Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 12/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 12/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA P. ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA P. NR. 12/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. J.
G. E. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – reprezentat prin procuror
D. M.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale directe, având ca obiect „plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278 ind.1 Cod procedură penală)”, formulată de petentul B. E. împotriva rezoluției pronunțată în dosarul penal nr. 796/P/2011 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă toate părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 24.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei hotărâri, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 25.01.2013.
C.,
Asupra plângerii penale de față:
Petentul B. E. a formulat plângere în temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, înregistrat la această instanță sub nr._, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 1 octombrie 2012 dată în dosar nr. 796/P/2011 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, verificată și menținută prin rezoluția din 12 octombrie 2012 a P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dată în dosar nr. 3709/II/2/2012, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență criticându-se lipsa de anchetă și cercetări cu privire la faptele reclamate săvârșite de intimați.
Petentul a solicitat declinarea competenței de soluționare a plângerii la Înalta Curte de Casație și Justiție și a invocat excepții de neconstituționalitate a art. 23 alin. 4 din Legea 47/1992, art. 183 Cod procedură civilă, art. 244 alin. 1 Cod procedură penală, art. 167, 168, 169 Cod procedură civilă, art. 305 Cod procedură civilă, art. 138 Cod procedură civilă, art. 312 Cod procedură civilă, art. 50 din Legea nr. 230/2007, art. 17 ind. 1 și art. 10 din Legea 146/1997, și alte texte de lege prin memoriul (fila 32 dosar).
S-a atașat la dosarul cauzei dosar nr. 796/P/2011 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în care s-a pronunțat rezoluția din 1 octombrie 2012 și dosar nr. 3709/II/2/2012 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în care s-a pronunțat rezoluția din 12 noiembrie 2012.
Plângerea petentului, fundamentată pe dispozițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, este de competență de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin rezoluția din 1 octombrie 2012 a P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au dispus următoarele:
„1. Neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători C. M., S. O., D. D., S. G., B. G., M. M., toți din cadrul Curții de A. Iași - Secția P., S. C., M. M., M. M., ȚAPLIUC G., L. O A. M., M. M., toți din cadrul T. Iași - Secția C., C. A., C. C. M., ȚÂRLION M. G., P. Ș. A., O. M. și R. C., toți din cadrul J. Iași - Secția C., pentru infracțiunile prevăzute de art.242 alin.l, art.246 raportat la art.2481, art.261, art.268, art.289 alin.l, art.291 și art.323 alin.l din Codul penal, întrucât faptele sesizate nu există.
2. Neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori VIRVESCU E., B. D., B. D. E. și B. M. din cadrul P. de pe lângă C. de A. Iași, pentru infracțiunile prevăzute de art.242 alin.l, art.246 raportat la art.2481, art.261, art.268, art.289 alin.l, art.291 și art.323 alin.l din Codul penal, întrucât faptele sesizate nu există.
3. Neînceperea urmăririi penale față de numiții M. GETUȚA și I. G., grefieri în cadrul T. Iași - Secția C. și D. D., R. R., D. V., U. S., Z. D., D. C., P. M., M. C., S. D. și V. D., pentru infracțiunile prevăzute de art.26 raportat la art.246 raportat la art.2481 din Codul penal, art.26 raportat la art.261 din Codul penal, art.26 raportat la art.268 din Codul penal, art.26 raportat la art.289 alin.l din Codul penal și art.26 raportat la art.323 alin. 1 din Cod penal, întrucât faptele sesizate nu există.”
