnificative, cu influență asupra actului infracțional; dificultăți de adaptare și integrare au apărut și în mediul școlar, contribuind la dezorganizarea structurii de personalitate. De asemenea, atitudinea inculpatului ulterior faptei a demonstrat lipsa conștientizării gravității acesteia și intensificarea elementelor patologice la nivel cognitiv și emoțional, existând un risc ridicat de comitere de noi infracțiuni.

Se concluzionează prin referat că, minorul prezintă un risc ridicat de comitere de noi infracțiuni și s-a considerat, că se impune o măsura educativă a internării într-un centru de detenție și implicarea minorului într-o intervenție terapeutică în vederea dezvoltării empatiei, reducerii disonanțelor cognitive și a impulsurilor distructive, printr-o gestionare corectă a emoțiilor.

C. constată că, în drept, fapta inculpatului minor P. E. I. A. care, în cursul zilei de 28.02.2015, în intervalul orar 15.05 - 15.30, în timp ce se afla în parcul Copou situat în mun. Iași, a strangulat-o pe numita G. D. E., cu un colier de plastic dur autoblocant, provocându-i moartea, ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unei asfixii, hotărârea de a săvârși fapta fiind luată în dimineața zilei de 28 februarie 2015, reflectând într-un mod complet asupra împrejurărilor locului, momentului de săvârșire a faptei, și întreprinzând acțiuni specifice de pregătire în acest scop, prin procurarea de mijloace necesare, constituie infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.188 alin.1 – art. 189 alin. 1 lit. a Cod penal, cu referire la art. 113 alin 3 C penal.

Față de motivele de apel ale inculpatului privind atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor și vârsta foarte tânără, instanța de apel reține că aceste circumstanțe au fost corespunzător evaluate și că atitudinea victimei (invocată de apelant în apărare) de a avea relații de prietenie și cu alți băieți (în a căror dovedire, inculpatul a depus înscrisuri în apel), nu justifică nicidecum reținerea vreunei circumstanțe atenuante în sarcina acestuia sau înlăturarea răspunderii penale.

Cu privire la individualizarea judiciară a măsurii educative ce a fost aplicată și a caracterului acesteia – privativ sau neprivativ de libertate, C. a reevaluat criteriile generale prevăzute de art. 115 alin. 2 Cod penal raportat la art. 74 Cod penal, respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (mai mari de 7 ani închisoare), gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea deosebită a infractorului, evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, după mijloacele folosite, după starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, după natura și consecințele infracțiunii, după conduita după săvârșirea infracțiunii și pe parcursul procesului penal, după nivelul de educație, vârstă, situația familială și socială.

Gravitatea infracțiunii comise de către inculpat s-a dovedit a fi extrem de ridicată, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de premeditare a faptei penale, așa cum au fost expuse anterior, împrejurările în care fapta a fost anterior planificată, inclusiv prin derularea de activități specifice de pregătire și identificare a mijloacelor cele mai potrivite pentru suprimarea vieții, modul în care fapta a fost comisă și determinarea, hotărârea inculpatului de a nu reveni cumva asupra rezoluției de a o face să sufere și de a i se termina chinul geloziei și al obsesiei; nu în ultimul rând, consecințele produse, respectiv, încălcarea dreptului la viață al victimei, atingerea adusă dezvoltării psihice a părinților și surorii victimei, a colegilor și prietenilor acesteia (a se vedea în acest sens declarația dirigintei victimei).

Impactul evenimentului asupra celor apropiați victimei și asupra întregii comunități a fost deosebit de puternic, fiind indus un acut sentiment de nesiguranță, de vulnerabilitate, spaimă, teamă, disconfort psihic (martora Tipirig a precizat instanței - fila 28 vol. IV ds. fond - faptul că, după ceea ce s-a întâmplat, a avut nevoie să urmeze o lună de terapie cu un psiholog, întrucât încă mai simțea căldura fetei percepută la momentul în care i-a luat pulsul, faptul că a suferit o traumă, materializată într-un sentiment de culpabilitate, motivat de aceea că nu a reușit să facă ceva pentru acea tânără, nu a reușit să o ajute); colegii victimei se simt răspunzători, de asemenea, pentru faptul că au tolerat relația inculpatului cu victima.

De asemenea, inculpatul prezintă un nivel de periculozitate ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea (premeditând-o, folosind un colier autoblocant fără a se asigura asupra probabilității de a fi nevoit să-l taie dacă s-ar fi răzgândit în ultima secundă), de imaginea conturată în comunitatea locală de persoană impulsivă, ciudată, obsedată de dorința de a controla relațiile afective și pe cei implicați. Deși nu a acceptat să dea declarație în fața instanței, inculpatul minor a depus un memoriu (filele 281 și urm. vol. III ds. fond) care a confirmat, o dată în plus, concluziile referatului de evaluare psihosocială și ale raportului de expertiză medico – legală. Hotărârea infracțională face referire la lipsa de empatie a inculpatului, la lipsa de conștientizare a gravității faptei comise, la riscul foarte ridicat pe care minorul îl prezintă de comitere de fapte penale.

