Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 2/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător E. S.
Grefier C. B.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iași
– a fost reprezentat prin procuror: V. A.
S-a luat în examinare apelul formulat de inculpatul M. B. C. împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 21.08.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, parte civilă fiind R. C. A., având ca obiect - traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-apelant M. B. C., personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat C. C., apărător ales, lipsă fiind partea civilă R. C. A., personal, pentru care răspunde avocat D. C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind reprezentanții legali.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la acest termen, că apelul inculpatului se află la al patrulea termen de judecată și că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere prin care inculpatul solicită liberarea provizorie sub control judiciar.
Interpelat, inculpatul M. B. C. învederează instanței că a reziliat contractul de asistență juridică cu domnul avocat G. B. T. și că și-a angajat un alt apărător, respectiv doamna avocat C. C..
Avocat C. depune la dosar motivele de apel, înmânând un exemplar și procurorului de ședință. Precizează că apelul inculpatului vizează latura penală a cauzei.
Solicită, având în vedere că nu a acordat asistență juridică inculpatului la instanța de fond, pentru dovedirea situației de fapt, reaudierea părții vătămate, întrucât, la urmărirea penală, aceasta a declarat că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar la instanța de fond a retractat această declarație, schimbându-și în totalitate poziția.
Pentru ca instanța să-și poată face o părere obiectivă cu privire la aceste aspecte, solicită reaudierea părții vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune audierii părții vătămate în fața instanței de apel, susținând că declarațiile acesteia pot servi la aflarea adevărului doar dacă se coroborează și cu alte mijloace de probă. Instanța poate verifica care dintre declarațiile acesteia corespunde adevărului, coroborând susținerile acesteia – fie din declarația de la urmărirea penală, fie din cea dată în fața instanței de fond - cu celelalte mijloace probatorii administrate în cauză. Solicită respingerea probei.
Avocat C. C. apreciază că declarația părții vătămate dată la instanța de fond se coroborează cu declarațiile inculpatului de la urmărirea penală și de la instanța de fond. Mai mult decât atât, există la dosar copii după niște scrisori, din care rezultă că între inculpat și partea vătămată a existat o relație de iubire.
Avocat D. nu se opune audierii părții vătămate.
Instanța, consultându-se, cu motivarea că partea vătămată a fost audiată și că declarațiile acesteia vor fi evaluate cu toate celelalte mijloace de probă – acte înscrisuri, susțineri, depozițiile inculpatului, ale martorilor – și având în vedere și susținerile apărătorului ales al inculpatului în sensul că declarațiile părții vătămate din faza de judecată se coroborează cu declarațiile inculpatului, respinge cererea de reaudiere a părții vătămate, ca fiind neutilă.
Avocat C. C., în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, depune la dosar, în original, corespondența trimisă de partea vătămată inculpatului în penitenciar.
Interpelat de către instanță, inculpatul M. B. C. precizează că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în numele său de către apărătorul ales și că are cunoștință de cazurile de revocare a liberării provizorii cub control judiciar, condiții pe care le va respecta dacă va fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța, constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat cuprinde mențiunile prevăzute de disp. art. 160 ind. 6 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, și conform art. 1608 Cod procedură penală pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat C. C., pentru inculpat, apreciază că cererea este admisibilă în principiu, deoarece îndeplinește toate condițiile impuse de lege.
Avocat D. lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, având în vedere limitele de pedeapsă pentru cele două infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul, limite care nu depășesc 18 ani, solicită să se constate că cererea de liberare provizorie este admisibilă în principiu, aceasta fiind însușită de către inculpat.
Instanța, admite în principiu cererea de liberare sub control judiciar și fixează termen astăzi, acordând cuvântul părților pe fondul acestei cereri.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat C. C. solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar motivat de faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de codul de procedură penală.
Art.1602 al.2 cod de procedură penală nu este aplicabil in cauza.
Potrivit acestuia, "liberarea provizorie nu se acorda in cauza in cazul in care exista date din care sa rezulte necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte".
Jurisprudența Curții Europene a statuat ca simpla invocare de către instanța a motivelor generale pentru care o persoana poate fi lipsita de libertate ("necesitatea conservării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei ori o posibila înțelegere cu aceasta, protejarea ordinii publice in cazul infracțiunilor cu un puternic ecou asupra opiniei publice, necesitatea împiedicării săvârșirii de noi infracțiuni etc."), nu are caracterul unor motive pertinente si suficiente (dec. Jablonski vs.Polonia).
Influențarea unor subiecți ai procesului penal trebuie sa se sprijine pe date reale si nu pe bănuieli, extrase din interferențele pe care cauza le-ar putea eventual avea asupra acestora Mai mult, probele deja administrate se afla sub paza juridica a autorităților judiciare.
Detenția preventiva trebuie sa aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normala. Detenția rămâne legitima daca ordinea publica este efectiv amenințata. Relativ la riscul presiunilor asupra martorilor, la care se adaugă, ratione legis si oricare alți subiecți procesuali, Curtea Europeana a statuat ca acest risc trebuie evaluat concret, astfel încât sa se constate daca acest risc nu cumva s-a atenuat, eventual pana la dispariție.
Convenția Europeana a Drepturilor Omului, la care România este parte contractanta, statuează prin art.5 pct.3 ca orice persoana arestata sau deținuta legal are dreptul de a fi judecata . sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garanții care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audieri.
Mergând pe aceeași linie, art.136 pct.2 CPP prevede: "Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
Practic, legiuitorul a urmărit realizarea acelorași finalități prin masuri diferite: masuri principale de restrângere ale unor drepturi si libertăți (conform art.136 al. 1, lit. a, b, c, d CPP); masuri subsecvente, alternative, de restrângere a unor astfel de drepturi si libertăți, cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar sau liberarea pe cauțiune.
