Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 30/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 30/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 30/2014
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător: I. E. C.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal, având ca obiect „omorul calificat”, declarat de inculpatul A. A. I., fiul lui C. și E., născut la data de 25 august 1989, deținut în Penitenciarul Iași, arestat preventiv în cauza de față, împotriva sentinței penale nr. 18 din data de 13.01.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2014, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror M. D., susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2014 și apoi, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.02.2014, din cauza imposibilității constituirii completului de judecată.
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 18 din data de 13.01.2014, a hotărât:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În baza art. 174 – 175 lit. i C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., rap. la art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul A. A. I., fiul lui C. și E., ns. la 25.08.1989 în Târgu F., jud. Iași, domiciliat în .. Iași, CNP:_, de cetățenie română, studii - 6 clase, de profesie agricultor, fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în ., în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/U/13.09.2013 emis de C. de A. Iași, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de „omor calificat”.
În baza art. 65 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani, calculată conform disp. art. 66 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 350 C.proc.pen. rap. la art. 160b C.proc.pen. menține starea de arest preventiv a inculpatului A. A. I., fiul lui C. și E., ns. la 25.08.1989 în Târgu F., jud. Iași, domiciliat în ., CNP:_, și în baza art. 88 C.pen. deduce din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 05.09.2013, ora 21:00 la 06.09.2013, ora 21:00, și de la 13.09.2013 la zi.
În baza art. 7 din legea 76/2008 obligă inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 14 alin. 5 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1391 alin. 2 din legea 287/2009 (N.C.civ.) și art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.) obligă pe inculpatul A. A. I. la plata către părțile civile C. A. M. și C. S. D., prin reprezentant legal, a sumei de 300.000 lei (câte 150.000 lei pentru fiecare minor) reprezentând daune morale.
În baza art. 14 lit. b și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1390 și art. 525 și urm. din legea 287/2009, art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.), obligă pe inculpatul A. A. I. la plata către moștenitorii minori ai victimei C. C. a câte 100 lei lunar pentru fiecare dintre părțile civile minore C. A. M. și C. S. D., prin reprezentant legal, sumă plătibilă începând cu data de 02.12.2013 și până la majoratul minorilor, până la data de 20 a lunii în curs.
În baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1381 și urm. din legea 287/2009, cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, obligă pe inculpatul A. A. I. la plata către partea civilă S. C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași a sumei de 10.892,88 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1381 și urm. din legea 287/2009, cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, obligă pe inculpatul A. A. I. la plata către partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași a sumei de 844 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 2128,73 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care se include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile (delegație nr._/2013).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul A. A.-I. are vârsta de 24 de ani și locuiește în ., jud. Iași, împreună cu mama sa, A. E. și fratele său, A. L.. Inculpatul este cunoscut în localitate ca având o fire violentă, agresiv mai aIes atunci când consumă alcool, aspect susținut de martorii audiați dar rezultat și din înscrisurile atașate dosarului cauzei.
În ziua de duminică, 01 septembrie 2013, inculpatul a mers cu martorul M. D., proprietarul unei ferme legumicole din satul Costești, la Piața P. pentru a încărca/descărca și vinde legumele recoltate din culturile acestuia. Revenind în . 16, inculpatul A. A.-I. a mers din nou la grădina martorului și a încărcat marfa pentru a doua zi, fiind ajutat și de fratele său, martorul A. L. C.. Ulterior, cei doi au mers la câmp pentru a duce de mâncare paznicilor, după care, pe la orele 21:30, au mers cu autoturismul marca Ford aparținând martorului M. D., condus de proprietar, până la locuința martorei M. C., cu scopul de a o chema a doua zi la cules legume. M. D. era însoțit de fiul său, A., în vârstă de 13 ani, iar pe inculpatul A. lonuț-A. și pe fratele acestuia, A. L. C. urma să-i lase la casa lor după ce discuta cu martora.
Pe parcursul zilei de 01.09.2013 inculpatul A. A.-I. a consumat circa doi litri de vin și 3 litri bere, împreună cu fratele său, fiind la momentul deplasării la locuința martorei M. C. sub influiența alcoolului.
