Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 24/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 24/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 24/2014

Ședința publică de la 20 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător D. D.

Grefier C. D.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror P. E. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. Iași

Pe rol fiind judecarea apelurilor (potrivit NCPP) declarate de inculpații P. F.-G. și C. G. împotriva sentinței penale nr. 825 din 21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, părți vătămate fiind B. P., D. T. O. și V. G., având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 6.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 20.02.2014:

INSTANȚA

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 825/21.03.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:

„Condamnă pe inculpatul P. F.-G., fiul lui natural si E., născut la data de 31.03.1977, în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., jud. Iași, legitimat cu CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Iași, cetățean român, absolvent 12 clase, căsătorit, 3 copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, arestat preventiv în altă cauză, la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tăinuire” prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal ( faptă comisă la data de 14.07.2012).

În baza art 71 alin 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal .

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o durată de 3 ani ,termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În baza art 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare .

●

Condamnă pe inculpatul major C. G., fiul lui V. și V., născut la data de 24.09.1967 în ., cu același domiciliu, cetățean român, recidivist, CNP-_, studii 10 clase, căsătorit, la pedeapsa de 1(un) an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ tăinuire” prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal ( faptă comisă la data de 15.07.2012), cu executare în regim de detenție.

În baza art 71 alin 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal .

În baza dispozițiilor art. 103 Cod penal, aplică inculpatului minor C. S. V., fiul lui V. și D., născut la data de 09.04.1996 în mun. Iași, cu domiciliul în satul și ., CNP-_, de cetățenie română, elev în clasa a IX-a la Liceul A. Saligny Iași, fără antecedente penale, măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea, la data de 15.07.2012, a infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 99 alin. 3 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 103 alin. 1 teza a doua Cod penal, încredințează supravegherea inculpatului minor Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 103 alin. 2 Cod penal, pune în vedere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași că are obligația de a supraveghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării sale, precum și de a înștiința de îndată instanța în cazul în care minorul se sustrage de la supraveghere, are purtări rele ori săvârșește din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În temeiul dispozițiilor art. 103 alin. 3 lit. c Cod penal, impune inculpatului respectarea obligației de a presta o activitate neremunerată într-o instituție de interes public, respectiv Căminul de bătrâni „Sfinții împărați C. și E.” din mun. Iași, cu o durată de 50 de ore, maximum 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. 4 Cod penal, atrage atenția inculpatului că în cazul sustragerii de sub supraveghere, al nerespectării obligației impuse ori al săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală, se va dispune internarea sa într-un centru de reeducare sau i se va aplica o pedeapsă.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea vătămată V. G., domiciliat în satul Proselnici, . și obligă inculpatul C. G. să plătească acesteia suma de 400 de lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea vătămată D. T. O. domiciliat în satul Voinești, . și obligă inculpatul C. S. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. D., cu domiciliul în satul Voinești, ., să plătească acesteia suma de 2500 de lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal pentru partea civilă B. P., cu domiciliul în satul și . de către numitul I. D., cu același domiciliu .

În baza art. 118 lit. e Cod penal dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul C. S. V. a sumei de 400 lei obținută din amanetarea unora dintre bunurile sustrase părții civile B. P..

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul minor C. S. V. în cursul urmăririi penale, în cuantum de 200 lei va fi achitat Baroului Iași din fondurile speciale avansate de Ministerul Public urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat-delegație nr. 9338 din 09.08.2012.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații C. S. V. și C. G. ,în cursul judecății, în cuantum de 400 lei fiecare vor fi achitate Baroului Iași din fondurile speciale avansate de Ministerul Justiției urmând a fi incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat-delegație nr. 9684 din 17.08.2012 și 9686 din 17.08.2012.

Constată că inculpatul P. F.-G. a fost asistat de apărător ales în cursul cercetării judecătorești .