Fără îndoială, opțiunea aparține instanței, in raport de circumstanțele specifice ale cauzei. Lato senso, liberarea provizorie este o măsura prevăzuta de legea procesual penala pentru a da posibilitatea instanțelor de a valorifica, in mod concret, masurile care pot asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atenuarea legitima a restrângerilor pe care le presupun masurile preventive.
Stricto senso, este o măsura prin care se instituie un control si anumite garanții asupra învinuitului sau inculpatului.
Circumstanțele personale impun lăsarea in libertate sub control judiciar. Curtea Europeana a statuat ca in aprecierea oportunității admiterii cererii, trebuie avute in vedere si luate in considerare anumite circumstanțe: caracterul petiționarului, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia (decizia Neumeister vs. Austria, 27.06.1968).
Având in vedere ca pedeapsa prevăzuta de lege nu este de 18 ani sau mai mare, ca din probele administrate pana in prezent nu exista date concrete ca s-a încercat zădărnicirea aflării adevărului de către inculpat, ținând cont de practica de punere in libertate in condițiile in care s-a procedat la audieri de inculpați, martori etc. in cauza, luând in considerare lipsa antecedentelor penale, a situației familiale, consider ca lăsarea in libertate, sub control judiciar, nu îngreunează desfășurarea procesului penal. Pedepsele pentru faptele presupus a fi comise depășesc cu puțin limita minima impusa de legiuitor pentru luarea măsurii arestării preventive.
Menționează că inculpatul luat cunoștința de dispozițiile legii referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii si se obligă să respecte obligațiile impuse de instanța de judecata in cazul liberării sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. B. C., prin apărătorul ales.
Faptul că instanța de fond a stabilit o pedeapsă de 3 ani și 8 luni nu trebuie să ducă la concluzia că o cerere de liberare provizorie este admisibilă pe fond.
Atunci când se analizează o cerere de liberare sub control judiciar, trebuie să se raporteze la dispozițiile art.1608 alin.2 Cod procedură penală, precum și la Decizia nr.17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii, decizie care are putere obligatorie pentru instanțele de judecată, trebuind analizat dacă buna desfășurare a procesului penal ar fi influențată de lăsarea în libertate a inculpatului, netrebuind să ne raportăm la limitele de pedeapsă stabilite de instanța de fond, aceste limite putând fi discutate în calea de atac ca și un motiv al apelului promovat de inculpat. prin urmare, din punctul său de vedere, pe fond cererea nu este admisibilă, lăsarea în libertate a inculpatului ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal, solicitând respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apelul declarat de inculpat.
Avocat C. C. consideră ca fiind nelegala si netemeinica sentința instanței de fond.
In principal, consideră că instanța de fond in mod nelegal a reținut in sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2, din Legea 678 / 2001, pentru care subsemnatul am fost trimis in judecata.
Consideră ca nu exista probe la dosarul cauzei care sa alcătuiască elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
In sprijinul acestei susțineri, solicită ca instanța de apel sa aibă in vedere declarația părții vătămate data in fata instanței de fond în care aceasta arată că: "a doua zi, m-am întâlnit din nou cu inculpatul, împrejurare cu care i-am propus sa-mi caute clienți sa întrețin relații sexuale contra cost. Arăt faptul ca in aceasta discuție eu nu i-am propus inculpatului ca banii obținuți prin practicarea relațiilor contracost sa împart banii cu acesta".
Daca într-adevăr subzista o infracțiune, este aceea de relații sexuale cu o minora, pentru care s-a si început cercetarea penala inițiala.
Așadar in principal solicită sa se dispună achitarea inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, având in vedere cele menționate anterior si condamnarea acestuia doar pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.
In al doilea rând, in cazul in care instanța de judecata nu îmbrățișează acest punct de vedere, în sensul că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiuni trafic de minori, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori in infracțiunea de proxenetism.
In subsidiar, în cazul in care instanța de apel consideră ca cele menționate anterior nu sunt temeinice solicită redozarea pedepsei in sensul micșorării cuantumului acesteia, având in vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penala.
În concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței Tribunalului V.. Apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Apreciază că motivele invocate de inculpat în apelul declarat sunt nefondate.
Instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză, constatând că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, inculpatul recrutând pe partea vătămată R. C. A., profitând de imposibilitatea acesteia de ase apăra s-au de a-și manifesta voința, imposibilitate generată de vulnerabilitatea în care aceasta se afla.
La analiza infracțiunii de trafic de minori, trebuie avute în vedere atât dispozițiile Legii 678/2001 cât și cele ale Legii 300/11.06.2007 prin care România a ratificat Convenția Consiliului Europei, împotriva traficului de persoane adoptată la data de 03.05.2005 la Varșovia, Convenție care definește traficul de persoane, printre altele, recrutarea unei persoane profitând de o situație de vulnerabilitate.
Apreciază procurorul că inculpatul a profitat de această situație de vulnerabilitate a părții vătămate, a recrutat-o, a cazat-o în diferite locații, a transportat-o la clienții pe care îi găsea, exploatând-o astfel și obligând-o să întrețină raporturi sexuale cu mai multe persoane.
Un element care conduse la concluzia că declarația inculpatului nu se coroborează cu alte probatorii, este declarația martorei C. care a arătat că inculpatul a venit la ea în apartament și s-a adresat părții vătămate pe un ton răstit. Ori, într-o relație de iubire, nu aceasta este modalitatea în care o persoană îi solicită alteia să îl însoțească.