Martora M. C. locuiește în același . intersecție de ulițe, fiind perete în perete cu un magazin-bar închis la acea oră (aproximativ 22:00), iar curtea acesteia nu avea gard la data comiterii faptei, comunicând direct cu drumul sătesc aflat la circa 3 metri de ușa locuinței, conform procesului verbal de cercetare a locului faptei și planșelor foto.
Pe la orele 22:00, martorul M. D. a oprit mașina în dreptul locuinței lui M. C., cu fața orientată în vale și spatele spre magazinul sătesc. Cei doi frați A. au coborât din mașină pentru a fuma câte o țigară, iar martorul M. D. a bătut în ușa locuinței martorei.
Deși M. D. se aștepta să iasă din casă M. C., a ieșit victima C. C., aflat sub influența alcoolului, nervos, având un cuțit de bucătărie în mână (cuțit pe care îl luase anterior de la M. C. pentru a tăia pâine în camera sa, urmând să mănânce împreună cu fiul său, martorul C. S. D.). De menționat că victima C. C., de 44 de ani, își vânduse casa din . de circa o lună de zile la M. C., împreună cu fiul său de 10 ani; M. C. trăiește în concubinaj cu C. P. I., bolnav de epilepsie, acesta nefiind rudă cu victima.
Deși cunoștea pe victimă din . colegi de școală, la apariția acestuia martorul M. D. s-a speriat și s-a retras, fiind față în față cu C. C., apoi l-a împins brusc de umăr și acesta a ajuns intre frații A., în drum. Martorul A. L.-C. a împins și el pe victimă, văzându-i cuțitul în mână. Din acest motiv victima a ajuns în fața inculpatului A. A.-I. care, imediat, l-a lovit de mai multe ori cu pumnul în zona feței, apoi l-a lovit cu picioarele încălțate în adidași în zona capului și peste corp.
În declarația dată în cursul urmăririi penale inculpatul a apreciat că l-a lovit cu pumnii de 6-7 ori și cu picioarele în față și peste urechi de circa 5-6 ori. În urma loviturilor aplicate C. C. a rămas întins lângă gardul de beton al magazinului bar unde a avut loc bătaia.
Martorul M. D. se urcase în mașină imediat după ce inculpatul a început să lovească victima deoarece fiul său era speriat. Martorul A. L. C. a încercat să calmeze pe inculpat, trăgându-l la un moment dat de haine, dar acesta era toarte agresiv, astfel încât a renunțat și s-a urcat și el în mașină. După alte 3-4 minute în care inculpatul i-a aplicat numeroase lovituri lui C. C., acesta a urcat și el în mașină, spunându-le celor din interior: ”ați văzut ce chelfăneală i-am tras?”.
După incident martorul M. D. i-a lăsat pe cei doi frați la casa lor, apoi și-a continuat drumul până la locuința sa, situată la circa 1 km de locul bătăii. La diferite momente ale bătăii au asistat martora M. C. și fiul victimei, C. D.-S., de 10 ani.
Imediat după plecarea inculpatului de la locul faptei, pe drum a trecut numitul Iliasa C., care, văzându-l pe C. C. căzut pe jos și inconștient, plin de sânge pe fată, a mers la locuința martorei M. C. și a sunat la numărul pentru urgențe „112” la orele 22:14 de pe telefonul mobil al concubinului acesteia.
C. C. a fost transportat cu o mașină a Serviciului Județean de Ambulanț Iași la S. Tg. F. și apoi la S. de Neurochirurgie Iași, unde a fost operat imediat. Ulterior a fost necesară o nouă intervenție chirurgicală în dimineața zilei de 05.09.2013, starea victimei rămânând în continuare critică, șansele de supraviețuire fiind minime. La data de 08.09.2013 victima C. C. a decedat.