Pentru a pronunța rezoluția, procurorul a reținut următoarele:
„Prin ordonanța nr.284/P/2011 din data de 23.06.2011 (fl.2-4), P. de pe lângă C. de A. Iași a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrații judecători C. M., S. O., D. D., S. G., B. G. (în prezent suspendată din funcție), M. M. (actualmente pensionară), toți din cadrul Curții de A. Iași - Secția P., S. C., M. M., M. M., ȚAPLIUC G., L. O A. M., M. M., toți din cadrul T. Iași - Secția C., C. A., C. C. M., T. M. G., P. Ș. A., O. M. și R. C., toți din cadrul J. Iași - Secția C., în favoarea P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art.246 Cod penal cu referire la art.2481 Cod penal, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art.242 alin. 1 din Codul penal, favorizarea infractorului prevăzută de art.264 alin. 1 din Codul penal, falsul intelectual prevăzută de art.289 alin. 1 din Cod penal, uzul de fals prevăzută de art.291 din Codul penal și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art.323 alin. l din Cod penal, în favoarea P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și cu privire la magistrații procurori VIRVESCU E., BADĂRĂU D. (actualmente pensionar), B. D. E. și B. M. din cadrul P. de pe lângă C. de A. Iași, pentru infracțiunile prevăzute de art.246 raportat la art.2481 din Cod penal, art.242 alin.l din Codul penal, art.264 alin.l din Codul penal, art.289 alin.l din Codul penal, art.291 din Codul penal și art.323 alin.l din Codul penal.
De asemenea, prin același act de dispoziție al P. de pe lângă C. de A. Iași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la numiții M. GETUȚA și I. G., grefieri în cadrul T. Iași – Secția C. și D. D., R. R., D. V., U. S., Z. D., D. C., P. M., M. C., S. D. și V. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate, prevăzută de art.26 din Cod penal raportat la infracțiunea prevăzută de art.246 cu referire la art.2481, art.289 alin. 1 și art.323alin. 1 din Codul penal.
În motivarea ordonanței de declinare s-a arătat că magistrații procurori VIRVESCU E. și B. D. E. au grad profesional corespunzător P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
D. examinarea dosarului cauzei a rezultat că persoana vătămată B. E. este nemulțumit de modul în care magistrații judecători și procurori arătați au instrumentat cauzele civile și penale cu care au fost investiți și consideră că au săvârșit faptele pentru care solicită tragerea la răspundere penală a acestora, cu ocazia instrumentării și soluționării acestor cauze. Totodată din aceleași considerente, solicită și tragerea la răspundere penală a grefierilor menționați pentru acte de complicitate la unele dintre faptele sesizate cu privire la magistrații judecători și procurori (fl.6-19).
Cu ocazia verificărilor s-a constatat că dosarele civile indicate de persoana
vătămată ca fiind acelea în legătură cu care au fost săvârșite faptele penale (fi.23-32)
au avut ca obiect acțiuni civile, respectiv obligația de a face, contestație la executare și întoarcere executare, care au fost promovate de persoana vătămată, și care în marea lor majoritate au fost respinse de instanțele de judecată.
În ceea ce privește verificările cu privire la tragerea la răspundere penală a celorlalte persoane, respectiv D. D., R. R., D. V. ș.a., se constată că acestea au avut sau au calitatea de intimat în cauzele civile promovate de persoana vătămată și respinse de instanțele de judecată (fl. 26-31).
Persoana vătămată solicită tragerea la răspundere penală, pentru aceleași fapte și pentru unii dintre magistrații judecători care au instrumentat și soluționat cauzele penale care au avut ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.2781 din Codul de procedură penală) filele 28-37, cauze în care plângerile formulate de persoana vătămată au fost respinse ca neîntemeiate.
Referitor la magistrații procurori, persoana vătămată solicită tragerea la răspundere penală a acestora, pentru săvârșirea faptelor arătate, cu ocazia soluționării dosarelor penale nr.443/P/2010, nr.745/P/2010, nr.10/P/2011, nr.l71/P/2011, 227/P/2011, nr.229/P/2011, nr.230/P/2011 ale P. de pe lângă C. de A. Iași.
Persoana vătămată solicită tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor nominalizate și pentru săvârșirea infracțiunii de represiune nedreaptă prevăzută și pedepsită de art.268 din Codul penal și a infracțiunii de împiedicare a participării la proces, prevăzută și pedepsită de art.2611 din Codul penal, fapte săvârșite în aceleași împrejurări ca și celelalte.