În temeiul dispozițiilor art.349 și art 191 alin 1 ,2,3 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească statului cheltuielilor judiciare avansate de acesta astfel: inculpatul C. S. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1000 de lei, inculpatul P. F.-G. la plata sumei de 300 de lei și inculpatul C. G. la plata sumei de 700 de lei.”

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„În seara zilei de 10.07.2012 numitul P. P. C. și inculpatul minor C. S. V. au convenit să se deplaseze la locuința părții vătămate B. P., din satul Voinești, știind că în locuință se găseau bunuri de valoare și că proprietarii erau plecați în străinătate. După lăsarea întunericului, cei doi s-au deplasat la casa respectivă unde, cu ajutorul unei șurubelnițe, P. a forțat o fereastră din lemn astfel amândoi intrând în locuința victimei. Cei doi au sustras din interior o stație de amplificare audio, un mixer audio, o cameră video JVC, o combină audio Sony, o geantă cu mărgele, un lanț din aur cu cruciuliță, un monitor LCD, precum și alte bunuri, pe care le-au transportat la locuința numitei P. A. M., care a fost de acord să primească bunurile, în schimbul unei părți din câștigul pe care cei doi urmau să îl obțină valorificându-le. Inculpații au introdus bunurile în locuința lui P. A. M. în două transporturi, apoi au consumat cu toții băuturi alcoolice.

La data de 11.07.2012, inculpații P. și C. s-au deplasat în mun. Iași, amanetând la două case de amanet diferite din cartierul A. cel B. lănțișorul din aur și cruciulița, primind suma de 800 de lei, respectiv monitorul LCD, primind suma de 110 lei, împărțind apoi banii.

Cu partea sa din bani, P. a revenit la locuința lui P. A. M., cei doi hotărând ca în seara aceea să intre din nou în locuința lui B. P., pentru a sustrage alte bunuri, mai ales că P. luase cu el și cheia găsită în imobil, astfel încât accesul în locuință era mai ușor. În jurul orei 24,00, cei doi au escaladat gardul și au intrat în locuință pe ușă, împreună cu minorul P. T. M., transportând, în mai multe rânduri, la domiciliul lui P. bunuri din locuința părții vătămate, printre care o verighetă din aur, bunuri cosmetice, de uz casnic și personal, obiecte e îmbrăcăminte, lenjerie de pat, alimente, băuturi alcoolice. A doua zi, P. și P. au mers împreună în mun. Iași, amanetând verigheta pentru 130 de lei și împărțind banii.

La data de 13.07.2012 numita P. A. M. l-a sunat de fostul concubin, inculpatul P. F.-G., anunțându-l că a spart o locuință și are bunuri de vânzare. Inculpatul s-a deplasat în aceeași zi la domiciliul fostei concubine unde, în prezența acesteia și a numitului P. C., a luat stația de amplificare și mixerul audio, cu scopul de a le vinde, deși avea cunoștință de faptul că acele bunuri proveneau dintr-o faptă de furt. Cu cele două bunuri inculpatul P. F.-G. a plecat de la domiciliul numitei P. A. M., valorificându-le ulterior cu suma de 100 de euro martorului H. Strei F., de la care bunurile au fost ridicate de organele de poliție.

În cursul nopții de 14/15.07.2012 inculpatul minor C. S. V. a decis să sustragă bunuri din locuința părții vătămate D. T. O., cunoscând că nu se află nimeni în locuință și că acolo se află mai multe scule electrice de valoare pe care le-ar fi putut valorifica.

Astfel minorul s-a deplasat la locuința părții vătămate din satul Voinești, a pătruns în interior prin forțarea unui geam și a sustras: un picamer „Bosh”, o bormașină „Makita”, un ferăstrău electric, un fai, o drujbă „Husqvarna”, un video dvd „JVS”, o trusă de scule, perdele, lenjerie, un set farfurii – conform declarațiilor sale, coroborate cu declarațiile părții vătămate.