Din constatările preliminare nr. 3834 din 10.09.2013 ale medicului legist din cadrul IML Iași rezultă că «la examenul extern s-au constatat echimoze și excoriatii. La examenul intern s-a constatat hematom subdural, contuzie cerebrală, edem cerebral, fracturi costale bilaterale și hemopneumotorax stâng în cantitate medie. Leziunile cranio-cerebrale au fost de natură să-i pună în primejdie viața. »
Din concluziile raportului de necropsie nr. 3834/02.10.2013 al IML Iași rezultă că «moartea numitului C. C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unui traumatism cranio-cerebral obiectivat prin hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural și contuzie cerebrală. Morfologia și topografia leziunilor de violență constatate la examenul necroptic pledează pentru producerea lor în cadrul unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic obiectivat prin fracturi costale și hemotorax și contuzie renală), prin loviri active cu obiecte și mijloace contondente. Intre leziunile cerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate.»
Deși minorul C. S.-D. a relatat că tatăl său a fost înconjurat și bătut de către D. M., fiul său minor, M. A., inculpatul A. lonuț-A. și fratele său, martorul A. L., dar cel mai tare a fost lovit de către A. lonuț-A. (zis « M.«), acesta luându-l de cap și izbindu-l de câteva ori de bordura de beton a zidului barului în fața căruia s-a petrecut ., minorul susținând și că tatăl său a ieșit neînarmat în uliță iar inculpatul a pus un cuțit pe bordura zidului înainte de a începe bătaia, luându-l înapoi după ce victima a rămas inconștientă, aceste afirmații ale minorului nu au fost verificate pe parcursul urmăririi penale și nu se coroborează cu declarațiile altor persoane audiate în cauză.
Inculpatul A. A.-I. a recunoscut în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale comiterea faptei, explicând modul în care l-a lovit pe C. C. (l-a lovit de multe ori cu piciorul în cap «ca la K.1», când victima era în picioare în fața lui). În declarația dată în fața instanței inculpatul a recunoscut, de asemenea, comiterea faptei, susținând însă că nu a dorit să omoare victima, reacționând sub imperiul temerii provocate de însăși victimă, deși a recunoscut că fratele său, martorul A. L. C., a încercat să-l ia de la fața locului pentru a nu mai lovi victima, fără succes însă datorită stării de excitație nervoasă în care inculpatul se afla.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului A. A. I. care, în seara de 01.09.2013, în jurul orelor 22:00, în drumul public din ., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat victimei C. C. lovituri repetate cu pumnii și picioarele peste cap, față și trunchi, producându-i multiple și grave traumatisme craniene, victima intrând în comă profundă și decedând la data de 08.09.2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor calificat”, prev. de art. 174 – art. 175 lit. i C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
Dispozițiile art. 37 lit. b C.pen. au fost reținute de prima instanță în raport cu condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată anterior inculpatului A. A. I. prin sentința penală nr. 278/20.06.2008 a Judecătoriei P., pedeapsă executată dar pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească până la comiterea faptei ce face obiectul prezentei cauze.
Forma agravată a infracțiunii este dată în cauză de faptul că . asupra victimei a fost comisă de inculpat într-un drum public. Chiar dacă reține această formă agravată a infracțiunii, instanța va avea în vedere la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului faptul că în Noul Cod penal săvârșirea infracțiunii de omor într-un loc public nu mai îmbracă forma calificată.
Sub aspectul laturii subiective a faptei instanța a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b C.pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunilor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Prima instanță a reținut că, față de obiectul vulnerant folosit (pumni și picioare) și intensitatea loviturilor aplicate (lovituri care au determinat leziunile constatate la victimă cu ocazia autopsiei, unele evidențiind sălbăticia loviturilor aplicate de inculpat, ex. – ruptura de rinichi), intenția inculpatului A. A. I. a fost cea specifică infracțiunii de omor; chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului specific și, probabil, nici nu a realizat gravitatea leziunilor cauzate victimei, el a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui în momentul în care a aplicat numeroase lovituri puternice, în zone vitale ale corpului victimei.