Examinând plângerea formulată de persoana vătămată B. E., se constată, pe de o parte că aceasta conține doar afirmații cu caracter generic care relevă nemulțumirea subiectivă a semnatarului fată de rezultatul unor demersuri juridice pe care le-a demarat fără succes, neavând însă aptitudinea să atragă angajarea răspunderii penale, în lipsa unor elemente concrete privind comiterea faptelor sesizate. De altfel, plângerea formulată de persoana vătămată nici nu respectă exigențele art.222 din Codul de procedură penală privind sesizarea organelor de urmărire penală, făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare printr-o infracțiune, în sensul că, printre altele, nu sunt descrise în concret împrejurările în care au fost săvârșite faptele și nici nu sunt indicate mijloacele de probă.
Cu privire la obligativitatea indicării elementelor arătate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin sentința nr.653 din 30 martie 2009, reținându-se că indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor acestor mențiuni constituie o condiție privind administrarea plângerii, dându-i acesteia un conținut precis, constituind, totodată, o precauție împotriva plângerilor neîntemeiate și a exercitării abuzive a dreptului de petiționare.
Este evident că plângerea persoanei vătămate B. E. nu cuprinde elementele cerute de textul de lege anterior invocat, întrucât în conținutul acesteia nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanelor față de care a fost formulată plângerea, nefiind indicate date, locul și așa cum am mai arătat, împrejurările în care se presupune că aceste fapte ar fi fost săvârșite, eventual mijloacele de probă apte să ducă la dovedirea acestora.
În ceea ce îl privește pe magistratul judecător și procuror, apreciem că în funcție de etapa procesuală în care se află cauza ce face obiectul procesului penal, în virtutea pregătirii sale profesionale și a statutului său de independență, este unica autoritate investită de lege să decidă cu privire la raporturi juridice pe care le analizează, cu privire la mijloacele de probă administrate sau a căror administrare este necesară, a normelor juridice aplicabile, să stabilească adevărul și să pronunțe soluția.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților, judecători și procurori ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.
Actele procurorilor sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluțiile fiind supuse și controlului instanței de judecată, iar măsurile dispuse și hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt supuse controlului instanței superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. în fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate. Acesta este singurul cadrul prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați.
Prin urmare, întrucât nici din susținerile persoanei vătămate și nici din analiza din oficiu nu rezultă existența vreunor fapte săvârșite de magistrații judecători C. M., S. O., D. D., S. G., B. G. (în prezent suspendată din funcție), M. M. (actualmente pensionară), toți din cadrul Curții de A. Iași - Secția P., S. C., M. M., M. M., ȚAPLIUC G., L. O. M., M. M., toți din cadrul T. Iași - Secția C., C. A., C. C. M., T. M. G., P. Ș. A., O. M. și R. C., toți din cadrul J. Iași - Secția C., magistrații procurori VIRVESCU E., B. D. (actualmente pensionar), B. D. E. și B. M. din cadrul P. de pe lângă C. de A. Iași, numiții M. GETUȚA și I. G., grefieri în cadrul T. Iași - Secția C. și D. D., R. R., D. V., U. S., Z. D., D. C., P. M., M. C., S. D. și V. D., se constată că în cauză este incident unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a din Codul de procedură penală, și anume „fapta nu există”.
În consecință,
În temeiul dispozițiilor art.29 pct. 1 lit. f Cod procedură penală, art.228 alin.4 raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală, și făcând aplicarea dispozițiilor art.226 alin. 6 din Codul de procedură penală.”
