Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 35/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 35/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 35/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 35/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat prin procuror E. P.
Pe rol judecarea cauzei penale privind plângerea formulată de petentul B. T. împotriva rezoluției din data de 22.10. 2013 dată de P. de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr.174/P/2013 și a rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași nr.1143/II/2/2013 din 20 noiembrie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită instanței a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică, fiind avute în vedere probele administrate în cauză, plângerea petentului este nefondată și se impune a fi a fi respinsă.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra plângerii penale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr._, petentul B. T. a formulat plângere împotriva Ordonanței procurorului emisă la data de 22.10.2013 în dosarul nr. 174/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași nr. 1143/II/2/2013 din 20.11.2013 .
În motivarea plângerii petentul arată că este nemulțumit de soluția dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța nr. 174/P/2013 din 22.10.2013, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași nr. 1143/II/2/2013 din 20.11.2013 s-a dispus, în baza art. 228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător J. D. și grefierul L. M. pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal..
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut următoarele:
„Pe rolul Judecătoriei Bârlad, numitul B. T. (care a formulat plângerea penală ce face obiectul prezentei cauze) a avut înregistrat, în calitate de reclamant, dosarul_ al cărui obiect 1-a constituit o acțiune în constatare introdusă de susnumit, prin care acesta solicita instanței ca, prin hotărârea ce urma să o pronunțe, să-i constate dobândirea, prin accesiune, a unui drept de proprietate asupra unei case edificată de autorul pârâților pe care îi chemase în judecată.
Prin sentința civilă 765/20.03.2012, instanța, printre altele, a admis în parte acțiunea, și, din cauza faptului că omisese să pună în vedere părților să achite diferența de taxă judiciară, 1-a dat în debit, la organul fiscal competent, pe reclamantul B. T. pentru plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1692 lei (a se vedea în sensul celor expuse, sentința de la f. 2-4 dosar).
Așa cum s--a expus sentința a fost pronunțată la data de 20.03.2012.
Urmare hotărârii date, Biroul Executări Civile din cadrul Judecătoriei Bârlad, prin magistrat judecător J. D. (judecător delegat în cadrul acestui birou) și grefier L. M. au redactat, către Consiliul Local al municipiului G., în contul căruia urma să intre diferența de taxă de timbru neachitată de numitul B. T., adresa 6.04.2012 prin care Serviciul Public de impozite, taxe și alte venituri bugetului local (din cadrul Consiliului Local) era încunoștințat despre debitul de 1692 lei ce urma a fi achitat de B. T..
Totodată, Biroul de Executări Civile a înaintat serviciu susmenționat și copia dispozitivului sentinței civile nr. 765/20.03.2012 Judecătoriei Bârlad (a se vedea f. 21 dosar).
Prin adresa_/17.04.2012, Administrația Finanțelor Publice G. a confirmat Judecătoriei Bârlad primirea adresei și a titlului executoriu emis de aceasta (a se vedea confirmarea de la f. 22 dosar).
La data de 17.04.2012, numitul B. T. a declarat rec împotriva sentinței nr. 765/20.03.2012 a Judecătoriei Bârlad (a se vedea copia registrului de evidență și punere în executare a hotărârilor civil f. 23-24 dosar).
Calea de atac a fost soluționată de instanța de control judiciar respectiv Tribunalul V., la data de 28.06.2012 prin decizia ci 811/R/2012 prin care hotărârea instanței de fond a fost desființată totalitate, cauza fiind reținută spre rejudecare de către tribunal.
La data de 27.06.2013, prin adresa_, Tribunalul V. a comunicat Biroului Executări Civile din cadrul Judecătoriei B. copia deciziei pronunțate, și a solicitat retragerea formelor de executare emise de birou, până la soluționarea acțiunii în constatare din dos_ (a se vedea adresa de la f. 25 dosar).
Urmare adresei primite, la data de 2.07.2013 (f. 27 do Biroul Executări Civile din cadrul Judecătoriei Bârlad a înaintat Consiliului Local al Municipiului G. - Serviciul Public de impozite, taxe și venituri - adresa_ prin care solicita restituirea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 765/20.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, ca urmare a deciziei 81 l/R/28.06.2012 a Tribunalului V..
În plângerea ce a constituit obiectul prezentei cauze, numitul B. T. a susținut faptul că magistratul judecător J. G. și grefierul L. M. - din cadrul Biroului Executări Civile al Judecat Bârlad - în mod abuziv au întocmit formalitățile de dare în debit „fără a verifica situația juridică a titlului executoriu care între timp fusese anulat prin decizia de casare a Tribunalului V. „ astfel încât nemaiexistând titlu executoriu, nu mai putea fi dat în debit.