Prima instanță nu a reținut, cum a solicitat apărarea, că moartea victimei a survenit în baza culpei inculpatului, acesta acționând cu intenție doar în lovirea acestuia. Așa cum rezultă din raportul medico legal de necropsie, moartea victimei a fost determinată direct și exclusiv de acțiunea agresivă a inculpatului, acțiune extrem de intensă și de lungă durată. Faptul că decesul victimei a intervenit la câteva zile de la momentul agresiunii nu poate fi considerat de instanță drept unic criteriu de delimitare a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor, acest aspect putându-se datora intervenției prompte a echipajului medical de pe ambulanță, de la momentul preluării victimei și până la decesul survenit în data de 08.09.2013 aceasta fiind în stare de inconștiență.
Din mijloacele de probă administrate nu rezultă că victima ar fi provocat pe inculpat în sensul art. 73 lit. b C.pen., esențiale în acest sens fiind declarațiile martorilor oculari M. D. și A. L. C.. Potrivit acestora, dar și susținerilor inculpatului, victima avea cuțit în mână când a ieșit din casă (cuțit destinat folosirii pentru a lua masa, potrivit martorei M. C., și nu intimidării vreunei persoane), dar obiectul nu fost văzut de inculpat și nici ceilalți doi bărbați nu i-au atras atenția asupra lui.
Însuși inculpatul a recunoscut că victima nu a făcut nici un gest către el cu acel cuțit și nici măcar nu i s-a adresat, motiv pentru care starea de provocare în care ar fi acționat nu poate fi reținută întrucât nu a existat o acțiune ilicită gravă din partea victimei care să determine tulburarea sub imperiul căreia susține inculpatul că a acționat.
Totuși, prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului starea de surescitare nervoasă în care atât inculpatul, cât și victima se aflau la momentul conflictului (martora M. C. a susținut că victima era ”amețită”, la momentul necropsiei nemaifiind prelevate probe biologice, căci ele nu mai aveau relevanță).
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul A. A. I., prima instanță a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. A. I. Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, limite reduse potrivit disp. art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea, condițiile concrete de săvârșire a acesteia (agresarea unei persoane pe fondul consumului exagerat de alcool, prin lovirea puternică și repetată în zone vitale ale corpului, fără a conștientiza gravitatea leziunilor cauzate, inculpatul părăsind locul faptei fără a încerca să acorde un minim ajutor victimei, ba chiar fiind pe deplin satisfăcut de corecția aplicată), dar și de persoana inculpatului care, potrivit declarației martorului M. D. date în cursul urmăririi penale, devine agresiv la băutură, deși același martor a depus o caracterizare a inculpatului la dosarul cauzei prin care solicita clemență instanței de judecată.
Prin raportare la aceste aspecte, dar și la condamnarea anterior dispusă față de inculpat și pentru care nu s-a împlinit termenul reabilitării judecătorești, la faptul că potrivit înscrisurilor atașate dosarului de urmărire penală inculpatul mai este cercetat în cauze privind fapte de violență, beneficiind și de clemența organelor judiciare anterior prin aplicarea unei amenzi administrative pentru comiterea unei fapte apte a fi circumscrisă infracțiunii de lovire sau alte violențe, prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului A. A. I. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.pen. și a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantum ridicat chiar dacă, în viitoarele dispoziții penale, infracțiunea comisă de acesta nu va mai îmbrăca forma calificată de comitere.
Ținând cont de circumstanțele în care fapta a fost comisă, de starea de ebrietate în care și victima se afla, de conștientizarea minimă a încălcării drepturilor persoanelor din partea inculpatului, de vârsta acestuia și de atitudinea de cooperare cu organele judiciare adoptată, ca și de acordul inculpatului de a despăgubi părțile civile, copiii victimei, instanța a aplicat inculpatului A. A. I. o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, pedeapsă egală cu minimul special dat de aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen.
În baza art. 65 Cod penal, având în vedere și dispozițiile art. 175 C.pen., a aplicat inculpatului A. A. I., alături de pedeapsa principală pentru infracțiunea de omor calificat, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 Cod penal.