Prin rezoluția din 12 noiembrie 2012 a P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de B. E. împotriva rezoluției nr. 796/P/2011 din 1 octombrie 2012 dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a reținut următoarele:
„La 20 iunie 2011, s-a înregistrat în evidențele P. de pe lângă C. de A. Iași dosarul nr.284/P2011, având ca obiect plângerea formulată de către B. E. împotriva mai multor procurori, judecători, grefieri din cadrul parchetelor și instanțelor din circumscripția teritorială a Curții de A. Iași, precum și împotriva mai multor persoane (care nu au o calitate specială prevăzută de lege), pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 242 Cp., art.246 Cp. rap. la art.2481 Cp., art.261 Cp., art.268, art.289 Cp., art.291 Cp. și art.323 alin .1 Cp. în cuprinsul plângerii, persoana vătămată a arătat că infracțiunile ar fi fost comise de către magistrați cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, respectiv cu ocazia soluționării unor cauze, în care B. E. a fost parte. Nemulțumit de soluțiile adoptate de procurori, persoana vătămată a precizat că aceștia au rezolvat cauzele netemeinic și nelegal și că au favorizat părțile adverse, fără a efectua cercetări, fără a administra dovezile necesare.
Prin ordonanța nr.284/P/2011 din 23 iunie 2011, P. de pe lângă C. de A. Iași a dispus declinarea competenței de efectuare a cercetărilor în favoarea P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că sunt incidente în speță prevederile art.29 pct. l lit. e C.p.p., în ceea ce-i privește pe procurorii V. E. și B. D. E..
Urmare a măsurii declinării competenței, s-a înregistrat în evidențele Secției de urmărire penală și criminalistică a P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție dosarul nr.796/P/2011, care a fost soluționat la 1 octombrie 2012, prin rezoluția cu același număr, prin care, în temeiul art.10 lit. a C.p.p., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel: față de judecătorii C. M., S. O., D. D., S. G., B. G., M. M. (de la C. de A. Iași), S. C., M. M., M. M., Țapliuc G., L. O. M., M. M. (de la Tribunalul Iași), C. A., C. C. M., T. M. G., P. Ș. A., O. M., R. C. (de la Judecătoria Iași) și față de procurorii V. E., B. D., B. D. E. și B. M. (de la P. de pe lângă C. de A. Iași), pentru comiterea infracțiunilor prev, de art.242 alin.l Cp., art.246 Cp. rap. la art.2481 Cp., art.261 Cp., art.268 Cp., art.289 Cp., art.291 Cp. și art.323 alin.l Cp.; față de grefierii M. Getuța și I. G. (de la Tribunalul Iași), precum și față de D. D., R. R., D. V., U. S., Z. D., D. C., P. M., M. C., S. D. și V. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 Cp. rap. la art.246 Cp. rap. la art.2481 C .p., art.26 Cp. rap. la art.261 Cp., art.26 Cp. rap. la art.268 Cp., art.26 Cp. rap. la art.289 Cp. și art.26 CP. rap. la art.323 alin. l Cp.
În argumentarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut următoarele: faptul că cele sesizate de către persoana vătămată reprezintă afirmații cu caracter generic, din care rezultă nemulțumirea subiectivă a autorului plângerii penale față de modul în care a fost soluționate în justiție mai multe procese penale și civile; de asemenea, s-a mai arătat că posibilitatea formulării unor plângerii împotriva magistraților care s-au pronunțat într-o cauză reprezintă un drept constituțional al petiționarului, care însă nu echivalează cu controlul asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate deoarece actele procurorului sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior și al instanței de judecată; iar măsurile și hotărârile judecătorilor sunt supuse controlului instanței superioare, prin intermediul căilor legale de atac.
Împotriva rezoluției nr.796/P/2011 din 1 octombrie 2012 a formulat plângere B. E., care a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că subzistă vinovăția persoanelor față de care a formulat plângerea penală.