Mai mult, inculpatul a amenințat martora cu acea ocazie, iar ulterior, partea vătămată i-a povestit martorei că a fost urcată forțat de inculpat în mașină, a fost dusă în pădure, unde, sub amenințarea că va fi abandonată acolo, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu cei trei. La analiza declarațiilor inculpatului ori ale părții vătămate, aceste declarații nu trebuie coroborate între ele, ci, trebuie coroborate cu întreg probatoriul administrat în cauză, cu declarațiile martorilor, cu anchetele sociale, cu rapoartele de expertiză, ori, tocmai aceste mijloace de probă dovedesc pe deplin faptul că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de minori.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, dând eficiență și circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și a coborât pedepsele aplicate inculpatului către minim, conform art. 76 Cod penal, apreciind că reeducarea poate avea loc numai în condițiile executării în regim de detenție a pedepsei, existând și două cauze de agravare a pedepsei, respectiv, infracțiunea continuată, în ceea ce privește actul sexual cu un minor, și starea de concurs real, prin raportare la infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea stării de arest a acestuia..
Avocat D. susține că din probele administrate a rezultat cu certitudine că minora a fost recrutată, transportată și cazată, în vederea practicării prostituției, inculpatul obținând diferite sume de bani și alte avantaje materiale în urma acesteia, este clar că instanța nu poate să dispună schimbarea încadrării juridice astfel cum s-a solicitat.
Pe fondul cauzei solicită respingerea apelului declarat de inculpat, și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
Avocat C., în replică, solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate de la fila 47 din dosarul tribunalului în care aceasta a arătat că i-a propus inculpatului să-i caute clienți pentru a practica prostituția.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Inculpatul M. B. C., având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberări.
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penala nr. 126 din 21 August 2012 na Tribunalului V. s-a hotărât:
“Respinge excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată invocată de către inculpatul M. B. C..
În temeiul prevederilor art. 334 Cpp respinge cererea formulată de către inculpatul M. B. C. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al.1 si 3 Cod penal.
Condamnă inculpatul M. B. C., fiul lui C. si L., născut la data de 31.10.1990, în mun. Bârlad, jud. V., domiciliată în mun. Bârlad, ..5,.,., cetățean roman, absolvent a învățământului primar, fără ocupație, necăsătorită, fără antecedente penale, CNP:_,
•pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 198al.1 Cod penal, cu aplic. art. 41al.2 Cod penal, cu aplic. art. 74al.1lit.a Cod penal coroborat cu art. 76al.1 lit.c Cod penal
•pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare si 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza aII-a, lit.b,după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic art. 74al.1lit.a Cod penal coroborat cu art. 76 al.1 lit.b Cod penal .
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului M. B. C. în pedeapsa cea mai grea, respective cea de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare si 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza aII-a, lit.b,după executarea pedepsei principale, pe care inculpatul o va executa efectiv.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b) Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul prevederilor art. 350 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului M. B. C..
În baza art. 88 al.1 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M. B. C. în cuantum de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare durata reținerii si arestării preventive de la data de 9.02.2012 la zi.
În temeiul prevederilor art. 347 Cod procedură penală disjunge acțiunea civilă formulată de către partea civilă minoră R. C. A. în contradictoriu cu inculpatul M. B. C., dispune formarea unui nou dosar si fixează termen de judecată la data de 26.09.2012.
În temeiul prevederilor art. 19 al.1 din Legea nr. 678 din 2011, confiscă, în folosul statului, de la inculpat, suma de 350 lei, bani dobândiți în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al.1,2 din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpata M. A. M. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpata să fie informată că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 189 si art. 191 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul M. B. la plata către stat a sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 350 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru partea vătămată R. C. A. în faza urmăririi penale(200 lei) si a judecății(100 lei) se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.”
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut următoarele:
„Victima R. C.- A. este născută la data de 08.01.1997 și a locuit cu familia, compusă din 4 persoane: R. N. – tata, R. V. – mama și R. G. –R.- soră, în vârstă de 6 ani, în localitatea Ibănești, Jud.V..
Pe fondul unei situații materiale precare, cât și a comportamentului extrem de violent al tatălui, cunoscut ca un mare consumator de băuturi alcoolice, între părinți au apărut certuri violente, determinând o stare conflictuală în familie cu grave consecințe asupra copiilor.
Astfel, la sfârșitul lunii mai 2011, în urma unui acces de furie al tatălului R. N., victima R. C.-A. a avut o primă tentativă de suicid, prin ingerarea unui cantități mari de medicamente, victima nefiind internată în spital, însă directorul Școlii Generale Ibănești, unitate la care victima era înscrisă în clasa a VIII a sesizat Postul de Poliție Ibănești.
Urmare a acestei sesizări, victima a fost inclusă într-un program de evaluare și consiliere psihologică în cadrul Centrului de Primire în Regim de Urgență pentru Copilul Abuzat, Neglijat, Exploatat-Bârlad.
În conținutul raportului de evaluare psiho- socială nr.477/21.06.2011 întocmit de unitatea sus-menționată, se concluzionează, printre altele, că minora R. C. - A. prezintă elemente clinice de discomfort psiho-emoțional generalizat în contextul relațiilor tensionate dintre părinți, întreținută de tată, care este consumator de alcool; trăiește sentimente de frustare, cramponare în manifestarea sentimentelor, confuzie, control-emoțional deficitar; manifestări impulsive situaționale pe fondul instabilității emoționale, în contextual socio-familiar psihotraumatizant.
Revenită în familie victima minoră R. C.- A. se confruntă cu aceeași stare conflictuală astfel că, la mijlocul lunii iunie 2011 aceasta are o nouă tentativă suicidală, prin ingestie medicamentară, de această dată victima fiind internată în Spitalul Clinic de Psihiatrie ,, Socola” Iași, în perioada 28.06._11
În conținutul biletului de externare emis la data de 11.07.2011 de unitatea sanitară se consemnează că pacienta este la prima internare, vine pentru o decompensare de aspect depresiv cu tentativă suicidală prin ingestie medicamentoasă; examenul psihiatric efectuat coroborat cu examenul psihologic evidențiază o dezvoltare psihocognitivă la intelectul normal slab dezvoltat, personalitate în curs de structurare de tip instabil emoțional cu elemente depresive, scăderea stimei de sine, ideație demobilizatoare în contextual unui climat familial, permisiv- demisiv.