Atitudinea inculpatului după comiterea faptei, de a părăsi locul agresiunii fără a se uita în urmă, fără a-și pune măcar o clipă problema că ar putea să facă ceva pentru a salva victima, de a încerca să fugă de responsabilitate prin crearea unei povești potrivit cu care victima nu a mai apărut la locul de întâlnire, de a oferi părinților o imagine dezirabilă privind suferința care îl încearcă prin conștientizarea faptei comise (comunicându-le că ar fi dorit să se sinucidă, dar hotărârea i-a fost spulberată urmare a telefonului fratelui său care îl aștepta acasă, hotărâre negată, de altfel, în fața medicului psihiatru și a întregii comisii de evaluare, astfel cum s-a subliniat la fila 7 din prezenta), conturează, de asemenea gradul de pericol extrem de ridicat al minorului P. E..

Relevante sunt și concluziile referatului de evaluare, ale raportului de expertiză medico – legală psihiatrică, analizate în detaliu și de instanța de fond, și care fac trimitere la predispoziția pe viitor la agresiune a inculpatului, reținându-se că: „minorul a trăit o situație generatoare de agresivitate pe care nu a reușit să o controleze eficient, fiind predispus să trăiască și următoarea situație tot agresiv, pragul său de toleranță fiind redus de experiența anterioară cu încărcătură specifică (fila 88 ds. urm. pen.); îi sunt caracteristice explozii de furie, de irascibilitate, ostilitate, ură, imaturitate, stare de neliniște, anxietate, angoasa de schimbare conduce la un comportament obsesional (fila 89 ds. u.p.): prezintă un risc ridicat de comitere de noi infracțiuni”.

Măsura educativă a internării inculpatului P. E. I. A. într-un centru de detenție pentru perioada maximă prevăzută de lege este justificată și proporțională cu fapta săvârșită și nu se impune reducerea acesteia.

Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, C. reține că persoanele vătămate G. V. și G. I., părinții victimei, nu s-au constituit părți civile în cauză, solicitând, printre altele, administrarea probei cu înscrisuri pentru dovedirea profilului moral și social corespunzător al Dianei, pentru conturarea relațiilor dintre victimă și inculpat, dintre victimă și prieteni sau alți colegi.

De asemenea, se constată că au fost reținute și aplicate temeinic disp. art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal cu privire la confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a unui colier din material plastic, secționat, cu o lungime de 207,63 mm., respectiv, 185,11 mm. și 47,13 mm., aflat în custodia Tribunalului Iași, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 13 mai 2015 (fila 11 ds. fond), într-un sac de culoare albă cu inscripția 170/P/2015, ce conține urme biologice sigilate și a dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice J., privind prelevarea de probe biologice de la inculpatul minor P. E. I. A., în vârstă de 16 ani.

Cu privire la solicitarea inculpatului, prin concluziile scrise depuse la dosar în termenul stabilit pentru pronunțare, prin care se solicita reaudierea martorelor B. G. și L. A., instanța de control judiciar arată că nu poate fi primită. În primul rând, pe parcursul procesului penal în fața instanței de control judiciar, inculpatul prezent personal și asistat de apărător ales, nu a solicitat administrarea de probe noi sau readministrarea probatoriului administrat în fața instanței de fond. În al doilea rând, instanța de control judiciar arată că notele scrise ar trebui să reprezinte doar o detaliere a susținerilor făcute cu ocazia dezbaterilor fondului, concluziile scrise neputând avea un caracter și un conținut diferit de cele orale.

Pe cale de consecință, față de toate argumentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va fi respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P. E. I. A.. În baza art. 424 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 127 Cod Penal și art. 72 alin. 1 Cod penal, se va deduce din durata măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 (cincisprezece ani) durata reținerii și a arestării preventive de la 01.03.2015 la 21.10.2015, precum și durata arestului la domiciliu de la 21.10.2015 la zi.

În baza art. 424 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală cu referire la art. 241 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală, C. va constata încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul P. E. I. A., urmare a rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 (cincisprezece ani), măsură care urmează a fi pusă în executare în condițiile art. 515 Cod de procedură penală și ale art. 134 și urm. din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în procesul penal.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul apelant P. E. I. A. la plata sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 130 de lei reprezentând 1/2 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel inculpatului (delegația nr._/17.11.2015) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P. E. I. A. împotriva sentinței penale nr. 1080/21.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul penal nr._, sentință pe care o menține.

În baza art. 424 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 127 Cod Penal și art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din durata măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 (cincisprezece ani) durata reținerii și a arestării preventive de la 01.03.2015 la 21.10.2015, precum și durata arestului la domiciliu de la 21.10.2015 la zi.

În baza art. 424 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală cu referire la art. 241 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală, constată încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul P. E. I. A., urmare a rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 (cincisprezece ani), măsură care urmează a fi pusă în executare în condițiile art. 515 Cod de procedură penală și ale art. 134 și urm. din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în procesul penal.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă inculpatul apelant P. E. I. A. la plata sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 130 de lei reprezentând 1/2 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel inculpatului (delegația nr._/17.11.2015) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015.

Președinte, Judecător,

E. S. A. C.

Grefier,

L. M. P.

Red.: S.E.

Tehnored: C.A.

2 ex. + 8 ex./18.01.2016

Tribunalul Iași

Judecător: T. L.

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 902/2015. Curtea de Apel IAŞI		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 44/2016. Curtea de Apel IAŞI →

Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 896/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 896/2015. Curtea de Apel IAŞI