Având în vedere actele dosarului nr.796/P/2011, precum și plângerea petiționarului B. E., apreciem că sesizarea acestuia, întemeiată pe dispozițiile art.278 C.p.p., este neîntemeiată, deoarece:
B. E. este cunoscut organelor judiciare din raza de competență a Curții de A. Iași și a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind autorul a numeroase plângeri, îndreptate împotriva unor judecători, procurori, organe de poliție și alte persoane. În ultimii ani, autoritățile judiciare au adoptat, cu privire la toate aceste sesizări, soluții de neurmărire penală, soluții care au rămas definitive, ca urmare a exercitării controlului judiciar legal. Nemulțumit de soluțiile și hotărârile judecătorești adoptate și pronunțate în defavoarea sa, B. E. a înțeles, interpretând în mod excesiv dreptul la petiție, să formuleze plângeri împotriva tuturor celor care, în timp, au fost investiți să rezolve cauzele, în care petiționarul a fost parte, aducând acuzații despre săvârșirea unor infracțiuni, care niciodată nu au fost probate.
Și în speța analizată, respectiv dosarul nr.796/P/2011, este vorba despre aceeași situație, deoarece, analizând actele dosarului, nu au rezultat date, indicii ori dovezi, care să demonstreze comiterea vreunei infracțiuni de către magistrații, grefierii și celelalte persoane arătate în cuprinsul prezentei rezoluții.
Subliniem că, în măsura în care, în activitatea de jurisdicție s-ar produce erori, constând în aplicarea greșită a legii ori în nerespectarea normelor procesual penale, acestea sunt supuse controlului judiciar, provocat prin promovarea căilor legale de atac, neputând fi angajată răspunderea penală a magistraților pentru opinia juridică exprimată cu ocazia instrumentării și soluționării unor cauze.
Deoarece nu există dovezi, care să conducă la concluzia comiterii faptelor sesizate de către B. E., rezultă că rezoluția nr.796/P/2011 din 1 octombrie 2012 este legală și temeinică.
Astfel, în baza art.278 alin.l C.p.p.”
Plângerea de față a fost adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost trimisă prin rezoluție și adresa (pe cale administrativă – fila 2, fila 3 dosar Curte) la C. de A. Iași.
D. adresa nr. 248/P/2011 a P. de pe lângă C. de A. Iași (fila 25 dosar parchet 796/P/2011)) rezultă că intimații V. E. și B. D. îndeplinesc și au îndeplinit funcția de procuror în cadrul P. de pe lângă C. de A. Iași având grad profesional corespunzător P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezent acești procurori fiind pensionați, iar intimata B. D.-E. îndeplinește funcția de procuror în cadrul P. de pe lângă C. de A. Iași și are gradul profesional de parchet corespunzător P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (și adresa nr. 4998/VI/1 din 4 decembrie 2012, fila 44 dosar Curte).
Potrivit art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de competența judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată în prezenta plângere s-a pronunțat și față de magistrații procurori menționați mai sus care au grad profesional de parchet corespunzător P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, raportat la competența după calitatea persoanei, conform art. 29 pct. 1 lit. e Cod procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă în primă instanță să judece plângerea de față formulată de petentul B. E..
În consecință, în baza art. 42, art. 278 ind. 1 alin. 1 și art. 29 pct. 1 lit. e Cod procedură penală va declina competența de soluționare a plângerii formulate de petentul B. E., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 1 octombrie 2012 dată de procurorul din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 796/P/2011, verificată și menținută prin rezoluția din 12 noiembrie 2012 a P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 3709/II/2/2012, la Înalta Curte de Casație și Justiție București.
Instanța competentă să judece cauza este competentă să soluționeze și excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent.
În numele Legii,
Hotărăște:
În baza art. 42 și art. 29 pct.1 lit. e Cod procedură penală declină competența de soluționare a plângerii formulate de petentul B. E., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 1 octombrie 2012 dată de procurorul din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 796/P/2011, verificată și menținută prin rezoluția din 12 noiembrie 2012 a P. de pe lângă ICCJ în dosar nr. 3709/II/2/2012, la Înalta Curte de Casație și Justiție București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2013.
Președinte,G.,
T. JuverdeanuEmanoela M. D.
Red.TJ
Tehnored.EMD
(2 ex.-02.04.2013)
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 2/2013.... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... → |
|---|