În baza art. 71 C.pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În raport de prevederile art. 71 alin. 2 C.pen., instanța a interzis inculpatului doar drepturile prevăzute de art.64 alineatul 1 literele a teza a-II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanța a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii, dar și decizia 74/2007 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii. Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu a interzis exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu a făcut aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal. În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanța a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care a constatat că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal. Cum inculpatul nu este căsătorit și nu are copii minori, neexistând nici posibilitatea rezonabilă de a se prevedea că ar putea fi numit tutore sau curator, nici drepturile prev. de art. 64 aliniatul 1 lit. d și e nu i-au fost interzise.
Având în vedere dispozițiile art. 7 din legea nr. 76/2008, întrucât infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. A. I. face parte din Anexa la legea anterior menționată, și prin raportare la prevederile art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, aprobată prin HG nr. 25 din 25.01.2011 (MO nr. 64 din 25.01.2011), instanța a obligat pe inculpat la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare – S.N.D.G.J.
Referitor la latura civilă a cauzei, în cursul urmăririi penale s-au constituit părți civile în cauză S. C. Dr. N. O. Iași și S. de Ambulanță Județean Iași, unități medicale care au solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii serviciilor medicale de care a beneficiat victima agresiunii C. C..
În fața primei instanțe, în termen legal, au solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile cei doi copii minori ai victimei, părțile civile C. A. M. și C. S. D..
Constituirea de parte civilă, formulată prin apărătorul desemnat din oficiu pentru părțile civile minore, a vizat obligarea inculpatului la plata de daune morale în cuantum de 300.000 lei, deci câte 150.000 lei pentru fiecare parte civilă, precum și la plata de daune materiale constând într-o rentă lunară pentru fiecare dintre cei doi copii minori ai victimei.
Pentru dovedirea pretențiilor civile nu s-a procedat la administrarea de probatorii întrucât inculpatul a declarat că este de acord cu despăgubirea părților civile cu sumele solicitate, declarație ce are valoarea unei achiesări la pretenții opozabilă instanței de judecată (art. 436 Noul Cod de procedură civilă).
Instanța a procedat la identificarea moștenitorilor victimei C. C., context în care la dosarul cauzei au fost atașate copii ale certificatelor de naștere ale celor doi minori.
Referitor la daunele morale solicitate prima instanță a reținut că potrivit art. 1391 alin. 2 C.civ. (legea 287/2009 în vigoare la data acțiunii ilicite comise de inculpatul A. A. I.) au dreptul la despăgubiri descendenții și soțul victimei, pentru durerea încercată prin moartea acesteia. Deși nici o sumă de bani nu poate acoperi acest prejudiciu nepatrimonial, iar instanța este datoare să aplice criterii obiective care să asigure repararea integrală a prejudiciului și evitarea unei îmbogățiri fără justă cauză a moștenitorilor legali, în cauză inculpatul A. A. I. a înțeles, în prezența apărătorului ales, să achieseze la pretențiile părților civile, motiv pentru care acesta a fost obligat în limita prejudiciului recunoscut, respectiv 300.000 lei daune morale pentru ambii copii minori, câte 150.000 lei pentru fiecare.
Cât privește renta lunară solicitată pentru fiecare dintre cei doi copii minori ai victimei, respectiv C. A. M. și C. S. D., instanța nu a procedat la analiza temeiniciei acestei cereri întrucât inculpatul a fost de acord să plătească către părțile civile suma de bani ce va fi stabilită de instanță.
Pentru stabilirea cuantumului acesteia, instanța se va raporta la dispozițiile legale privind pensia de întreținere datorată de părinte pentru copilul său minor întrucât scopul acestei rente este de a înlocui obligația de întreținere a tatălui – victima C. C., și, prin urmare, trebuie stabilită în aceleași limite.
Aceasta mai ales în condițiile în care însăși Codul civil stabilește în art. 1390 că despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți la întreținere din partea celui decedat, iar la stabilirea acestei despăgubiri se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.