În aceeași noapte, în jurul orei 01:00, minorul s-a deplasat la locuința lui C. G., despre care știa că achiziționează și valorifică ulterior bunuri furate. L-a strigat la poartă, C. G. a ieșit și s-a înțeles cu acesta, oferindu-i contra sumei de 1000 lei, din care a primit pe loc doar 400 lei– drujba, bormașina și ferăstrăul electric .

C. G. a vândut picamerul „Bosh” și o bormașină” Makita” lui V. G., transportându-le la domiciliul acestuia cu ajutorul lui A. G. și Miheianu I.. C. G. l-a asigurat pe V. G. că are bunuri din Italia, obținând de la acesta suma de 400 lei și înțelegându-se să mai primească 400 lei ulterior.

Celelalte bunuri obținute de C. G. de la C. S. V. au fost vândute în talciocul Iași, unei persoane neidentificate, nemaiputând fi astfel recuperate.

V. G. a fost de acord să predea organelor de poliție bunurile cumpărate de la C. G., constituindu-se parte civilă împotriva acestuia cu suma de 400 lei.

Bunurile ridicate astfel au fost predate acesteia, pe bază de dovadă. Prin urmare D. T. O. și predate acesteia, pe bază de dovadă. Prin urmare, D. T. O., care a estimat inițial valoarea integrală a bunurilor sustrase la suma de 5.000 lei, urmare a recuperării, parțiale, în natură a bunurilor sustrase, declară că se mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 2500 lei.

Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin întregul material probator administrat în cauză.

Din plângerile și declarațiile părții vătămate D. T. O. precum și din declarațiile martorului I. D. rezultă că aceștia au fost primii care au constatat lipsa bunurilor sustrase de către inculpatul P. P. C. și inculpatul minor C. S. V..

Conform proceselor verbale de cercetare la fața locului și proceselor verbale de efectuare a percheziției domiciliare la domiciliile inculpaților P. A. M. și P. F. G. o parte dintre bunurile sustrase părților vătămate au fost găsite și restituite părților vătămate conform procesului-verbal de ridicare și predare a bunurilor sustrase.

La dosarul de urmărire penală există de asemenea copia contractului de amanet al monitorului sustras, contract încheiat pe numele lui P. P. C..

Martorii A. G. V. G. și M. I. . audiați în ambele faze procesuale, au confirmat că au văzut când inculpatul C. a transportat o parte dintre sculele electrice pentru a fi vândute, afirmând că sunt ale lui, fiind primite din străinătate.

În drept

Faptele inculpatului minor C. S. V. care, la data de 10/11.07.2012 pe timp de noapte, împreună cu majorul P. P. C. a sustras, prin efracție, bunuri din locuința părții vătămate B. P., din satul Voinești, pe care le-au ascuns în locuința inculpatei P. A. M. iar la data de 14/15.07.2012 C. S. V., singur, pe timp de noapte, a sustras din locuința părții vătămate D. T. prin efracție mai multe scule electrice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 99 alin. 3 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt calificat a fost realizat prin acțiunile inculpatului care a luat din locuința părților vătămate, singur sau împreună cu altul, fără consimțământul părților vătămate, mai multe bunuri în scopul însușirii pe nedrept a acestora. Prin acțiunea de sustragere a bunurilor din curtea și respectiv interiorul locuințelor aparținând părților vătămate acestea au fost scoase din sfera de stăpânire a proprietarului de drept și trecute în sfera de stăpânire a inculpatului care le-a transportat și ulterior valorificat.

Totodată, instanța reține că prin săvârșirea faptelor s-a produs rezultatul socialmente periculos, respectiv prejudicierea patrimoniului părților vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre faptele săvârșite de inculpat și urmarea imediată, rezultă ex re din însăși săvârșirea acțiunilor incriminate.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă si urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, în sensul dispozițiilor art.19 alin.1 pct. 1 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor lor, producerea unui prejudiciu în patrimoniul părților vătămate și a urmărit producerea acestuia, relevante fiind în acest sens chiar declarațiile date de inculpat în cursul procesului penal, în care a recunoscut că a sustras bunurile pentru a le valorifica și a face astfel rost de bani.