După externarea din spital mama victimei, R. V., ia hotărârea să se mute la tatăl său - numitul P. I., în localitatea Perieni, Jud.V., persoană care mai avea în îngrijire pe minorul M. V.- S., rezultat din prima căsătorie a mamei R. V., aceasta luând cu ea și fiicele minore –R. C. A. și R. G.-R..
La începutul lunii septembrie 2011 victima –minoră este înscrisă în clasa a IX a la Liceul Teoretic ,, M. E. “ Bârlad, aceasta urmând să facă naveta între localitatea Perieni și Bârlad.
După începerea cursurilor școlare și în timp ce se afla în incinta autogării Bârlad pentru a se reîntoarce la bunicul matern din localitatea Perieni, jud.V., victima R. C.- A. este abordată de către inculpatul M. B. - C., acesta din urmă aflând de la victimă că este elevă în clasa a IX- a, că face naveta în localitatea Perieni, că părinții sunt despărțiți în fapt, că are o situație materială precară.
Profitând de situația de fapt prezentată de victimă, cât și de lipsa acesteia de experiență de viață și pe fondul problemelor psihice menționate mai sus, inculpatul M. B. C. la mijlocul lunii septembrie 2012, cum de altfel, a relatat acesta în cursul urmăririi penale, i-a propus victimei ca pentru a obține venituri, să întreține raporturi sexuale cu diverși clienți, pe care îi va identifica el.
Mai mult, inculpatul M. B. C. a asigurat-o pe victima minoră că-i va asigura cazare și masă.
Partea vătămată minoră R. C. – A. a acceptat propunerea făcută de inculpat, considerând că astfel își va acoperi nevoile zilnice si va evada din atmosfera tensionată din familia sa, iar în perioada următoare, nu a mai revenit la locuința bunicului matern, fiind cazată în diferite locuir de către inculpatul M. B.- C., unde a întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale atât cu inculpatul cât și cu diferiți clienți, recrutați de inculpat și de la care acesta încasa sumele de bani, aferente pentru raporturile sexuale avute cu victima.
În acest sens, victima a declarat în depoziția dată în cursul urmăririi penale că inculpatul M. B. C. contacta clienții telefonic, le spunea unde să vină, că a întreținut raporturi sexuale cu numiții T. G. R., A. G., M. A., N. M., D. I., P. R., dar și cu alți tineri al căror nume nu și-l amintește, sexul cu clienții constând în sex normal și sex oral, iar prețul era negociat de inculpatul M. B. C., fiind între 50-150 lei, că în timpul zilei când nu stătea la pensiune, inculpatul o ducea la domiciliul său.
Relevante în stabilirea vinovăției inculpatului M. B. C. sunt depozițiile martorilor C. R. B., A. G.-T., B. D., S. M., C. C.-E., C. V., C. A., B. G., P. R. si C. Lilena.
Astfel, martorul C. R. L. a relatat că, într-o seară, la sfârșitul lunii septembrie 2011, aflându-se la o sală de jocuri mecanice din mun.Bîrlad împreună cu prietenii săi – martorii A. G. și B. D. – la un moment dat, s-au hotărât să întrețină raporturi sexuale cu o fată. Întrucât el cunoștea un taximetrist, pe nume R., l-a sunat pe acesta si l-a întrebat dacă știe vreo prostituată, iar acesta i-a spus că știe un băiat care are o fată pe care o dă la produs și i-a dat numărul de telefon al inculpatului.
Martorul C. R. L. a relatat, în continuare, faptul că el a sunat la acel număr de telefon, i-a răspuns un băiat căruia i-a spus că sunt trei prieteni și că doresco fată cu care să întrețină relații sexuale, iar inculpatul i-a spus că are o fată și i-a cerut să fiu peste o oră în spatele hotelului M.. În acest loc, inculpatul M. B. C. a venit cu partea vătămată R. C. A., deplasându-se cu un autoturism, context în care martorul s-a deplasat la vehicul si l-a întrebat pe inculpatul M. B. C. cât cere pentru a întreține raporturi sexuale cu fata, iar acesta i-a spus că prețul este de 50 lei pentru fiecare.
În continuare, martorul a relatat că a spus prețul și celor doi prieteni ai săi, care au acceptat si i-au dat e 50 lei,sumă la care a adăugat și partea sa, după care întreaga sumă de bani de 150 lei dat-o în mână inculpatului, iar apoi, partea vătămată a coborât din mașină și împreună cu prietenii mei martorii A. G. T. si B. D., s-au deplasat la apartamentul lui A., unde au întreținut, pe rând, raporturi sexuale cu partea vătămată, după care, așa cum le ceruse inculpatul, au dus-o în fața restaurantului Intim din Bârlad, unde era așteptată de inculpat.
Relevă instanța că aceiași situație de fapt rezultă si din declarațiile martorilor A. G.-Traia și B. D., date atât în cursul urmăririi penale, cât si în cursul cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, martorul S. M. a relatat că, într-o seară de la începutul lunii octombrie 2011, aflându-se cu prietenii săi – martorii: C. C.-E., C. V., C. A. și B. G. la o terasă din localitatea de domiciliu, unde serveau băuturi alcoolice, i la un moment dat, s-au hotărât să caute o fată pentru a întreține raporturi sexuale.
În acest scop, martorul S. M., care anterior îl cunoscuse pe martorul C. R. L. și care îi spusese că inculpatul M. B. – C. are o fată pe care o dă la ,,produs” dându-i totodată și numărul de telefon al inculpatului, l-a sunat pe inculpat și l-a întrebat dacă are o fată cu care să întrețină, el și cei patru prieteni ai săi, raporturi sexuale.
Inculpatul M. B. – C. i-a răspuns că are o astfel de fată și cu care se pot întâlni, peste o jumătate de oră, în zona Fabricii de Ulei Bârlad.