Or, este greu de presupus că victima C. C. contribuia cu o sumă mai mare de 200 lei lunar la creșterea celor doi copii minori.
La stabilirea acestui cuantum instanța are în vedere și disp. art. 529 C.civ. potrivit cărora cuantumul obligației de întreținere trebuie stabilit în raport cu nevoia celui ce o cere dar și cu mijloacele celui ce o va plăti, fără a se putea depăși un maxim de o jumătate din venitul net al debitorului, plata fiind datorată de la data cererii (art. 532 C.civ.). Prin urmare, la stabilirea cuantumului ratei lunare instanța trebuie să se raporteze și la veniturile inculpatului A. A. I. care nu este angajat cu contract de muncă, valoarea de referință fiind astfel salariul minim pe economie (deși este greu de presupus că în mediul rural inculpatul câștiga lunar echivalentul salariului minim pe economie).
Față de cele anterior expuse, în baza art. 14 alin. 5 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1391 alin. 2 din legea 287/2009 (N.C.civ.) și art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.), a fost obligat inculpatul A. A. I. la plata către părțile civile C. A. M. și C. S. D., prin reprezentant legal, a sumei de 300.000 lei (câte 150.000 lei pentru fiecare minor) reprezentând daune morale, iar în baza art. 14 lit. b și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1390 și art. 525 și urm. din legea 287/2009, art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.), la plata către aceleași persoane a câte 100 lei lunar pentru fiecare dintre părțile civile minore C. A. M. și C. S. D., prin reprezentant legal, sumă plătibilă începând cu data de 02.12.2013 (data promovării cererii) și până la majoratul minorilor, până la data de 20 a lunii în curs.
Având în vedere și constituirea de parte civilă formulată de prestatorii de servicii medicale în cauză, prin raportare la faptul că în latura penală a cauzei instanța a stabilit că urmare a agresiunii comise cu vinovăție de inculpatul A. A. I. victima C. C. a suferit leziuni grave, acesta, în seara de 01.09.2013, fiind transportat cu ambulanța aparținând părții civile SAJ Iași la S. C. de Urgentă „P.. Dr. N. O.” Iași unde a beneficiat de îngrijiri medicale până la data de 08.09.2013 când a intervenit decesul, întrucât potrivit art. 313 din legea 95/2006 cheltuielile efectuate de unitățile medicale cu transportul și îngrijirea victimei unei agresiuni sunt suportate de persoana vinovată de comiterea agresiunii, în speță inculpatul A. A. I., au fost admise acțiunile civile astfel formulate.
Prin urmare, prin raportare la constituirile de parte civilă formulate în cauză, la actele medico – legale care atestă îngrijirile medicale ce au fost acordate victimei în cadrul unităților medicale anterior intervenirii decesului acesteia, instanța a admis acțiunile civile astfel cum au fost formulate și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași a sumei de 844 lei cu titlu de despăgubiri civile și către partea civilă S. C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași a sumei de_,88 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel inculpatul A. A. I., solicitând a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968, raportat la art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală din 1968 în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal cu aplicarea art. 41, 43 alin. 5 Cod penal și art. 375-396 alin. 10 Cod procedură penală.
Inculpatul a arătat că nu a avut niciun moment intenția de a suprima viața victimei, nu a urmărit acest rezultat, nu s-a aflat pe poziția subiectivă de a-l accepta sau de a fi cu putință să îl accepte, deși nu a urmărit acest lucru.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din omorul calificat prevăzut de vechiul Cod penal în omorul simplu din noul Cod penal și ca o consecință reducerea pedepsei.
C., verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de inculpat, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală și a stabilit corect vinovăția inculpatului.
Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor A. L. C., C. S. D., M. D., M. C. și C. I., cu procese verbale de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie nr. 3834/02.10.2013 și cu declarațiile inculpatului rezultă că în seara zilei de 01.09.2013, pe drumul public din ., jud. Iași, inculpatul A. A. I. a lovit în mod repetat cu pumnii și picioarele peste cap, față și trunchi pe C. C., producându-i multiple și grave traumatisme craniene, victima intrând în comă profundă și decedând la data de 08.09.2013.