Față de împrejurarea că faptele au fost comise pe timp de noapte, inculpatul profitând de întuneric pentru a-și asigura succesul operațiunii de sustragere, instanța reține că în ceea ce privește fapta de furt comisă de acesta este incidentă cauza specială de agravare prevăzută de alin.1, lit.g) a articolului 209 Cod penal.

De asemenea, comiterea uneia dintre fapte împreună cu altul și prin efracție atrage reținerea cauzelor speciale de agravare prevăzute de alin.1, lit.a) și i) ale articolului 209 Cod penal.

Fapta inculpatului P. F. G. care, la data de 14.07.2012, cunoscând proveniența ilicită a unor bunuri ( bunuri provenind dintr-o faptă de furt), le-a preluat de la numita P. A. M. în scopul înlesnirii valorificării acestora ,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire”, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului C. G. care la data de 15.07.2012, cunoscând proveniența ilicită a unor bunuri ( bunuri provenind dintr-o faptă de furt), le-a cumpărat de la inculpatul minor C. S. V. în scopul revânzării ulterioare a acestora ,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire”, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal.

Raportat la certificatul de cazier judiciar al inculpatului C. G. reține că infracțiunea de tăinuire ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, respectiv după considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3808 din 14.09.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.

Sub aspectul laturii obiective ambii inculpați au realizat o acțiune de primire, de luare în posesie a unor bunuri provenite dintr-o faptă prevăzută de legea penală, primire realizată fie direct fie indirect de la cei care au comis faptele de sustragere .

Astfel, cum rezultă din probatoriul administrat, inculpații au primit bunurile, acționând cu intenție directă, săvârșind faptele cu scopul realizării unui folos ulterior .

Ceea ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de tăinuire este cunoașterea de către făptuitor a provenienței acestuia dintr-o faptă prevăzută de legea penală. Cunoașterea provenienței ilicite a bunului poate rezulta din diferite împrejurări de fapt: prețul exagerat de redus cu care este oferit spre vânzare, împrejurările încheierii înțelegerii, etc.

În cauza de față cunoașterea provenienței ilicite a bunului de către cei doi inculpați rezultă fără putință de tăgadă în ciuda declarațiilor de nerecunoaștere ale acestora .

Cu privire la inculpatul P. F. G., inculpații P. A. M. și P. C. au declarat că inculpatul a cunoscut de la început proveniența ilicită a bunurilor primite pentru a fi valorificate, solicitându-le chiar să mai sustragă anumite bunuri pentru a fi valorificate mai avantajos. Deși a negat că ar fi intenționat să vândă martorului H. Strei F. bunurile luate de la fosta sa concubină, afirmând doar că le-a lăsat acestuia doar pentru a afla prețul lor real, martorul a confirmat că cele două bunuri fuseseră aduse cu scopul de a i le vinde, inculpatul cerând și un preț pe acestea .

În ceea ce privește pe inculpatul C. G., reține instanța că materialul probator administrat în cursul judecății dovedește că acesta a cunoscut cu certitudine proveniența sculelor electrice cumpărate de la inculpatul minor. Astfel, împrejurarea că minorul a venit la domiciliul inculpatului C. G. la ora 01.00 noaptea, oferindu-i spre vânzare la un preț mai mult decât avantajos – la o cincime din valoarea estimată de partea vătămată - sculele electrice, faptul că minorul a afirmat că bunurile erau sustrase de acasă, aparținând tatălui său, neavând posibilitatea ca acele scule să îi aparțină, reprezintă aspecte care dovedesc că inculpatul a cunoscut proveniența ilicită a acelor bunuri. De asemenea, căutarea imediată a unor persoane în vederea valorificării bunurilor primite de la inculpatul minor, ascunderea provenienței acestora prin declararea faptului că le are din străinătate reprezintă împrejurări care duc fără nici un dubiu la concluzia că inculpatul C. G. a cumpărat de la inculpatul minor acele bunuri cunoscând că provin dintr-o faptă de furt, cu scopul revânzării acestora al un preț superior și obținerii, astfel, a unor foloase materiale.