Procedând în sens contrar însă, persoanele nominalizate în plângere, au săvârșit, în accepțiunea petentului, un abuz.
Analizând actele administrate în cauză, se apreciază că infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal nu există, avându-se în vedere argumentele ce vor fi expuse mai jos:
1) Sentința civilă nr. 765/20.03.2012 a Judecătoriei Bârlad a fost fără drept de apel, calea de tac fiind cea a recursului .
Fiind o hotărâre dată fără drept de apel, ea era definitivă conform dispozițiilor art. 377 al.1 pct.1 Cod procedură civilă care prevedeau „ sunt hotărâri definitive, hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel”, iar conform dispozițiilor art. 376 al.1 Cod procedură civilă „ se investesc cu formulă executorie… hotărârile care au rămas definitive”.
În aceste condiții, fiind o hotărâre definitivă, ea era executorie cu privire la taxa de timbru, astfel încât, întocmirea formalităților de dare de debit justificată..
2)Conform dispozițiilor art. 20 al.1 din Legea 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat. Cum instanța de fond a dispus darea în debit, din cauza faptului că omisese să pună în vedere părților (și implicit și numitului B. T.) să achite diferența de taxă de timbru judiciar, având în vedere dispozițiile articolului din legea specială, Biroul Executări Civile în ,mod corespunzător a întocmit formalitățile de executare, astfel încât se apreciază că nu poate fi vorba de un abuz.
3) Conform art. 28 din Hotărârea Consiliului Superior al magistraturii nr. 387/2005 privind aprobarea regulamentului de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești”comunicarea hotărârii în vederea executării se face, potrivit dispozițiilor legale, imediat ce acesta a devenit executorie”.
Cum, așa cum s-a expus, hotărârea instanței de fond era executorie cu privire la diferența taxei de timbru, iar conform dispozițiilor susmenționate, comunicarea hotărârii, în vederea executării, se făcea imediat, se apreciază că nu poate fi vorba de un abuz cu privire la întocmirea formalităților de executare și aceasta cu atât mai mult cu cât magistratul judecător delegat J. D. și grefierul L. M. din cadrul Biroului de Executări Civile al Judecătoriei Bârlad nu aveau obligația verificării ulterioare a situației titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 765/20.03.2012.
4) Darea în debit s-a realizat la data de 6.04.2012, înainte de declararea, la data de 17.04.2012, a recursului de către numitul B. T. și înainte de pronunțarea, la data de 28.06.2012, a deciziei civile nr. 811 /R/28.06.2012 a Tribunalului V.”
Împotriva acestei ordonanțe petentul B. T. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, arătând că acesta este netemeinică și nelegală.
Prin rezoluția nr. 1143/II/2/2013 din 20.11.2013 a procurorului general de la P. de pe lângă C. de A. Iași s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. T. împotriva rezoluției nr. 174/P/2013 din data de 22.10.2013 a Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, reținându-se că soluția atacată este legală și temeinică.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, despre care a făcut vorbire în ordonanța procurorul de caz, hotărârea instanței de fond era executorie cu privire la diferența taxei de timbru, iar comunicarea hotărârii în vederea executării, trebuia să fie făcută imediat, neputând fi vorba de un abuz cu privire la intervenirea formalităților de executare, cu atât mai mult cu cât magistratul judecător delegat J. D. și grefierul L. M. din cadrul Biroului de Executări civile al Judecătoriei Bârlad, nu aveau obligația verificării ulterioare a situației titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 765/20.03.2012.
Analizând acuzațiile aduse intimaților, C. constată că procurorul de caz corect a apreciat că acestea sunt nefondate.
Pentru ca o persoană să poată fi trasă la răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni trebuie să se constate existența unei fapte care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii respective.
În cauză activitatea desfășurată de cele două intimate a fost în conformitate cu atribuțiile lor de serviciu și cu legislația în vigoare despre care a făcut vorbire procurorul de caz neputându-se reține în sarcina lor că au comis un abuz în dauna petentului .
Pentru aceste considerente, în baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. T. pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. T. împotriva rezoluției din data de 22.10. 2013 dată de P. de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr.174/P/2013 și a rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași nr.1143/II/2/2013 din 20 noiembrie 2013.
Obligă petentul să achite suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2014.
Președinte,
G. S.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored.A.G.
2 ex. la 3 martie 2014.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 30/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de... → |
|---|