Situația de fapt reținută a fost recunoscută de inculpat în condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală din 1968, privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Aplicând victimei C. C. multiple lovituri cu pumni și picioare, cu o intensitate atât de mare încât s-a putut produce ruptura de rinichi, inculpatul a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai suferințe fizice.
Așa fiind, în mod temeinic a hotărât prima instanță condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal din 1968, aplicându-i pedeapsa minimă prevăzută de lege redusă cu o treime potrivit. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală din 1968.
Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Verificând succesiunea de legi în timp, C. constată că la data săvârșirii faptei – 01.09.2013 – încadrarea juridică a acesteia era de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal din 1968, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 15 ani închisoare la 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, la aceste limite aplicându-se reducerea cu o treime de care beneficiază inculpatul ce a optat pentru judecata în cazul recunoașterii vinovăției, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea între limitele 10 ani-7 ani și 6 luni.
După . noului Cod penal prin înlăturarea din conținutul infracțiunii de omor calificat a circumstanței de comitere a omorului „în public” (prevăzută de Codul penal din 1968 în art. 175 lit. „i”), fapta inculpatului A. A. I. se încadrează în dispozițiile art. 188 alin. 1 Cod penal ce sancționează omorul simplu cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, limite la care se aplică reducerea cu o treime în acord cu prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea între limitele 6 ani și 8 luni-13 ani și 4 luni.
În raport cu cele menționate anterior, se observă că legea nouă este mai favorabilă sub aspectul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
Procedând la determinarea legii penale mai favorabile și în raport de condițiile de existență și tratament sancționator ale recidivei postexecutorii (infracțiunea dedusă judecății fiind comisă înainte de . legii noi), C. constată că, potrivit atât Codului penal din 1968, cât și Codului penal în vigoare, sunt îndeplinite condițiile de existență a recidivei postexecutorii.
Astfel, în ce privește existența recidivei, reținută în sarcina inculpatului potrivit art. 37 lit. b din Codul penal din 1968, se constată că, potrivit art. 41 Cod penal, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
În speță, inculpatul A. A. I. a săvârșit infracțiunea dedusă prezentei judecăți, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, după condamnarea sa definitivă la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată anterior prin sentința penală nr. 278/20.06.2008 a Judecătoriei P., pedeapsă executată, dar pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească până la comiterea faptei ce face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile de existență a recidivei postexecutorii și potrivit noului Cod penal.
Comparând tratamentul sancționator ale recidivei postexecutorii prevăzut de cele două coduri, C. reține că, potrivit Codului penal din 1968 pedeapsa urmează a fi individualizată între limitele 15 ani și 30 de ani închisoare (maxim la care se ajunge prin adăugarea la maximul special de 25 de ani a sporului facultativ de până la 10 ani), reduse cu o treime. Potrivit Codului penal în vigoare, pedeapsa urmează a fi individualizată între limitele 15 ani și 30 de ani închisoare (prin majorarea cu jumătate a limitelor pedepsei), reduse cu o treime.
Prin urmare, în cazul inculpatului A. A. I., nu au intervenit modificări de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 5 din Codul penal în vigoare, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În privința pedepsei complementare și a celei accesorii, dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal, stabilesc că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.
Cum, potrivit celor expuse anterior, nu au fost identificate modificări care să atragă alegerea legii noi ca fiind mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, Cod penal din 1968 este aplicabil și în privința pedepselor complementare și a celei accesorii, ce vor fi astfel menținute.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. A. I..
În baza art. 422 Cod procedură penală, perioada arestării preventive scursă de la data pronunțării sentinței va fi dedusă din pedeapsă.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. A. I. împotriva sentinței penale nr. 18 din 13.01.2014 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 13.01.2014 la zi.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2014.
Președinte, Judecător,
O. M. C. I. E.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red./Tehnored.: O.M.A.G.
2 ex./02.04.2014
Tribunalul Iași
Judecător: C. T.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 6/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