Având în vedere că faptele, astfel cum a fost mai sus descrise, există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite cu vinovăție de inculpați, instanța va angaja răspunderea penală a acestora.

În ceea ce privește tratamentul sancționator ce urmează a fi aplicat inculpatului minor, ținând cont de criteriile stabilite de disp. art.100 Cod penal și având în vedere gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpatului, condițiile în care a crescut și în care a trăit, (aspecte relevate de referatul de evaluare socială întocmit în cauză), vârsta pe care minorul o are în prezent, comportamentul acestuia înainte de comiterea faptelor, conduita procesuală adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal și care reliefează elemente de natură a conduce la concluzia că acesta a conștientizat consecințele negative ale adoptării unui comportament antisocial ce lezează valorile sociale ocrotite de lege, concluziile referatului de evaluare socială în sensul că inculpatul prezintă perspective de reintegrare socială, fiind necesară susținerea și supravegherea intensă a acestuia din partea unei instituții cu competență, în colaborare cu membrii familiei, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, apreciază că pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei măsuri educative.

Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 103 Cod penal va aplica inculpatului minor C. S. V. măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea, la data de 15.07.2012, a infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 99 alin. 3 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 103 alin. 1 teza a doua Cod penal va încredința supravegherea inculpatului minor Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 103 alin. 2 Cod penal va pune în vedere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași că are obligația de a supraveghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării sale, precum și de a înștiința de îndată instanța în cazul în care minorul se sustrage de la supraveghere, are purtări rele ori săvârșește din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În temeiul dispozițiilor art. 103 alin. 3 lit. c Cod penal va impune inculpatului respectarea obligației de a presta o activitate neremunerată într-o instituție de interes public, respectiv Căminul de bătrâni „Sfinții împărați C. și E.” din mun. Iași, cu o durată de 50 de ore, maximum 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. 4 Cod penal va atrage atenția inculpatului că în cazul sustragerii de sub supraveghere, al nerespectării obligației impuse ori al săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală, se va dispune internarea sa într-un centru de reeducare sau i se va aplica o pedeapsă.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată fiecăruia dintre inculpații majori pentru infracțiunea de tăinuire instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările care circumstanțiază persoana fiecărui inculpat precum și cele de natură să atenueze sau agraveze răspunderea penală a acestora .

Potrivit art. 52 Cod penal: “Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.”, iar potrivit art.72 Codul penal, la stabilirea si aplicarea pedepselor instanța va ține seama “de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”

Pe cale de consecință, la individualizarea judiciară a pedepselor se va ține seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise (închisoarea de la 3 luni la 7 ani), de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care acestea au fost comise, de urmările care s-au produs, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților care au înțeles să adopte o poziție procesuală necooperantă și nesinceră cu organele judiciare, inculpatul C. fiind și recidivist.

Față de considerentele sus expuse, instanța va aplica fiecărui inculpat o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că reținerea circumstanțelor atenuante nu se impune în cauză raportat la poziția de nerecunoaștere a faptelor .

Instanța apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpați și formarea unei atitudini corecte a acestora față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unor pedepse de 1 an închisoare pentru inculpatul P. F.-G., respectiv 1(un) an și 4 luni închisoare pentru inculpatul C. G..

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpaților care rezultă din probele administrate precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată fiecărui inculpat duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.

Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-o.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei cu privire la inculpatul recidivist instanța va dispune executarea efectivă în regim de detenție, altă modalitate de individualizare a executării pedepsei nefiind posibilă.