Martorii S. M., C. C.-E., C. V., C. A.-C. și B. G. s-au deplasat cu autoturismul marca ,,Dacia”, proprietatea martorului C. V. în locul stabilit de către inculpat, unde deja sosise cu victima R. C.-A. cu autoturismul condus de inculpatul D. I..
În conținutul declarației sale, martorul S. M. a declarat că el
a coborât din mașină și s-a îndreptat spre acel autoturism, din care a coborât tânărul de pe bancheta din față-dreapta și o fată de pe bancheta din spate, șoferul rămânând la volan ;l-a întrebat pe inculpat care este prețul pentru a întreține raporturi sexuale cu fata, iar el i-a răspuns 50 lei pentru fiecare, la cererea sa reducând prețul la 45 lei de persoană, iar în continuare el a strâns banii de la fiecare din prietenii săi, după care întreaga sumă au dat-o în mâna inculpatului, iar aceasta i-a spus fetei să urce în mașină la noi, iar la terminare să-l sune ca să se întâlnească în zona gării .
În continuare, cei cinci martori s-au deplasat cu victima R. C.-A. la apartamentul martorului B. G., unde fiecare din ei au întreținut raporturi sexuale și orale cu victima timp de aproximativ 3 ore, după care victima a fost dusă de martori în zona gării Bârlad și predată inculpatului M. B. – C., conform înțelegerii anterioare.
Depoziția martorului S. M. este confirmată si de declarațiile martorilor C. C. –E., C. V.,C. A.- C. și B. G..
Pe de altă parte, martorul P. R., care este verișor cu inculpatul M. B. – C., familia acestuia fiind proprietara unui apartament în care locuiește dar și a unei garsoniere, pe care, de regulă o închiriază, a declarat în cursul urmăririi penale că, în cursul lunii septembrie 2011 inculpatul M. B. – C. i-a solicitat martorului P. R. să îi permită accesul lui și altor 3 bărbați să meargă în garsonieră pentru a întreține raporturi sexuale cu victima, martorul acceptând.
Astfel, martorul P. R. a arătat faptul că împreună cu M. B. mai erau trei bărbați, respectiv: F. M.- fratele lui B., A. M.- văr cu B. M. și A. B. și toți cinci am urcat în garsonieră; cât timp cei patru bărbați au întreținut raporturi sexuale cu acea tânără el a stat pe balcon, dar si că inculpatul i-a solicitat să rămână cu partea vătămată peste noapte în garsonieră, iar eu nu a fost de acord, fiindu-i teamă să nu afle părinții .
Cu privire la acest aspect, din declarația părții vătămate din cursul urmăririi penale, a rezultat faptul că, în această împrejurare numiții M. A. si B. A. au achitat inculpatului suma de 100 lei pentru relațiile sexuale pe care le-au întreținut cu ea, inculpatul predându-i părții vătămate suma de 45 de lei, el reținându-și 55 lei.
În fine, martora C. M.-E., care îl cunoștea pe inculpat din luna septembrie 2011,când a întreținut raporturi sexuale cu acesta și care în anul 2011 era elevă în clasa a IX a la Colegiul ,,Alexndru I. C.” Bârlad, iar în perioada septembrie –octombrie 2011 locuia în gazdă într-un apartament situat în apropierea unității de învățământ pe care o frecventa, a învederat faptul că la începutul lunii octombrie 2011 inculpatul M. B. – C. i-a cerut să o primească în apartament și pe victima R. C. - A., inculpatul spunându-i martorei că victima practică prostituția în folosul său, propunere cu care martora a fost de acord.
Astfel, în perioada următoare, inculpatul M. B. – C. a racolat clienți, care au întreținut raporturi sexuale cu victima R. C.-A. în apartamentul sus-menționat, iar sumele de bani astfel obținute erau însușite de inculpat.
În acest sens, martora C. M.-E. a declarat, că zilnic era apelată de inculpat care îi spunea că urmează să vină cu clienți în sufrageria apartamentului, iar partea vătămată întreținea relațiile sexuale cu clienții trimiși de inculpat, iar banii îi primea ea, din sumele astfel obținute cumpărând mâncare și lenjerie intimă, iar sumele rămase le preda inculpatului.
Aceiasi martoră a relatat faptul că, într-o seară din luna octombrie 2011 inculpatul M. B. – C. a venit la apartamentul în care locuiau martora C. M.-E. și victima R. C.-A. și pe un ton violent, i-a cerut victimei să îl însoțească, martora C. M.-E. declarând că M. B. – C. a venit la apartament și, pe un ton răstit, i-a cerut C. să meargă cu el să-i restituie un rucsac în care ar fi avut mai multe haine ; ea i-a reproșat acestuia tonul violent folosit față de C., iar B. i-a spus “că nu e treaba mea” și a amenințat-o “să îmi văd de treaba mea”; după aproximativ 2 ore C. a revenit în apartament și i-a povestit că B. a urcat-o cu forța într-o mașină în care se mai aflau încă trei tineri, au condus-o pe aceasta într-o pădure la marginea orașului Bârlad unde, sub amenințarea că va fi abandonată acolo, a obligat-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu toți trei .
Mai mult, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martora a declarat faptul că a observat o singură dată că inculpatul s-a comportat violent cu partea vătămată, respective atunci când a venit să o i-a din apartament, când a împins-o pe victima minoră pentru a o determina să meargă cu el să întrețină raporturi sexuale cu mai multe persoane.
Pe de altă parte, instanța reține că din declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale părții vătămate rezultă faptul că inculpatul în perioada septembrie –octombrie 2011, a întreținut de aproximativ 4 ori raporturi sexuale cu victima, de două ori în apartamentul acestuia, odată la motelul P. si o dată în garsoniera aparținând părinților martorului P. R..