Cu privire la inculpatul P. F.-G. instanța apreciază că în raport de circumstanțele reale ale faptei dar și de circumstanțele personale (necunoscut cu antecedente penale) scopul preventiv al pedepsei aplicate, care constituie un avertisment suficient pentru reconsiderarea în viitor a atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, poate fi atins chiar și fără executarea ei efectivă în regim de penitenciar.

Văzând că sunt că sunt îndeplinite și celelalte două condiții prev. de art. 81 alin.1 li.a) și b) CP, respectiv inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni iar pedeapsa aplicată prin prezenta sentință este sub 3 ani, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal ce curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe cale de consecință, având în vedere disp. art.71 alin.5 CP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei instanța va dispune și suspendarea corespunzătoare a pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 359 Cod procedură penală instanța va atrage totodată atenția inculpatului asupra consecinței revocării suspendării condiționate a pedepsei dispuse prin prezenta hotărâre în cazul săvârșirii de către acesta, cu intenție, a unei noi infracțiuni în intervalul termenului de încercare.

LATURA CIVILĂ

Față de manifestarea de voință a inculpatului C. G. în sensul achiesării la pretențiile părții civile V. G., în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală va admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de V. G., domiciliat în satul Proselnici, . și va obliga inculpatul C. G. să plătească acesteia suma de 400 de lei cu titlu de despăgubiri civile.

Față de manifestarea de voință a inculpatului C. S. V. în sensul achiesării la pretențiile părții civile D. T. O., în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală va admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de D. T. O. domiciliat în satul Voinești, . și va obliga inculpatul C. S. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. D., cu domiciliul în satul Voinești, ., să plătească acesteia suma de 2500 de lei cu titlu de despăgubiri civile.

Deși s-a pus în vedere numitului I. D. posibilitatea de a depune la dosarul cauzei un înscris din care să rezulte că poate reprezenta partea vătămată B. P., acesta nu a depus nici o dovadă în acest sens. Pe cale de consecință, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură va penală respinge acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal pentru partea civilă B. P., cu domiciliul în satul și . de către numitul I. D., cu același domiciliu ca urmare a lipsei calității procesuale active a acestuia.

În baza art. 118 lit. e Cod penal va dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul C. S. V. a sumei de 400 lei obținută din amanetarea unora dintre bunurile sustrase părții civile B. P., conform înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală.

CHELTUIELIEL JUDICIARE

Instanța va constata că inculpatul P. F.-G. a fost asistat de apărător ales în cursul cercetării judecătorești .

În temeiul dispozițiilor art.349 și art 191 alin 1 ,2,3 Cod procedură penală va obliga pe fiecare dintre inculpați să plătească statului cheltuielilor judiciare avansate de acesta astfel: inculpatul C. S. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1000 de lei, inculpatul P. F.-G. la plata sumei de 300 de lei și inculpatul C. G. la plata sumei de 700 de lei”.

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, au declarat recurs inculpații P. F. G. și C. G..

Inculpații au solicitat achitarea lor motivat de faptul că nu au cunoscut că bunurile proveneau din comitertea unor infracțiuni de furt.

Pe parcursul judecării recursurilor au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală și astfel, recursurile devenind apeluri.

C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată următoarele:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților P. F. G. și C. G. în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în raport de situația de fapt reținută.

Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpaților apelanți și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpaților, argumentându-și soluția de înlăturarea a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților apelanți în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile Codului de procedură penală.

Astfel, soluția de condamnare a inculpaților apelanți se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probe: declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuințele lui P. A. M., P. P. C. și P. F. G., procesul-verbal de ridicare și predare a bunurilor sustrase, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, contractul de amanet al monitorului sustras, declarațiile martorilor A. G., I. D., V. G., H. Streit C., P. G., Miheianu I., C. G., declarațiile inculpaților, declarația martorului audiat în fața instanței de apel.