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora ”declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Instanța de judecată a coroborat declarațiile părții vătămate R. C. A. din cursul urmăririi penale(filele 29-33 dosar de urmărire penală), cu declarațiile martorilor C. M. E., C. R. L., A. G. T., S. M., B. D., C. C. E., C. V., C. A. C., B. G., M. L. C., P. R., Vamă A. B., R. V., cu mențiunile proceselor verbale de confruntare, cu mențiunile proceselor verbale de recunoaștere după fotografie si planșele fotografice anexate acestora, cu mențiunile anchetei sociale nr. 1634/14.03.2012 efectuată de către Primăria . cu mențiunile raportului de expertiză medico-legală nr. 103/E din data de 3.06.2011, ale raportului de evaluare psiho-socială nr. 46 din data de 10.02.2012, precum si ale biletelor de externare depuse.
Inculpatul M. B. C. a fost audiat în cursul urmăririi penale, dar si în cursul cercetării judecătorești, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În drept, fapta inculpatului M. B. C., de a recruta, propunând-i practicarea prostituției, de a o caza, fie la motelul P., fie în apartamentul în care locuia cu chirie martora C. M. E. și de a o transporta în diferite locații din mun. Bârlad, fie unde aceasta era cazată, fie unde era predată persoanelor de sex masculin cu care urma să întrețină raporturi sexuale pe victima minoră R. C. A., în perioada septembrie-octombrie 2011, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla victima, datorată atât situației materiale financiare precare a familiei, cât si stării conflictuale din familie generată de tatăl minorei, mare consumator de băuturi alcoolice, dar si faptului că minora avusese anterior două tentative suicidale pe fondul unei decompensări cu aspect depresiv, dar si prin întrebuințarea violenței(aspect care rezultă din declarația martorei C. M.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al.1 si 2 din Legea nr. 678 din 2001.
Pe de altă parte, fapta inculpatului M. B. C. de a întreține, în mod repeta, în perioada septembrie - octombrie 2011, raporturi sexuale cu partea vătămată R. C. A., cunoscând faptul că aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani, având vârsta de 14 ani împliniți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu o minoră prev. de art. 198al.1 Cod penal, cu aplic. art. 41al.2 Cod penal.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M. B. C., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13al.1 si 2 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329al.1 si 3 Cod penal motivat de faptul că nu sunt probe din cuprinsul cărora să rezulte că a traficat-o pe minoră, dar si de faptul că partea vătămată minoră nu a fost determinată ori constrânsă prin înșelăciune ori prin violență de inculpat să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, instanța reține că întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că victima minoră mai sus arătată a fost recrutată, transportată si cazată în vederea practicării prostituție de către inculpat, ceea ca s-a si realizat, inculpatul dobândind diferite sume de bani din această activitate ilicită, o parte din aceste acțiuni fiind realizate si prin folosirea violenței(după cum rezultă din declarația martorei C. M.)cu atât mai mult cu cât textul de incriminare al infracțiunii de trafic de minori, în forma de bază prev. de art. 13al.1 din același act normativ, nu condiționează existența infracțiunii de săvârșirea elementului material prin înșelăciune ori prin violență, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens, considerând-o neîntemeiată.
În altă ordine de idei, în ceea ce privește excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată pe considerentul că prin rechizitoriu, procurorul a omis să se pronunțe cu privire la săvârșirea de către partea vătămată R. C. A. a infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 Cod penal, cu privire la care organele de poliție s-au sesizat din oficiu prin procesul verbal din data de 9.11.2011, instanța reține faptul că, deși realmente procurorul nu s-a pronunțat cu privire la săvârșirea infracțiunii de proxenetism de către partea vătămată R. C. A., cum verificările referitoare la legala sesizare a instanței se referă doar la fapta si la persoana cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, în speță inculpatul M. B. C., nu si l-a persoanele cu privire la care nu s-a dispus trimiterea în judecată, iar cu privire la inculpat sesizarea respectă exigențele art. 263 si 264 Cod procedură penală, această excepție este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că atitudinea subiectivă a inculpatului M. B. C. față de faptele săvârșite și urmările acestora se caracterizează prin intenție directă, ceea ce presupune că inculpatul a acționat cu intenție directă, cunoscând că partea vătămată R. C. A. nu împlinise încă vârsta de 15 ani si urmărind exploatarea sexuală a acesteia.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului M. B. C. potrivit căreia nu ar fi cunoscut faptul că victima R. C. A., când a întreținut raporturi sexuale cu aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani, deoarece este contrazisă de probatoriul administrat în cauză.
La această concluzie a ajuns instanța si datorită faptului că inculpatul personal a recunoscut într-o declarație dată în cursul urmăririi penale faptul că știa la data respectivă că partea vătămată este elevă în clasa a-IX-a, iar datele anatomo- fiziologice ale părții vătămate, așa cum rezultă din fotografiile atașate la dosarul cauzei pledează spre concluzia că inculpatul știa care este vârsta părții vătămate când a întreținut relații sexuale cu aceasta.
Inculpatul M. B. C., are vârsta de 22 ani, este absolvent a 10 clase, este necăsătorit, nu are antecedente penale, dar prin ordonanța nr. 1489/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu B. a fost sancționat cu amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37al.3 din Legea nr. 126/1995.
În prezenta cauză inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, învederând, pe de o parte, faptul că nu a cunoscut împrejurarea că victima R. C. A. avea vârsta de 14 ani împliniți, dar si faptul că nu el i-a propus victimei minore să întrețină raporturi sexuale contra cost, ci a fost inițiativa acesteia, minora încasând si sumele de bani obținute prin practicarea prostituției.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite, instanța va aplica acesteia câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile comise, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 198al.1 Cod penal (închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi), împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gradul concret de pericol social al acestora, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social al faptelor săvârșite rezultă din modul si mijlocele de săvârșire a infracțiunii, de împrejurările concrete în care a fost comisă, scopul urmărit, urmarea produsă, așa cum au fost acestea prezentate anterior si din persoana si conduita inculpatului M. B. C..
Din examinarea textului de lege invocat rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportat acestei prevederi s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpaților.
Instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al.1 lit.a Cod penal și anume faptul că acesta, după cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei, dar si din depozițiile martorilor Vamă A. B. si S. D. din cursul cercetării judecătorești, acesta a avut o conduită bună în familie si în societate înainte de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin prezentul rechizitoriu și, pe cale de consecință, va face aplicarea art. 76 lit.b,c Cod penal și va coborî pedepsele ce le va aplica în limitele permise de acest text de lege.
Având însă în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că în ceea ce-l privește pe inculpatul M. B. C. o pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 198al.1 Cod penal, cu aplic. art. 41al.2 Cod penal si art. 714al.1lit.a Cod penal coroborat cu art. 76al.1 lit.c Cod penal si o pedeapsă de 3(trei) ani si 8(opt) luni închisoare si 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64lit.a teza aII-a, lit.b pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74al.1lit.a Cod penal coroborat cu art. 76al.1 lit.a Cod penal, cu executare în regim de detenție sunt de este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, adică cel preventiv si cel educativ.
Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii și în baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b) acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Va constata că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente conform prevederilor art. 33 lit.a Cod penal, fiind comise în stare de concurs real.
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 Cod penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului M. B. C. în pedeapsa cea mai grea, respective cea de 3(trei) ani si 8(opt) luni închisoare si 3(trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64lit.a teza aII-a, lit.b.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b) Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului M. B. C..
În ceea ce privește măsura arestării preventive, luată și menținută în cauză față de inculpat, instanța constată că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiția, în cazul unor infracțiuni de o gravitate deosebită, nu acționează suficient de ferm și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Instanța consideră că măsura răspunde exigențelor art. 136 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare, precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare, precum și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către acesta.
În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 9.02.2012 la zi.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul constată că partea vătămată minoră R. C. A. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a faptelor ilicite ale inculpatului M. B. C., dar în fața instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 27.06.2012 a declarat că renunță la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale.
Întrucât renunțarea la pretențiile civile constituie un act de dispoziție, care nu poate fi efectuat de către partea vătămată minoră decât cu încuviințarea reprezentantului său legal, mama sa, numita R. V.,iar rezolvarea pretențiilor civile ar provoca întârzierea soluționării acțiunii penale, instanța, în temeiul prevederilor art. 347 Cpp, va disjunge acțiunea civilă formulată de către partea civilă minoră R. C. A. în contradictoriu cu inculpatul M. B. C., va dispune fixarea unui nou dosar si va fixa termen de judecată pentru data de 26.09.2012, termen pentru care va dispune citarea numitei R. V. în calitate de reprezentant legal al minorei părți civile R. C. A., emițându-se, totodată, către reprezentantul legal al minorei o adresă prin care să i să pune în vedere să se prezinte în instanță pentru a preciza dacă este de acord cu manifestarea de voință a minorei de a renunța la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale.
În temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, va confisca de la inculpatul M. B. C. suma de 350 lei, sumă cu privire la care s-a stabilit cu certitudine pe baza depozițiilor părtii vătămate R. C. A. si ale martorilor mai sus arătați a fost dobândită de către inculpat în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de minori.”
In termen legal inculpatul M. B.-C., a formulat apel impotriva acestei sentințe criticând-o pentru netemeinicie, făra a indica motivele.
Aparatorul ales al inculpatului, cu ocazia dezbaterilor apelului a solicitat atat in scris cat si oral:
-in principal, achitarea inculpatului pentru infractiunea de de trafic de minori prev. de art. 13 al.1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu motivarea ca nu exisat probe la dosar care sa conduca la concluzia ca aceasta fapta ar comisa de inculpat sau daca se considera ca s-a comis aceasta fapta sa se dipauna schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, si condamnat din infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1,2 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 3 Cod penal ;
- in subsidiar, a solicitat redozarea pedesei in senul rducerii aceteia avand in vedere ca se afla la primul contact cu legea penala.
Inculpatul prin aparatorul sau a formulat si o cerere de liberare sub control judiciar, isusita de el la termenul de judecata cerere care a fpst pusa in discutia aprtilor la acet termen.
Examinând cererea inculpatului, Curtea reține că, deși sunt îndeplinite condițiile liberării sub control judiciar, așa cum sunt prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală – respectiv că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani -, în ceea ce îl privește pe inculpatul din prezenta cauza, nu sunt întrunite cerințele alineatului 2 al textului de lege anterior menționat.
Pe de o parte, trebuie reținută gravitatea faptelor sub aspectul cărora este cercetat inculpatul si cu privire la care există indicii temeinice in sensul disp.art.68 ind.1 Cod procedură penală si, pe de altă parte, faptul că existenta unor circumstanțe atenuante personale au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii preventive însă acestea nu au fost în măsură a modifica pericolul real si concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, o nouă analiză a acestora fiind admisibilă doar în etapa individualizării unei eventuale pedepse penale cu ocazia dezbaterii apelului.
Existența probatoriului din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar si sub control judiciar, nu este oportun a fi dispusă, precum și pericolul, pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică, sunt evidențiate de modalitatea concretă prin care se presupune că au fost săvârșite faptele, de importanța relațiilor sociale încălcate si de sentimentul de insecuritate creat prin săvârșirea faptelor, și care ar fi accentuat în cazul în care persoanele cauzate de comiterea unor astfel de fapte grave ar fi cercetate și judecate în stare de liberate.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciară. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Verificând sentința atacata, prin prisma motivelor de apel invocate, cit si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 371 al. 2 c. p. p. ,Curtea constata ca apelul inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Cu privire la solicitarea de achitare sau de schimbare a încadrării juridice ;
Potrivit art. 62 cod proc. penala, instanța este obligată sa lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Conform art. 63 al. 2 cod proc. penala probele nu au o valoare dinainte stabilita. Aprecierea fiecăreia se face in urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului.