Deși inculpații apelanți nu au recunoscut faptele de tăinuire pentru care au fost trimiși în judecată, susținând în permanență că nu au cunoscut proveniența bunurilor, probele administrate în cauză dovedesc contrariul.

Astfel, conform declarațiilor date de P. A. M., P. P. C. și H. Streit C., inculpatul P. F. G. a cunoscut proveniența ilicită a bunurilor primite și a încercat să le valorifice martorului H. Streit C..

Apărarea inculpatului referitoare la faptul că P. A. M. ar fi declarat nesincer pentru că existau neînțelegeri între ei nu pot fi primite, aceasta apelând la ajutorul său pentru a vinde bunurile sustrase.

În ceea ce îl privește pe inculpatul apelant C. G., C. reține la fel ca și instanța de fond că achiziționarea de la o persoană minoră, la ora 01.00 noaptea de bunuri, la un preț foarte mic și căutarea imediată a unor persoane în vederea valorificării acestora, ascunzând proveniența prin declararea faptului că le are din străinătate, reprezintă împrejurări care dovedesc că acesta cunoscuse proveniența ilicită a bunurilor achiziționate.

Chiar dacă ulterior a anunțat poliția declarând că știe cine sunt persoanele vinovate de sustragerea bunurilor, această împrejurare nu este de natură al absolvi de vina comiterii infracțiunii de tăinuire reținută în sarcina sa.

Prin urmare, susținerile inculpaților referitoare la achitarea lor pentru săvârșirea acestor infracțiuni nu sunt fondate, instanța de fond stabilind corect că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal și a Noului Cod de procedură penală, pentru aplicarea legii mai favorabile s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tăinuire prevăzută de legea veche în infracțiunea de tăinuire prevăzută de legea nouă.

Analizând regimul sancționator al legii vechi și a legii noi precum și criteriile de individualizare raportat la faptele comise și persoana inculpaților, C. constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice pusă în discuție, în cauză legea mai favorabilă fiind legea veche care prevede un minim de pedeapsă mult mai mic.

Numai în condițiile în care, raportat la faptele comise și persoana inculpaților, în funcție de criteriile de individualizare prevăzute de lege, instanța ar fi apreciat că se poate aplica o amenda penală, legea nouă ar fi fost mai favorabilă, ori în cauză, C. apreciază că în raport de pericolul social ridicat al infracțiunilor comise, modalitatea de comitere precum și de persoana inculpaților, pedeapsa amenzii penale nu ar fi potrivită pentru atingerea scopului pedepsei și mai ales pentru reeducarea acestora.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor cu închisoarea stabilită de instanța de fond, C. constată că prima instanță a efectuat o justă individualizare a cestora, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, fiind respectate criteriile de individualizare.

Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor comise prin ale căror modalități de săvârșire au fost aduse atingere unor valori sociale importante, corelat cu condițiile concrete de săvârșire, de consecințele pe care le au asemenea fapte precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, respectiv antecedența penală, conduita procesuală, vârsta și nivelul de educație.

Toate aceste aspecte de fapt au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor: pedeapsa de 1 (un ) an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru inculpatul apelant necunoscut cu antecedente penale și 1 (un ) an și 4(patru) luni închisoare, pentru inculpatul apelant recidivist, fiind în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare precum și scopul acestora de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Constatând că nu sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art. 421 alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile inculpaților, urmând ca aceștia în baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat:

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații P. F. G. și C. G., împotriva Sentinței penale nr.825/21.03.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.

Obligă apelanții să achite câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile privind avocatul din oficiu în sumă de 300 lei rămân în sarcina statului urmând a fi plătite din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2014.

Președinte,Judecător,

G. SanduDaniela D.

Grefier,

C. D.

Red. S.G.

Tehnored. D.C.

2 ex. la 5 martie 2014

Judecătoria Iași: judecător Târlra I.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 14/2014.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel IAŞI