Art. 65 al 1, stipulează ca: sarcina administrării probelor in procesul penal revine organului de urmărire penala si instanței de judecata.
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, care a fost interpretat just in lumina disp. art. 63 cod proc. penala si pe baza acestuia, s-a făcut încadrarea in drept si, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta dovedita.
Curtea își însușește argumentarea primei instanțe conform căreia, din actele dosarului rezulta că inculpatul a desfășurat o activitate prealabilă de recrutare, cazare, transportare a părții vătămate în scopul exploatării acesteia prin practicarea prostituției.
Probele dosarului confirma că, inculpatul M. B. C., în perioada septembrie - octombrie 2011, a recrut, cazat, transportat, cu autoturismul proprietatea învinuitului D. I. M., în diferite locații din mun. Bîrlad, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră R. C. A., în vârstă de 14 ani, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla aceasta, datorită atât lipsei experienței de viață, pe fondul unei decompensări de aspect depresiv cu tentative suicidale repetate anterior, cât si a situației familiale precare.
In aceiași perioadă, inculpatul M. B. C. a întreținut în mod repetat raporturi sexuale cu minora R. C. A., cunoscând faptul că aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani.
Prima instanța a reținut situația de fapt dovedita pe baza coroborării declarațiilor părții vătămate R. C. A. din cursul urmăririi penale, cu declarațiile martorilor C. M. E., C. R. L., A. G. T., S. M., B. D., C. C. E., C. V., C. A. C., B. G., M. L. C., P. R., Vamă A. B., R. V., cu mențiunile proceselor verbale de confruntare, cu mențiunile proceselor verbale de recunoaștere după fotografie si planșele fotografice anexate acestora, cu mențiunile anchetei sociale nr. 1634/14.03.2012 efectuată de către Primăria . cu mențiunile raportului de expertiză medico-legală nr. 103/E din data de 3.06.2011, ale raportului de evaluare psiho-socială nr. 46 din data de 10.02.2012.
Solicitarea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, si condamnat din infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1,2 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 3 Cod penal, a fost făcuta si in fata primei instanțe si a fost respinsa cu motivarea ca, din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că victima minoră mai sus arătată a fost recrutată, transportată si cazată în vederea practicării prostituție de către inculpat, ceea ca s-a si realizat, inculpatul dobândind diferite sume de bani din această activitate ilicită, o parte din aceste acțiuni fiind realizate si prin folosirea violenței(după cum rezultă din declarația martorei C. M.).
Instanța de recurs constata ca, probele administrate de prima instanța au fost apreciate si evaluate la justa lor valoare si, nu exista nici o discordanta intre probele administrate si aspectele reținute in motivarea sentinței recurate cu privire la condamnarea inculpatului M..
In baza acestor considerente cererea de schimbare a încadrării juridice, a fost respinsă in mod legal de prima instanța si critica din apel va fi înlăturata.
In baza acelorași argumente va fi înlăturata si critica privind nevinovăția inculpatului.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicata de prima instanța;
In cadrul sancțiunilor de drept penal un loc important ocupa pedeapsa care e singura sancțiune penala si este menita sa asigure restabilirea ordinii de drept încălcata prin săvârșirea de infracțiuni. Pedeapsa este o măsura de constrângere si un mijloc de reeducare, prevăzuta de lege, aplicata de instanța judecătoreasca infractorului in scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni .
Trăsăturile pedepsei reținute mai sus se regăsesc si in definiția legala data acesteia prin dispoziția art.52 C.p, unde se arata ca: ,, Pedeapsa este o măsura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului . Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se realizează si pentru cel căruia i se aplica o pedeapsa care este menita sa asigure constrângerea si reeducarea infractorului - prevenție speciala.
Solicitarea inculpatului prin apărătorul sau, reducerea a cuantumului pedepsei si de schimbare a modalității de executare a pedepsei aplicate, nu poate fi primita de instanța de apel cu motivarea ca, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 cod penal precum si de scopul acestora, prevăzut de art. 52 cod penal.
De altfel prima instanța a reținut in favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal rap. la art. 76 Cod penal si pedepsele aplicate au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
Si instanța de apel, constata ca pedeapsa aplicata inculpatului de: 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor si de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001 contopite in rezultanta, cu executare in regim de detenție este bine individualizata si corespunde scopului pedepselor, privind prevenția generala si speciala si este de natura sa-l determine ca pe viitor sa nu mai comită fapte penale.
Concluzionând, faptele inculpatului, așa cum a fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, cu încadrarea juridica făcută de prima instanța, si prezintă gradul de pericol social ridicat al unor infracțiuni așa cum este prevăzut in art. 17 al. 1 Cod penal si individualizarea pedepsei a fost realizata în mod judicios atât ca întindere, cât și ca mod de executare.
Pentru cele ce preced, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. b cod procedura penala.
Se va menține starea de arest preventiv a inculpatului si se va deduce aceasta perioada preventiva de după data de 21 August 2012, la zi.
Văzând si disp. art. 192 al. 2 c. p. p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. Respinge, ca neîntemeiată, cererea inculpatului M. B. C., deținut în Penitenciarul Iași, privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.8 emis la data de 10.02.2012 in dosarul nr._ al Judecătoriei Bârlad.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la comunicare.
2.Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul M. B. C., împotriva sentinței penale nr. 126, din 21 August 2012, a Tribunalului V., pe care o menține.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului si deduce aceasta perioada preventivă de după data de 21 August 2012, la zi..
Obliga pe inculpatul - apelant sa plătească statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu pentru partea civila, va fi suportat din fondurile statului.
Cu drept de recurs in 10 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 17. 01. 2013.
Președinte,Judecător,
D. AntonElena S.
Grefier,
C. B.
Redact.A.D.
Tehnored. B.C.
2 ex. C.B. 23 Ianuarie 2013
Tribunalul V.
Judecător B. L. M.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1107/2012. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
